[poză care vrea să simbolizeze că, vezi, dom'le, Gogu Kaizer a fost decedat până acum și că, vezi, dom'le, acum a devenit nedecedat la loc] [vezi, dom'le] [țâțe]

Gogu Kaizer de vorbă cu FTR.ro

Băieţii de la FTR.ro au băgat pe blog discuţia pe care au avut-o cu Gogu Kaizer la Cluj. Acuma, Gogu Kaizer a încercat el să fie serios şi alea alea, că nah, da' nu e sigur că i-a reuşit. Dar zic, ca să n-o lungim, na despre filmuleţul cu mecla lui Gogu Kaizer:



Mulţumesc băieţilor de la FTR.ro pentru toată faza :)

PS1: Cred că filmuleţul ăsta e răspunsul la întrebarea pe care o tot pune lumea pe Google - "cât de mare e nasul lui Gogu Kaizer" (am screenshot, deci s-a întâmplat)(şi încă se întâmplă, lol).
PS2: Săru'mâna, mamă, sunt pe YouTube >_<

Gogu Kaizer prin Clujul lor

Weekend-ul epic a fost uber epic! După cum povestea zilele trecute, Gogu Kaizer a prestat despre o vizită la Cluj, care a decurs cam aşa:

Vineri dimineaţa, după ce a căscat ochii pe la 6 fără ceva (ochii erau în curs de căscare, deci Gogu Kaizer n-a reţinut ora exactă), Gogu Kaizer s-a trezit că era într-un avion spre Timişoara, alături de Adrian Ciubotaru (care îi povestea unei stewardese despre Lecturi Urbane), Andreea Burlacu (helloladieshowareyoufantastic!), Alex Negrea şi Corina Georgescu. După ce a renunţat să mai afle cum a ajuns acolo (îşi amintea doar că a sărit din mers într-un taxi), şi-a savurat frica de înălţime uitându-se pe geam şi întrebându-se cât fac 5x3.

Drumul până la Timişoara a durat cam cât face Gogu Kaizer în fiecare zi până la serviciu. Dacă nu mai puţin. Acolo au dat "join game" Nebuloasa (pup, te!) şi, teh one and only, The Carcalac (adică Raul)(despre care legenda spune că ar fi un mafiot italian)(şi care, pe toată durata vizitei, îi amintea lui Gogu Kaizer să bea bere când spunea bălării; aplicând de câteva ori regula de trei simplă, rezultă că Gogu Kaizer spune multe bălării). După o cafea la o terasă şi o bălăceală la un ştrand (unde se făcea o grămadă topless, frate)(wink, wink)(atâtea ţâţe la un loc nu vezi decât în filme sau doar dacă eşti norocos)(sau cu capul pe umeri, frumuşel, curat, inteligent şi citit), gaşca s-a mobilizat către Cluj (serios, o juma' de oră Timişoara - Cluj?).

La Cluj, au dat peste Andrei Crivăţ şi Miruna, care întâmpinau trupa de parcă ar fi fost nuntaşi. S-au cazat la West City Hotel, unde Gogu Kaizer s-a simţit în elementul lui. La ceva timp, şi-au făcut apariţia şi Carmen şi Makavelis (separat, da? să ne fie clar, zic). Seara au petrecut-o la hotel, unde Crivăţul a prestat despre cele promise în postul trecut (că altfel îl alergau toţi prin parcare, iar lui nu-i place să alerge)(decât cu maşina) şi unde şi-a făcut apariţia ghidul excursiei, dl. Nimsoc Narodut. Noaptea s-a încheiat undeva târziu, după multe beri şi multe hohote de râs.

Sâmbătă a fost ziua plimbărilor. Găştii i s-a alăturat Dan de la Vinsieu.ro, după care s-a mers la Bastionul Croitorilor, la Biserica Reformată, la Biserica Piaristilor, la Biserica Sf. Mihail şi, unde i-a plăcut lui Gogu Kaizer cel mai mult, la Grădina Botanică. Gogu Kaizer fusese la cea din Bucureşti cu vreo două luni înainte şi, având memoria oarecum la îndemână, n-a putut să nu facă grămezi de comparaţii la fiecare cinci minute. Toate erau, desigur, în favoarea celei din Cluj, care câştigă detaşat şi fără drept de apel dacă ar fi să se ia la bătaie cu cea din Bucureşti. Piaţa Unirii şi Piaţa Muzeului au fost alte două locuri de mare efect, la care Bucureştiul ar trebui să dea copy-paste. Plimbările s-au finalizat cu nişte cico pe la terase din diverse părţi ale oraşului. Cosmin a fost un ghid excelent, plin de energie şi tot timpul pe fază.

Ziua s-a încheiat în Irish Music & Pub, ale cărui sandvişuri sunt faimoase în toată ţara (O'Felie ftw!)(ar trebui să facă livrări şi în Bucureşti)(măcar pe sistemul studenţesc, în care aşteptai la gară pachetul trimis de părinţi), unde Gogu Kaizer a învăţat să joace fusball (pentru a şaptea oară) şi a fost unul din căştigătorii concursului "Sunt 4 pahare, în care e Cola şi în care e Pepsi?". Apoi, într-o companie irepetabilă, Gogu Kaizer a trecut prin Zorki (unde s-a întâlnit random cu Tibi Neag), după care a descoperit că îi place foarte mult ciocolata caldă din Enigma.

