În episodul următor...

Nişte generic, nişte publicitate, nişte desfăşurarea acţiunii, apoi iar publicitate, după care...

- Ha, ăsta e mai chel decât un melc, exclamă Moga.
- Dă fac... în ce an ne-am întors, mă? Ai zis că ai învăţat să manevrezi bălăria asta! făcu Uber Kaizer abuz de nişte decibeli.
- Slugă, treci încoace, că avem neghiobi de omorât! urlă cheliosul.
În faţa lor sări de nicăieri un flauşat cu o sabie în mână, gata de atac, dat cu gel şi cu eşarfă la gât.
- Băi, eşti copac? Ăsta e Cătălin Botezatu, spuse Moga cu capul într-o parte. Cătălin! Cum merge cu emisiunea? Ţi-ai găsit bagaboantă?
- Ăăă, cred că e Harap-Alb, akshully...

Şi pe urmă iar publicitate, nişte desfăşurare de acţiune, apoi un punct culminant în care povestea rămâne agăţată ca să te uiţi şi la episodul următor şi la final pow! un ninja!

"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 5

Şi merg ei o zi, merg două, şi merg patruzeci şi nouă, până ce la o vreme li se termină bateria de la iPod. Tot atunci, din pură coincidenţă, le intră calea în codru şi atunci numai iaca ce le iese înainte un om spân şi zice cu îndrăzneală fiului de crai:

- Hello, ladies! You come here often, yamasha?
- A, ă, e prima dată pentru mine, răspunse fiul craiului roşind şi fâstâcindu-se ca o minoră.
- Boombastic, man! Păi şi nu ai trebuinţă de slugă la drum, yamasha, cam aşa? Prin locurile iestea e cam greu de călătorit singur. I be jammin', man, nu cumva să-ţi iasă vreo dihanie gen Nikita înainte şi să-ţi scurteze cărările, man. Plus că e plin de spammeri, viruşi şi manele prin codrul ăsta, reggae master, yamasha, man.
- Nikita? Aici? Păi dacă o desfiinţez p-aia, o să devin mai faimos decât Dan Diaconescu în direct, zise fiul craiului, uitându-se cruciş în ochii Spânului, şi apoi, dând pinteni calului, intră disperat în codru stringând-o pe Nikita.
- Dublu ve te fe, ăsta e prost la cap? îşi spuse Spânul în sinea lui puţin perplex şi privind tâmp cum fiul craiului se lovea cu capul de crengile copacilor căutând-o pe Nikita.

Mai merge fiul craiului înainte prin codru cât merge, şi, la o strâmtoare, numai iaca ce Spânul iar îi iese înainte, prefăcut în alte straie, de data asta de la Zara, şi zice cu glas subţiratic şi necunoscut:
- Well now, what is a girl like you doing in a place like this, m?
- Hi, hi, hi, astea, zise fiul craiului copleşit de succesul pe care îl are în codru.
- Hai nu, serios, ce pana mea faci pe-aici, uap şu ari ari?
- Ce întrebare e asta? Fac să fie bine, nu e evident? răspunse fiul craiului constipat.
- A, da, de sigur, Elvis. Da, eu nu fac foarte bine, dacă tot m-ai întrebat, continuă Spânul arătând un emoticon cu o faţă galbenă şi tristă.
- Păi nu te-am între...
- De mic copil, Elvis, îl întrerupse Spânul suspinând teatral, am fost slugă. Daaaa, ai auzit bine, slugă, muţumesc foarte mult. Şi-am avut parte numai de stăpâni calici. Daaa, calici, vrei să dansez pentru tine? Mă, dacă aş da odată peste un stăpân cum gândesc eu, n-aş şti ce să fac să nu-l smintesc, surprize, surprize. Daaa, să nu-l smintesc, piatră'şi'rostogolire. Nu cumva ai trebuinţă de slugă, voinice? Cum te văd, sameni a avea seu la rărunchi. De ce te scumpeşti pentru nimica toată şi nu-ţi iei o slugă vrednică, ca să-ţi fie mână de ajutor la drum şi să-ţi cânte "Te iubesc, femeie"? Locurile aiestea sunt şugubeţe; de unde ştii cum vine întâmplarea, şi, Doamne fereşte, să nu-ţi cadă greu singur şi s-o facem lată încă o dată.
- Beeei ăsta, şugubăţ eşti tu, bă, şi tot neamul tău! râgâi fiul craiului cu mâna pe tacâmurile de plastic. Să vezi ce seu în cap îţi dau io ţie dacă mă mai iei cu neologisme de-astea... Păi tu crezi că toată lumea a umblat cu d-alde Marean Vanghelius, ca tine? Hai CTRL-ALT-JET d-aici! Şi dădu pinteni calului şi porni mai departe, verificându-şi profilul de Facebook.
- Uai de capul meu, ăsta e distrus rău, contemplă Spânul în timp ce privea cum fiul craiului se îndepărtează şi cade ca bolovanul de pe cal.

