4:15 AM, noaptea de Revelion, o intersecţie oarecare din capitală (cu "c" mic, că aşa merită). Maşinile zburdau năstruşnice în toate direcţiile în timp ce Gogu Kaizer căuta un taxi. Centralistele ba spuneau că nu au maşini, ba nu răspundeau. Singura variantă rămasă era făcutul cu mâna. După vreo 10 minute opreşte un nene:
- Ohai, la mulţi ani, astea, sunteţi liber? Vrem să ajungem în locul X.
- Aa, face cam 30 de lei până acolo.
Puţin bulversat şi convins că nu a înţeles bine - pentru că o cursă până în locul X nu are cum să coste atât - , Gogu Kaizer se gândeşte că acea cursă costă de fapt 3 RON şi că nenea taximetristul nu vrea să se obosească pentru suma asta.
- Treij de mii? Vă dau o sută, ffs.
- Nunu, costă trei sute de mii, zise nenea taximetristul clipind rapid din ochi.
- Ua? Sunt 6 km până acolo, nu face mai mult de 10 RON. De 30 RON pot să fac drumul ăsta de trei ori. Sau pot să iau trei taxi-uri: eu mă duc cu unul, îmi pun geaca într-altul, iar pe-al treilea îl trimit în direcţia opusă, aşa, că pot.
- E, asta e, spuse el rânjind.
- Lol, chiar că asta e.
După 5 minute a oprit un alt nene pe care nici măcar nu l-a interesat destinaţia. A zis "Hai sus!" şi a pornit (şi maşina, şi aparatul de taxat). Cursa a făcut, într-adevăr, vreo 10 RON. Nenea ăsta a fost taximetrist - a oprit, a luat clientul, a întrebat despre destinaţie, a pornit aparatul de taxat şi a tăcut dracu' din gură tot drumul. Ce poţi să vrei mai mult?
În cele 5 minute de stat pe bară până la venirea celui de-al doilea taximetrist, Gogu Kaizer a avut timp să vadă cum 4 alţi clienţi s-au urcat în maşina primului taximetrist. Toţi 4 au coborât după 10 secunde. 4 curse pierdute. Înţeleg că e noaptea de Revelion şi că nu-ţi place că lucrezi. Înţeleg că, totuşi, vrei să profiţi de asta şi să scoţi mai mulţi bani într-o noapte decât ai scos în tot restul anului. Dar de ce rahat te caliceşti? De ce nu se poate să fie o situaţie în care câştigăm amândoi? Pentru că oricum aveam de gând să îţi dau mai mult decât făcea cursa. Numai nu-mi impune tu suma.
Dar, pe sistemul "fraier nu e ăla care cere, fraier e ăla care dă", mai mult ca sigur că individul respectiv a găsit un client mega-darnic, care să-i dea triplu pentru o cursă. Aşa că hai salut, 2010! Până acum, nu eşti deloc diferit de fratele tău
mai mic mai mare, 2009.