Thursday, December 31, 2009

l.m.a.

Zic, vă doresc ca noaptea dintre ani să vă aducă numai SMS-uri cu "La mulţi ani, un an nou fericit, bla bla etc. ş.a.m.d ffs, k", telefoane ocupate, reţea căzută până la 00:12, dar, în acelaşi timp, o totală nepăsare faţă de cele de mai sus. Pe lângă asta (nu că ar mai citi cineva chestia asta în seara asta), zic să fie şi despre distracţie plăcută, despre un 2010 uber cul şi despre etc.-uri de rigoare.

Hai ciaules, că ne vedem şi la anul.

Tuesday, December 29, 2009

Timpul trece al dracu' de repede în concediu

Când a intrat în concediu, Gogu Kaizer a făcut o listă cu chestii pe care voia să le facă în respectivul concediu. Duhnind a inteligenţă, a intitulat-o "O listă", după cum se poate vedea în poza de mai jos (lui Gogu Kaizer nu prea i-a plăcut titlul, aşa că l-a fotoşopat)(e posibil ca un ochi neantrenat să nu observe modificarea)(hint: e titlul *zise Gogu Kaizer făcând ostentativ cu ochiul*)

Fix când a intrat în concediu, Gogu Kaizer s-a teleportat pe meleagurile natale (asta pentru că fracsu lui Gogu Kaizer conduce încet şi sigur, ca un Cadillac, o răţuşcă stă pe lac, o-mpuşc în cap, pac!)(asta se numeşte că Gogu Kaizer pune o vorbă bună la Batrânul Tom pentru fracsu, să-i mai dea maşina şi altă dată)(dacă BUG Mafia pot băga versuri random în melodii, care n-au legătură cu versurile anterioare, Gogu Kaizer de ce n-ar putea? m?)(chestia asta e pentru BUG Mafia cum e pentru Gogu Kaizer chestia cu deschisul parantezelor peste paranteze peste paranteze)(adică asta)(la dracu').

După 8 minute, Gogu Kaizer şi-a amintit ce voia să spună mai sus...

Fix când a intrat în concediu, Gogu Kaizer s-a teleportat pe meleagurile natale, ceea ce a dus la bifarea cu succes a chestiei cu socializatul cu neamurile. Fără să-şi dea seama, juma' de concediu mai târziu Gogu Kaizer era înapoi în Bucureşti, cu ciubotele pline de zăpadă şi cu juma' de listă bifată cu eşec. Moment în care a zis că ":(" şi că timpul, de felul lui, e un bulangiu.

Pentru că lucrurile stau în halul ăsta, unitatea de măsură a timpului ar trebui să fie concediul, pentru că trece mai repede decât secunda. Sau să fie măcar o subunitate de măsură a timpului. Ar trebui să poţi să zici "Ne vedem în două concedii", iar cel căruia i-o spui să fie relaxat, pentru că asta înseamnă că vă vedeţi uber imediat. Să nu mai mănânci de la "fast food", ci de la "concediu food". Să fii relaxat pentru că eşti campion la 100 de metri garduri cu timpul de un concediu. Să poţi să zici "Hai că n-am întârziat decât un concediu" şi să fii la fel de relaxat, pentru că asta înseamnă, cel mai probabil, că ai ajuns înainte de ora stabilită. Sau "Măi, dragă, băi, iubi, bă, ciaules baules, astea, zic" (ştiu că nu e niciun "concediu" acolo, dar cât de tare ar fi să-i zici lu' gagică-ta aşa, m?)(romantic, tandru şi alte bălării de-astea nu e, dar tare sigur e)(da, Gogu Kaizer va afla asta mâine dimineaţă).

Care ar fi antonimul concediului?

Friday, December 25, 2009

Happy sarmale day!

Da, astea, nu stiu ce, ca avea Batranu' Tom o sticla de vin alb si am golit-o si n-am diacritice aici, asa ca mai bine hai ca "happy sarmale day!" (copyrait Cristina, lol)

Friday, December 18, 2009

GL's Christmas Party

După cum se întâmplă în fiecare an, Gameloftu' dă nişte un party de Crăciun. Şi, după cum se întâmplă în fiecare an, Gogu Kaizer e destul de prezent (mai ales la început). Şi pentru că juma' de Gameloft citeşte blogul ăsta, Gogu Kaizer are o plăcere deosebită de a face aici un rezumat al party-ului, prezentându-şi colegii în diverse lumini nefavorabile şi făcând referire la ei pe numele lor întreg, astfel încât atunci când îi caută lumea pe Google, să ajungă şi aici şi să vadă lumina nefavorabilă care este ea cea mai nefavorabilă şi care nu îi avantajează deloc (ăsta e "planul rău A"). Ceea ce face bălăria asta de post să fie un fel de inside joke.

Zic, frânturile vagi de rigoare:
  • Localul a fost destul de decent, akshully. Anul trecut era o dugheană o cârciumă un club în care pica apă random din tavan (creându-se nişte băltoace micuţe pe cimentul de pe jos, lol) şi cu 2-3 mese pe care lumea îşi arunca hainele. Anul ăsta, în schimb, a fost The Gate - evribodea avea loc, zero băltoace pe jos.
  • Ca în fiecare an, Gogu Kaizer a trebuit să-i păstreze loc şi lui Dominus, pentru că el e leneş şi întârzie de fiecare dată. Pentru că e leneş.
  • Dacă anul trecut rupea "danceflooru'" (cimentul de dans, adică), Terminatul a stat lejer de data asta. Atât de lejer încât a băut numai apă plată pentru că "Sunt cu maşina. Ce? Sunt cu maşina. Ce?"
  • Au lipsit cu nesimţire: Teh Dixi, Le Titan, Blană Trafic Viorel (sună mai melodios în varianta asta decât în cea cu virgulă între "Trafic" şi "Viorel"), Răzvan Dascălu, Dalianul, NKoderul, Chieftanul, Aurelul Manea şi etc.
  • De notat, pentru al doilea an consecutiv, prezenţa lui Bogdan Lucaci, care a venit, a stat o juma' de oră, a zis că blogul ăsta e naşpa pe urmă a băgat scuza cu "Păi am avion mâine dimineaţă" şi a plecat (bine, Duhman şi Ţepeş au băgat scuza asta şi n-au venit deloc, deci na).
  • Deşi a venit cu Alice, Geo (Nicolae Georgescu) presta la greu despre "Mbună, mce faci, m? Hihihi, astea". Asta e o minciună, pentru că Geo era mai interesat de borcanele de bere.
  • Pentru că era "primenit", Cătălin Cucu (aşa îl cheamă pe el, pentru că e mulatru sau are ceva origini arabe, deşi e posibil să nu) îl învăţa pe Geo cum se face treaba (recte vorbitul cu fetele), pentru că Geo ofăceagreşit (Geo face cam totul greşit). Fără să aibă habar, s-a dus la Scorpy cu un "Mbună, vrei să bem un cocktail, un ceva?", dar Scorpy, pentru că era sătulă, i-a zis că sâmbătă. Asta e altă minciună pe care Gogu Kaizer i-a zis-o lui Cucu (sau Cucului, lol) a doua zi, pentru că era prea aiurea să-l lase să se dezmahmurească liniştit. Să nu-i ziceţi, îl mai lăsăm fo doo zile, aşa.
cătălin cucu: cred ca m-am dat la juma de club in plm
cătălin cucu: am numere de telefon noi in telefon
cătălin cucu: chiar e zona crepusculara pt mine
  • Gogu Kaizer a stat puţin de vorbă cu Magda, dar pentru că el era în faza aia de început de bere nr. 3, în care împarte frazele în propoziţii şi propoziţiile în cuvinte, n-a înţeles mai nimic.
  • Pentru că a realizat într-un final că, deşi îşi umple creierii cu gel, are cea mai naşpa freză din firmă, Mihai Dragomir s-a tuns, reuşind în felul ăsta să arate mai descentrat decât înainte. Bine, având în vedere că a venit cu prietena (parcă Marius îl chema, n-am reţinut), e de înţeles.
  • Pentru că a ajuns înaintea lui Gogu Kaizer, Fane şi Alex au prins locurile alea cul de sus, de unde se vedea lejer barul. Chestia asta a fost un atu pentru că pe la o anumită oră random, au venit nişte fete să lucreze. Fetele acelea erau "Fetele cu bucile" (e prescurtarea de la "Fetele cu bucile goale") şi ăla era jobul lor - să stea pe bar şi să se agite pe acolo (există pics, că it did happened). 
  • Cele trei fete Fetele de la Market Survey nu s-au dezbrăcat nici anul ăsta. Gogu Kaizer începe să creadă că a fost minţit şi că tradiţia asta nu există.
  • Frate, cine îl tot aduce pe tipul cu izmene albe, ie mulată neagră şi ochelari de soare constant peste ochi? A fost şi anul trecut, pentru plângând afara tare.
  • Să se reţină că, deşi n-a fost surprins pe casetă momentul, Cristi of Popa a dansat pe boxă (sau ce era aia). Bine, "dansat" e mult spus, pentru că el stătea aşezat pe boxă (sau ce era aia) şi fâlfâia din antebraţe.
  • S-a ciocnit o bere cu Gerulas, Roxana, Dan Olthen (Dl. Neamţu), Iulian Ştefănescu (Bassu'), Victoraş, Cosmin, Mihai, Vladimir, Sebi, Cristina, Cătălin L'Artist (cre'că aşa se scrie), Mihai Popa (fără nicio legătură cu Cristi of Popa), Victor Varlan, Istvan Kovacs, un tip dubios de la etajul de sus şi pe urmă s-a rupt firul.
  • Toată lumea le făcea poze fetelor cu bucile (unii făcând exces de zoom). Gogu Kaizer s-a gândit să strice una din poze şi să apară în ea puţin luat în freză ameţ "blurat":

Aşa arată Gogu Kaizer când îi lucesc ochii de "blurat" ce e.

    Ă

    Staţi, că a fost despre party aseară şi nu. Brb.

    Thursday, December 17, 2009

    "Salut, vreţi un Maitreyi?"

    S-au uitat toate la mine de parcă aş fi fost Ştefan Bănică Jr. şi au zis că "nu", "nu e nevoie", "nu, mulţumesc" şi "frate, ce-ai cu Elvis?". Eram curios să văd ce se întâmplă dacă mă duc la cineva şi nu mai bag poezia cu "Salut, sunt din partea proiectului Lecturi Urbane şi vreau să îţi dau această carte. Singura chestie e să o dai mai departe altcuiva după ce o citeşti. Dacă vrei, zic". Faza cu Maitreyi a fost un caz singular, ofcorsea, pentru că e suspect să vină un străin la tine şi să-ţi dea o carte, aşa, de geaba. Trebuie să fie o schemă la mijloc, nu? De ce îmi dă ăla cartea? De ce îl interesează pe el dacă eu citesc sau nu? Sigur o să-mi ceară bani. Lasă, că am văzut eu - sunt băieţii ăia care vin şi îmi dau "7 Seri" şi pe urmă mă întreabă dacă nu am să le dau zece mii. Ia, că îi dau eu jet şi nu iau nicio carte.

    Bine, varianta cealaltă e că se mai uită şi la faţa omului, iar când faţa omului are ditai bârna pe ea, atunci e clar că şansele de reuşită sunt egale cu procentul melodiilor originale ale lui Moga. În altă ordine de idei, planul cu "hai să îi dăm o carte nenea manevrantului de metrou şi poate ne plimbăm în cabină" a dat cu FAIL grav. În primul rând pentru că noi eram vreo foarte mulţi, în al doilea rând pentru că am uitat să-i zicem chestia asta când a început să ne întrebe despre Lecturi Urbane.

    De final, uite o poză în care apare Gogu Kaizer îndeajuns de "blurat", ceafa lui Byubay, Claudia Sofron râzând de ceafa lui Byubay, o tipă pe care nu o cunosc, fruntea unui tip pe care nu îl cunosc, dar care o cunoaşte pe tipa pe care nu o cunosc, iar ea, la rândul ei, îl cunoaşte pe el, pentru că ei se cunosc cam reciproc, 4 ninja (dintre care unul e Macovei, Gabi Macovei) şi peronul de la Dristor 2.


    Foto: Simona Stănescu, zic

    Wednesday, December 16, 2009

    Alice in Wonderland

    Made of awesomenss (sau, cum ar zice, Herr Guţă, "făcut din talent")!