Pentru că toate lucrurile bune au buton de pauză, duminică a fost ziua în care am zis "băi, hai pa" Clujului, dar nu înainte de a savura o cafea în aceeaşi companie irepetabilă :) A fost un weekend superb, petrecut alături de oameni superbi într-un oraş superb. Dincolo de străzi, de clădiri şi de istorie sunt oamenii care îl fac să fie ceea ce este. Eu mă bucur că am avut ocazia să cunosc oraşul (atât cât l-am cunoscut) din toate aceste puncte de vedere. Ştiu că nici Clujul nu e perfect (nimic nu poate fi), dar la două minute după ce m-am urcat în tren, voiam să trag semnalul de alarmă, să cobor şi să mai stau două zile. Na, nu e vina mea că mi-a plăcut.

Vinovaţii pentru toată chestia asta au fost West City Hotel, Blogdeturism, Carpatair, FTR.ro, VinSiEu.ro şi Eximtur.

PS1: Cu ocazia asta, Gogu Kaizer a schimbat două vorbe şi cu Groparul, care tocmai pleca în concediu, şi cu TVdeceii (Zicu are un mod mai neortodox de a saluta lumea, lol).
PS2: "Câinele ăla e atât de mic încât poate să intre în tine şi să te muşte din interior" (referindu-se la un câine de 10/10/10 cm) sau "Imaginează-ţi un om căruia i-a fost instalat Windows-ul de 7 ori, instalat Mac OS-ul de 5 ori, apoi reinstalat Windows-ul peste Mac OS" (referindu-se la o persoană din peisajul monden). Vorbele îi aparţin lui Cosmin, lol (trebuiau notate undeva, zic).

La mulţi ani, bă, blogule!

Pentru a muşamaliza faptul că a uitat de ziua lui, ziua lui, ziua blogului, Gogu Kaizer s-a întors în timp şi a scris postul ăsta în care suflă în cele patru lumânări de pe un tort imaginar. Ceea ce e puţin dubios, pentru că dacă s-a întors în timp şi a scris articolul, înseamnă că n-a uitat de ziua blogului, deci nu mai avea niciun motiv să se întoarcă în trecut şi să-l scrie. Şi dacă nu s-a întors să-l scrie, rezultă clar că a uitat de ziua lui, deci s-a întors să-l scrie, ca să nu se prindă nimeni că e dus cu pluta şi a uitat. Iar dacă s-a întors să-l scrie...

Gogu Kaizer inimă paradoxurile temporale o_O

Păi brb

De parcă s-ar simţi în vreun fel, Gogu Kaizer o să fie plecat câteva zile de pe interneţi. Mai exact, o să facă scandal prin Cluj, pentru că o să-l viziteze vreo trei zile, aşa. Toată manevra la invitaţia lui Andrei Crivăţ, în cinstea căruia Gogu Kaizer o să stea nemâncat vreo două zile, să-i facă pagubă (s-a lăudat că o să presteze nişte pui a la Bresse şi nişte brownies). Andrei Crivăţ a organizat treaba asta alături de West City Hotel şi Blogdeturism, deci o să fie cam greu pentru Gogu Kaizer să dea damage în trei părţi.

În rest, Carpatair, FTR.ro, VinSiEu.ro şi Eximtur se vor asigura că Gogu Kaizer şi restul găştii se vor destrăb comporta cumsecade. Asta înseamnă că Gogu Kaizer o să cam zboare puţin cu avionul, de care cam are fobie (mna, el are fobie de orice înălţime mai mare de 8 centimetri)(de la 8 în sus îi vine ameţeală şi leşină ca o fetiţă de 5 ani adoarme, chestie care dăunează grav danturii).

Ok, păi ne vedem luni, cred.

Somn uşor la tine în cap, bă!

Când e vorba de ora de băgat la nani, Gogu Kaizer e campion cam în fiecare seară, câştigând detaşat în faţa lu' Scorpy cu vreo câteva ore bune (asta dacă nu ajunge acasă lătrat de câini, caz în care sare direct de la duş în pat). Secretul lui e că mai stă să bănănăie pe interneţi sau să mai dea nişte damage pe Xbox (zic, Star Wars Force Unleashed e un joc şocant de inimaginabil de incomensurabil de prost). Anşa.

Chestia asta nu funcţionează deloc în avantajul lui Gogu Kaizer. De fiecare dată când se duce în dormitor cu scopul caritabil de a horcăi de somn, are de ales: dacă aprinde lumina, vede pe unde bâjbâie, ajunge la poziţia de sforăit cu viaţa plină, dar riscă să o trezească pe Scorpy, care, dacă se trezeşte, începe să vorbească cu Gogu Kaizer, iar ăstuia îi e somn şi vrea să doarmă şi dacă adoarme, Scorpy îl trezeşte şi dacă vrea să se arunce de la balcon, Scorpy îl leagă de frigider şi Gogu Kaizer trebuie să mănânce tot ce în frigider ca să poa' să-l mute. Şi Gogu Kaizer nu poate să mănânce o cutie întreagă de margarină expirată. Dacă nu aprinde lumina, riscă să-şi ia nişte damage, dar nu o mai trezeşte pe Scorpy, deci va sforăi fericit până la adânci dimineţi.

Problema e că în timp ce mai pierde el vremea prin sufragerie, Scorpy prestează despre nişte capcane prin dormitor, aşa ruptă de somn cum e (are antrenament, că face treaba asta cu amplasatul capcanelor de când avea 6 ani). Practic, ea îşi setează nişte obiective (cam cum e lista aia pe care o face înainte să traseze drumul spre Cora folosindu-l pe Gogu Kaizer pe post de cretă, pentru că fraierul încearcă să se agaţe de orice obiect solid care îi iese în cale, în freză sau în ficat în ideea că opune rezistenţă)(însă Scorpy are antrenament şi la asta de la 6 ani, aşa că Gogu Kaizer cedează psihic şi se târăşte singur până la destinaţie)(da, clar, Gogu Kaizer e MC Get Sidetracked Easily din melodia asta).

