Grădina Zoologică București

Vine un moment în viața fiecărui om în care se întreabă ”mă, dar Grădina Zoologică din București mai trăiește?”. Gogu Kaizer n-a ajuns la momentul ăla, dar a ajuns din greșeală la Grădina Zoologică și dacă tot era acolo, a zis să și fie atent la ce se întâmplă.

Două super pro tipsuri, în caz că vă mănâncă undeva să vă duceți:
1. Luați-vă parcare de acasă. Ăia pe acolo n-au decât de-aia expirată sau în pădure, unde ai ocazia să lași mașina într-un șanț care, atunci când i se pune pata, își bagă picioarele și pleacă. Cu tot cu mașină.
2. Mai e niște parcare la ieșirea din spate a grădinii. Tot acolo este un nene (sau doi, dar arată cam la fel, așa că poți să îi consideri unul singur) căruia îi puteți da mită pentru a intra fraudulos în incinta grădinii.

Așa, acuma trei chestii de la Grădina Zoologică București:

1. Amărâtul ăla de leu se urcase și el pe plafonul mașinii și stătea relaxat, ca un rege, uitându-se la copiii care urlau după părinți că vor popcorn. Și cum stătea el acolo ca un rege, apare leoaica. Din cât de mare e cușca aia, leoaica a ales ca loc de lenevit tocmai plafonul mașinii. A venit lângă fraier și s-a așezat lângă el.

Gagicile ar înclina să exclame că ”ioi, uite aici dovadă de dragoste, voia să fie lângă el, ioi”. Și ar avea dreptate, pentru că a urmat fix niște dovadă de dragoste. Leoaica a stat vreo 10 secunde în poziția aia, cât să facă Gogu Kaizer poza. Apoi a realizat că nu stătea tocmai epic de excelent și a început să se așeze mai bine, împingându-l pe flaușatul ăla cât mai la margine. Ăsta a tolerat cât a tolerat, dar la un moment dat n-a mai rezistat. Și-a băgat coada în ea de treabă și s-a mutat pe capotă, întorcând sictirit privirea de la copiii care nici până atunci nu primiseră popcorn. Părinți bulangii, ce să le faci. Vă prindeți voi care e dovada de dragoste din povestea asta.

2. La Reptilariu era plin de puradei. O școală întreagă în excursie cu patru doan'țătoare, care mai de care mai exasperată. Gogu Kaizer s-a strecurat ca un ninja printre ei, dar oricât de mic ar fi un spațiu, copiii tot vor găsi loc să alerge, să-și spargă creierii, să sară pe picioarele tale de patru ori pe secundă și să întrebe șerpii ăia urlând cum îi cheamă, că de-aia nu răspund, ai dreacu', că n-aud și trebuie să vorbești mai tare cu ei. Doar că la un moment dat, pow! dificultăți tehnice la broaștele țestoase:

Ieșit afară, Gogu Kaizer se îndrepta către un nene pe care scria ceva cu Grădina Zoologică București să-i povestească despre țestoasele ninja, doar că un puradel de-ăla i-a luat-o înainte:

- Nu vă supărați! O broască țestoasă stă pe o parte și nu poate să se întoarcă!

Nenea pe care scria ceva cu Grădina Zoologică București se uită puțin la puradel, își întoarce privirea la locul ei și îi răspunde calm, după ce trage un fum zdravăn din țigare:

- N-ai stres, așa îi place ei să se joace.
- Dar dă acolo din mâini și din picioare și e după un lemn și...
- Lasă, măi, băiete, ascultă la mine, așa se joacă ele. Ia să vezi că mai târziu nu mai e pe-o parte.

Aolo, așa e, bo$$, am văzut pe National Geographic. Ai dreptate, așa se joacă ele. Da, fix înainte să moară.

3. Ăia doi din stânga își vedeau nemișcați de treabă. Intră în scenă ăla din dreapta, cu o atitudine de ”bei, ce faceți aici, alo, bei” și începe să umble peste ăia doi. Dacă nu-l cunoșteai, aveai impresia că știe ce face. Ăia doi mergeau pe sistemul ”ignoră-l, că poate pleacă”. Ăsta, văzând că ăia doi sunt oameni serioși și nemișcați pe treabă, se pune ca de-al dreacu' lângă ei, privindu-i ostentativ în ochi, parcă să se asigure de buna derulare a activității. Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Și una bonus, fără poză. Agitație mare în fața unei cuști din zona maimuțelor. Când se îndrepta către Reptilariu, a înțeles și Gogu Kaizer de ce. Cimpanezul a învățat o super metodă de a câștiga fani: a venit lângă gardul de sârmă, s-a agățat cu mâinile de el, apoi cu picioarele, după care și-a asigurat cea mai comodă poziție din care să le arate fanilor mădularul. E uimitor în ce hal se înghesuie oamenii să facă poze unui penis de maimuță.