    Tuesday, December 15, 2009

    Lucrare de control

    1. Pe o scară de la 1 la 10, cât de frightful e the weather outside?
    2. Ţinând cont ca ler = ler + iară ler, de câţi leri ai nevoie pentru a schimba un bec?
    3. Dacă joi e party-ul de Crăciun al firmei, de câte o bere beri e nevoie pentru a trimite la nani coerenţa lui Gogu Kaizer?
    4. Cine a pus cârciuma în drum?
    5. Dacă Mircea Badea trăieşte în România şi asta îi ocupă tot timpul, cum se face că totuşi are timp liber?
    6. Din câte încercări poate plagi copi crea Marius Moga o melodie?
    7. Până la urmă, chiar nu l-a văzut nimeni pe Zdreanţă?
    8. Bătaie epică: Harap-Alb contra Greuceanu. Cine ar câştiga?
    9. Completaţi strofa următoare cu versul lipsă (nu trebuie neapărat să rimeze): 
    Aho, aho, copii şi fraţi! 
    Staţi puţin, nu explodaţi! 
    Staţi aşea, mai răsfiraţi

    Fiecare subiect valorează câte un punct. Unul e din oficiu, aşa, degeaba.

    Wednesday, December 09, 2009

    Dragă Magda

    Mihai habar n-are să citească, îi dai de geaba link la blogul ăsta. Cel mult, se uită la poze, dar eu nu prea pun p0rnache pe-aici. Păi zic, n-ai văzut ce freză are? Dacă ştia să citească, ar fi văzut că pe damigeana aia de gel de care face el abuz de 5 ori pe zi e un tutorial care se numeşte "O freză cul în 43 de paşi". El n-are freză cul, deci nu ştie să citească, deci îi dai linkul de geaba. Deci sorry ^_^

    Anul 2009

    Genial, frate.

    x_x

    În limbaj de Sailor Moon (la care Gogu Kaizer se uita cu spume când avea 8 ani, pen'că era mai fătălău de felul lui şi prefera să nu umble cu derbedeii prin baruri şi să bea până dimineaţa, ci să vadă dacă bolovanul ăla de Mascatul în Frac îi dă la cenzurat cenzurat cenzurat lui Sailor Moon cenzurat), chestia aia din titlu înseamnă "ceva cu x pă ochi, maică", habar n-am. Bine, postul ăsta e mai mult de umplutură, pentru că Gogu Kaizer tot intra pe blogul ăsta în fiecare zi să vadă dacă a mai apărut ceva nou până când a realizat că el scrie aici, de unde rezulta că ofăceagreşit.

    Iniţial, voia să povestească despre ceva de la serviciu, dar a zis că nu mai bagă cuvinte neortodoxe pe blog pentru că tot neamul citeşte blogul ăsta (şi odată cu ei, şi doan'ţătoare din clasele I-IV)(săr'na, doan'ţătoare)(deci nu prea s-ar mai simţi el în largul lui când va mai ajunge pe acasă)(bine, Bătrânul Tom ar fi mega-mândru, că nah, a tot încercat el să transmită nişte înţelepciuni generaţiilor următoare şi până acuma nu s-a lipit decât de fracsu' lui Gogu Kaizer, care ofacegreşit şi prea mult)(bo$$, ai un nume prea lung pentru blogul ăsta, from this day forward we shall all refer to you by the name Betty Gerunziu, că sună super cul, parol)(mama lor de paranteze)(şi-am şi zis că nu mai fac chestia asta cu scris şi deschis paranteza, pentru că evident ofacgreşit şi uit ce voiam să zic la început)(am încercat la un moment dat să scriu toată fraza şi să deschid parantezele pe urmă, dar nici aşa nu a mers, pentru că uitam ce voiam să scriu în paranteze)(hai că i le dau dlui. Naiba de paranteze, mă duc să citesc ce-a scris Miţă pe GMZzz)(hai ciaule$$, brb, etc, astea).

    Wednesday, November 25, 2009

    #lecturiurbane

    Aseară, Gogu Kaizer se întorcea liniştit de la serviciu. Şi când zice "liniştit", vrea să spună că dădea pe-afară de foame ce-i era. Şi cum se întorcea el liniştit de la serviciu, a dat nas în bârnă cu nişte huligani. Huliganii ăştia stăteau pe peron la Unirii 1 şi făceau nişte scandal, că aşa fac huliganii. Şi, ca să fie treaba treabă, împărţeau cărţi necunoscuţilor. Că aşa fac huliganii. Şi mai dădeau şi semne de carte pe deasupra! Zic, impertinenţă, nu alta...

    Printre huligani se numărau şi Gabi Macovei, Byubay, Geo Atreides, Bogdan Adrian Marian Ciubotaru, Dan Dumitrescu, @eusuntioana etc (n-aveau linkurile la ei). Neavând altă variantă şi pentru că de-asta venise acolo, Gogu Kaizer s-a echipat cu furca din dotare şi s-a alăturat răscoalei. În traducere liberă, asta înseamnă că şi-a scos Good Omens din ghiozdan (trebuie să citiţi cartea asta, zic) şi-a prestat despre citit în metrou / pe peron. Per total, a fost foarte tare ce s-a întâmplat aseară la #lecturiurbane - un metrou plin, de la un capăt la altul, cu oameni care citeau/împărţeau cărţi. Reacţiile oamenilor erau pe măsură: "Cine e ăsta şi ce vrea de la mine? A, ce? Vrea să îmi dea o carte... De ce vrea ăsta să-mi dea o carte? E gratis? Hm, i-auzi... O citesc şi o dau mai departe, zici? Băi, e tare ce faceţi voi aici". Toată chestia se va întâmpla din nou pe 15 decembrie, deci dacă vreţi să vă băgaţi, ştiţi cum stă treaba.

    Şi, de final, temă pentru acasă - să se găsească #haded în poza de mai jos:

    Mboza e de la Sorin Rusi, zic.

    Wednesday, November 18, 2009

    "Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 4

    Deşi era cel mai stupefiat personaj fictiv care putea exista în acel moment T zero pe faţa Pământului, Harap-Alb făcu rost de nişte coerenţă şi îi spuse calului:
    - Ce faci, calule? De ce mă întrebi despre teoria relativităţii? Tu eşti un cal, n-ai cum să ştii despre spaţiul-timp de tip Minkowski. Eşti un cal!
    - Mna, mă tot macină chestia asta de câteva zile şi nu i-am dat de cap. Am încercat şi eu, mă gândeam că poate-mi dai o idee, spuse calul uşor jenat.
    - Da, bine, lasă prostiile, că e grevă la metrou.
    - Păi atunci sui pe mine, stăpâne, şi ţine-te bine!

    Fiul craiului, punându-i zabala în gură, încălecă, şi atunci calul odată zbură cu dânsul până la nouri şi apoi se lăsă în jos ca o săgeată. După aceea mai zbură încă o dată până la lună şi iar se lăsă în jos mai iute decât fulgerul. Şi unde nu mai zbură şi a treia oară până la soare şi, când se lăsă jos, dădu mesaj de eroare:
    - Your trial period has expired. Would you like to buy the full version?
    Buimac, fiul craiului îi spuse:
    - Yo no habla espanol. Bitten Sie schnitzel drei wetter taft? Frustuck gespuckt? M?
    Recunoscându-şi înfrângerea, calul spuse:
    - Ai trecut şi de ultimul test, tinere stăpân. Felicitări, ai #haded câştigat nişte apendicită. Dar zic, cum ţi s-a părut varianta demo? Gândit-ai vrodată că ai să ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mâna şi prin nouri să cauţi cununa?
    - Cum să mi se pară, dragul meu tovarăş? Ia, m-ai băgat #decât în toate grozile morţii, căci, cuprins de ameţeală, nu mai ştiam unde mă găsesc şi cât pe ce erai să mă prăpădeşti. Plus că n-am avut o pungă la îndemână când ai făcut manevrele alea şi-am cam... adică... A, şi nu pricep cum ai trecut de ITP, că tu nici centură de siguranţă n-ai.
    - Ia, aşa am ameţit şi eu, stăpâne, când mi-ai dat cu frâul în cap, să mă prăpădeşti, şi cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta, doar că eu ţi-am dat mucu', fraiere. Eşti cel mai prost din curtea şcolii, zic. Acum cred că mă cunoşti şi de urât şi de frumos, şi de bătrân şi de tânăr, şi de slab şi de puternic; de-aceea mă fac iar cum m-ai văzut în herghelie, şi de-acum înainte sunt gata să te întovărăşesc oriunde mi-i porunci, stăpâne. Numai să-mi spui dinainte cum să te duc: ca vântul ori ca gândul? Ca-n Berlin sau ca-n Bucureşti?
    - De mi-i duce ca gândul, tu mi-i prăpădi, iar de mi-i duce ca vântul, tu mi-i folosi, căluţul meu. De mi-i duce ca-n Berlin, tu mi-i face viaţa lină, de mi-i duce ca-n Bucureşti, te bag în pi te duc la abator şi te tai cu mâna mea îmi fac un Porsche din oasele tale tu mi-i nenoroci, zise fiul craiului.
    - Bine, stăpâne. Acum sui pe mine fără grijă şi hai să te duc unde vrei.

    Fiul craiului, încălecând, îl netezi pe coamă şi zise:
    - Hai, căluţul meu! Atunci calul zboară lin ca vântul! Şi când vântul a aburit, iaca şi ei la crai în ogradă au sosit.
    - Bun sosit la noi, voinice! zise craiul duhnind a ţuică ieftină din import, cam cu jumătate de gură. Am uitat să te sun să-ţi spun că a zis mă-ta să iei pâine. Ăăă, dar aista cal ţi l-ai ales?...
    - Apoi dă, tată, cum a dat târgul, norocul, Minkowski şi greva la metrou; am de trecut prin multe locuri, la metrou e grevă - nu ştiu dacă ţi-am mai zis - şi nu vreau să mă ia oamenii la ochi. M-oi duce şi eu cât călare, cât pe jos, cum oi putea. Că e grevă la metru, ţi-am zis...

    Şi zicând aceste, puse tarniţa pe cal, anină armele la oblânc, îşi luă merinde şi bani de ajuns, schimburi în desagi, o ploscă plină cu apă, stickul de 8 Gb cu mp3-uri trase de prin reţea, 2-3 reviste cu p0rnache, o sârmă de 4 m, 5 şuruburi şi nişte scame, după cum a văzut el în MacGyver. Apoi sărută mâna tată-său, primind carte de la dânsul către împăratul şi nişte vocale random râgâite pe care n-a putut să le memoreze, zise rămas bun fraţilor săi flauşaţi care se jucau Mortal Kombat şi a treia zi către seară porni şi el, mergând din pasul calului, care dormea. Şi merse el, şi merse, până se înnoptă bine. Şi, prin dreptul podului, numai iaca îi ieşi şi lui ursul înainte, mormăind înfricoşat. Calul atunci dădu năvală asupra ursului (năvala asta, de felul ei, e un fel de datorie la întreţinere - n.n.), şi fiul craiului, ridicând morarul buzduganul să dea, numai iaca ce aude glas de om zicând:
    - Ho, bă, derbedeule, ăăăăă... dragul tatei! Nu da, că eu sunt. Atunci fiul craiului descălecă, şi tată-său, cuprinzându-l în braţe, îi arătă buletinul, îl sărută şi-i zise:
    - Fătul meu, puradelul meu, chiparosule, talentatule, namştiutcămătaeragravidă-ule, bun tovarăş ţi-ai ales; de te-a învăţat cineva, bine ţi-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, bun cap ai avut. Dar asta e puţin probabil, că tu eşti cam bolovan de felul tău. Mergi de-acum tot înainte, că tu eşti vrednic de împărat. E ca şi cum ai juca World of Warcraft, parol! Numai ţine minte sfatul ce-ţi dau - fii atent la combinaţia asta... Spală-te-n urechi! În călătoria ta ai să ai trebuinţă şi de răi, şi de buni, dar să te fereşti de omul roş, iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânşii, căci sunt foarte bulang şugubeţi. Nu te băga în seamă nici cu klingonienii, că-s urâţi. Nu juca alba-neagra şi în niciun caz barbut. Pe centură merge şi pe datorie. Dacă poţi, bagă-mi şi mie la loto un bilet cu 44, 3, 29, 17, 11 şi 36. Şi, la toată întâmplarea, calul, tovarăşul tău, te-a mai sfătui şi el ce ai să faci, că de multe primejdii m-a scăpat şi pe mine în tinereţile mele! Na-ţi acum şi pielea asta de urs, că ţi-a prinde bine vreodată. Presimt eu, aşa, că o să ai un quest mai târziu pe care n-ai cum să-l faci dacă nu ai asta.
    Apoi, dezmierdând calul, îi mai sărută de câteva ori pe amândoi şi le zise:
    - Habar n-am de ce am pupat calul, dar sunt beat, deci, pana mea, am o scuză. Hai, băgaţi mare, că e grevă la metrou şi mâine. De-acum înainte, Dumnezeu ştie când ne-om mai vedea! Auf schnitzel, zic!