Anşa. Bon. Deci Scorpy îşi setează obiectivele şi, în caz că Gogu Kaizer alege varianta cu "nu aprind lumina, că mă vede Geo că fac risipă, iar Geo e un fel de Bau-Bau al ecologiei şi decât să-mi explice o juma' de oră cum stă treaba cu economia de curent, mai bine mă duc în pădure", rezultă chestiile astea:

• lasă telecomanda de la TV pe perna lui Gogu Kaizer, iar ăsta îi aplică o dantură în butoane când se întinde să sforăie (echivalentul capului în gură în lumea telecomenzilor)
• pune cerceii lângă pat, iar Gogu Kaizer, bolovan by default, îi plimbă vreo câteva secunde înfipţi în călcâie
• lasă un pahar cu apă acolo unde Gogu Kaizer se aşteaptă mai puţin, iar ăsta, după ce îl varsă, şterge apa aşa cum a învăţat el la orele de statistică, adică aruncându-se pe locul afectat şi aşteptând să absoarbă apa (după câteva ore de stat acolo, parchetul e mai curat, mai uscat, mai protejat) 
• doarme relaxată pe tot patul, mai ales pe partea lui Gogu Kaizer, şi răsucită în tot felul de ipostaze despre care i-a zis lui Gogu Kaizer în alte momente ale zilei că sunt imposibil de practicat (asta e cea mai horror dintre capcane, pentru că dacă o mişcă şi ea se trezeşte, începe să vorbească cu Gogu Kaizer, iar ăstuia îi e somn şi vrea să doarmă şi dacă adoarme, Scorpy îl trezeşte şi dacă vrea să fugă de nebun în Bronxul Bucureştiului, Scorpy îl leagă de un DEX şi Gogu Kaizer trebuie să citească tot DEXul ca să poa' să scape)
• mai bine oprim lista aici, că a uitat de unele chestii şi Gogu Kaizer nu vrea să i le reamintească

Jur că voiam ca postul ăsta să fie scurt şi să aibă concluzie.

"Gogu, gheaţă!"

Sâmbătă, când căldura avea impresia că este invitată la eveniment deşi nu era, Gogu Kaizer a fost la Street Delivery şi a prestat cumsecade despre făcut limonadă la Paşi Către Viaţă, înconjurat, de felul lui, numai de fete frumoase (sintagma se referă şi la Gabi Macovei, de sigur). Şi, cum e frumos, la liniuţă despre lumea care s-a perindat pe acolo în timp ce Gogu Kaizer spărgea gheaţa, toca menta, storcea nişte lămâi şi tăia alte lămâi:

• Primul "client" al lui Gogu Kaizer. Avea puterea să dea cel mai negativ feedback din lume, dar n-a făcut-o (îi mituisem părinţii).
• Michi şi Dobrică de la Şuie Paparude ftw! A avut loc dialogul următor:

- Michi! Michi! Michi! Michi! Michi
- M?
- Băi, serios acum, când scoateţi următorul album?
- Mă, prin august. Mai avem câte cev...
- Srsly? O să fie cu party, cu astea?
- Păi aşa avem de gân...
- M, câte melodii vor fi pe album? Băgaţi şi un videoclip, dacă tot vine albumul?
- Vor fi... Cred că da... Auzi, cât era limoanda?

• Blană Trafic şi Oana. Blană Trafic: "Ia, mă, să vedem ce skill ai. Dă-mi şi mie o de-aia de faci tu acolo". Gogu Kaizer i-a dat, iar Blană Trafic n-a fost foarte impresionat: "M, de-asta puteam să fac şi io acasă".
• Dragoş şi Cristina (n-au bloguri, că au fost cu Gogu Kaizer în liceu şi au chiulit la orele de fizică). Au dat câteva ture pe acolo, au hotărât că e cald, au luat o limonadă şi au băgat-o pe-aia cu "Băi, te aşteptăm la aer condiţionat".
• Miţă şi Ana, care Miţă a stat puţin în background, să râdă de Gogu Kaizer. A continuat să râdă şi după ce şi-a făcut intrarea în scenă. Cică "Gogu făcând treabă, bwahahh, nu vezi aşa ceva foarte des". Nu ştiu de unde şi-a făcut ideea asta.
• Alexandru, un tip care nu ştie să joace DoTA şi care tot venea la Gogu Kaizer să-i spună finalul de la Lost.
• N-o să vă vină să credeţi, dar a venit şi fracsu' lui Gogu Kaizer. A bănănăit puţin, şi-a luat limonada, apoi a plecat la teatru (şi nu ca să vadă o piesă de teatru, cum l-a învăţat mă-sa, ci pentru că sunt gagici multe pe acolo, cum l-a învăţat ta-su).
• Ştefan Peca şi Laurenţiu Bănescu au trecut random pe acolo. Gogu Kaizer n-a reuşit să-i convingă că limonada rulează fin. Ei voiau bere şi p0rnache (ultima chestie a fost adăugată de Gogu Kaizer pentru defăimarea celor doi indivizi, ca pedeapsă că n-au vrut limonadă).
• Viorel şi Monica. La Viorel a fost simplu: "Băi, eu îmi iau o limonadă. Vrei şi tu?". La Monica a fost mai simplu: "Făcută de Gogu? Fock no!" (s-ar putea să fie puţin disimulată realitatea).
• Şi nu în ultimul rând, Scorpy: "Auzi, mă, da' de ce nu faci de-asta şi acasă?"

În concluzie, a fost o experienţă uber cul pe care Gogu Kaizer ar repeta-o oricând. A, şi dovada că nu vorbeşte prostii (şi totodată răspunsul la întrebarea "cât de mare e nasul lui Gogu Kaizer", pentru că e cea mai frecventă căutare pe Google care se leagă de blogul ăsta)(i kno', rait?):

 Cum adică "Se vede că n-ai mai folosit un cuţit până acum"?