Trollbăse

Revista Comics

Zice Octav într-un mail:

Tocmai am lansat www.revistacomics.ro. Numărul 2 al revistei COMICS cuprinde lucrările a 12 artişti români, interviu Pisica Pătrată, scurtă retrospectivă a Salonului European de Bandă Desenată, prezentarea carţii "Istoria Benzii Desenate Româneşti" şi trecerea în revistă a apariţiilor din domeniu pe anul 2010.

 Şi are dreptate, chiar a apărut numărul 2 şi arată cam aşa (şi poate fi citit pe site, akshully):

symmetry

Una din legile interneţilor spune că atunci când găseşti un blog care ţi se pare cul, trebuie să-i dai share. Blogul lui Snowy Gonzales, symmetry, e unul din acele bloguri şi asta pentru că, pe lângă faptul că e scris mişto, nu are blogroll sau comentarii. Singurul minus pe care îl are blogul (şi care n-ar fi rău să dispară, în caz că vede textul ăsta) e că autorul scrie rar.

Design your hero

Gameloft (adică firma la care lucrează Gogu Kaizer) organizează un concurs de "Character Design" pentru meseriaşii într-ale 2D-ului şi 3D-ului. Dacă ştiţi că sunteţi meseriaşi de felul vostru şi vă interesează, puteţi să vă înscrieţi trimiţând portofoliul prin formularul de aici, până pe 16 februarie. După asta urmează o perioadă de selecţie a participanţilor, apoi două zile de "character design" la sediul Gameloft şi la final pow! desemnarea câştigătorului.

De câştigat, puteţi câştiga un Cintiq12WX (habar n-am ce e ăsta şi mi-e lene să dau search pe Google) şi Painter 11 sau Zbrush 4, la alegere.

Juriul este format din: Aurel Manea (pe care îl ştim cu toţii de aici), Bogdan Lucaci (la care n-avem link încă) şi Istvan Kovacs. Asta înseamnă că juriul nu prea poate fi mituit. Puteţi, în schimb, să-l mituiţi pe Gogu Kaizer, dar nu va ajuta la nimic altceva decât la procurarea unor şaibe.

În concluzie, dacă vă pasionează chestia asta, aveţi mai multe detalii aici.

Legi urbane nescrise

• N-ai voie să te dai la gagica unui prieten de pe Facebook. Dacă vrei neapărat, trebuie să-i dai ăluia Unfriend mai întâi, iar pe urmă e safe. Se ştie foarte bine că nu poţi numi o persoană "prieten" decât dacă sunteţi prieteni şi pe Facebook.
• Dacă ai împrumutat pe cineva cu nişte $$$ până la data X, când jură că ţi-i dă înapoi, trebuie să aştepţi cel puţin patru zile de la data limită ca să intri peste el în casă când stă pe budă şi să-i furi hârtia igienică în ideea de a-i aminti de datorie.
• La cinema: îţi dai telefonul pe silent, nu vorbeşti dampulea, nu faci glume zgomotoase cu ăla din stânga ta, nu râgâi către ăla din dreapta ta şi, cel mai important, nu vorbeşti cu ăia de pe ecran. E un film, sunt nişte personaje fictive. La cinema nu ai microfon, deci n-au cum să te audă.
• E cumva ziua ta onomastică? Toată lumea ştie că nu trebuie să faci cinste, pentru că nu e vina ta că te cheamă aşa.
• Când mergi pe stradă şi te blochezi cu cineva care vine din sens opus într-un joc de-a ocolitul (vă daţi amândoi în aceeaşi direcţie de fiecare dată), e ok să-i dai un cap în gură ăluia dacă nici la a treia încercare nu vă iese faza. Individul respectiv e chiar obligat să-ţi dea bani după treaba asta.
• Dacă gagică-ta îţi zice că e rândul tău astăzi să speli vasele sau să dai cu aspiratorul sau să *orice altă chestie care necesită o cantitate imensă de muncă fizică*, bagă mare şi prestează, pentru că ăsta e modul prin care o fată îţi spune că diseară va face sex cu tine. Dacă nu prestezi, tot va face sex, relax. Dar nu cu tine, ofcorsea.
• Maimuţele au voie să traverseze strada pe unde vor.
• Pentru a le ceda locul în autobuz, persoanele în vârstă trebuie să-ţi arate un certificat medico-legal, în original (merge şi o copie legalizată), care să ateste că, pe vremea lor, oamenii erau mult mai respectuoşi şi că tinerii din ziua de azi nu au maniere.