Şi mergând el tot înainte prin codri întunecoşi, de la un loc se închide calea şi încep a i se încurca cărările, încât nu se mai pricepe fiul craiului acum încotro să apuce şi pe unde să meargă.

- Ptiu, drace! iaca în ce încurcătură am intrat! Asta-i mai rău decât să rămâi fără hârtie igienică, zise el. Nici tu sat, nici tu târg, nici tu Google Maps, nici tu nimica. De ce mergi înainte, numai peste pustietăţi dai; parcă sunt într-un film de Sergiu Nicolaescu. Îmi pare rău că n-am luat măcar spânul cel de-al doilea cu mine. Dar nu e vina mea că asculta Ştefan Bănică Jr. Tata aşa a zis, însă la mare nevoie ce-i de făcut? Vorba ceea: Rău îi cu rău, dar e mai rău e să asculţi Ştefan Bănică Jr. Eniuei, e timpul să fac pipilică.

Şi tot marcându-şi el teritoriul când pe o cărare, când pe un drum părăsit, când pe cracul stâng al pantalonilor, numai iaca ce iar îi iese Spânul înainte, îmbrăcat ca un p.e.ş.t.e. şi călare pe un cal frumos, şi, prefăcându-şi glasul, începe a căina pe fiul craiului, zicând:
- Stimabile domn, impracticabilă rută ai selecţionat!
- Haolo, frate, nici să fac pipilică nu mă laşi? urlă fiul craiului în timp ce îşi încheia şliţul la izmene.
- Este evident că eşti din afara ţării şi că nu ai acces la interneţi. Conform unor studii, probabilitatea să te întâlneşti cu mine, un laureat al Premiului Nobel pentru Poteci, Sârme şi Papuci, este ridicol de mică. În stânga dumitale ai celebrul buturugă din proverbul "Buturuga mică răstoarnă carul mare". Mulţi s-au împiedicat de ea şi au murit de râs, că e mai mică decât se aşteptau. Apoi şi-au făcut poze cu ea pentru profilul de Hi5. În faţa dumitale este o autostradă pe care se învârte un taur beat, căutând ieşirea. Ironia este că el a dărmat semnul care anunţa ieşirea şi acum, nemaivăzându-l, este prins într-o capcană a propriului destin. Până şi eu, cât mă vezi de voinic, de-abia am scăpat de dânsul, ca prin urechile acului. Este în interesul dumitale să te întorci şi să cumperi un GPS. Sau dacă vrei, pot să te îndrum eu. Contra cost, desigur, că vreau să profit de situaţie. Şi probabil o să te taxez triplu decât în mod normal, că ai faţă de prost.