Limonadă @ Street Delivery

Azi, pe la 18:00, aşa, Gogu Kaizer o să fie prezent la Street Delivery şi o să presteze despre făcut nişte limonadă în cadrul atelierului Paşi Către Viaţă. Care limonadă o să fie uber cul, că e cu gheaţă, cu lămâie, cu astea.

Poate vă prind că nu veniţi. O trimit pe Nikita să vă alerge dacă vă flauşaţi.

Asta explică multe

Că tot vorbeam de zombies/zombii/zombi/haldeplural, Gogu Kaizer şi adus aminte de când era el mic. Bătrânul Tom, de felul lui, e pus pe glume. Îi place lui să se râdă. Tot de felul lui. Chestia asta se întâmpla când Gogu Kaizer avea vreo puţini ani (8-9, aşa, sau ceva de genul) şi când băgau băieţii la greu videoclipuri pe la televizor.

Într-o după-amiază toridă de vară, Bătrânul Tom "browsa" ciumeg cele 4 posturi pe care le prindea televizorul la momentul ăla. A ajuns, inevitabil, şi la bulgari. Kanal edno, guliama sestrişki, bogarsca naţionalna televizia prestavia, astea. "Bî, ia uită-te la televizor, că e o melodie frumoasă!", strigă Bătrânul Tom către Gogu Kaizer, care se juca liniştit cu păpu îşi făcea temele. Trebuia să-şi dea seama de atunci că e o capcană, pentru că Bătrânul Tom avea rânjetul ăla şiret pe care îl afişează când urmează să mănânce sarmale.

Gogu Kaizer, copil încă nevinovat (cel puţin, aşa şi-aduce aminte el), a căscat ochii cât casa şi a început să se hlizească tâmp către televizor. "M, e un nene negru care merge pe lângă o tanti maro", îşi spune Gogu Kaizer. "M, nenea ăla are o jachetă cu roşu", îi comunică Gogu Kaizer Bătrânului Tom. "Îi e cam mică, săracu', uite că tot încearcă să o dea jos... Aaa, dansează? Hm, dar ce face nenea ăla? Ăi, dar de ce are ochi aşa mari? Ăăăă... Ce păţeşte nenea ăla? OMG WTF HKRMT consoane şi vocale la întâmplare". Era Michael Jackson cu Thriller.

Când a apărut Michael Jackson pe ecran în prim-plan, Gogu Kaizer a rupt-o la fugă şi în două secunde era afară, trecând prin două uşi, trântind o vază şi călcând o pisică pe coadă. Bătrânul Tom se crăcăna de râs în sufragerie şi, când mai lua o pauză, fredona din versuri (posibil şi dansa, dar asta nu e confirmată încă). Gogu Kaizer a reuşit să se apropie de televizor abia după câteva zile.

Evident, Gogu Kaizer o să facă şi el gluma asta progeniturilor lui.

"J", de la jenant

Ca orice flăcău de vârsta lui, Gogu Kaizer are o pereche de pantaloni pe care îi trage pe el când coboară să ia ceva de la magazin. Ştiţi voi, sunt pantalonii ăia care nu sunt nici urâţi, nici cul, nici noi, nici vechi, purtaţi 10 minute o dată la două zile.

Gogu Kaizer a coborât acu' o jumătate de oră să ia ceva de la magazin. Conform axiomei, şi-a tras acei pantaloni pe el. Blocul în care stă Gogu Kaizer, fiind puţin sub nivelul străzii (e construit în groapă, lol), e prevăzut cu nişte scări cu 8 trepte care oferă locuitorilor posibilitatea de a urca pe trotuar. Ca orice flăcău de vârsta lui, Gogu Kaizer urcă acele scări în fugă, pentru că îi place să ajungă pe trotuar obosit (chiar dacă e el obosit de felul lui).

Horoscopul a făcut ca acu' o jumătate de oră Gogu Kaizer să se afle într-o circumstanţă cam nefavorabilă. În timp ce urca scările alea în fugă, nasturele pantalonilor a cedat sub presiunea exercitată de fabuloasele convulsii ale lui Gogu Kaizer pe care el le numeşte "mers" sau "fugă". Fiind angajat într-o activitate de maximă intensitate (se uita la treptele alea nenorocite, că sunt mici şi e greu să le nimereşti, mai ales când vrei să le parcurgi în fugă), Gogu Kaizer n-a avut timp să reacţioneze, drept pentru care a ajuns pe trotuar cu pantaloni cam pe la genunchi.

Toată chestia asta s-a desfăşurat în mai puţin de două secunde. Mai adăugăm trei secunde în care Gogu Kaizer, ajuns sus, se chinuia să-şi tragă pantalonii la locul lor, ondulându-se frenetic de parcă ar fi fost Anda Adam, şi avem în total 5 secunde jenante. Aţi crede că în astea 5 secunde n-a apucat nimeni să vadă tărăşenia. La fel credea şi Gogu Kaizer, dar s-a răzgândit în momentul în care nişte flăcăi care stăteau liniştiţi într-o Dacie Nova la semafor au scos creierii pe geam şi au început să îl complimenteze pe Gogu Kaizer, să-i dea sfaturi despre igiena corporală şi să-i prezinte buletinul meteo: "Mişto craci, baro$$ane!", "Mai hepilează-te, bă" şi "Ho, bă, că n-a venit vara!". Flăcăii au dat din nou dovadă de viteză de reacţie, pentru că au observat instant că s-a făcut verde la semafor şi că ăia doi din faţa lor n-au plecat în fracţiunea de secundă în care s-a stins halogenul roşu al semaforului, aşa că au început să le explice celor doi cum vin copiii pe lume.