Leapşa cu blogul în 2011

Se dă o leapşă cu blogul în 2011 de la Andreea Burlacu (how you doin'?). Se face copy-paste direct de la sursă: "spune 3 lucruri pe care ţi le doreşti pe blogul tău în 2011, structurate după constanţă, trafic, conţinut, dă-o mai departe la 3 persoane (da, numai 3) – spune şi de ce le-ai dat lor – şi inspiră-te". Aşa că păi:

Constanţă
Da, exact. Ar fi cul să se întâmple nişte constanţă pe blogul ăsta. Măcar de-aia la câte două zile. Mi se întâmplă să mai intru din când în când pe blogul ăsta să văd dacă nu cumva am mai scris ceva, pentru că nu mai ţin minte dacă am scris, dacă am vrut să scriu sau ce adresă are blogul (tru story, bro). La un moment dat chiar am descoperit că am scris un articol şi, ca să-i arăt că nu m-a luat prin surprindere, l-am citit (ceea ce, în esenţă, e cam trist :< )

Trafic
N-am şi nici nu cumpăr. Blogul ăsta se citeşte cel mai bine în Google Reader (sau oricare alt feed reader).

Conţinut
Sunt multe chestii începute şi neterminate pe aici (Uber Kaizer, Harap-Alb etc.). Sunt multe chestii rămase la stadiul de idei. Sunt prea multe articole lungi, prea multe lălăieli, prea multe degeabisme. E timpul să rezolvăm bălăriile astea (zise Bamse, şi mai luă o gură de miere trăznet). 

Mai departe, leapşa merge la suspecţii de serviciu:
Byubay - pentru că nu-i plac lepşele, lol.
Gabi Macovei - pentru că are inimioare pe blog, ceea ce e g-h-e-i.
LittleBro - pentru că scrie mai rar decât Nihasa.

Ups, am încurcat două din linkurile de mai sus. O, nu, ce voi face, ce voi face? :D

Cinci săptămâni în balon

Pentru că, la cel mai oficial mod posibil, Gogu Kaizer a intrat în concediu cam fo cinci săptămâni, aşa, şi pentru că o să treacă mai mult decât zilnic p-aici, va lăsa un link către un calendar cu gagici aproape dezbrăcate şi va pleca să bântuie prin oraş în scopul prestării unei ciorbe. Pentru că nah, aşa se bucură Gogu Kaizer atunci când intră în concediu, crapă în el nişte ciorbă :<

15 decembrie

Două chestii se întâmplă pe 15 decembrie:

1. Un concert caritabil cu Şuie Paparude, Viţa de Vie, Les Elephants Bizarres şi DJ Gojira în cadrul proiectului "Paşi către viaţă". Unde? În Kulturhaus. De la cât? De la 21:00. Mai multe detalii aici.
2. Petrecerea de Crăciun a firmei (fix aia la care lucrează Gogu Kaizer).

În mod normal, Gogu Kaizer n-ar fi menţionat punctul al doilea decât după ce s-ar fi consumat. Şi tot în mod normal, ar fi stat ceva timp să decidă la care dintre cele două va participa, dar de data asta răspunsul a fost simplu. Va participa la amândouă în acelaşi timp, pentru că de-aia are personalităţi multiple. Şi pentru că ambele evenimente vor fi în acelaşi loc, cam la aceeaşi oră (poveste adevărată, fra').

Aşadar, pe 15 decembrie ne vedem în Kulturhaus.

Best cadou EVĂR

Peste câteva zile e ziua Scorpiei. Gogu Kaizer ştia de treaba asta de o grămadă timp. A avut, aşadar, tone de zile să se pregătească şi să-i ia un cadou meseriaş, care să o dea pe spate (faza asta ar fi lucrat excelent în avantajul lui Gogu Kaizer)(Gogu Kaizer a rânjit tâmp când a scris paranteza anterioară). Dar contrar opiniei publice, a investit grămada aia de timp în cel mai diabolic plan al lui EVĂR.

În seara zilei de octombrie (nu contează care, că era seară, iar seara nu ştii ce zi e, pentru că e seară), Gogu Kaizer s-a întrebat: "Deci cadou aş putea să-i iau? M? Ar trebui să fie unul care să nu implice efortul fizic de a merge prin magazine şi nici efortul psihic de a cheltui bani. Ce cadou, ce cadou?". Şi cum făcea el pe retoricul, a avut un moment "a la House". Nu, nu ăla în care pacientul intră în comă, ci ăla în care House se prinde că nu e lupus.