Publicitate

Eram în pădure, mă rătăceam. Şi ghici cine se aşează în faţa mea? Fiul craiului, frate! Mă gândesc "Oare cum să îl fraieresc şi să mă duc eu la Verde Împărat în locul lui, fără să par spân?". Şi îmi vine în minte numele lui adevărat, Harap-Alb. Îl caut pe Facebook, îi recunosc calul, îi umblu pe profil pe-acolo şi văd că îi place... ghici ce? Apa rece, frate. Ce fac? Şoptesc: "Băi, ce-ar merge o fântână adâncă fără roată şi doar cu o scară de coborât până la apă", la fix cât să mă audă. Băi, şi găseşte fraierul o fântână, se aruncă în ea, îl blochez acolo şi îl conving să devină sclavul meu. Ne împrietenim şi pe Facebook... Foarte tare.

Publicitate 

Sfârşitul episodului 5, pentru că e cul să bagi
reclame înainte de genericul de final.

"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 4

Deşi era cel mai stupefiat personaj fictiv care putea exista în acel moment T zero pe faţa Pământului, Harap-Alb făcu rost de nişte coerenţă şi îi spuse calului:
- Ce faci, calule? De ce mă întrebi despre teoria relativităţii? Tu eşti un cal, n-ai cum să ştii despre spaţiul-timp de tip Minkowski. Eşti un cal!
- Mna, mă tot macină chestia asta de câteva zile şi nu i-am dat de cap. Am încercat şi eu, mă gândeam că poate-mi dai o idee, spuse calul uşor jenat.
- Da, bine, lasă prostiile, că e grevă la metrou.
- Păi atunci sui pe mine, stăpâne, şi ţine-te bine!

Fiul craiului, punându-i zabala în gură, încălecă, şi atunci calul odată zbură cu dânsul până la nouri şi apoi se lăsă în jos ca o săgeată. După aceea mai zbură încă o dată până la lună şi iar se lăsă în jos mai iute decât fulgerul. Şi unde nu mai zbură şi a treia oară până la soare şi, când se lăsă jos, dădu mesaj de eroare:
- Your trial period has expired. Would you like to buy the full version?
Buimac, fiul craiului îi spuse:
- Yo no habla espanol. Bitten Sie schnitzel drei wetter taft? Frustuck gespuckt? M?
Recunoscându-şi înfrângerea, calul spuse:
- Ai trecut şi de ultimul test, tinere stăpân. Felicitări, ai #haded câştigat nişte apendicită. Dar zic, cum ţi s-a părut varianta demo? Gândit-ai vrodată că ai să ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mâna şi prin nouri să cauţi cununa?
- Cum să mi se pară, dragul meu tovarăş? Ia, m-ai băgat #decât în toate grozile morţii, căci, cuprins de ameţeală, nu mai ştiam unde mă găsesc şi cât pe ce erai să mă prăpădeşti. Plus că n-am avut o pungă la îndemână când ai făcut manevrele alea şi-am cam... adică... A, şi nu pricep cum ai trecut de ITP, că tu nici centură de siguranţă n-ai.
- Ia, aşa am ameţit şi eu, stăpâne, când mi-ai dat cu frâul în cap, să mă prăpădeşti, şi cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta, doar că eu ţi-am dat mucu', fraiere. Eşti cel mai prost din curtea şcolii, zic. Acum cred că mă cunoşti şi de urât şi de frumos, şi de bătrân şi de tânăr, şi de slab şi de puternic; de-aceea mă fac iar cum m-ai văzut în herghelie, şi de-acum înainte sunt gata să te întovărăşesc oriunde mi-i porunci, stăpâne. Numai să-mi spui dinainte cum să te duc: ca vântul ori ca gândul? Ca-n Berlin sau ca-n Bucureşti?
- De mi-i duce ca gândul, tu mi-i prăpădi, iar de mi-i duce ca vântul, tu mi-i folosi, căluţul meu. De mi-i duce ca-n Berlin, tu mi-i face viaţa lină, de mi-i duce ca-n Bucureşti, te bag în pi te duc la abator şi te tai cu mâna mea îmi fac un Porsche din oasele tale tu mi-i nenoroci, zise fiul craiului.
- Bine, stăpâne. Acum sui pe mine fără grijă şi hai să te duc unde vrei.