    Fiul craiului atunci încălecă, şi calul, scuturându-se, mai arată-se o dată tânăr, cum îi plăcea craiului, apoi făcu o săritură înapoi şi una înainte şi se cam mai duc la împărăţie, Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este.

    Monday, November 16, 2009

    Mişcarea de luni dimineaţa

    Nimic nu se compară cu o zi de luni în care ajungi la serviciu şi calculatorul decide că vrea Windows-ul reinstalat. E cea mai zi de luni perfectă. Trebuie să te duci după băjatul de la Hardware Cevaceva, să îl baţi la cap până acceptă că trebuie să muncească lunea, apoi să cari calculatorul până în biroul lui şi, în final, să-i faci vizite din 20 în 20 de minute şi să-l întrebi cât mai are până e gata.

    Şi pentru că asta nu era de ajuns într-o zi de luni, Gogu Kaizer a trebuit să-şi mute biroul din Colţul Vesel. Asta a presupus chestii de genul: desfăcut toate firele care zăceau pe sub birou, dat jos muţunachii înfipţi în tavan şi duşi la noua "locaţie", şters biroul de praf, aranjat biroul, înfipt fire în calculator şi făcut vizite random pe la băjatul de la Hardware Cevaceva în scop de bătut la cap vis-a-vis de "cât mai are, frate, ăla?".

    Bine, toată alergătura asta a lui Gogu Kaizer nu prea se compară cu ce s-a întâmplat sâmbătă în Plaza - s-a dansat, s-au împărţit pliante şi "finger hula" (cerculeţele mici şi albastre care se pot învârti meseriaş pe deget), s-au dat cercuri oamenilor care aveau chef să "hula hoop" şi, nu în ultimul rând, au venit sportivi de renume (Andreea Răducan, Mihai Covaliu, Laura Badea, Otilia Bădescu, Diana Oprea, Viorica Susanu), care au vorbit despre importanţa sportului pentru un stil de viaţă echilibrat. Dar cel mai important lucru e că oamenii au fost interesaţi să afle mai multe despre diabet, despre cum îl pot preveni sau controla:

    Kaizer de noapte

    Uite un link la postul pe care l-a scris Gogu Kaizer pe blogul lui Andrei Crivăţ: link.

    Friday, November 13, 2009

    Hula Hoop!

    În caz că habar n-aveaţi, mâine, pe 14 noiembrie, e Ziua Mondială a Diabetului. Eu, de exemplu, habar n-aveam (Gogu Kaizer nici atât, că e mai paralel decât mine). La fel cum habar n-aveam că în prezent, la nivel mondial, aproximativ 250 de milioane de persoane sunt afectate de diabet, număr care ar putea ajunge la 380 de milioane până în 2025. Nu mi se pare corect să vorbesc "în cifre", dar nici nu prea pot să le ignor. Mai ales când soluţia pentru nerespectarea acelui "target" este una la îndemână: un stil de viaţă echilibrat din punct de vedere al chestiilor pe care le bagi în stomac şi al activităţii fizice. Adică 30 de minute pe zi pentru nişte activitate de-asta fizică (să faci sport şi exerciţii, frate, nu să cobori din metrou la Victoriei la 8:19 AM şi să încerci să ieşi la suprafaţă) pot preveni sau controla diabetul.

    Mâine, în Plaza Romania, între 13:00 - 16:00, au loc nişte evenimente organizate de băieţii de la sanofi-aventis şi de la Zentiva similare cu acesta (unde Gogu Kaizer îi va da ruşine fetiţei de la finalul filmuleţului, după cum i-a promis). Şi apropo de filmuleţ, răspunsul la "care e faza cu cercurile?" e că simbolul Zilei Mondiale a Diabetului e cercul albastru. Care pus sub forma unui cerc de hula hoop, vorba englezului, "makes perfect sense" - până la urmă, tot un exerciţiu e. Unul destul de uşor akshually, că doar ceac-pac! îl montezi în jurul tău şi înveţi rapid să-l controlezi.

    Anşa. Toată chestia face parte din campania "Hula Hoop pentru Diabet", care pune accent fix pe ideea de care vă ziceam mai sus. Aşa că dacă vreţi să aflaţi mai multe despre diabet, dacă vreţi să susţineţi campania, dacă vreţi doar să căscaţi ochii pe-acolo, dacă vreţi să vedeţi cum Gogu Kaizer excelează în faţa fetiţei de la finalul filmuleţului sau dacă pur şi simplu aveţi chef să dansaţi hula hoop printr-un mall (nu ştiu câte ocazii de-astea o să mai aveţi, lol), Plaza Romania e locul, 13:00 e ora, mâine e ziua.

    Wednesday, November 11, 2009

    Blogoteatru

    Zic, Gogu Kaizer v-a mai povestit despre festivalul Blog the Theatre de anul trecut. Băjeţii de la Bulandra au făcut câteva manevre şi au reuşit să aducă cele trei piese câştigătoare şi în Bucureşti. Programul e cam în felul următor (e cu copy-paste, maică):

    We the kids of the net / Schauspielhaus, Graz, Austria
    Premiată cu locul I la Festivalul Blog the Theatre (mai 2008), piesa a fost adusă la Graz de Narodowy Stary Teatr din Cracovia – Polonia. Aşa cum prevedea proiectul, piesa câştigătoare urma să fie preluată, montată şi inclusă în repertoriul său de teatrul din Graz, ceea ce s-a şi întâmplat. Acum Teatrul Bulandra şi Uniunea Teatrelor din Europa aduc la Bucureşti piesa polonezilor montată de austrieci:  
    Duminică 15 şi luni 16 noiembrie, Sala Icoanei, ora 20.00

    Teatro Garibaldi di Palermo, Italia
    După ce a câştigat locul II la Festivalul Blog the Theatre, Teatro Garibaldi di Palermo vine la Bucureşti cu două producţii:
    Sâmbătă 14 noiembrie, Sala Izvor, ora 20.00 – spectacolele: GiOtto şi ULTRAS
    Duminică 15 noiembrie, Sala Izvor, ora 20.00 – spectacolul ULTRAS

    Teatrul Bulandra, Bucureşti, România
    Parfum de femeie/ Scent of a woman de Daniel Popa şi Marius Pescaru
    Producţie a Teatrului Bulandra, Parfum de femeie a obţinut locul al III-lea la Festivalul Blog the Theatre de la Graz:
    Vineri 13 şi sâmbătă 14 noiembrie, Sala Icoanei, ora 20.00

    Duminică, 15 noiembrie, o seară specială la Sala Icoanei – discuţii libere. Despre ce? Păi, poate ai auzit de proiect şi (nu) ţi-a plăcut. Sau poate afli acum şi ai o opinie. Sau poate vrei să fie jucat şi textul tău... Sau poate doar îţi place la teatru. Sau mai bine vii şi laşi Bulandra să se exprime underground (că tot se cheamă programul aşa).

    Aşadar, dacă vreţi să vedeţi cine şi de ce a câştigat la Blog the Theatre, băgaţi mare. Gogu Kaizer o să fie prezent la fiecare specatol (în special la "Parfum de femeie", care rulează foarte fin (e după Abjectu' şi e cu Marius Capotă, frate, trebe să-l vedeţi)).

    Monday, November 09, 2009

    Flashmob + cercuri = DRAGOSTE

    Ok, Gogu Kaizer nu mai ştie unde a văzut filmuleţul ăsta, dar când era mic putea să facă şi el aşa ceva cu chestiile alea. Totodată, când era mic era şi ceva mai gras, se pricepea mai bine decât fetiţa de la final, care i-a zis lui Gogu Kaizer că "îi dă ruşine" (după ce Gogu Kaizer a râs despre ea), dacă s-ar pune problema unei întreceri. Aşadar: are cineva un cerc la el? Pentru că Gogu Kaizer are nişte scoruri de stabilit şi nişte lecţii de dat (mna, după ce îi arată el cine e meseriaşul, trebuie să îi dea meditaţii la mate şi să o înveţe tabla înmulţirii cu 3).



    Oricum, zice acolo la Info-ul filmuleţului că "Dacă eşti curios să afli semnificaţia cercurilor, rămâi pe-aproape până săptămâna viitoare". Deci rămâne de văzut care e faza, zic.

    Thursday, November 05, 2009

    Uber Kaizer vs. Uberzeit v006

    Reclamă la Uberzeit:


    Uber Kaizer vs. Uberzeit v005

    Până şi în Uberzeit trebuie să pontezi dacă simţi chemarea naturii :<

    Uber Kaizer vs. Uberzeit v004

    Întrerupem bălăriile obişnuite pentru un reportaj în direct. Îl avem la faţa locului pe reporterul nostru special [din punct de vedere al disfuncţionalităţii creierului] Uber Kaizer. Uber Kaizer, ia nişte legătură!

    - Da, mulţumesc, habar n-am cine eşti, da. Da, sunt aici la faţa locului despre care vorbeai tu fără să ştii şi îl am lângă mine pe Uberzeit. Domnule Uberzeit, ce părere aveţi?
    - Ăă, acum sau în general?
    - Da, păi, când vrei tu. Dacă poţi acum, e bine. Dacă nu, nu trebuie. Dar ai putea.
    - Ăă, care era întrebarea? A, da, ce părere am. Păi domnule Uber Kaizer, nu prea am o părere, pentru că dacă dragoste nu e, nimic nu e.
    - Interesant, domnule Uberzeit. Dar ce s-ar întâmpla dacă n-ar fi fasole?
    - Ăă, da, păi atunci domnule Uber Kaizer, void main debug make data.
    - A, hăhă, să înţeleg că sunteţi programator, domnule Uberzeit.
    - Nu, maică, sunt păstrător de unghii, dar în timpul liber scriu în Notepad.
    - Da, uimitor. Dar domnule Uberzeit, ce aveţi de gând să faceţi în continuare?
    - Să dau "Save file as...". Că dacă nu dau "Save", pierd tot ce scriu. Şi am scris de geaba dacă nu am dat "Save". Mi se mai întâmplă să mi se blocheze calculatorul înainte să dau "Save", dar mă enervez, îi dau restart şi îi trece.
    - Ăăă, da. Dar domnule Uberzeit, cât mai aveţi de gând să mai staţi pe la faţa locului?
    - Nu foarte mult, domnule Uber Kaizer, dar am de gând să mă întorc după ce plec, pentru că e meserie pe aici.
    - Da, păi mulţumesc pentru tâmpenia asta de interviu, domnule Uberzeit. A fost sinistru de irelevant şi degeaba, eşti cea mai verigă slabă. Hai că trebuie să îi dau legătura aia înapoi lu' ăla pe care nu ştiu cum îl cheamă. Hai ciaules baules!

    Da, stimaţi meseriaşi, ne cerem scuze pentru jena de interviu de mai devreme. Revenim după publicitate.

    Uber Kaizer vs. Uberzeit v003

    Uber Kaizer tocmai a visat că era acasă şi că dormea. Cât de tare poa' să fie asta? M? Cât?

    Uber Kaizer vs. Uberzeit v002

    Bwahahah, Răzvan a stricat versiunea. A "factapizat-o", lol. Nu, stai. Mda, tocmai a făcut o glumă de programator [nu că Gogu Kaizer ar avea ceva cu glumele de programatori, lol]. Da, era ceva cu void main şi cu debug nu ştiu ce. Şi cu randat poligoane. Gogu Kaizer speră să fiţi la fel de în ceaţă ca şi el.