Din seara aia de octombrie şi până acum, Gogu Kaizer a pregătit cadoul. Şi, pentru că nu mai avea răbdare, i l-a dat Scorpiei azi-dimineaţă. Dap, aţi ghicit, Gogu Kaizer s-a bărbierit. S-a dus la ea şi i-a spus: "Iubito, iată cadoul de ziua ta: am dat jos barba aia de o lună sau cât era!". Şi Scorpi a prestat despre nişte kung-fu în ficaţii lui Gogu Kaizer, pentru că ştie că ăsta ştie că nu suportă apelativul ăla şi că îi zice special "iubito" ca s-o enerveze.

Chestie care făcea parte, desigur, din planul lui Gogu Kaizer, astfel încât Scorpi să aprecieze cadoul la adevărata lui valoare. Amirite?

Un interviu întârziat

În weekendul trecut, GK a fost la Viena la concertul Guns N' Roses. Pentru că a mers cu acreditare de blogger acreditat aşa cum numai un blogger acreditat poate merge, a primit invitaţia de la Pink să îi ia un interviu lui Axl Rose. Interviul derulat în holul hotelului, unde au acces bloggerii acreditaţi, va fi prezentat în rândurile ce urmează, după ce a trecut prin filtrul de cenzură a.k.a Scorpy`s hands.

Gogu Kaizer: Hello, Mr. Rose!

Axl Rose: Roses are red, violets are blue, my name is not the name of a flower and who the heck are you?

Gogu Kaizer: Mr. Rose,I  am an... cum să zic... acreditated romanian blogger. You know Romania, right?

Axl Rose: Of courseah I know Romania, I ate it a lot of times, tastes good with ketchup and a dip of mayonnaise.

Gogu Kaizer: X#$%^&?....... Mr. Rose, is it true that you were born two hours late than you were scheduled to? And that the rain #haded start in November 3 hours late after being chased out of India with bottles?

Axl Rose: Well... between you and me, it was 2 hours and a half later, but since people is not so good with numbers I like to keep on a low profile two! You get it, two? Me two?! He, he.

Gogu Kaizer: Yes, yes it`s ok, please stop laughing, I am known around these areas and I wouldn`t like to use mah supahpowas to calm you down.

Axl Rose: Ok, sorry. But tell me, do you really have supahpowaz?

Gogu Kaizer: Mr. Rose, if I`d tell you that, I would have to make you show up on time for the first time in your life.

Axl Rose: No, we wouldn`t want that, rait?

Gogu Kaizer:  ;)

Gogu Kaizer: At the end of this interview, do you have something to tell to your Romanian fans?

Axl Rose: As a matter of fact, yes!

Gogu Kaizer: Please, go on!

Axl Rose: ...see you later!

Acesta a fost interviul pe care, dedublându-se, Gogu Kaizer i l-a luat lui Axl Rose datorită poziţiilor sociale pe care cei doi le deţin, superstar şi supererou. Cu ocazia concertului lui Ozzy Osbourne, Gogu Kaizer îi va lua un interviu în exclusivitate lui Liviu Varciu!

La scăldat

Ultima oară când Gogu Kaizer a fost la scăldat cu Nică, a observat multe femele de gen feminin care-şi arătau extremităţile şunciere în ordinea care urmează:

• Fălci: pentru a împăca sufletul masculului că da, acolo încap o pereche de [insert obscenitate here];
• Dublugât: în caz că te cheama Cabral şi n-ai loc;
• Aripi: în caz că fug dragonii după ele să le ducă la puii de dragon;
• Ţâţe lăsate: pentru confort în timpul alăptatului din poziţia de capră, respectiv „DREPŢI!”;
• Tripluburtă: în caz că Axl Rose ar fi picat după scenă, să pice pe moale;
• Butuci: un nou mechanism de locomoţie, asemănător cu un sistem hidraulic cu racier pe azot.

Acum, Gogu Kaizer este nedumerit. Pe lângă gabaritele depăşite, Nică i-a îndreptat direcţia şi spre câteva paparude, câteva sirene minunate ale apei stătoare de ştrand. Punând toate lucrurile pe foaie, Gogu Kaizer şi Nică au analizat filozofic, logic, raţional şi medical, dacă merită vizionarea unei sirene poluate de balene eşuate, sau sunt mai bune HDR-urile şi acele site-uri pe care le are Gogu Kaizer la favorite.  