Fiul craiului, încălecând, îl netezi pe coamă şi zise:
- Hai, căluţul meu! Atunci calul zboară lin ca vântul! Şi când vântul a aburit, iaca şi ei la crai în ogradă au sosit.
- Bun sosit la noi, voinice! zise craiul duhnind a ţuică ieftină din import, cam cu jumătate de gură. Am uitat să te sun să-ţi spun că a zis mă-ta să iei pâine. Ăăă, dar aista cal ţi l-ai ales?...
- Apoi dă, tată, cum a dat târgul, norocul, Minkowski şi greva la metrou; am de trecut prin multe locuri, la metrou e grevă - nu ştiu dacă ţi-am mai zis - şi nu vreau să mă ia oamenii la ochi. M-oi duce şi eu cât călare, cât pe jos, cum oi putea. Că e grevă la metru, ţi-am zis...

Şi zicând aceste, puse tarniţa pe cal, anină armele la oblânc, îşi luă merinde şi bani de ajuns, schimburi în desagi, o ploscă plină cu apă, stickul de 8 Gb cu mp3-uri trase de prin reţea, 2-3 reviste cu p0rnache, o sârmă de 4 m, 5 şuruburi şi nişte scame, după cum a văzut el în MacGyver. Apoi sărută mâna tată-său, primind carte de la dânsul către împăratul şi nişte vocale random râgâite pe care n-a putut să le memoreze, zise rămas bun fraţilor săi flauşaţi care se jucau Mortal Kombat şi a treia zi către seară porni şi el, mergând din pasul calului, care dormea. Şi merse el, şi merse, până se înnoptă bine. Şi, prin dreptul podului, numai iaca îi ieşi şi lui ursul înainte, mormăind înfricoşat. Calul atunci dădu năvală asupra ursului (năvala asta, de felul ei, e un fel de datorie la întreţinere - n.n.), şi fiul craiului, ridicând morarul buzduganul să dea, numai iaca ce aude glas de om zicând:
- Ho, bă, derbedeule, ăăăăă... dragul tatei! Nu da, că eu sunt. Atunci fiul craiului descălecă, şi tată-său, cuprinzându-l în braţe, îi arătă buletinul, îl sărută şi-i zise:
- Fătul meu, puradelul meu, chiparosule, talentatule, namştiutcămătaeragravidă-ule, bun tovarăş ţi-ai ales; de te-a învăţat cineva, bine ţi-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, bun cap ai avut. Dar asta e puţin probabil, că tu eşti cam bolovan de felul tău. Mergi de-acum tot înainte, că tu eşti vrednic de împărat. E ca şi cum ai juca World of Warcraft, parol! Numai ţine minte sfatul ce-ţi dau - fii atent la combinaţia asta... Spală-te-n urechi! În călătoria ta ai să ai trebuinţă şi de răi, şi de buni, dar să te fereşti de omul roş, iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânşii, căci sunt foarte bulang şugubeţi. Nu te băga în seamă nici cu klingonienii, că-s urâţi. Nu juca alba-neagra şi în niciun caz barbut. Pe centură merge şi pe datorie. Dacă poţi, bagă-mi şi mie la loto un bilet cu 44, 3, 29, 17, 11 şi 36. Şi, la toată întâmplarea, calul, tovarăşul tău, te-a mai sfătui şi el ce ai să faci, că de multe primejdii m-a scăpat şi pe mine în tinereţile mele! Na-ţi acum şi pielea asta de urs, că ţi-a prinde bine vreodată. Presimt eu, aşa, că o să ai un quest mai târziu pe care n-ai cum să-l faci dacă nu ai asta.
Apoi, dezmierdând calul, îi mai sărută de câteva ori pe amândoi şi le zise:
- Habar n-am de ce am pupat calul, dar sunt beat, deci, pana mea, am o scuză. Hai, băgaţi mare, că e grevă la metrou şi mâine. De-acum înainte, Dumnezeu ştie când ne-om mai vedea! Auf schnitzel, zic!

