Thursday, December 13, 2012

One pound fish

A fost odată ca niciodată un nene care vindea pește într-o piață. Pentru că le avea cu marketingul și PR-ul, a prestat o melodie în care povestea el cum dă pește la o liră:


La un moment dat, a trecut pe la X-Factor și pow! s-a întâmplat asta:


Wednesday, December 12, 2012

They're taking the hobbits to Isengard

Până acum, am hotărât constant că sunt mult prea leneș ca să citesc cărțile. Deși îmi place fantasy-ul (că doar am băgat niște D&D epic vreme de câțiva ani), am zis ”meh” la fiecare ocazie pe care am avut-o de a pune mâna pe cărțile alea. Dar a apărut The Hobbit ăsta și m-a enervat, drept pentru care o să intru frumos pe bookdepository.com și o să fac să fie bine, că nu mai am răbdare până la The Desolation of Smaug.

Așa, acuma cu filmul:
- Merită văzut 3D. Se întâmplă prea multe chestii epice pe acolo care dau foarte bine în 3D. În rest, pentru bucățile în care nu se întâmplă nimic, s-au asigurat băieții că ai ce să vezi ca să renteze 3D-ul.
- Mi-au plăcut foarte mult detaliile minore care făceau conexiuni minore cu LoTR-ul (Gandalf lovind lustra lui Bilbo cu ceafa, de exemplu).
- Bilbo tânăr e un personaj mult mai agreabil decât Frodo.
- Gollum ăla a ieșit suspect de realist. La fel și Azog, orcul care îi vâna pe amărâții ăia (și aparent jucat de Manu Bennet, care joacă și singurul personaj mai în firea lui din Spartacus). Au stat mult mai bine la capitolul ”efecte” decât în LoTR, atât în cazul personajelor, cât și în rest. Nah, povestea cu tehnologia lu' Pește, care evoluează și nuștiuce.
- A, efectele ca efectele, da' machiajul le-a ieșit mai bine decât prevede legea. Mă uitam pe imedebe la actorii care i-au întruchipat pe dwarfi și dacă i-aș vedea pe unii dintre ei la Vocea României, pe bune că nu i-aș recunoaște.
- Filmul are vreo două ore și jumătate, timp destul să uit că e o nouă trilogie și să casc gura la ecranul ăla așteptând să se termine cartea. La fel am pățit și la Fellowship of the Ring.
- Nu l-am văzut la 48 fps, deci n-am habar care e faza. Dar 24 fps still works for me.

Mi-a luat o săptămână și ceva să văd versiunile extended ale LoTR-ului. În fiecare seară mă uitam până adormeam, adică porneam filmul, mă bucuram de 20 de minute de luciditate din care nu înțelegeam nimic, după care salivam inconștient pe canapea. Seara următoare trebuia să ghicesc până unde văzusem, ca să-mi iasă socoteala.

(vorba lui LoC, Galadriel e brenciuibilă de felul ei, așa)