Anotimpul pielii a trecut, iar acum Gogu Kaizer se confruntă cu o nouă dilemă modernă, şi anume, la soare este cald, iar la umbră este frig. Sigur, balenele se îmbracă subţire pentru că au un triplustrat de carne şi grăsime, sirenele se îmbracă mai gros, pentru a-şi feri trupul firav şi crud de către vremea geroasă…. Însă Gogu Kaizer trebuie să-şi arate pectoralii, pentru că de aceea îi are. Gogu Kaizer trebuie să-şi arate pulpele musculoase, acelea cu care l-a înfrânt pe Regele Solomon. Gogu Kaizer a analizat noua colecţie Cătălin Botezatu, la recomandarea lui Nică, însă Gogu Kaizer are gusturi. Şi deci, dilema rămâne: Gogu Kaizer nu este un pescar de balene, Gogu Kaizer este un pescar cizelat. Un gentleman în de-ale apelor. Cum prinde Gogu Kiazer o sirenă cu un harpon? Şi nu tot peştele pute la fel?

"Un mail pierdut", de Gogu Luca Kaizer [cacofonie aprobată de Academia Română]

Intr-o seară, pentru că era netul căzut şi nu putea să vadă pr0n HD pe internet, Gogu Kaizer a început să caute în ză mail poze trimise de fane. Spre dezamăgirea lui, a constatat că 99,1 % din fane i-au trimis poze cu ele îmbrăcate, doar Mioara din comuna Segarcea Vale, satul Segarcea Deal trimiţând o poză ce poate fi încadrată la categoria soft-pr0n.

Tot căutând prin ză mail, Gogu Kaizer a găsit un mail de acum doi ani trimis unui prieten din copilărie. Ca să fie bagabont până la capăt, Gogu Kaizer vă prezintă mailul fără nimic cenzurat:

Subject: Uber vis avut aseară

Date: Tue, 21 May 2008, 04:59:09

From: Gogu Kaizer

To: Christopher Nolan

CC: Gerard Butler

Dragă Cristophoare,

Fii atent la ce a visat Gogu Kaizer aseară şi bagă la cap, poate faci şi tu un film cu încasări COLOSALE [din care 10% merg la băiatu’, mda?].

Se făcea că era noaptea de Ajun şi Gogu Kaizer era la masă cu Minunata (de fapt era Scorpy, dar din motive necunoscute îi tot spunea Minunata) şi Moga. Anşa, şi Gogu Kaizer era super prieten cu Moga şi Moga îi cerea bani cu împrumut lui Gogu şi Minunata gătise o super cină şi totul era suspect. Suspect, mă auzi? Suspect!!!!!1111unununu La care Gogu Kaizer spune cu voce tare: „Băi, să-l ciupească cineva pe Gogu Kaizer să se trezească din coşmarul ăsta”. Minunata l-a ciupit şi Gogu Kaizer s-a trezit [mmm, rimă, nice :D]

Gogu Kaizer s-a trezit transpirat tot. S-a ridicat din pat şi a mers la bucătărie unde a băgat 2 bucăţi de apă plată de la izvor. După ce a spălat paharul cu care a baut [WTF???? Gogu Kaizer nu face aşa ceva niciodată] s-a dus în sufragerie şi a început să dea cu aspiratorul şi să şteargă praful în timp ce Minunata se uita la Meredith Grey. Când a terminat de şters praful, Gogu Kaizer şi-a dat seama că e ceva în neregulă şi a hotărât să se arunce pe geam. De la etajul noo, unde stătea. Şi zup, pe geam.

„Pfoa, ce coşmar în coşmar am avut” îşi zise Gogu Kaizer când se trezi. Gogu Kaizer a început să o caute pe Scorpy prin toată casa pentru a-i spune ce a visat. Scorpy = 0. Nu o găsea nicăieri. Însă pe masa din bucătărie era o bucată de hârtie pe care scria: 

 

„De făcut azi:

plantat idee în capul Gogului că numele meu e Minunata.

plantat idee în capul Gogului că doar el trebuie să facă ordine şi curăţenie.

plantat idee în capul Gogului că Moga rulz.”

Bon, ce zici, merge de un film? Hai că sună bine şi cu neşte efecte speciale uber tari, mmmmrupe filmul ăsta.

P.S: Gogu Kaizer s-a gândit ce s-a gândit şi a ajuns la concluzia că doar Gerard Butler ar putea să joace rolul lui. Dar dacă nu e disponibil, poţi să pui pe cine vrei tu atâta timp cât nu e Leonardo DiCaprio, mda? Kthxbye, zic.

Hannah Montana şi moartea speranţei

Dragă Gogule, Hannah Montana e o vedetă – o cântăreaţă adolescentă ce devine idolul tuturor adolescenţilor şi nu numai. Dar de fapt, dincolo de imaginea construită, e o liceancă la fel ca oricare alta. Acesta e personajul devenit “celebru” datorită unui serial pentru adolescenţi şi transformat în 2009 într-un lung-metraj produs de Disney.