Acuma, zic, are cineva un tutorial despre cusutul nasturilor? Binemulţumeschaipa.

Întrebarea zilei

Datele problemei:

Gogu Kaizer, de felul lui, se bărbiereşte cam foarte rar. În primul rând pentru că îi este lene, în al doilea rând pentru că e convins că arată ca ăsta, deşi de fapt arată ca ăsta. Bătrânul Tom, de felul lui, se bărbiereşte de 2-3 ori pe săptămână, pentru că îi place lui să fie "fresh" şi nuştiuce cu "chicks digs it".

Chestia de mai sus dă naştere la un conflict de fiecare dată când Gogu Kaizer se duce pe-acasă. Mai exact, Bătrânul Tom semnează o declaraţie pe propria răspundere prin care promite că îl dezmoşteneşte pe Gogu Kaizer dacă acesta din urmă continuă să "umble brambura neîngrijit păi aşa te-am învăţat eu mă ce mama lu' Proces Verbal e inestetic lolomege". De fiecare dată Gogu Kaizer este pus în faţa unei importante decizii: să cedeze în faţa ameninţărilor Bătrânului Tom sau să folosească în continuare lenea (care lene e pentru Gogu Kaizer ceea ce e forţa pentru un Jedi)(ce, aşa arată lenea în imaginaţia lui Gogu Kaizer)(de obicei, atunci când face referire la ea ca la o persoană). Şi, de fiecare dată, Gogu Kaizer alege răspunsul greşit, mergând pe varianta A. Dar de ce e greşit răspunsul, zici? Păi pentru că au loc faze de genul:

- Trebuie să dau o fugă până la magazin. Vrei să-ţi iau un Gillette? E ieftin, jur. Hai că îţi iau 17.

Sau:

- De ce nu poţi să faci şi tu ca fractu'? E tot timpul bărbierit.
- Păi normal că e tot timpul bărbierit, abia a ajuns la pubertate! Are trei fire, lol!

Sau:

- Dacă reuşeşti să faci pana la maşină, nu-ţi mai zic nimic de bărbierit. Dacă nu, te bărbiereşti acuma, instant.
- Haolo, da' alege şi tu d-alea la care chiar am şanse să câştig!

Sau:

- I haz no son! Bine, e fractu', dar e irelevant discuţiei. 'Ţelegi?

Şi tot aşa până la infinit sau până Gogu Kaizer îşi aduce aminte că trebuie să plece. Bine, Gogu Kaizer a încercat de câteva ori să se scoată, bagând replici de genul "Mpăi m-a obligat Scorpy", "Aşa e la modă acum" sau "Îmi redefinesc stilul", dar s-a lovit de răspunsuri de genul "Zic, nu mă interesează viaţa ta sexuală", "Mnu, la modă sunt blugii ăia descentraţi care te fac să arăţi ca o pâlnie" sau "Aolo, tu aveai un stil? Rofl!".

Toată chestia asta a devenit o problemă în momentul în care Gogu Kaizer a început să fie şantajat de cei din jurul lui. Adică "Băi, dacă nu dai cu aspiratorul îl sun pe Bătrânul Tom şi îi spun că eşti nebărbierit de două săptămâni" (Scorpy, ofcorsea)(aici voiam să pun link către o poză cu Megan Fox, dar cineva n-ar fi gustat gluma :< ) sau "Bo$$, dacă nu-mi laşi PS2u' săptămâna asta îi spun lu' tactu' că nu te-ai mai bărbierit din iunie" (fracsu' lui Gogu Kaizer, desigur). Şi Gogu Kaizer, în loc să elimine oportunităţile de şantaj, se conformează.

Şi problema:

Ca o concluzie la kilogramele de text de mai sus: există vreo soluţie la toată chestia asta, alta decât cea cu "păi ai putea să te bărbiereşti mai des, să ştii..."?

Iarna pe uliţă

Ieri, când nebunia cu ninsoarea era în toi, Gogu Kaizer a zis că ar fi uber romantic and shit dacă ar merge cu Scorpy prin parc. Drept urmare, s-a blindat corect împotriva frigului şi a mormăit un "Let's rock" a la Al Bundy.

Ajunşi prin parc, unde iarna era grea şi omătul era marecâtinimamea, marecâtinimamea, Scorpy a intrat în "fight mode" şi a început să tot dea charge pe Gogu Kaizer, cu intenţia de a-l arunca prin zăpadă. Din păcate pentru Scorpy, Gogu Kaizer e de la ţară, drept pentru care avea rezistenţă urban sporită la astfel de atacuri, reuşind să dea dodge la loviturile ei. Până la un moment dat, când Scorpy a venit cu un atac surpriză, prinzându-l pe Gogu Kaizer într-un moment de slăbiciune şi reuşind, aşadar, să-i dea să zacă.

Din acel moment, lucrurile s-au schimbat. Gogu Kaizer a intrat şi el în "fight mode" şi, pentru că e de la ţară, a urlat un "Ein Schnitzel fur auf viedersehen!!!1" şi a dat charge spre Scorpy cu o viteză de warp 6, mr. Data. Fără să (s)clipească, Scorpy s-a dat puţin la o parte şi Gogu Kaizer a trecut pe lângă ea. Pentru că lucrurile nu s-au întâmplat aşa cum plănuise el, Gogu Kaizer a intrat într-o stare de "ua, habar n-am ce să fac acum", aşa că a alergat în continuare, pentru că i s-a părut cea mai bună idee. Văzându-l, Scorpy a dat click dreapta pe el (adică "ţine-te după el, maică" în limbaj de Starcraft), maximizând şansa de a-l trânti în zăpadă.