    Uber Kaizer vs. Uberzeit

    După cum bălmăjea şi pe twitter, Uber Kaizer are iar meci cu Uberzeitu'. Bine, Uber Kaizerul, Răzvanul şi Dalianul. După prima repriză, se pare că Uberzeitu' i-a dat să zacă lui Uber Kaizer, stricându-i freza şi facându-i cadou nişte foame.

    Ce e cul e că e beznă pe tot etajul [în mare parte e de-aia "care nu mori în ea"] şi că în câteva jumătăţi de oră trebuie să ajungă şi nişte gagici care cică vor dansa pe birouri, pe-aici.

    Tuesday, November 03, 2009

    Tuesday, October 27, 2009

    Aproape @ mal

    Razele soarelui perforau îndrăzneţe lamele jaluzelelor plictisite de griul ce la colora de-atâta vreme. Afară părea să fie o zi frumoasă, dar nu era un lucru garantat. Înăuntru, aerul era călduţ, lumina - potrivită, atmosfera - liniştită şi nu se auzeau decât câteva voci la câteva birouri distanţă, acompaniate în fundal de murmurul radiatoarelor de pe plăcile de bază. Şi deşi era o zi plină, cadrul era relaxat.

    Stând nevinovat la biroul lui, Gogu Kaizer presta de zor despre muncă, sorbind din când în când dintr-o sticlă de Cico. Nu după mult timp, sticla de Cico a cedat şi i-a zis suav lui Gogu Kaizer: "Sunt goală. Ce-ai de gând să faci în privinţa asta?". Aşa că Gogu Kaizer a făcut ceva în privinţa asta (dap, exact la ce vă gândiţi): a luat altă sticlă de Cico. După câteva minute totul a revenit la normal - Gogu Kaizer prestând despre muncă, sorbind din când în când dintr-o sticlă de Cico.

    Secundele treceau, Gogu Kaizer presta, sticla de Cico se golea. Gogu Kaizer simţea treptat cum situaţia începe să-l preseze, dar concentrat la ceea ce presta şi dornic să vadă rezultatele chestiilor pe care le tot adăuga în joc, Gogu Kaizer tot amâna momentul în care urma să scape de sub jugul presiunii.

    Minutele treceau, Gogu Kaizer presta, sticla de Cico zăcea în coşul de gunoi. Cum era de aşteptat, situaţia a atins punctul critic în care Gogu Kaizer nu mai putea pretinde încă o amânare. Blând, calm şi nonşalant, Gogu Kaizer a decis că e timpul să rezolve minorul inconvenient. S-a ridicat de la birou şi a pornit către culoarul ce ducea spre acel loc în care toate presiunile dispar. Dar deşi a pornit blând, calm şi nonşalant, pe drum situaţia s-a agravat şi a început să devină sălbatic, agitat şi vajnic.

    Însă viaţa îi pregătise o surpriză Kaizer Gogului: în capătul coridorului se afla, fără îndoială, o uşă care până în acea zi nu exista. Iar aceea nu era orice fel de uşă, prieteni. Nu era o uşă obişnuită, pe care o deschizi atunci când apeşi pe clanţă şi pe care poţi să o laşi deschisă dacă vrei. Nu, nu! Era - nici mai mult, nici mai puţin - o uşă legată de sistemul de pontaj. Da, da, aţi citit bine. Era o uşă pe care poţi să o deschizi numai dacă ai cardul de acces la tine. Şi, desigur, Gogu Kaizer nu avea cardul de acces la tine. Tot ce putea să facă în acel moment era să fie stupefiat. Băiat cumsecade cum e, asta făcea - belea ochii la uşă stupefiat. Foarte stupefiat, peste fire de stupefiat. Pentru el, ăsta era un moment în care tocmai făcuse o împărţire la zero. Nu putea accepta că între el şi oaza de libertate se afla o coliziune, parcă pusă aiurea de un grafician 3D neatent.

    Orele treceau, Gogu Kaizer privea înmărmurit uşa care până atunci nu era acolo, cardul de acces zăcea pe birou. Însă fără să ştie cum, Gogu Kaizer a ieşit din transă. Fără să mai piardă secunde preţioase, porni girofarul şi se teleportă lângă birou, unde îl aştepta degajat cardul de acces.

    În final, totul s-a terminat cu bine, graţie - probabil - unui înger păzitor. A fost, însă, o situaţie la limită pe care Gogu Kaizer preferă să n-o mai repete. Şi-a promis că din acel moment va purta cardul de acces pretutindeni. Însă viaţa e imprevizibilă şi sigur are alte uşi pregătite. Iar cheia pentru acele uşi, prieteni, - şi lecţia pe care a învăţat-o Gogu Kaizer azi - este să nu amâni niciodată un pipilică. Pentru că altfel se pot întâmpla chestii horror, naşpa sau jenante.

    Saturday, October 24, 2009

    25!

    Adică Gogu Kaizer a făcut nivel, maică, şi şi-a pus câte un +1 la toate skill-urile.

    PS: XBox, frate! :D

    Thursday, October 22, 2009

    Tuesday, October 20, 2009

    Friday, October 16, 2009

    Machinarium, frate!



    Zic, în caz că nu ştiaţi, Gogu Kaizer, de felul lui, când e mega entuziasmat despre ceva, bălmăjeşte despre acel ceva până la epuizare sau până când persoanele pe care le stresează îi dau Ctrl-Alt-Jetdeaici [vorba lu' Viorel, lol]. Asta înseamnă că din când în când bolboroseşte pe-aici chestii care nu vă pasionează sau ceva de genul, dar fără să-i pese.

    În episodul de azi, Gogu Kaizer vă stresează cu Machinarium (joc care ar trebui luat în colimator la o şedinţă oarecare de design *lol*). Dacă citiţi GMZzz, v-aţi mai întâlnit cu joculeţul ăsta. Dacă nu citiţi GMZzz, sunteţi peste firea omenească de degeaba. Dar ca să nu îşi ia Gogu Kaizer nişte Ctrl-Alt-Jet, na despre un link către un review cumsecade, un link către o mini-discuţie cu Jakub Dvorský [omul care e de vină pentru existenţa acestui joc] şi na despre un trailer al jocului:



    Thursday, October 08, 2009

    anim'est 2009 - Competiţia scurt-metrajelor româneşti

    Aseară, la Cinema Patria, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Animat, a avut loc competiţia scurt-metrajelor româneşti. Marţi seara a fost una din competiţiile scurt-metrajelor străine.

    Comparând filmuleţele românilor cu cele ale străinilor, nu pot să zic decât că românii sunt nişte genii neînţelese. Majoritatea filmuleţelor de aseară au fost atât de infecte (din toate punctele de vedere), încât la un moment dat îmi doream foarte tare să-mi scot ficatul, să-l fac pateu şi să râgâi după ce-l mănânc. Nicio limbă de pe planeta asta nu are suficiente cuvinte prin care să pot descrie imbecilităţile pe care le-am văzut aseară. Aş prefera oricând să-mi scot intestinele şi să mă spânzur cu ele decât să mă mai uit încă o dată la chestiile alea. Manele? Mulţumesc frumos, cumpăr 10 bucăţi. Guţă? Cel mai talentat om de pe planetă! 800 de injecţii cu moldamin în fix acelaşi loc? Dar vă rog! Tortură medievală? Puah, un mizilic. Marius Moga? Un compozitor original şi sensibil, fără îndoială. Hai să nu exagerăm, totuşi. Orice, numai scurt-metraje animate româneşti.

    Românii vor să impresioneze prin nonfigurativ, iar eu declar oficial că sunt incapabil să ridic la rang de artă abstractizările vomitive prin care autorii acelor filmuleţe îşi exprimă ideile, sentimentele şi mesajele subtile. Declar, desigur, şi că sunt idiot şi că nu am înţeles nimic din filmuleţele alea. M-au depăşit, frate. Şi pentru că m-au depăşit, asta e reacţia pe care o am şi asta e părerea mea. Dacă autorii au vrut să mă facă să simt asta, atunci respectele mele - au reuşit. De felul meu, belesc ochii tâmp la televizor, în timp ce-mi curge o bală din gură, când mă uit la Tom & Jerry. Dacă au vrut să-mi demonstreze că ei se pot exprima la un nivel la care eu nu pot ajunge niciodată - respectele mele din nou, au reuşit. De felul meu, mă scobesc nonşalant în nas când ascult Andre. Dacă au vrut să fiu conştient că nu mă număr printre cei ce pot percepe dimensiunea în care se desfăşoară ei - brava lor, au reuşit şi asta. De felul meu, apogeul unei zile din viaţa mea e când vine metroul la fix.

    Tehnică, imagine, sunet, idee, poveste, concept - autorii români au micţionat cu drag pe semnificaţia acestor cuvinte şi le-au dat ei una nouă. Au fost câteva filmuleţe simpatice, da, dar au fost umbrite fără probleme de acele imbecilităţi. Un aurolac zăcând în propria-i urină este o imagine de 1000 de ori mai frumoasă decât majoritatea filmuleţelor ce-au rulat aseară la Patria. Şi totodată simbolică şi abstractă, desigur. Nu o să pot să înţeleg de ce străinilor le-a fost atât de uşor să vină cu ceva digerabil (au avut şi ei partea lor de abstractizări, dar erau excelent realizate, frate), în timp ce românii şi-au scos lucrările de diplomă la înaintare.

    Ok, hai că deja m-am desfăşurat prea mult. Pe scurt, competiţia scurt-metrajelor româneşti a fost o vomă.

    PS: Nu mă interesează dacă se simte cineva lezat de ce-am scris mai sus (bine, n-o să citească nimeni, dar zic). Asta mi-e părerea şi n-o să-mi cer scuze pentru ea.

    Friday, October 02, 2009

    IAMX @ Fratelli Studios

    Da, frate. Nu vreau să zic nimic special; vreau doar să marchez ziua asta pe blog. Da, vreau eu, de felul meu, în caz că mi se fâlfâie la un moment dat în viitor, să mă plimb pe blog şi să-mi aduc aminte că în seara asta am fost să văd şi să ascult IAMX şi că a rulat mai mult decât uber fin, fiind o experienţă pe care aş repeta-o oricând.

    Viorel zicea că exagerez când tot repetam la fiecare 5 minute că e prima dată când văd nişte oameni meseriaşi la mai puţin de 10 metri de mine, oameni pe care i-am văzut până atunci numai pe youtube (nu daţi click, pentru că nu o să vă placă). Dar, frate, nu mi se întâmplă foarte des. De-acum înainte o să-i văd tot pe youtube, dar o să am un rânjet tâmp pe meclă. O să-mi aduc aminte cât am cântat cu ei, cât am urlat, cât am sărit, cât am aplaudat şi cât de mare avea capul individul din faţa mea. Şi o să am un rânjet tâmp pe meclă.

    Editare târzie: Nu că v-ar pasiona pe voi, dar o să strâng nişte linkuri aici cu despre cum a fost.

    Saturday, September 26, 2009

    "Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 3

    Sclipitor de nambăr oan ce era, feciorul cel mic se teleportă în pod şi luă tot ce-i trebuia (inclusiv eşarfa pe care a purtat-o mă-sa la nuntă şi nişte pastă de dinţi). Apoi coborî, luă o tavă, o umplu cu jăratic şi se duse la herghelie.

    - Salut, cailor! Am auzit că vă place să mâncaţi jăratic, aşa că am pus nişte jăratic în herghelia voastră ca să mâncaţi jăratic în timp ce mâncaţi jăratic!, zise feciorul cel mic.

    Cu multe kilograme de reticenţă, fiecare cal a pus o faţă de cal şi l-a ignorat pe fraier. Şi atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros şi slab, de-i numărai coastele; şi venind de-a dreptul la tavă, apucă o gură de jăratic, o mestecă subtil şi concluzionă manevra printr-un râgâit. Stupefiat şi cu părul plin de fum, feciorul cel mic îi fu dădu două palme peste ochi şi începu să-l bălăcărească:

    - Bovină inestetică ce eşti! Dintre toate dobitoacele, tu eşti cel mai prost! Dacă te mai prind că vii la jăratic, îţi fu dau mai mult de două palme! Îţi dau două palme de două ori! Fiecare palmă o primeşti şi-n reluare!