În acest film, văzut recent, Hannah Montana părăseşte oraşul şi ajunge la ţară – în Crowley Corners, Tennessee – la bunica. Aici va trebui să uite de vedetisme şi să redevină fata normală – Miley Stewart. Dar pe lângă dragostea unui cowboy, apare şi un pericol: globalizarea – de fapt, construirea unui mol – ameninţă să distrugă “tradiţia” rustică şi “adevarată” a satului. Singura salvare este un concert care să aducă fonduri.

Iat-o deci pe Miley Stewart trebuind să redevină Hannah Montana pentru binele satului. Şi, împărţită între cele două personalităţi – adolescenta îndrăgostită de la ţară versus multiubita multcelebra vedetă –, chiar în mijlocul concertului, fata se decide să renunţe la imaginea de vedetă.

Io am văzut asta aşa: lumea normală, tradiţională e reprezentată de viaţa de la ţară – oameni simpli, viaţă simplă, oază de linişte, normalitate etc. Lumea cosmetizată e reprezentată de viaţa de pe scenă – oameni nebuni, cool, care se bat în magazine pentru o pereche de pantofi, o lume de smacuri şi imagini superficiale.

Ei bine, când fata vrea să renunţe la această viaţă superficială, de vedetă, în toată stupoarea dimprejur doar o fetiţă prinde glas, la fel ca acel copil din povestea lui Andersen care vede că împăratul e gol. Însă aici e total invers: fetiţa nu mai vrea adevărul, ci vrea falsul, imaginea, vedetismele – întoarcerea Hannei Montana.

De unde rezultă, dragă Gogu Kaizer, că dacă şi copiii au ales superficialităţile societăţii noastre hiperurbane, speranţa reîntoarcerii la o viaţă “mai normală” e dusă iremediabil.

Welcome to Disney World!

Trailer:

Articol scris de Dragoş Butuzea pe blogul lui Gogu Kaizer. Un fel de "guest post", doar că executat magistral.

Lecturi Urbane // Piatra Neamţ // Moineşti

Prefaţă
În urmă cu vreo săptămână, coboram dintr-un microbuz şi mă îndreptam spre casă. Veneam de la Piatra Neamţ, unde petrecusem un weekend meseriaş alături de nişte oameni meseriaşi. Lista cu oamenii meseriaşi: Adrian Ciubotaru, Anne-Marie, Toma Alim Nicolau, Claudia Tocilă, Miruna Siminel, Ileana Ghiţă, Andreea Burlacu, Alina Constantinescu, Cristiana Andrei, Roxana Farca şi Alex Farca, Petra, Alex Negrea, Dragoş Butuzea, Gabi Macovei, Andu, Marian Vulupe, Cristina Hurdubaia şi Cătălin Georgescu.

Capitolul 1 - Piatra Neamţ
Contrar opiniei publice, şi la Piatra Neamţ e cald. Dar conform opiniei publice, ştrandul rezolvă relaxat problema. N-o să refuz niciodată o plimbare cu telegondola şi în niciun caz un CovriKing (de ce dracu' nu sunt şi în Bucureşti?). Cred că m-am obişnuit prea mult cu agitaţia din Bucureşti, pentru că Piatra Neamţ mi s-a părut un oraş calm şi liniştit (cu toate că helloladieshowareyoufantastic în toate direcţiile).

Capitolul 2 - Lecturi Urbane
E foarte tare cât de subiectiv poate fi timpul uneori. M-am aşezat să citesc şi, cinci minute mai târziu, am fost anunţat că "gata, hai acasă". Iniţial, am fost tentat să fac brigadă şi să sar la bătaie, dar în drum spre locul de scandal m-am uitat la ceas. Trecuseră două ore.
La lecturile de la Piatra Neamţ n-au venit doar tineri. Erau majoritari, într-adevăr, dar nu erau doar ei acolo. Un bătrân a întrebat, după ce a luat o carte, unde o returnează după ce o termină şi i-a surâs ideea de a o da mai departe după ce o termină. Un el şi o ea întrebau unde pot dona cărţi pentru următoarele ediţii. O doamnă la vârsta a treia se aşezase să citească pe o bancă, lângă un puştan tuns scurt, care purta ochelari de soare şi care anima alene un skateboard cu piciorul stâng.
Fiecare om vede altfel Lecturile Urbane. Şi fiecare înţelege altceva. Una e să fii acolo cu toţi oamenii ăia şi să ştii de ce eşti acolo şi alta e să încerci să surprinzi toată faza în cuvinte sau imagini.
 
Capitolul 3 - Moineşti
O să-mi iau nişte înjurături, dar mie, din toată excursia, mi-a plăcut cel mai mult Moineştiul. Mi-a plăcut pentru că am ajuns să văd trecutul unui om pe care îl cunosc, să văd ce reprezintă acel loc pentru el şi cât de mult impact a avut în viaţa lui. Am văzut ce numeşte el "acasă" şi am văzut cât de mult s-a distanţat de strada, curtea, mansarda în care a copilărit. Şi mi-a plăcut pentru că întotdeauna asociez locurile cu oamenii.