Iar de aici lucrurile s-au mişcat cu încetinitorul. Gogu Kaizer s-a oprit la vreo 10 metri, Scorpy a început să alerge către el, a încercat să îi pună piedică sau ceva de genul când a ajuns lângă el (habar n-am ce mişcare a fost aia, jur), a alunecat şi a căzut. În acel moment, tot cu încetinitorul, Gogu Kaizer a început să se crăcăneze de râs. Cea mai mişcare greşită asta a fost, pentru că de acolo lucrurile s-au mişcat cu viteza luminii pentru Gogu Kaizer. De jos, de unde era, Scorpy a aruncat cu nişte zăpadă în Gogu Kaizer, care râdea cu gura până la urechi de ea şi o arăta cu degetul, deci zăpadă în meclă pentru Gogu Kaizer, apoi s-a ridicat şi, pentru că a devenit brusc iniţiată în tainele secrete ale kung fu-ului, l-a pus pe Gogu Kaizer într-o poziţie uşor incomodă şi deloc demnă pentru un mascul, după care a început să ţopăie pe acolo, să arunce cu zăpadă şi să râdă lol.

Behăind neputincios, Gogu Kaizer s-a ridicat, a zis "piua, zic" şi "o mî gî, sunt fleaşcă-n opinci", motiv pentru care au închieat acolo acea promenadă peste fire de romantică şi s-au dus acasă în ritm de "i have disgraced my family i must harakiri lasă că te prind eu, lol".

Aproape @ mal

Razele soarelui perforau îndrăzneţe lamele jaluzelelor plictisite de griul ce la colora de-atâta vreme. Afară părea să fie o zi frumoasă, dar nu era un lucru garantat. Înăuntru, aerul era călduţ, lumina - potrivită, atmosfera - liniştită şi nu se auzeau decât câteva voci la câteva birouri distanţă, acompaniate în fundal de murmurul radiatoarelor de pe plăcile de bază. Şi deşi era o zi plină, cadrul era relaxat.

Stând nevinovat la biroul lui, Gogu Kaizer presta de zor despre muncă, sorbind din când în când dintr-o sticlă de Cico. Nu după mult timp, sticla de Cico a cedat şi i-a zis suav lui Gogu Kaizer: "Sunt goală. Ce-ai de gând să faci în privinţa asta?". Aşa că Gogu Kaizer a făcut ceva în privinţa asta (dap, exact la ce vă gândiţi): a luat altă sticlă de Cico. După câteva minute totul a revenit la normal - Gogu Kaizer prestând despre muncă, sorbind din când în când dintr-o sticlă de Cico.

Secundele treceau, Gogu Kaizer presta, sticla de Cico se golea. Gogu Kaizer simţea treptat cum situaţia începe să-l preseze, dar concentrat la ceea ce presta şi dornic să vadă rezultatele chestiilor pe care le tot adăuga în joc, Gogu Kaizer tot amâna momentul în care urma să scape de sub jugul presiunii.

Minutele treceau, Gogu Kaizer presta, sticla de Cico zăcea în coşul de gunoi. Cum era de aşteptat, situaţia a atins punctul critic în care Gogu Kaizer nu mai putea pretinde încă o amânare. Blând, calm şi nonşalant, Gogu Kaizer a decis că e timpul să rezolve minorul inconvenient. S-a ridicat de la birou şi a pornit către culoarul ce ducea spre acel loc în care toate presiunile dispar. Dar deşi a pornit blând, calm şi nonşalant, pe drum situaţia s-a agravat şi a început să devină sălbatic, agitat şi vajnic.

Însă viaţa îi pregătise o surpriză Kaizer Gogului: în capătul coridorului se afla, fără îndoială, o uşă care până în acea zi nu exista. Iar aceea nu era orice fel de uşă, prieteni. Nu era o uşă obişnuită, pe care o deschizi atunci când apeşi pe clanţă şi pe care poţi să o laşi deschisă dacă vrei. Nu, nu! Era - nici mai mult, nici mai puţin - o uşă legată de sistemul de pontaj. Da, da, aţi citit bine. Era o uşă pe care poţi să o deschizi numai dacă ai cardul de acces la tine. Şi, desigur, Gogu Kaizer nu avea cardul de acces la tine. Tot ce putea să facă în acel moment era să fie stupefiat. Băiat cumsecade cum e, asta făcea - belea ochii la uşă stupefiat. Foarte stupefiat, peste fire de stupefiat. Pentru el, ăsta era un moment în care tocmai făcuse o împărţire la zero. Nu putea accepta că între el şi oaza de libertate se afla o coliziune, parcă pusă aiurea de un grafician 3D neatent.

Orele treceau, Gogu Kaizer privea înmărmurit uşa care până atunci nu era acolo, cardul de acces zăcea pe birou. Însă fără să ştie cum, Gogu Kaizer a ieşit din transă. Fără să mai piardă secunde preţioase, porni girofarul şi se teleportă lângă birou, unde îl aştepta degajat cardul de acces.

În final, totul s-a terminat cu bine, graţie - probabil - unui înger păzitor. A fost, însă, o situaţie la limită pe care Gogu Kaizer preferă să n-o mai repete. Şi-a promis că din acel moment va purta cardul de acces pretutindeni. Însă viaţa e imprevizibilă şi sigur are alte uşi pregătite. Iar cheia pentru acele uşi, prieteni, - şi lecţia pe care a învăţat-o Gogu Kaizer azi - este să nu amâni niciodată un pipilică. Pentru că altfel se pot întâmpla chestii horror, naşpa sau jenante.

25!

Adică Gogu Kaizer a făcut nivel, maică, şi şi-a pus câte un +1 la toate skill-urile.