    După care începu să alerge ceilalţi cai prin herghelie, întinzând tava de jăratic către ei. Prinzând un moment prielnic, când feciorul cel mic se uita la opincile pe care le purta şi se întreba dacă nu cumva ar trebui să se numească başcheţi, slăbătura cea de cal iar se aruncă şi apucă o gură de jăratic. Fiul craiului îi mai fu dădu şi atunci nişte palme, fix cum a promis.

    Şi apoi începu să alerge iar după caii ăia flauşaţi, care, după ce că nu mai mâncaseră de 9 zile, mai aveau şi un picior în plus, care tot atârna ostentativ de când intrase feciorul Flauşilă Junior în herghelie şi care îi încurca atunci când alergau. Şi numai iaca, şi a treia oară, ceac-pac! tot gloaba cea de cal veni şi începu a mânca la jăratic şi a râgâi, de n-a mai rămas nimic în tavă. Atunci fiul craiului, mai frustrat decât Oana Zăvoranu când e la ciclu, îi fu turnă nişte buchete de palme după ceafă, îl prinse în căpăstru şi, punându-i frâul în cap, zise în gândul său: "Să-l iau, ori să-i dau drumul? Mă tem că m-oi face de râs, ceea ce e inadmisibil în societatea noastră bazată pe bun simţ şi nu pe aparenţe. Decât cu aşa cal, mai bine pedestru. De fapt, ce mă tot flauşez eu aici? Dacă Inna crede că ştie engleză, eu de ce n-aş putea să-l iau pe expiratul ăsta?"

    Şi cum sta el în cumpene - să-l ia, să nu-l ia, Moga a copiat şi la bac, dacă acum copi compune melodii - calul se şi scutură de trei ori, şi îndată rămase cu părul lins-prelins şi tânăr ca un buletin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată herghelia (asta pentru că Sarah Jessica Parker mulgea caprele, beată). Şi apoi, uitându-se ţintă în ochii fiului de crai, zise:
    - În primul rând, să ştii că jăraticul e mâncarea mea preferată. În al doilea rând: dacă un spaţiu-timp de tip Minkowski conţine o regiune compactă Ω şi dacă topologia lui Ω e de forma Ω ~ R x Σ, unde Σ e o mulţime de trei tipologii nontriviale, ale cărei limite au topologia de forma dΣ ~ S x S, şi dacă, pe lângă asta, hypersuprafeţele Σ fac parte din acelaşi tip de spaţiu, atunci regiunea  Ω conţine o gaură de vierme intra-univers cvasipermanentă. Zi-mi ce e greşit la chestia asta şi merg cu tine, că am auzit că vrei să te duci să te dezvirgi însori şi n-ai cal, iar eu sunt un super cal, pentru că sunt decapotabil. Şi ştii că veveriţele nu rezistă când văd un decapotabil.

    Oare ce va face feciorul cel mic în continuare? Va putea el să rezolve problema calului? Oare va pleca el la drum însoţit de calul cel meseriaş? Va reuşi el să prindă reluarea episodului din Esmeralda pe care l-a ratat data trecută? Dacă marţi e joi şi vineri e luni, câte zile are săptămâna? Prin ce trebuie să mai treacă eroul nostru pentru a putea pleca, în sfârşit, către aventura vieţii lui? Vom afla răspunsurile la toate aceste întrebări în episodul următor!

    Friday, September 25, 2009

    piua

    E "Constantine" pe ProTV, deci brb.

    Thursday, September 24, 2009

    Nişte nimic random

    Când Gogu Kaizer era mic şi buzunaru-i era gol, îşi zicea că nu-i nimic şi cobora la demisol. Acolo găsea murături, toate puse în borcane, ascunse după nişte-ncrengături şi făcând rimă cu "golane!". Însă într-o zi de vară, una foarte însorită, când GK se ducea la moară, era gata să dea mită undeva, pe-o ulicioară, pentru nişte conopidă. Dar realizând că nu e bine să vorbească doar în rime, Gogu Kaizer s-a calmat şi să vorbească-aiurea a-ncetat. După care s-a culcat.

    Gogu Kaizer o să-şi lipească pe perete, deasupra patului, in dreptul lui, un afiş cu o bulă de dialog în care scrie că "zZz zZz". Aşa, de geaba.

    Întrebarea nopţii

    Care a fost primul: Virgil Ianţu sau George Clooney?

    Sunday, September 20, 2009

    Cum ar fi arătat...

    ...Justice League dacă ar fi fost inventată de tipul care a scris Mioriţa? Păi, în primul rând, ar fi avut numai meseriaşi care ar fi vorbit română. Şi meseriaşii ăştia s-ar fi bătut cu nişte anti-meseriaşi, care, la rândul lor, ar fi vorbit tot română. Dar pentru că Gogu Kaizer poate să se întoarcă înapoi în timp, a stat de vorbă cu poetul cunoscut în mod oficial sub numele de "tipul care a scris Mioriţa". Nu prea îi stă în obicei, dar Gogu Kaizer va da copy-paste la .doc-ul primit de la tipul care a scris Mioriţa.

    Meseriaşi:
    • Făt-Frumos - Însurat cu Ileana Cosânzeana. Super puteri: arată bine, dă zdravăn cu măciuca (la propriu), are ură pe zmei şi are tot timpul prezervative la el. E atât de obsedat de fizicul lui încât vrea să se asigure că nu va avea copii, de teamă să nu iasă mai frumoşi ca el.
    • Greuceanu - Un fel de Jedi, mulţumită paloşului său, care îi dă stări de vomă. Poate convinge aproape pe oricine să facă aproape orice. Ca un Jedi, zic. Super puteri: ştie cum stă treaba cu metamorfoza (se poate transforma + simte când un inamic e transformat), e campion la trântă (adoră să termine fiecare trântă înfigându-şi inamicul în pământ şi zburându-i creierii cu ce are la îndemână), ştie să organizeze super petreceri care de foarte multe ori se termină cu nişte orgii şi de foarte puţine ori cu nunţi.
    • Faurul-Pământului - Tipul cu echipamentul. Când unul din meseriaşi are nevoie de ceva, el e omul care îl rezolvă. Super puteri: e puţin piroman şi poate controla aurul. Zmeii, cocalari fiind, au încetat să mai poarte aur pentru că Faurul-Pământului îi sugruma de la distanţă cu propriile lor lanţuri. Chestia asta sigur ar dezvolta un trend în zilele noastre.
    • Păcală - Cel mai slăbănog meseriaş. E tot timpul beat, dar spre norocul lui, meseriaşii nu au un regulament care să interzică alcoolul la locul de muncă. Super puteri: e un maestru al deghizărilor (de-asta rămăsese Ileana gestantă atunci) şi îşi omoară inamicii fraierindu-i, făcându-i să lupte între ei.
    • Harap-Alb - E un fel de vrăjitor, dar şi un fel de Captain Planet. Adică în loc să fie el cel "combinat" din puterile planetarilor, planetarii sunt "combinaţi" din puterea lui (prin "planetari" înţelegem Gerilă, Buzilă, Fomilă etc). Îi poate combina oricând, iar când sunt combinaţi ăştia nu zic faza cu "din puterile voastre bla bla". Are un cal care vorbeşte prea mult, mănâncă jăratic şi care nu poate să ţină niciun secret. Din cauza lui n-a reuşit Harap-Alb să hâţa-hâţa cu Ileana într-o seară.
    • Toma Alimoş - Ăsta are X pe ochi, a murit înainte să fie cooptat. R.I.P.
    • Manole - Şi ăsta are X pe ochi, doar că e nemuritor. Şi are X-ul pe ochi numai când moare. Statistic vorbind, cea mai frecventă cauză a morţii lui a fost căzutul de la etaj, pentru că de fiecare dată se urca beat. Super putere: construieşte super repede orice vrea el şi se bagă mereu la misiunile kamikaze. De curând şi-a legat nişte trafaleţi de mâini cu nişte lanţuri, în ideea că o să facă nişte treabă a la God of War.
    • Ileana Cosânzeana - Nevasta lui Făt-Frumos şi amanta uneia dintre zâne. Ştie să cânte la pian, ia lecţii de auto-apărare de la Greuceanu şi face cea mai bună salată de boeuf (pentru că numai asta ştie să facă). Îl ţine sub papuc pe Făt-Frumos, care cam umblă după fufe, de felul lui. Super putere: dreptul de vot.
    • Bulă - Cel mai omnipotent dintre toţi meseriaşii, dar şi cel mai tută. Super putere: îşi omoară inamicii spunându-le bancuri cu el (inventate de alţii), făcându-i să se crăcăneze de râs.
    • Capra cu trei iezi - În carne şi oase. Super putere: behăitul random, laptele şi faptul că poate sta în două picioare.
    • Prâslea - Un tip mai retras, de felul lui (toţi sunt de părere că orientarea lui sexuală nu e una care s-ar potrivi unei lumi de basm). Poate călători în lumi paralele. Are un fetiş pentru mere de aur, din cauza asta petrecând mult timp prin laboratorul Faurului-Pământului. Super putere: e voinic.
    • Neghiniţă - Halfling Rogue, nivelul 8. Are +5 ca "racial bonus" la "move silently" şi "listen". Sneak Attack e din dotare. Problema e că, având acel bonus la "listen", a devenit un bun ascultător. Deci, ca super putere: discută cu inamicii despre problemele lor şi le dă sfaturi. Alteori le povesteşte el chestii. Atunci îi omoară plictisindu-i.
    Ăştia de mai sus sunt meseriaşii care au înfiinţat Justice League punct ro. Iar dintre anti-meseriaşi amintim: fraţii Zmei, verii Căpcăuni, Baba Cloanţa, Balaur, Muma Pădurii, Spânul, Babau, Pricolici şi Moroi. Dar despre ăştia în alt episod, că nu mi-e cam somn, pentru că am băut mulţi 2L de Cola.

    Saturday, September 19, 2009

    "Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 2

    Şi cum sta feciorul cel mic pe gânduri şi nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de virginita ruşine, numai iaca se trezeşte dinaintea lui cu o babă gârbovită de bătrâneţe, care umbla după milostenie (milostenia e un fel de marijuana cu aromă de ulei de motor, e uber rară de felul ei)(şi când a apărut baba, ăsta a zis că poate să amâne treaba cu virginita ruşinea, că nu era urgentă).
    - Tinere fecior, îmi pare rău pentru tine că plângi ca o fetiţă şi o să te las să termini, dar Beyoncee a plâns cel mai mult şi cel mai mişto în videoclipul ăla al ei cu "tu di airport" sau ceva de genul. Ia, mai bine prestează şi tu nişte milostenie la baba.
    - Ia lasă-mă, frate, în pace, că şi-aşa am alte probleme pe cap! zise prinţ feciorul numărul 3.
    - Haoleu, citi-ţi-aş folderul de spam din mail, spune tu babei care e problema, poate ştie ea care e faza.
    - N-auzi, babo, să mă laşi? De la una ca tine crezi că aştept eu ajutor? Am sunat deja la 911, cum mi-a zis Anda Adam, aşa că jet!
    - Băi, puţă! Bagă mare şi zi-mi care e treaba, că n-am timp de pierdut. Trebuie să ajung şi la alţi fraie... feciori de împărat, să ştii, şi chiar n-am chef de figurile astea ale tale.

    Vizibil impresionat de abilităţile de Jedi ale babei, feciorul scoase un joint din buzunar şi-l pasă babei pe furiş, să nu-l vadă nimeni, deşi erau singuri în grădină.
    - Ok, babo, ia d-aici. Ciocu' mic şi joc de glezne, da?
    - Oho, aşa prietene, zise baba. Uite care e manevra: eu mi-am luat concediu săptămâna asta şi plănuiesc să mă plimb. Nu ştiu, o să iau maşina şi o să dau o fugă până la Sibiu. O să mă duc pe Transfăgărăşan şi o să mă întorc pe Valea Oltului. Tu ce crezi: ar trebui să-mi iau haine groase la mine sau nu?
    - Ăăăă, stai, nu era vorba ca TU să îmi rezolvi dilema MIE şi nu invers? Şi, pe lângă asta, o să faci vreun popas până în Sibiu? Adică o să rămâi peste noapte pe undeva? Că dacă nu rămâi, n-are rost să-ţi iei.
    - Mă, aşa mă gândeam şi eu. Acuma fii atent: du-te la tată-tău şi cere să-ţi dea calul, armele şi hainele cu care a fost el ginerică, dar nu p-alea din noaptea nunţii. Atunci ai să te poţi duce unde n-au putut merge fraţii tăi, pentru că tu o ai mai mare, motiv pentru care ţi-a fost scris de sus să-ţi fie dată această cinste. Acuma, orice-ar fi, nu-i spune lu' tată-tău "lasă-mă, papa, la mare". Nu suportă melodia aia, plus că el e fan 3rei Sud Eşti. Hainele despre care ţi-am vorbit sunt vechi şi ponosite, şi armele ruginite, iară calul ai să-l poţi alege punând în mijlocul hergheliei o tavă plină cu jăratic, şi care dintre cai a veni la jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăţie şi are să te scape din multe primejdii, să fac spume dacă te mint. Cam atât. Hai că eu am tăiat-o, că trebuie să ajung la RoBlogFest. Am citit în blogul de cristal că o să cânte Moga anu' ăsta şi eu inimă Moga. Ciaules, bulan!