Postfaţă
A trecut o săptămână de la Lecturi Urbane Piatra Neamţ şi "the butterfly effect" continuă şi acum. Petrom, Paralela 45 şi Primăria Piatra Neamţ au rulat fin în toată povestea. O poveste pe care, la o săptămână după ce a încheiat un alt capitol al existenţei sale, mi-o amintesc de parcă s-ar fi terminat azi.

Time management

De vreo câteva zile, Scorpy e în concediu, drept pentru care a zis să meargă acele câteva zile la mă pe acasă. În consecinţă, Gogu Kaizer a rămas de capul lui, liber la destrăbălat corect şi conform instrucţiunilor cu bagaboante. Faza nasoală e că asta se întâmplă fix în perioada asta, când Starcraft 2 e instalat pe calculatorul lui, deci nah, priorităţile sunt oarecum stabilite.

Problema e alta. Gogu Kaizer stă la etajul 9. Tot Gogu Kaizer nu se înţelege bine cu înălţimea (îl ia ameţeala chiar şi când se ridică pe vârfuri). Acelaşi Gogu Kaizer a trebuit să dea o fugă pe balcon, să repare nuştiucedracu' la geamurile alea, pentru că bătea vântul şi îi arunca jaluzelele în creieri când se juca el cu spume (am stabilit mai sus cât de mega important era pentru fraier el să se joace). Chestiile alea erau undeva la înălţime, pe exteriorul balconului, deci Gogu Kaizer a trebuit să facă nişte alpinism până acolo şi să se spânzure bine cu nişte şosete sfoară de ceva solid. După ce a leşinat de vreo patru ori pentru că se tot uita în jos când căuta patentul, a reuşit să le repare. Geamurile erau ca şi ieşite din garanţie, iar Gogu Kaizer, deşi mândru de realizarea lui, era ca şi ieşit de la reanimare.

La două minute după faza asta s-a oprit vântul. Asta a făcut ca toată distracţia de mai sus să devină nulă, pentru că timpul mega preţios pe care îl putea folosi la jucat Starcraft 2 a devenit timp pierdut. Partea bună e că a învăţat ceva din chestia asta: data viitoare va alege varianta cu bagaboantele :<

Ofertă la vacanţele de la Eximtur

Care n-a plecat încă în concediu, dar ar vrea, ar face bine să verifice asta afară: băieţii de la Eximtur oferă o reducere de 100 de lei primelor 5 persoane care vor comanda online o excursie de la ei şi care vor folosi codul acesta: GOGUKAIZER-EXIMTUR. Codul poate fi folosit o singură dată, zic.

Aşa că dipstracţie plăcută şi vedeţi ce poze compromiţătoare faceţi pe unde vă duceţi (de preferabil să fie cu gagici, kthx ^_^).

Păi brb

De parcă s-ar simţi în vreun fel, Gogu Kaizer o să fie plecat câteva zile de pe interneţi. Mai exact, o să facă scandal prin Cluj, pentru că o să-l viziteze vreo trei zile, aşa. Toată manevra la invitaţia lui Andrei Crivăţ, în cinstea căruia Gogu Kaizer o să stea nemâncat vreo două zile, să-i facă pagubă (s-a lăudat că o să presteze nişte pui a la Bresse şi nişte brownies). Andrei Crivăţ a organizat treaba asta alături de West City Hotel şi Blogdeturism, deci o să fie cam greu pentru Gogu Kaizer să dea damage în trei părţi.

În rest, Carpatair, FTR.ro, VinSiEu.ro şi Eximtur se vor asigura că Gogu Kaizer şi restul găştii se vor destrăb comporta cumsecade. Asta înseamnă că Gogu Kaizer o să cam zboare puţin cu avionul, de care cam are fobie (mna, el are fobie de orice înălţime mai mare de 8 centimetri)(de la 8 în sus îi vine ameţeală şi leşină ca o fetiţă de 5 ani adoarme, chestie care dăunează grav danturii).

Ok, păi ne vedem luni, cred.

Somn uşor la tine în cap, bă!

Când e vorba de ora de băgat la nani, Gogu Kaizer e campion cam în fiecare seară, câştigând detaşat în faţa lu' Scorpy cu vreo câteva ore bune (asta dacă nu ajunge acasă lătrat de câini, caz în care sare direct de la duş în pat). Secretul lui e că mai stă să bănănăie pe interneţi sau să mai dea nişte damage pe Xbox (zic, Star Wars Force Unleashed e un joc şocant de inimaginabil de incomensurabil de prost). Anşa.