PS: XBox, frate! :D

V-a mai povestit Gogu Kaizer de când era el mic? Nu? Hai că vă povesteşte acum, lol

Când era Gogu Kaizer mic şi era elev, se prezenta în prima zi de şcoală la doan'ţătoare [saru'mâna, zic][Gogu Kaizer ştie din surse sigure că doan'ţătoare citeşte blogul ăsta][cea mai sigură sursă e doan'ţătoare, zic], presta despre un buchet de flori, spunea o poezie şi apoi îşi anunţa intenţia de a pleca acasă. Bine, practic, poezia era intenţia lui de a pleca acasă, pentru că deja nu mai era poezie chestia aia, ci doar o bălărie care suna ceva de genul ăsta: "Ieri s-a terminat vacanţa, astăzi şcoala a-nceput / Am uitat ceva acasă, mă duc să-l iau şi vin înapoi". E inutil ca Gogu Kaizer să precizeze că niciodată nu i-a reuşit manevra şi că de fiecare dată trebuia să stea şi la serbarea de început de an [în cadrul căreia dom' director spunea ceva la care Gogu Kaizer rămânea întotdeauna neimpresionat şi indiferent].

Dar Gogu Kaizer voia să zică de fapt altă chestie. La un moment dat, când era el în clasa a doua [parcă], nu şi-a făcut tema. A urmat un dialog în care doan'ţătoare îl întreba de ce n-a catadicsit să-şi facă tema:

- Dar de ce n-ai catadicsit să-ţi faci tema?
- Ăăă, nu m-a lăsat tata...
- Stai, ce? Nu te-a lăsat taică-tău? Cum nu te-a lăsat?
- Păi eu voiam să îmi fac tema, dar nu m-a lăsat el, mi-a zis că n-am voie.

Gogu Kaizer era convins că o să ţină şi că o să scape de orice pedeapsă ar fi urmat. Problema e că doan'ţătoare s-a pus pe râs şi a chemat-o repede şi pe mama lui Gogu Kaizer în clasă [pentru că mama lui Gogu Kaizer e învăţătoare, zic], pentru a râde şi ea cum se cuvine despre Gogu Kaizer. Oarecum ruşinat, Gogu Kaizer a luat loc în bancă şi, într-un exces de furie şi cu o dorinţă aprigă de răzbunare, a desenat cu stiloul pe bancă o linie, gândindu-se că banca aia era a lu' doan'ţătoare, adusă de acasă, şi că dacă va fi inestetică, va trebui să cumpere alta. Rânjetul de satisfacţie de pe meclă i-a pierit în momentul în care a aflat că tot el va trebui să şteargă linia aia, ceea ce i s-a părut o mare nedreptate.

Asta a fost cea mai dampulea scuză pentru nefăcutul temei pe care Gogu Kaizer a folosit-o în anii lui de şcoală. La voi care a fost cea mai dampulea scuză? M?

PS cu o oarecare legătură: Gogu Kaizer e fan prima zi de şcoală. Azi, metroul a fost arhiplin de minore [respectiv jailbaituri la greu].

Re: SoupNight

entru că în postul anterior Gogu Kaizer a fost extraordinar de sexy şi frumos (ceea ce e normal, pentru că aşa arată orice om la care te uiţi pe întuneric), Gogu Kaizer urmează să povestească pe scurt cum s-a dipstrat el la SoupNights sâmbătă seara:

• Băi, supa de legume a fost bună, nene. Gogu Kaizer a prins ultimul pahar/castron/blid cu supă de legume. Lui Gogu Kaizer îi place supa de legume, aşa că s-a bucurat de felul lui când a văzut că a prins fix ultima porţie. A fost atât de bucuros încât a mâncat-o pe toată fără să-i pese că îi intrase nasul ăla mare* în castron şi că îi rămăsese fidea pe vârf când l-a scos de acolo. Desigur, asta e o legendă, pentru că ştim cu toţii că "screenshot or it didn't happened". Sau pe româneşte "dacă dragoste nu e, nimic nu e".
• @taraduveanu l-a omorât pe Gogu Kaizer de câteva ori pe secundă în toate cele 8 secunde în care Gogu Kaizer s-a dus să-i spună că "hallo, supa e cul" (dar Gogu Kaizer, fiind obişnuit ca oamenii să reacţioneze aşa când îi văd mecla, a fugit naibilui de acolo)(şi nu în pasul ştrengarului, cum ar fi unii tentaţi să creadă)(Gogu Kaizer aşa e tentat să creadă).
  
• La un moment dat, Gogu Kaizer a plecat cu tot cu Scorpy să caute un amuitatce şi au dat de maşinuţele electrice. După o rundă de ciocniri la ură cu Scorpy şi 2-3 părinţi cu puradeii lor nevinovaţi (dar care n-au păţit nimic), Gogu Kaizer a încercat să mai adune 2-3-4 şoferi pentru o ciocnire cumsecade şi în grup (s-a mai gândit şi altcineva la prostii când a citit "o ciocnire cumsecade şi în grup" sau are Gogu Kaizer nişte probleme mai fixe?). Anşa. Da. A fost nevoie de un eCostin punct com pentru a face anunţul cum trebuie şi pentru a mobiliza lumea, lol (are vocea mai groasă, că e mai plinuţ de felul lui)(să nu-i spuneţi asta, că nu reacţionează foarte amabil şi dacă ai supă în mână îţi promite că ţi-o bagă pe gât sau pe o chestie cenzurată de budigăi, dar de geaba, că dacă fugi, nu poate să te prindă şi scapi)(metodă testată)(a, a nu se încerca asta mai ales când are motoreta în mână)(nu e motoretă)(îl deranjează şi faza cu "motoreta").
• Guano Apes au cântat o singură melodie, după care au plecat. Ce spectacol a fost ăsta, frate? Adică Guano Apes nu ştiau că Gogu Kaizer are de gând să ajungă acolo abia la două jumătăţi de oră după ce vor începe ei să cânte. Impertinenţi!

