"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 1

Scrisă de Ion Creangă, respinsă de franc neamţ şi xeroxată de Gogu Kaizer când s-a întors el în timp atunci. Ştiţi voi, atunci.

Amu cică era odată într-o ţară un crai (nu "cry"), care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat, pentru că n-a pierdut niciodată la "verde-stop"; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Verde ăsta, simţind că urma să expire, i-a dat un SMS lui Crai ăla (asta ca să aibă şi el un nume), în care îi povestea în mai puţin de 160 de caractere că el o să moară şi că ar fi cul să trimită Crai unul din băieţii lui până la el pentru a presta despre făcut pe împăratul după moartea lui.

Imediat ce s-a trezit din beţie, Crai ăla i-a chemat pe cei trei flauşa feciori la el şi le-a povestit care e treaba. Feciorul numărul 1, ăl' mai mare adică, a început cu aroganţe:
- Moşule, păi mă duc eu, mă. Păi eu sunt cel mai mare dintre noi toţi trei la un loc, mă. Mă, păi mie mi se cuvine chestia asta, mă. Zic, sări cu banii de cheltuială - în euro, de preferabil, să nu mai stau eu să-i schimb -, cu colecţia primăvară-vară de la Milano - să fie şi brandul meu prezentabil -, cu nişte arme şi cu nişte cai putere.
- K, zise Crai.

Şi şi-a luat fraier feciorul cel mare tot ce i-a trebuit şi-a plecat. Imediat ce ăsta a ieşit pe uşă, Crai şi-a luat costumul de urs de la balul mascat de anul trecut şi, mergând pe o scurtătură, a ajuns înaintea feciorului la un pod, unde i-a făcut ăluia nişte "bau!", aşa, dampururea, că e el Crai, dar zicând "mor, mor, astea, zic". Şocat, virgin feciorul a micţionat instant pe el şi a început să caute butonul de pauză. Între timp, calul a zis că "Eu îmi bag picioarele, fiecare pentru el" şi a fugit acasă. Vizibil impresionat, feciorul a rânjit timid către urs şi, profitând de faptul că nu ştia că nu e un urs adevărat, a fugit şi el.

Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
- Moşule, e horror, mă. Păi cum mergeam eu liniştit pe cal, a apărut la un moment un urs, mă. Şi s-a dat la mine, că face, că drege, că astea. Şi m-am luptat cu el, dar când era să-i dau să zacă, şi-a chemat prietenii. Mare mirare că am scăpat, mă, că erau hotărâţi să mă vi0leze brutal, mă. Nu voiam să apar la "Ştirile de la ora 5", aşa că am fugit.
- K, zise Crai.

Profitând de admirabilul eşec al feciorului numărul 1, feciorul numărul 2 făcu un pas în faţă:
- Zic, undev în Balcan, hai că o să încer şi eu, că văd că prostu' ăsta e de geaba, da. Dă şi mie toat cele, undev în Balcan.
- K, zise Crai. Dar ai grijă, că cică sunt urşi pe drum, urşi care vor să te vi0leze, cică. Parcă văd că o să te întorci şi tu acasă, la fel ca fractu'.
- M, undev în Balcan, stai culca, mie îmi plac urşii, mă înţele bine cu ei, undev în Balcan, afirmă feciorul numărul 2, fără să realizeze că era într-un loc public.
- K, zise Crai. Ia ce-ţi trebuie şi jet! de-aici.

Şi-a luat ăsta tot ce i-a trebuit şi-a plecat undev în Balcan. A mers ce a mers şi, la un moment dat, pow! ursul cu al său dampururea "bau!" şi "mor, mor, astea, zic". Luat prin surprindere, feciorul numărul 2 a belit ochii, pentru că el numai asta ştia să facă în situaţii de criză. Într-un final, s-a luat calul de el: "Bă, tabla mea de şah e cumva la tine?". Realizând că are o scuză, feciorul numărul doi a scos limba la urs şi a tăiat-o instant către casă.

Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
- Undev în Balcan, eşec incomensurabi, a apăru ursul, care de fapt era mai mulţ urşi, am zis că nu merită, undev în Balcan.
- Prostule, ţi-am spus eu, zise Crai.

Feciorul numărul 3, după ce că era cel mai mic dintre ei, era şi cel mai paralel cu situaţia. Şi pentru că nu mai rămăsese decât el, s-a dus în grădină şi a început să plângă ca o fetiţă ce era.

Şfârşitul episodului 1, că mi-e cam somn