"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 4

Deşi era cel mai stupefiat personaj fictiv care putea exista în acel moment T zero pe faţa Pământului, Harap-Alb făcu rost de nişte coerenţă şi îi spuse calului:
- Ce faci, calule? De ce mă întrebi despre teoria relativităţii? Tu eşti un cal, n-ai cum să ştii despre spaţiul-timp de tip Minkowski. Eşti un cal!
- Mna, mă tot macină chestia asta de câteva zile şi nu i-am dat de cap. Am încercat şi eu, mă gândeam că poate-mi dai o idee, spuse calul uşor jenat.
- Da, bine, lasă prostiile, că e grevă la metrou.
- Păi atunci sui pe mine, stăpâne, şi ţine-te bine!

Fiul craiului, punându-i zabala în gură, încălecă, şi atunci calul odată zbură cu dânsul până la nouri şi apoi se lăsă în jos ca o săgeată. După aceea mai zbură încă o dată până la lună şi iar se lăsă în jos mai iute decât fulgerul. Şi unde nu mai zbură şi a treia oară până la soare şi, când se lăsă jos, dădu mesaj de eroare:
- Your trial period has expired. Would you like to buy the full version?
Buimac, fiul craiului îi spuse:
- Yo no habla espanol. Bitten Sie schnitzel drei wetter taft? Frustuck gespuckt? M?
Recunoscându-şi înfrângerea, calul spuse:
- Ai trecut şi de ultimul test, tinere stăpân. Felicitări, ai #haded câştigat nişte apendicită. Dar zic, cum ţi s-a părut varianta demo? Gândit-ai vrodată că ai să ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mâna şi prin nouri să cauţi cununa?
- Cum să mi se pară, dragul meu tovarăş? Ia, m-ai băgat #decât în toate grozile morţii, căci, cuprins de ameţeală, nu mai ştiam unde mă găsesc şi cât pe ce erai să mă prăpădeşti. Plus că n-am avut o pungă la îndemână când ai făcut manevrele alea şi-am cam... adică... A, şi nu pricep cum ai trecut de ITP, că tu nici centură de siguranţă n-ai.
- Ia, aşa am ameţit şi eu, stăpâne, când mi-ai dat cu frâul în cap, să mă prăpădeşti, şi cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta, doar că eu ţi-am dat mucu', fraiere. Eşti cel mai prost din curtea şcolii, zic. Acum cred că mă cunoşti şi de urât şi de frumos, şi de bătrân şi de tânăr, şi de slab şi de puternic; de-aceea mă fac iar cum m-ai văzut în herghelie, şi de-acum înainte sunt gata să te întovărăşesc oriunde mi-i porunci, stăpâne. Numai să-mi spui dinainte cum să te duc: ca vântul ori ca gândul? Ca-n Berlin sau ca-n Bucureşti?
- De mi-i duce ca gândul, tu mi-i prăpădi, iar de mi-i duce ca vântul, tu mi-i folosi, căluţul meu. De mi-i duce ca-n Berlin, tu mi-i face viaţa lină, de mi-i duce ca-n Bucureşti, te bag în pi te duc la abator şi te tai cu mâna mea îmi fac un Porsche din oasele tale tu mi-i nenoroci, zise fiul craiului.
- Bine, stăpâne. Acum sui pe mine fără grijă şi hai să te duc unde vrei.

Fiul craiului, încălecând, îl netezi pe coamă şi zise:
- Hai, căluţul meu! Atunci calul zboară lin ca vântul! Şi când vântul a aburit, iaca şi ei la crai în ogradă au sosit.
- Bun sosit la noi, voinice! zise craiul duhnind a ţuică ieftină din import, cam cu jumătate de gură. Am uitat să te sun să-ţi spun că a zis mă-ta să iei pâine. Ăăă, dar aista cal ţi l-ai ales?...
- Apoi dă, tată, cum a dat târgul, norocul, Minkowski şi greva la metrou; am de trecut prin multe locuri, la metrou e grevă - nu ştiu dacă ţi-am mai zis - şi nu vreau să mă ia oamenii la ochi. M-oi duce şi eu cât călare, cât pe jos, cum oi putea. Că e grevă la metru, ţi-am zis...

Şi zicând aceste, puse tarniţa pe cal, anină armele la oblânc, îşi luă merinde şi bani de ajuns, schimburi în desagi, o ploscă plină cu apă, stickul de 8 Gb cu mp3-uri trase de prin reţea, 2-3 reviste cu p0rnache, o sârmă de 4 m, 5 şuruburi şi nişte scame, după cum a văzut el în MacGyver. Apoi sărută mâna tată-său, primind carte de la dânsul către împăratul şi nişte vocale random râgâite pe care n-a putut să le memoreze, zise rămas bun fraţilor săi flauşaţi care se jucau Mortal Kombat şi a treia zi către seară porni şi el, mergând din pasul calului, care dormea. Şi merse el, şi merse, până se înnoptă bine. Şi, prin dreptul podului, numai iaca îi ieşi şi lui ursul înainte, mormăind înfricoşat. Calul atunci dădu năvală asupra ursului (năvala asta, de felul ei, e un fel de datorie la întreţinere - n.n.), şi fiul craiului, ridicând morarul buzduganul să dea, numai iaca ce aude glas de om zicând:
- Ho, bă, derbedeule, ăăăăă... dragul tatei! Nu da, că eu sunt. Atunci fiul craiului descălecă, şi tată-său, cuprinzându-l în braţe, îi arătă buletinul, îl sărută şi-i zise:
- Fătul meu, puradelul meu, chiparosule, talentatule, namştiutcămătaeragravidă-ule, bun tovarăş ţi-ai ales; de te-a învăţat cineva, bine ţi-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, bun cap ai avut. Dar asta e puţin probabil, că tu eşti cam bolovan de felul tău. Mergi de-acum tot înainte, că tu eşti vrednic de împărat. E ca şi cum ai juca World of Warcraft, parol! Numai ţine minte sfatul ce-ţi dau - fii atent la combinaţia asta... Spală-te-n urechi! În călătoria ta ai să ai trebuinţă şi de răi, şi de buni, dar să te fereşti de omul roş, iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânşii, căci sunt foarte bulang şugubeţi. Nu te băga în seamă nici cu klingonienii, că-s urâţi. Nu juca alba-neagra şi în niciun caz barbut. Pe centură merge şi pe datorie. Dacă poţi, bagă-mi şi mie la loto un bilet cu 44, 3, 29, 17, 11 şi 36. Şi, la toată întâmplarea, calul, tovarăşul tău, te-a mai sfătui şi el ce ai să faci, că de multe primejdii m-a scăpat şi pe mine în tinereţile mele! Na-ţi acum şi pielea asta de urs, că ţi-a prinde bine vreodată. Presimt eu, aşa, că o să ai un quest mai târziu pe care n-ai cum să-l faci dacă nu ai asta.
Apoi, dezmierdând calul, îi mai sărută de câteva ori pe amândoi şi le zise:
- Habar n-am de ce am pupat calul, dar sunt beat, deci, pana mea, am o scuză. Hai, băgaţi mare, că e grevă la metrou şi mâine. De-acum înainte, Dumnezeu ştie când ne-om mai vedea! Auf schnitzel, zic!

Fiul craiului atunci încălecă, şi calul, scuturându-se, mai arată-se o dată tânăr, cum îi plăcea craiului, apoi făcu o săritură înapoi şi una înainte şi se cam mai duc la împărăţie, Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este.