De final, filmuleţul cu maşinuţele ciordit de la eCostin punct com:


*Deci care ai căutat pe Google "cât de mare e nasul lui Gogu Kaizer" de cel puţin 322 de ori? M?

SoupNight

Diseară (adică peste o oră sau ceva de genul), Gogu Kaizer va fi prezent la SoupNight, în parcul Tineretului, intrarea Şincai. Care intrare e liberă. Na şi un promo despre fază cu un Gogu Kaizer rânjind în exces, cu multe "ăăăă"-uri şi cu un "a ieşit ca naiba, dar văd eu cum salvez la montaj":




După o idee de Gabi Macovei.

Na despre nişte poze din concediul lui Gogu Kaizer, zic

1. Hai că bine aţi venit la Bâlea Lac! Eote aşa se întâmpină turiştii, bă, fraierilor de bulgari şi greci şi ăilalţi care mai aveţi turism mai cul ca al nostru! Nea, "loaţi lecţii":

2. Capra. Pensiunea, hotelul - ce naiba e ea. Pentru 270 de RON pe noapte, poţi să te bucuri de tot ce vezi în poza de mai jos plus o garsonieră de 2x2 cu un pat super dublu, fotoliu şi una bucată televizor next-gen (cu ocazia asta le dăm lecţii şi fraierilor din Budapesta, care habar n-au să turismuiască).

3. Găseşte Gogul Kaizerul din poza asta şi ai şansa să câştigi o bască din păr de oaie expirată (oaia, basca - habar n-am), o poză cu nişte ţâţe sau nişte cristale de dilitiu inscripţionate cu teoria relativităţii extinse.

4. Salut, domnule Castor!

Astea sunt toate cele patru poze pe care Gogu Kaizer le-a făcut în concediu, pentru că mai tot timpul a fost ocupat să.

Mori în Beznă - Teh Video Game (PC)

La aproape doi ani după ăsta, Gogu Kaizer s-a mobilizat şi a prestat despre versiunea de PC a mult prea necunoscutului "Mori în Beznă". Jocul a fost meşterit cu Adventure Game Studio, un progrămel uber meseriaş, care ştie să facă multe bălării.

Anşa, un click pe poza de mai jos te duce în locul de unde poţi să descarci joculetele, iar de acolo te descurci tu.

Nu e cu install şi cu alte baliverne de-astea. Are, în schimb, un setup, în care poţi să bifezi o chestie şi să-l joci in window mode în loc de full-screen. Şi pentru că acel Adventure Game Studio e meseriaş, ăsta va fi episodul pilot al joculeţului.

Cauză şi efect

Pentru că tot suntem oarecum în temă, recapitulăm faza cu "Gogu Kaizer nu prea bea alcool de felul lui" (dar când bea, nah, asta e, se putea şi mai bine). O recapitulăm şi trecem la următoarea, zic.

Când Gogu Kaizer se mai duce pe acasă (de felul lui, ca şi până acum), mai stă cu Bătrânul Tom la un pahar de bere/vin/etc uitându-se la un film şi bălmăjind. Într-unul din weekend-uri, Gogu Kaizer a venit cu ideea că "hai că am filmele astea 3, ce, nu putem să le vedem în noaptea asta pe toate?". Aşa că în noaptea respectivă s-au pus pe vizionat filme.

Însă vizionatul unui film e greşit dacă e pe uscat. Drept pentru care la început a fost bere. S-a terminat. Apoi a fost vin. Ăsta nu s-a terminat, pentru că era producţie proprie şi era cam foarte mult. Pe parcursul primelor două filme, Gogu Kaizer nu s-a mişcat de pe canapea. N-a avut de ce, telecomenzile erau lângă el, alcoolul la îndemână (plus că Bătrânul Tom se ocupa cu reumplerea paharelor). Pe parcursul celui de-al treilea film, când a fost nevoit să îşi deplaseze superbul trup către locul marcat cu X pe hartă, Gogu Kaizer a sesizat o uşoară modificare a structurii casei în care a copilărit. Aparent, i se adăugase un sistem care o învârtea. Dar hei, nu a fost ceva căruia Gogu Kaizer să nu-i facă faţă.

Problema a apărut după ce s-a terminat ultimul film. Ridicându-se în picioare şi hotărât să se ducă să facă zZz zZz zZz, Gogu Kaizer i-a zis Bătrânului Tom că "Păi hai că noapte bună!" şi şi-a făcut cunoscută intenţia de a se deplasa. Dar pentru că direcţia aleasă pentru demonstraţie a fost greşită (recte un perete), Bătrânul Tom a simţit nevoia să intervină şi să corecteze greşeala:

- Băi, vrei să te duc eu până la tine în cameră?
- Hmpf, nu, nu, sunt ok, mhm. Bine, poate doar până la uşă, hmpf!
- Ok, dar să nu ajungi acolo şi să-mi zici că vrei şi să te îmbrac în pijamale, că n-am mai făcut asta de când aveai 3 ani.
- Ăăăă, cred că totuşi mă descurc.

Zise Bamse, şi mai luă o gură de miere trăznet. Pe drum către camera lui, Gogu Kaizer tot calcula şi tot recalcula şi încerca să înţeleagă de ce Bătrânul Tom vorbea mega coerent şi se deplasa corect, în condiţiile în care a consumat aceeaşi cantitate de sarmale ca şi Gogu Kaizer. Apoi şi-a amintit de asta. Păi desigur, are logică! Ăsta era secretul Bătrânului Tom - din cauza interesului pentru film, nu-i mai păsa de consumul sarmalelor. Gogu Kaizer speră că şi asta e ereditară.