    Baba îşi aprinse jointul şi începu să alerge în cel mai crăcănat mod posibil, având grijă să-şi bălăngăne mâinile pe traiectorii diferite şi încercând să se redreseze după fiecare palmă pe care şi-o dădea din greşeală în creieri. A mers aşa vreo 50 de metri, după care şi-a fu dat o palmă mai zdravănă şi a leşinat într-un şanţ, cu toţi cracii în sus şi în cel mai inestetic mod posibil. Feciorul cel mic, după ce şi-a revenit din căscat gura cu balele curgându-i până la genunchi, se duse glonţ la tată-său:
    - Băi, tată, am rumegat puţin la rece toată chestia şi am hotărât: vrea şi gura mea să încerce. Nu vreau să înceapă ăştia doi cu glumele alea lor că sunt fetiţă şi că eu sunt ăla mic şi răsfăţat care nu trebuie să facă nimic niciodată, aşa că mai bine plec şi eu.
    - Feciorii mei mai mari! zise Crai către cei doi feciori ai lui mai mari. Puţină atenţie, vă rog...
    - Vai, frate, iar s-a îmbătat ăsta, zise feciorul cel mic în sinea lui.
    - Surioara voastră mai mică tocmai a zis că vrea să încerce şi ea să se ducă la Verde, acolo, şi să facă treaba aia de care zicea Verde, zise Crai în continuare.
    - Mă, când dracu' a avut ăsta timp să bea fără noi, moşule? şopti feciorul numărul 1 către feciorul numărul 2.
    - M, undev în Balcan, lasă "când", tu l-ai văzut să plece de pe tron? Ăsta e ca Dart Vade, undev în Balcan, îţi zic eu. Sau mai rău, e un ninja. Da, un ninja, frat, zise feciorul numărul 2.
    - Undev în Balcan...
    - Ce?
    - Ai uitat un "undev în Balcan"...

    Începând să se plictisească de discuţiile fraţilor lui, feciorul numărul 3 făcu un pas în faţă:
    - Băi, tată, eu zic că e de datoria mea să încerc. Numai dă-mi calul, armele şi hainele cu care ai fost tu ginerică şi-am plecat.
    - Ce? Te-ai tâmpit la cap? Cine naiba mai ştie pe unde mai e calul ăla? Cred c-a şi murit, pentru plângând afară tare! Iar faza cu hainele de ginerică? Nu ţi-am povestit că n-am mai putut să dau jos floarea şi euroii din piept? A înfipt mă-ta acul ăla în ele de parcă aş fi fost vampir, frate. Abia l-am scos din mine.
    - Băi, asta e treaba mea, da? Zi-mi dacă mi le dai sau nu, ca să ştiu dacă mă duc să mă uit la Esmeralda sau plec.
    - Gata, fată, nu trebuie să ţipi. Poţi să iei ce vrei, zic. Numai calma, tranquilia, astea.

    Şfârşitul episodului 2, că mi-e cam somn

    Thursday, September 17, 2009

    "Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 1

    Scrisă de Ion Creangă, respinsă de franc neamţ şi xeroxată de Gogu Kaizer când s-a întors el în timp atunci. Ştiţi voi, atunci.

    Amu cică era odată într-o ţară un crai (nu "cry"), care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat, pentru că n-a pierdut niciodată la "verde-stop"; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Verde ăsta, simţind că urma să expire, i-a dat un SMS lui Crai ăla (asta ca să aibă şi el un nume), în care îi povestea în mai puţin de 160 de caractere că el o să moară şi că ar fi cul să trimită Crai unul din băieţii lui până la el pentru a presta despre făcut pe împăratul după moartea lui.

    Imediat ce s-a trezit din beţie, Crai ăla i-a chemat pe cei trei flauşa feciori la el şi le-a povestit care e treaba. Feciorul numărul 1, ăl' mai mare adică, a început cu aroganţe:
    - Moşule, păi mă duc eu, mă. Păi eu sunt cel mai mare dintre noi toţi trei la un loc, mă. Mă, păi mie mi se cuvine chestia asta, mă. Zic, sări cu banii de cheltuială - în euro, de preferabil, să nu mai stau eu să-i schimb -, cu colecţia primăvară-vară de la Milano - să fie şi brandul meu prezentabil -, cu nişte arme şi cu nişte cai putere.
    - K, zise Crai.

    Şi şi-a luat fraier feciorul cel mare tot ce i-a trebuit şi-a plecat. Imediat ce ăsta a ieşit pe uşă, Crai şi-a luat costumul de urs de la balul mascat de anul trecut şi, mergând pe o scurtătură, a ajuns înaintea feciorului la un pod, unde i-a făcut ăluia nişte "bau!", aşa, dampururea, că e el Crai, dar zicând "mor, mor, astea, zic". Şocat, virgin feciorul a micţionat instant pe el şi a început să caute butonul de pauză. Între timp, calul a zis că "Eu îmi bag picioarele, fiecare pentru el" şi a fugit acasă. Vizibil impresionat, feciorul a rânjit timid către urs şi, profitând de faptul că nu ştia că nu e un urs adevărat, a fugit şi el.

    Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
    - Moşule, e horror, mă. Păi cum mergeam eu liniştit pe cal, a apărut la un moment un urs, mă. Şi s-a dat la mine, că face, că drege, că astea. Şi m-am luptat cu el, dar când era să-i dau să zacă, şi-a chemat prietenii. Mare mirare că am scăpat, mă, că erau hotărâţi să mă vi0leze brutal, mă. Nu voiam să apar la "Ştirile de la ora 5", aşa că am fugit.
    - K, zise Crai.

    Profitând de admirabilul eşec al feciorului numărul 1, feciorul numărul 2 făcu un pas în faţă:
    - Zic, undev în Balcan, hai că o să încer şi eu, că văd că prostu' ăsta e de geaba, da. Dă şi mie toat cele, undev în Balcan.
    - K, zise Crai. Dar ai grijă, că cică sunt urşi pe drum, urşi care vor să te vi0leze, cică. Parcă văd că o să te întorci şi tu acasă, la fel ca fractu'.
    - M, undev în Balcan, stai culca, mie îmi plac urşii, mă înţele bine cu ei, undev în Balcan, afirmă feciorul numărul 2, fără să realizeze că era într-un loc public.
    - K, zise Crai. Ia ce-ţi trebuie şi jet! de-aici.

    Şi-a luat ăsta tot ce i-a trebuit şi-a plecat undev în Balcan. A mers ce a mers şi, la un moment dat, pow! ursul cu al său dampururea "bau!" şi "mor, mor, astea, zic". Luat prin surprindere, feciorul numărul 2 a belit ochii, pentru că el numai asta ştia să facă în situaţii de criză. Într-un final, s-a luat calul de el: "Bă, tabla mea de şah e cumva la tine?". Realizând că are o scuză, feciorul numărul doi a scos limba la urs şi a tăiat-o instant către casă.

    Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
    - Undev în Balcan, eşec incomensurabi, a apăru ursul, care de fapt era mai mulţ urşi, am zis că nu merită, undev în Balcan.
    - Prostule, ţi-am spus eu, zise Crai.

    Feciorul numărul 3, după ce că era cel mai mic dintre ei, era şi cel mai paralel cu situaţia. Şi pentru că nu mai rămăsese decât el, s-a dus în grădină şi a început să plângă ca o fetiţă ce era.

    Şfârşitul episodului 1, că mi-e cam somn

    Monday, September 14, 2009

    V-a mai povestit Gogu Kaizer de când era el mic? Nu? Hai că vă povesteşte acum, lol

    Când era Gogu Kaizer mic şi era elev, se prezenta în prima zi de şcoală la doan'ţătoare [saru'mâna, zic][Gogu Kaizer ştie din surse sigure că doan'ţătoare citeşte blogul ăsta][cea mai sigură sursă e doan'ţătoare, zic], presta despre un buchet de flori, spunea o poezie şi apoi îşi anunţa intenţia de a pleca acasă. Bine, practic, poezia era intenţia lui de a pleca acasă, pentru că deja nu mai era poezie chestia aia, ci doar o bălărie care suna ceva de genul ăsta: "Ieri s-a terminat vacanţa, astăzi şcoala a-nceput / Am uitat ceva acasă, mă duc să-l iau şi vin înapoi". E inutil ca Gogu Kaizer să precizeze că niciodată nu i-a reuşit manevra şi că de fiecare dată trebuia să stea şi la serbarea de început de an [în cadrul căreia dom' director spunea ceva la care Gogu Kaizer rămânea întotdeauna neimpresionat şi indiferent].

    Dar Gogu Kaizer voia să zică de fapt altă chestie. La un moment dat, când era el în clasa a doua [parcă], nu şi-a făcut tema. A urmat un dialog în care doan'ţătoare îl întreba de ce n-a catadicsit să-şi facă tema:

    - Dar de ce n-ai catadicsit să-ţi faci tema?
    - Ăăă, nu m-a lăsat tata...
    - Stai, ce? Nu te-a lăsat taică-tău? Cum nu te-a lăsat?
    - Păi eu voiam să îmi fac tema, dar nu m-a lăsat el, mi-a zis că n-am voie.

    Gogu Kaizer era convins că o să ţină şi că o să scape de orice pedeapsă ar fi urmat. Problema e că doan'ţătoare s-a pus pe râs şi a chemat-o repede şi pe mama lui Gogu Kaizer în clasă [pentru că mama lui Gogu Kaizer e învăţătoare, zic], pentru a râde şi ea cum se cuvine despre Gogu Kaizer. Oarecum ruşinat, Gogu Kaizer a luat loc în bancă şi, într-un exces de furie şi cu o dorinţă aprigă de răzbunare, a desenat cu stiloul pe bancă o linie, gândindu-se că banca aia era a lu' doan'ţătoare, adusă de acasă, şi că dacă va fi inestetică, va trebui să cumpere alta. Rânjetul de satisfacţie de pe meclă i-a pierit în momentul în care a aflat că tot el va trebui să şteargă linia aia, ceea ce i s-a părut o mare nedreptate.

    Asta a fost cea mai dampulea scuză pentru nefăcutul temei pe care Gogu Kaizer a folosit-o în anii lui de şcoală. La voi care a fost cea mai dampulea scuză? M?

    PS cu o oarecare legătură: Gogu Kaizer e fan prima zi de şcoală. Azi, metroul a fost arhiplin de minore [respectiv jailbaituri la greu].

    Thursday, September 10, 2009

    Mai bine nu încercaţi asta acasă, pentru că e de geaba, zic

    Băi, Lipton Green Tea ăla, după ce că nu e cine ştie ce de bun, mai are şi chestii în el care, după ce le bei (pentru că îl bei pe el, pe Lipton, pe el îl), nu te lasă să adormi. Hai să zicem că asta n-ar fi rău, dar în cazul lui Gogu Kaizer toată starea asta de neadormire pe care i-o dă e de fapt o stare d-aia în care priveşte tâmp la monitor (stare care nu e starea lui "default", contrar opiniei majorităţii), stă cu gura semi-întredeschisă, salivează moderat de subtil şi nu poate să lege două cuvinte coerente între ele pentru că nu vede scopul legăturii lor.