Fiul craiului atunci încălecă, şi calul, scuturându-se, mai arată-se o dată tânăr, cum îi plăcea craiului, apoi făcu o săritură înapoi şi una înainte şi se cam mai duc la împărăţie, Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este.

"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 3

Sclipitor de nambăr oan ce era, feciorul cel mic se teleportă în pod şi luă tot ce-i trebuia (inclusiv eşarfa pe care a purtat-o mă-sa la nuntă şi nişte pastă de dinţi). Apoi coborî, luă o tavă, o umplu cu jăratic şi se duse la herghelie.

- Salut, cailor! Am auzit că vă place să mâncaţi jăratic, aşa că am pus nişte jăratic în herghelia voastră ca să mâncaţi jăratic în timp ce mâncaţi jăratic!, zise feciorul cel mic.

Cu multe kilograme de reticenţă, fiecare cal a pus o faţă de cal şi l-a ignorat pe fraier. Şi atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros şi slab, de-i numărai coastele; şi venind de-a dreptul la tavă, apucă o gură de jăratic, o mestecă subtil şi concluzionă manevra printr-un râgâit. Stupefiat şi cu părul plin de fum, feciorul cel mic îi fu dădu două palme peste ochi şi începu să-l bălăcărească:

- Bovină inestetică ce eşti! Dintre toate dobitoacele, tu eşti cel mai prost! Dacă te mai prind că vii la jăratic, îţi fu dau mai mult de două palme! Îţi dau două palme de două ori! Fiecare palmă o primeşti şi-n reluare!

După care începu să alerge ceilalţi cai prin herghelie, întinzând tava de jăratic către ei. Prinzând un moment prielnic, când feciorul cel mic se uita la opincile pe care le purta şi se întreba dacă nu cumva ar trebui să se numească başcheţi, slăbătura cea de cal iar se aruncă şi apucă o gură de jăratic. Fiul craiului îi mai fu dădu şi atunci nişte palme, fix cum a promis.

Şi apoi începu să alerge iar după caii ăia flauşaţi, care, după ce că nu mai mâncaseră de 9 zile, mai aveau şi un picior în plus, care tot atârna ostentativ de când intrase feciorul Flauşilă Junior în herghelie şi care îi încurca atunci când alergau. Şi numai iaca, şi a treia oară, ceac-pac! tot gloaba cea de cal veni şi începu a mânca la jăratic şi a râgâi, de n-a mai rămas nimic în tavă. Atunci fiul craiului, mai frustrat decât Oana Zăvoranu când e la ciclu, îi fu turnă nişte buchete de palme după ceafă, îl prinse în căpăstru şi, punându-i frâul în cap, zise în gândul său: "Să-l iau, ori să-i dau drumul? Mă tem că m-oi face de râs, ceea ce e inadmisibil în societatea noastră bazată pe bun simţ şi nu pe aparenţe. Decât cu aşa cal, mai bine pedestru. De fapt, ce mă tot flauşez eu aici? Dacă Inna crede că ştie engleză, eu de ce n-aş putea să-l iau pe expiratul ăsta?"