Chestia asta nu funcţionează deloc în avantajul lui Gogu Kaizer. De fiecare dată când se duce în dormitor cu scopul caritabil de a horcăi de somn, are de ales: dacă aprinde lumina, vede pe unde bâjbâie, ajunge la poziţia de sforăit cu viaţa plină, dar riscă să o trezească pe Scorpy, care, dacă se trezeşte, începe să vorbească cu Gogu Kaizer, iar ăstuia îi e somn şi vrea să doarmă şi dacă adoarme, Scorpy îl trezeşte şi dacă vrea să se arunce de la balcon, Scorpy îl leagă de frigider şi Gogu Kaizer trebuie să mănânce tot ce în frigider ca să poa' să-l mute. Şi Gogu Kaizer nu poate să mănânce o cutie întreagă de margarină expirată. Dacă nu aprinde lumina, riscă să-şi ia nişte damage, dar nu o mai trezeşte pe Scorpy, deci va sforăi fericit până la adânci dimineţi.

Problema e că în timp ce mai pierde el vremea prin sufragerie, Scorpy prestează despre nişte capcane prin dormitor, aşa ruptă de somn cum e (are antrenament, că face treaba asta cu amplasatul capcanelor de când avea 6 ani). Practic, ea îşi setează nişte obiective (cam cum e lista aia pe care o face înainte să traseze drumul spre Cora folosindu-l pe Gogu Kaizer pe post de cretă, pentru că fraierul încearcă să se agaţe de orice obiect solid care îi iese în cale, în freză sau în ficat în ideea că opune rezistenţă)(însă Scorpy are antrenament şi la asta de la 6 ani, aşa că Gogu Kaizer cedează psihic şi se târăşte singur până la destinaţie)(da, clar, Gogu Kaizer e MC Get Sidetracked Easily din melodia asta).

Anşa. Bon. Deci Scorpy îşi setează obiectivele şi, în caz că Gogu Kaizer alege varianta cu "nu aprind lumina, că mă vede Geo că fac risipă, iar Geo e un fel de Bau-Bau al ecologiei şi decât să-mi explice o juma' de oră cum stă treaba cu economia de curent, mai bine mă duc în pădure", rezultă chestiile astea:

• lasă telecomanda de la TV pe perna lui Gogu Kaizer, iar ăsta îi aplică o dantură în butoane când se întinde să sforăie (echivalentul capului în gură în lumea telecomenzilor)
• pune cerceii lângă pat, iar Gogu Kaizer, bolovan by default, îi plimbă vreo câteva secunde înfipţi în călcâie
• lasă un pahar cu apă acolo unde Gogu Kaizer se aşteaptă mai puţin, iar ăsta, după ce îl varsă, şterge apa aşa cum a învăţat el la orele de statistică, adică aruncându-se pe locul afectat şi aşteptând să absoarbă apa (după câteva ore de stat acolo, parchetul e mai curat, mai uscat, mai protejat) 
• doarme relaxată pe tot patul, mai ales pe partea lui Gogu Kaizer, şi răsucită în tot felul de ipostaze despre care i-a zis lui Gogu Kaizer în alte momente ale zilei că sunt imposibil de practicat (asta e cea mai horror dintre capcane, pentru că dacă o mişcă şi ea se trezeşte, începe să vorbească cu Gogu Kaizer, iar ăstuia îi e somn şi vrea să doarmă şi dacă adoarme, Scorpy îl trezeşte şi dacă vrea să fugă de nebun în Bronxul Bucureştiului, Scorpy îl leagă de un DEX şi Gogu Kaizer trebuie să citească tot DEXul ca să poa' să scape)
• mai bine oprim lista aici, că a uitat de unele chestii şi Gogu Kaizer nu vrea să i le reamintească

Jur că voiam ca postul ăsta să fie scurt şi să aibă concluzie.

Motiv de aroganţă 2

Are legătură cu primul motiv, care e aici (e cu obscenităţi, zic).

Şniţel: Bă, eşti?
Gogu Kaizer: Prezent!
Şniţel: Epic joke following:
Gogu Kaizer: Gief!
Şniţel: În versiunea originală de Dune, Frank Herbert explică apariţia spice-ului prin nişte alge care trăiau foarte adânc sub nisip, absorbeau apa şi creau spice-ul. Giganţii viermi de pe Arrakis au apărut după ce autorul a vizitat litoralul Mării Negre, unde a văzut un băieţel jucându-se în nisip.

Notă: Şniţel e faimos în firmă pentru glumele legate de mărimea anumitor părţi nefuncţionale ale corpului său.