    Mai mult decât atât, are senzaţia că începe o frază şi se pierde la jumătatea ei, uitând de fapt ce voia să spună (asta ca bonus pe lângă vorbitul aiurea rău). Şi dacă, în timp ce scrie fraza aia, îi vine în creieri altă frază, atunci ceac-pac! s-a ales praful de toată manevra pentru că nu mai poate să na, s-a întâmplat din nou, habar n-are ce voia să sublinieze în propoziţia asta. Pe lângă asta, nici nu reciteşte literele dinaintea celei la care se află la momentul te zero, pentru că îi e lene. Deci dacă ar vrea, ar putea să afle ce voia să spună, dar îi e lene să mişte din pupile. Şi chiar dacă ar reciti, ar tembeliza, pentru că s-ar haotiza mai mult şi n-ar înţelege de ce a vrut să recitească.

    Ştii cum e atunci când vrei să fii atent la o chestie random, uber importantă şi interesantă, dar ţi-e lene să deschizi ochii pentru că horcăi de somn? E, asta ar vrea să facă Gogu Kaizer acum, dar nu poate pentru că Lipton Green Tea. "Lipton Green Tea - singurul lichid din casă; îl bei pentru că n-ai de ales, 'te naiba". Bine, singurul lichid pe o rază de 50 cm în jurul lui Gogu Kaizer, la care Gogu Kaizer poate ajunge cel puţin din instinct. Ct. Ctitorie. Ie. Ienupăr. Ăr. Ărmălaie (h-ul e mut). Ie. Ie două noaptea. Ai "f", fraiere!

    Wednesday, September 09, 2009

    The making of "Povestea lui Harap-Alb"

    Legenda spune că atunci când Ion Creangă a terminat de scris "Povestea lui Harap-Alb", un neamţ a venit la el şi i-a dat feedback pe poveste. Feedback-ul suna cam aşa: "Oui, oui, je m'apelle Jaques, mais tu eşti prost, c'est o tâmpenie quest ce tu fait aici, fromage, croissant, oui, oui! Q'est-ce que c'est, il y a nişte originalitate în ea, ca va niet bien! Il faut que să semene la fel, la fel cu "The Culture" a lui Iain Banks sau "Ringworld" a lui Larry Niven, mais să nu fie identique! Trebuie să o refaci, sinon o anulăm!"

    Băgându-şi, scoţându-şi şi oligofrenându-şi în feedback-ul neamţului, Ion Creangă a refăcut "Povestea lui Harap-Alb", dar a făcut-o intenţionat mai naşpa decât versiunea 0.0.1. După o săptămână, i-a prezentat neamţului versiunea 0.0.2. După ce a citit-o, neamţul a început să producă spume la gură, pentru că asta fac nemţii de felul lor, şi i-a zis să o refacă şi pe asta. Şi de data asta, i-a dat un deadline mai scurt.

    Ion Creangă s-a prezentat la deadline-ul respectiv cu versiunea 0.0.1, pe care o scrisese prima dată. Desigur, neamţul a fost uber încântat. Ba chiar l-a felicitat pe Ion Creangă: "Bravo, bravo! Encore une fois, nu puteai să o faci aşa de la bun început?", îi spuse el, bătându-l prieteneşte pe umăr şi pe creştet în acelaşi timp. "Mais parce que n-ai făcut-o aşa de la început, l'augmentation de salaire est futu. Oui, oui, au revoir!"

    Legenda spune că Ion Creangă a ars versiunea 0.0.2 a poveştii după ce l-a ucis cu bestialitate pe neamţ (chestie care a apărut la "Ştirile de la ora 5", dar în timpul reclamelor, aşa că nimeni nu i-a dat importanţă). Ce nu spune legenda e că Gogu Kaizer s-a întors în timp, l-a îmbătat pe Ion Creangă şi, după ce acesta a leşinat, a xeroxat acea versiune a poveştii (nu putea să ia originalul pentru că ar fi schimbat cursul istoriei). Evident, Gogu Kaizer o va pune aici, pe blog, probabil diseară (asta dacă nu va presta despre zZz zZz zZz).

    Monday, September 07, 2009

    Re: SoupNight

    entru că în postul anterior Gogu Kaizer a fost extraordinar de sexy şi frumos (ceea ce e normal, pentru că aşa arată orice om la care te uiţi pe întuneric), Gogu Kaizer urmează să povestească pe scurt cum s-a dipstrat el la SoupNights sâmbătă seara:
    • Băi, supa de legume a fost bună, nene. Gogu Kaizer a prins ultimul pahar/castron/blid cu supă de legume. Lui Gogu Kaizer îi place supa de legume, aşa că s-a bucurat de felul lui când a văzut că a prins fix ultima porţie. A fost atât de bucuros încât a mâncat-o pe toată fără să-i pese că îi intrase nasul ăla mare* în castron şi că îi rămăsese fidea pe vârf când l-a scos de acolo. Desigur, asta e o legendă, pentru că ştim cu toţii că "screenshot or it didn't happened". Sau pe româneşte "dacă dragoste nu e, nimic nu e".
    • @taraduveanu l-a omorât pe Gogu Kaizer de câteva ori pe secundă în toate cele 8 secunde în care Gogu Kaizer s-a dus să-i spună că "hallo, supa e cul" (dar Gogu Kaizer, fiind obişnuit ca oamenii să reacţioneze aşa când îi văd mecla, a fugit naibilui de acolo)(şi nu în pasul ştrengarului, cum ar fi unii tentaţi să creadă)(Gogu Kaizer aşa e tentat să creadă).
    • La un moment dat, Gogu Kaizer a plecat cu tot cu Scorpy să caute un amuitatce şi au dat de maşinuţele electrice. După o rundă de ciocniri la ură cu Scorpy şi 2-3 părinţi cu puradeii lor nevinovaţi (dar care n-au păţit nimic), Gogu Kaizer a încercat să mai adune 2-3-4 şoferi pentru o ciocnire cumsecade şi în grup (s-a mai gândit şi altcineva la prostii când a citit "o ciocnire cumsecade şi în grup" sau are Gogu Kaizer nişte probleme mai fixe?). Anşa. Da. A fost nevoie de un eCostin punct com pentru a face anunţul cum trebuie şi pentru a mobiliza lumea, lol (are vocea mai groasă, că e mai plinuţ de felul lui)(să nu-i spuneţi asta, că nu reacţionează foarte amabil şi dacă ai supă în mână îţi promite că ţi-o bagă pe gât sau pe o chestie cenzurată de budigăi, dar de geaba, că dacă fugi, nu poate să te prindă şi scapi)(metodă testată)(a, a nu se încerca asta mai ales când are motoreta în mână)(nu e motoretă)(îl deranjează şi faza cu "motoreta").
    • Guano Apes au cântat o singură melodie, după care au plecat. Ce spectacol a fost ăsta, frate? Adică Guano Apes nu ştiau că Gogu Kaizer are de gând să ajungă acolo abia la două jumătăţi de oră după ce vor începe ei să cânte. Impertinenţi!
    De final, filmuleţul cu maşinuţele ciordit de la eCostin punct com:


    *Deci care ai căutat pe Google "cât de mare e nasul lui Gogu Kaizer" de cel puţin 322 de ori? M?

    Saturday, September 05, 2009

    SoupNight

    Diseară (adică peste o oră sau ceva de genul), Gogu Kaizer va fi prezent la SoupNight, în parcul Tineretului, intrarea Şincai. Care intrare e liberă. Na şi un promo despre fază cu un Gogu Kaizer rânjind în exces, cu multe "ăăăă"-uri şi cu un "a ieşit ca naiba, dar văd eu cum salvez la montaj":




    După o idee de Gabi Macovei.

    Sunday, August 30, 2009

    Uber Kaizer, Căpitan Stelar - Sezonul 1, Episodul 4

    Episodul 4, zic
    Episodul 4 e exact ăla care vine după episodul 3.
    (ăsta e numele episodului, zic)
    Traducerea şi adaptarea: Irina Nistor

    Regele Guţă al Infinitulea se aşeză mai confortabil pe tronul de la Guccea şi începu să-şi răsucească mustaţa, aşteptând ca Uber Kaizer să îl roage să continue. Se mândrea că lăsase situaţia într-un suspans inimaginabil de terifiant, aşa că savura momentul. Privind în ciorbă, Uber Kaizer îl întrebă:
    - Băi, eşti copac? Burta asta din ciorbă îmi digeră zeama din farfurie? Cine a făcut-o, frate? Voi aşa mâncaţi de obicei? Dublu ve te fe, frate?
    - Ce zici, patroan€? Nu-ţi place ciorba? Fhă, Ando Adamo, ce ciorbă i-ai adus ăstuia?

    Ando Adamo dădu buzna în sală cârâind, ţinându-şi creierii între palme şi trăgându-şi de faţă în jos total degeaba, că oricum nu mai rezolva nimic:
    - Hraolo, i-am dat ciorbă de-aia bună! De-aia de-am făcut azi! Eartă-mă, Mă, Riata! Măria Ta, adică. Eartă-mă!
    - Huai, să nebunească anturajul meu, eşti cea mai de geaba la casa omului! Păi cum să dai, fhă, ciorbă de-aia bună la străini, te-ai cretinizat la cap? De câte ori ţe-am zis să nu faci asta, m?
    - Bă, Infinitule al Guţăulea, interveni Uber Kaizer, ăsta, adică Guţă al Infinitulea, zic, las-o naibilui de ciorbă, că oricum nu mâncam, că mi-era scârbă. Deci relax.
    - Ia uite la el, ce să zic, îi era scârbă. Ce, mă, crezi că mâncarea noastră e... cum crezi, mă, că e mâncarea noastră? Nu e îndeajuns de bună pentru tine, este?
    - Mă, da, dar asta în al doilea rând. Mi se tăiase de când a apărut Ando Adamo asta prima dată.
    - De ce, mă, ce-are? Ce nu-ţi convine la ea, mă?
    - E dezbrăcată, prietene. Şi cred că alea 75 de kilograme în plus peste limita bunului simţ îs cam inestetice. Părerea mea, zic.
    - A, m, da, cam ai dreptate, adică la fel zicem şi noi. În fine, să încheiem şi să nu mai vorbim niciodată despre Incidentul Ciorba, k?
    - K.

    Însoţiţi de BGScorsezeul care l-a adus pe Uber Kaizer, cei doi porniră către Sala cea Mare a Muzicii Originale. Pe drum, Regele Guţă al Infinitulea continuă:
    - Aşa, mă, ziceam de efectul secundar. Băi, scurt şi la obiect, problema e că femeile de pe Lună au început să se îngraşe grav. Adică nah, ai văzut-o şi tu pe Ando Adamo fă. Fără "fă". Obişnuinţa. Aşa.
    - Păi stai, mă, asta e problemă? Din câte ştiu eu, femeile voastre sunt grase by default, că nah, sunt pirande sau cum se numesc...
    - Lasă-le, me$erie, pe-alea. Eu vorbesc de alealalte.
    - Care, mă?
    - Aolo, alea care apar în videoclipuri, baro$$ane.

    Regele Guţă se apropie de Uber Kaizer, vorbindu-i astfel încât să nu fie auzit de BGScorseze ăla.
    - Mă, n-are cine să mai apare în videoclipele noastre, mă-nţelegi? Îţi zic un secret: alea din videoclipe nu sunt gagicile noastre, sunt angajate, să ştii. Dacă alea se îngraşă, n-o să mai avem fetiţe care să dea din motoare. Adică o să avem, dar vor avea nişte motoare de tractor, mă-nţelegi? Asta e mai mult decât o tragedie pentru societatea şi cultura lunară.
    - Ştii că se zice "videoclipuri", nu? Zi-mi că ştii, ca să nu râd singur p-aici.
    - Nu se zice, mă, "videoclipuri", ce-ai, eşti invidios?
    - Bă, dexonline.ro. Serios.
    - Da, mă, bine, ortograficule care eşti tu. Ideea e că asta o să afecteze şi Pământul. Şi nu cred că o să-ţi convină, mhehheh.
    - Ete, fleoşc. Nouă nu ne trebuie gagici care să dea din motoare, mă.
    - Nu la asta mă refeream.
    - A...
    - Bon, acuma că am discutat, hai să ţi-l prezint pe agentu' nostru cel mai de valoare care te va ajuta în chestia asta.
    - Bă, sincer, e mai bine să lucrez sing...
    - Baliverne! Băiatu' e priceput, e eminent, respectuos, original, umil, muncitor - o să-ţi fie de ajutor, îţi zic eu.

