Mai bine nu încercaţi asta acasă, pentru că e de geaba, zic

Băi, Lipton Green Tea ăla, după ce că nu e cine ştie ce de bun, mai are şi chestii în el care, după ce le bei (pentru că îl bei pe el, pe Lipton, pe el îl), nu te lasă să adormi. Hai să zicem că asta n-ar fi rău, dar în cazul lui Gogu Kaizer toată starea asta de neadormire pe care i-o dă e de fapt o stare d-aia în care priveşte tâmp la monitor (stare care nu e starea lui "default", contrar opiniei majorităţii), stă cu gura semi-întredeschisă, salivează moderat de subtil şi nu poate să lege două cuvinte coerente între ele pentru că nu vede scopul legăturii lor.

Mai mult decât atât, are senzaţia că începe o frază şi se pierde la jumătatea ei, uitând de fapt ce voia să spună (asta ca bonus pe lângă vorbitul aiurea rău). Şi dacă, în timp ce scrie fraza aia, îi vine în creieri altă frază, atunci ceac-pac! s-a ales praful de toată manevra pentru că nu mai poate să na, s-a întâmplat din nou, habar n-are ce voia să sublinieze în propoziţia asta. Pe lângă asta, nici nu reciteşte literele dinaintea celei la care se află la momentul te zero, pentru că îi e lene. Deci dacă ar vrea, ar putea să afle ce voia să spună, dar îi e lene să mişte din pupile. Şi chiar dacă ar reciti, ar tembeliza, pentru că s-ar haotiza mai mult şi n-ar înţelege de ce a vrut să recitească.

Ştii cum e atunci când vrei să fii atent la o chestie random, uber importantă şi interesantă, dar ţi-e lene să deschizi ochii pentru că horcăi de somn? E, asta ar vrea să facă Gogu Kaizer acum, dar nu poate pentru că Lipton Green Tea. "Lipton Green Tea - singurul lichid din casă; îl bei pentru că n-ai de ales, 'te naiba". Bine, singurul lichid pe o rază de 50 cm în jurul lui Gogu Kaizer, la care Gogu Kaizer poate ajunge cel puţin din instinct. Ct. Ctitorie. Ie. Ienupăr. Ăr. Ărmălaie (h-ul e mut). Ie. Ie două noaptea. Ai "f", fraiere!