    Până să mai scoată Uber Kaizer un cuvânt, Regele Guţă al Infinitulea deschise uşile. În Sala cea Mare a Muzicii Originale, aşezat la un birou poleit cu aur original şi ieftin, stătea nimeni altul decât singurul om despre care Uber Kaizer credea că istoria l-a uitat.

    Sfârşitul episodului 4

    În episodul următor din Uber Kaizer, Căpitan Stelar...

    - Hai, frate, mă laşi? Cum naiba?
    - Cercetătorii noştri s-au infiltrat pe Pământ şi s-au întors cu o mostră de ADN. Eram disperaţi, nu ştiam ce să facem, l-am clonat...
    * * *
    - Băi, ţie nu ţi se pare cam ironic să te afli în sala asta?
    - Nu, mie nu mi se pare destul de ironic să mă aflu în sala asta.
    - Da, deci nu te-ai lăsat de vechile obiceiuri.
    - Hehe, de vechile obiceiuri nu m-am lăsat, aşa e.
    * * *
    - Trebuie să mănânci neapărat? Adică ţi-e atât de foame?
    - Tu ai văzut cum arată ciorba aia de burtă? Tu poţi să mănânci aşa ceva?
    - Meh, m-am cam obişnuit cu ea... Am încercat să fac şi eu o dată la fel, dar nu mi-a reuşit...
    - Lol, nu putem să spunem la fel şi despre serviciul tău, nu-i aşa?

    Tuesday, August 25, 2009

    Na despre nişte poze din concediul lui Gogu Kaizer, zic

    1. Hai că bine aţi venit la Bâlea Lac! Eote aşa se întâmpină turiştii, bă, fraierilor de bulgari şi greci şi ăilalţi care mai aveţi turism mai cul ca al nostru! Nea, "loaţi lecţii":

    2. Capra. Pensiunea, hotelul - ce naiba e ea. Pentru 270 de RON pe noapte, poţi să te bucuri de tot ce vezi în poza de mai jos plus o garsonieră de 2x2 cu un pat super dublu, fotoliu şi una bucată televizor next-gen (cu ocazia asta le dăm lecţii şi fraierilor din Budapesta, care habar n-au să turismuiască).

    3. Găseşte Gogul Kaizerul din poza asta şi ai şansa să câştigi o bască din păr de oaie expirată (oaia, basca - habar n-am), o poză cu nişte ţâţe sau nişte cristale de dilitiu inscripţionate cu teoria relativităţii extinse.

    4. Salut, domnule Castor!

    Astea sunt toate cele patru poze pe care Gogu Kaizer le-a făcut în concediu, pentru că mai tot timpul a fost ocupat să.

    Octavian

    Când îţi faci cumpărăturile de la magazinaşele din cartier, ajungi până la urmă - fie că vrei, fie că nu - să cunoşti tot mai mult persoanele care îţi dau din când în când lame Orbit ca rest (şi pe care tu le iei, că nah, sunteţi deja pretenari şi alte alea). Ajungi să le cunoşti numele, prietenii, mofturile, visurile, speranţele, dezamăgirile, muzica preferată sau marca ţigărilor pe care le fumează.

    Octavian lucrează la singurul minimarket de renume din apropiere. E omul bun la toate, dar nu pentru că ăsta e jobul lui, ci pentru că e singurul bărbat de acolo. Indiferent de tura pe care e, Octavian e înconjurat de cel puţin trei femei. Trei femei cu poziţii bine stabilite în magazin, respectiv la casierie, la mezeluri şi la pus chestiile în pungi. Şi lucrul la care Octavian se pricepe cel mai bine e să le facă faţă acestor trei femei. Mai exact la chestii de genul:

    1. "Octavian, dă-mi şi mie baxul ăla de nuştiuce de sus!"
    2. "Octavian, adu-mi şi mie o ladă de bere din spate!"
    3. "Octavian, nu mai e apă la 2L la frigider!"
    4. "Octavian, zi-i ăleia să lase telefonul, că nu merge plata cu cardul!"
    5. "Ce mâncăm diseară, Octav?"
    6. "Octav, cu cine a plecat Ixuleasca aseară?"
    7. "Octavian, nu mai am d-alea de zece mii!"
    8. "Octavian, mai am absorbante în geantă?"

    Etc. şi tot aşa. De fiecare dată când Gogu Kaizer trece prin acel minimarket, Octavian e la datorie. Şi indiferent de cerinţele mândrelor, el e zen, frate. Dar se vede clar că-i şi place. Pentru că uneori le mai dă şi răspunsuri de genul:

    1. "Dar vii să mă ţii de bicepşi, mhehem?" (la asta primeşte un "mntz" mai rânjit, aşa, de control)
    2. "Să mor dacă se cunoaşte că ai o ladă de bere acolo, mhehem..." (asta uitându-se către cracii ei, după care se duce liniştit la treaba lui)(de obicei se uită la cracii ei şi atât)
    3. "Păi hai cu mine până acas', să aducem, mhehem!" (la asta primeşte de obicei un "îţi dau eu un acasă de nu te vezi")
    4. "Stai să-i zică lu' bărbat'su că întârzie diseară şi pe urmă, mhehem..." (Gogu Kaizer a râs la faza asta, pentru că muierile nici măcar nu s-au obosit să-l audă)
    5. "Ştiu ce-ai putea să mănânci tu, mhehehem..." (după o de-asta e alergat puţin prin magazin şi gata)
    6. "Dă un' să ştiu io, ce, sunt ta-su, am păru' alb? Mna, a plecat cu Robert..."
    7. "Mhehem, am eu una de dooj..." (jap! una după ceafă înainte să termine propoziţia)
    8. "Da, dar sunt de-alea cu trei picături. Vezi că îţi pun câteva cu patru picături, să ai acasă la noapte."

    Asta printre momentele de stat la bârfă cu ele, lângă casierie, când nu prea sunt clienţi. Şi din momentele alea, un cumpărător poate afla, de exemplu, că ultima gagică a lui Octavian era cumnata Luanei Penescu (o fostă colegă de-a lor, desigur) şi că "meheh, aia era mai mult pe interes, cred că voia să se angajeze din nou aici". Sau că Adrianei îi cam place de Octavian, dar e măritată, însă pe de altă parte, n-ar fi prima dată. Sau că Rusoaica, de pe tura ailaltă, s-a dat la Octavian, dar el a refuzat-o.

    Sau că Octavian, mai nou, a devenit subiect de articol pe un blog.

    Tot voiam să bag "citate din Octavian" şi aveam nevoie de introducere, lol.

    Saturday, August 15, 2009

    Nişte nimic random

    • Ziua Bătrânului Tom azi, zic. Neamuri multe, gălăgie şi alte etc-uri de-astea. Între timp s-au mai rărit. Ultimul rămas pe baricade e unchiul John, care unchiul John e cel mai meseriaş unchi pe care îl poate avea un nepot, lol.
    • Condus în afara Bucureştiului + Şuie Paparude + Red Hot Chilli Peppers = uber cul, zic.
    • Acum 4 zile, Barbu bălmăjea la telefon că "bă, sâmbătă fac nunta, mă însor, party, astea, hai că vii, da?". Nu.
    • Aerul ăsta curat îndeamnă la somn. Adică fix unul din hobby-urile lui Gogu Kaizer. Armonie epică.
    • Concediu, frate! 
    • Gogu Kaizer a găsit poza aia cu vară-sa de care vă zicea. Aia în care e ea dezbrăcată. Da, are 4 luni în poza aia.
    • Are cineva o scobitoare? :<
    • Cică nu mai e bere şi Gogu Kaizer trebuie să se ducă să mai ia. Da' de ce Gogu Kaizer? De ce nu poa' să se ducă fracsu', a? Cum adică "el e mai mic"? Pfff, ok. Gogu Kaizer se va duce să mai ia nişte bere. De la Snagov, na.
    • Brb.

    Tuesday, August 11, 2009

    Aşa-i în tenis?

    Chestia asta a fost povestită de Dalian şi nu puteam să nu o arunc şi aici.
    A trebuit să o duc pe soacră-mea la spital în urmă cu două nopţi, pentru că se simţea foarte rău, avea momente în care delira şi vorbea despre tot felul de chestii pe care le vedea. Am ajuns la Pantelimon pe la vreo 2-3 noaptea şi am mers în salon. Am stat puţin pe acolo şi, pentru că nu venea nimeni, m-am dus să caut un doctor, ceva. Am găsit o asistentă şi am întrebat-o când vine doctorul. Mi-a zis "Păi nu e niciun doctor pe palier, tocmai au plecat, nu ştiu când vin". M-am uitat la ea şi i-am băgat 10 RON în buzunar. Imediat s-a întors la 180 de grade, a intrat într-o cameră care era doi metri mai încolo pe coridor şi a ieşit cu un doctor, care a mers şi a consultat-o pe soacră-mea. Bine, nu mai zic cât i-am băgat şi lui în buzunar...

    Ştiu, treaba de mai sus nu e un lucru inedit sau nemaiauzit, dar asta nu înseamnă că nu mi se pare mai mult decât frustrantă. Sunt multe de zis la capitolul ăsta, multe ce se pot face, puţine spre deloc ce se fac concret. Dar chiar şi în condiţiile astea, după câte am trăit şi pe propria-mi piele, tot nu pot să accept ideea că foarte mulţi (nu toţi, ce-i drept) fac cursuri speciale la facultatea aia, cursuri la care îi învaţă cum să-i doară în fund când un om moare lângă ei şi să nu facă nimic decât dacă le iese şi lor ceva.

    Sunday, August 09, 2009

    Mori în Beznă - Teh Video Game (PC)

    La aproape doi ani după ăsta, Gogu Kaizer s-a mobilizat şi a prestat despre versiunea de PC a mult prea necunoscutului "Mori în Beznă". Jocul a fost meşterit cu Adventure Game Studio, un progrămel uber meseriaş, care ştie să facă multe bălării.

    Anşa, un click pe poza de mai jos te duce în locul de unde poţi să descarci joculetele, iar de acolo te descurci tu.

    Nu e cu install şi cu alte baliverne de-astea. Are, în schimb, un setup, în care poţi să bifezi o chestie şi să-l joci in window mode în loc de full-screen. Şi pentru că acel Adventure Game Studio e meseriaş, ăsta va fi episodul pilot al joculeţului.

    Thursday, August 06, 2009

    Chestia din cauza căreia s-a crăcănat Gogu Kaizer de râs aseară

    Şi ştiţi de ce? Pentru că băuse două beri. Două beri, frate! Două! Şi nici măcar nu era o chestie funny, să zici că "a, ok, pot să râd la asta, de sigur". Nu.

    A, şi numai Dominus e de vină. S-a trezit el să-şi aducă aminte că a văzut în nuşce joc un melc. Şi a fost de ajuns, pentru că Gogu Kaizer şi-a imaginat instant următorul scenariu într-un joc:
    Un melc uriaş (cam cât un om) se uită într-un butoi gol, având, desigur, ochii ăia beliţi ai lui băgaţi fix în butoi. Personajul principal al jocului vine şi vorbeşte cu el. La un moment dat, melcul se uită la el şi-i spune: "Scuze, nu eram atent la ce ziceai, priveam în gol."

    Şi gata - cinci minute de crăcănat de râs (la propriu, că era pe Motoare şi era safe). Gogu Kaizer nu se putea opri şi, printre hohote şi grohăieli, tot bălmăjea că "V-aţi hâhâhî prins? Pentru că hâhâhî e un melc hâhâhî şi are ochii mari şi băgaţi într-un butoi? Hâhâhî şi butoiul e gol? V-aţi prins? Hâhâhî? Şi el zice hâhâhî că privea în gol? Pentru că hâhâhî era un butoi gol? V-aţi prins? Hâhâhî şi el era un melc? Hâhâhî şi privea într-un butoi gol? Avea ochii băgaţi în butoi hâhâhî?" Jap! două palme, bea-ţi berea, du-te şi culcă-te.

    Evident, după ce a terminat programul de râs isteric, Gogu Kaizer i-a întrebat pe băjeţi de ce a râs în halul ăla, pentru că a realizat că toată faza aia (Photoshop skills not included) nu era deloc funny. Bine, poate doar puţin. Pentru că nah, e un melc care se uită într-un butoi. Şi butoiul e gol. Şi el e melc şi zice că se uită în gol. Pentru că era un butoi gol...