Şi cum sta el în cumpene - să-l ia, să nu-l ia, Moga a copiat şi la bac, dacă acum copi compune melodii - calul se şi scutură de trei ori, şi îndată rămase cu părul lins-prelins şi tânăr ca un buletin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată herghelia (asta pentru că Sarah Jessica Parker mulgea caprele, beată). Şi apoi, uitându-se ţintă în ochii fiului de crai, zise:
- În primul rând, să ştii că jăraticul e mâncarea mea preferată. În al doilea rând: dacă un spaţiu-timp de tip Minkowski conţine o regiune compactă Ω şi dacă topologia lui Ω e de forma Ω ~ R x Σ, unde Σ e o mulţime de trei tipologii nontriviale, ale cărei limite au topologia de forma dΣ ~ S x S, şi dacă, pe lângă asta, hypersuprafeţele Σ fac parte din acelaşi tip de spaţiu, atunci regiunea  Ω conţine o gaură de vierme intra-univers cvasipermanentă. Zi-mi ce e greşit la chestia asta şi merg cu tine, că am auzit că vrei să te duci să te dezvirgi însori şi n-ai cal, iar eu sunt un super cal, pentru că sunt decapotabil. Şi ştii că veveriţele nu rezistă când văd un decapotabil.

Oare ce va face feciorul cel mic în continuare? Va putea el să rezolve problema calului? Oare va pleca el la drum însoţit de calul cel meseriaş? Va reuşi el să prindă reluarea episodului din Esmeralda pe care l-a ratat data trecută? Dacă marţi e joi şi vineri e luni, câte zile are săptămâna? Prin ce trebuie să mai treacă eroul nostru pentru a putea pleca, în sfârşit, către aventura vieţii lui? Vom afla răspunsurile la toate aceste întrebări în episodul următor!

Cum ar fi arătat...

...Justice League dacă ar fi fost inventată de tipul care a scris Mioriţa? Păi, în primul rând, ar fi avut numai meseriaşi care ar fi vorbit română. Şi meseriaşii ăştia s-ar fi bătut cu nişte anti-meseriaşi, care, la rândul lor, ar fi vorbit tot română. Dar pentru că Gogu Kaizer poate să se întoarcă înapoi în timp, a stat de vorbă cu poetul cunoscut în mod oficial sub numele de "tipul care a scris Mioriţa". Nu prea îi stă în obicei, dar Gogu Kaizer va da copy-paste la .doc-ul primit de la tipul care a scris Mioriţa.

Meseriaşi:

• Făt-Frumos - Însurat cu Ileana Cosânzeana. Super puteri: arată bine, dă zdravăn cu măciuca (la propriu), are ură pe zmei şi are tot timpul prezervative la el. E atât de obsedat de fizicul lui încât vrea să se asigure că nu va avea copii, de teamă să nu iasă mai frumoşi ca el.
  
• Greuceanu - Un fel de Jedi, mulţumită paloşului său, care îi dă stări de vomă. Poate convinge aproape pe oricine să facă aproape orice. Ca un Jedi, zic. Super puteri: ştie cum stă treaba cu metamorfoza (se poate transforma + simte când un inamic e transformat), e campion la trântă (adoră să termine fiecare trântă înfigându-şi inamicul în pământ şi zburându-i creierii cu ce are la îndemână), ştie să organizeze super petreceri care de foarte multe ori se termină cu nişte orgii şi de foarte puţine ori cu nunţi.
  
• Faurul-Pământului - Tipul cu echipamentul. Când unul din meseriaşi are nevoie de ceva, el e omul care îl rezolvă. Super puteri: e puţin piroman şi poate controla aurul. Zmeii, cocalari fiind, au încetat să mai poarte aur pentru că Faurul-Pământului îi sugruma de la distanţă cu propriile lor lanţuri. Chestia asta sigur ar dezvolta un trend în zilele noastre.
  
• Păcală - Cel mai slăbănog meseriaş. E tot timpul beat, dar spre norocul lui, meseriaşii nu au un regulament care să interzică alcoolul la locul de muncă. Super puteri: e un maestru al deghizărilor (de-asta rămăsese Ileana gestantă atunci) şi îşi omoară inamicii fraierindu-i, făcându-i să lupte între ei.
  
• Harap-Alb - E un fel de vrăjitor, dar şi un fel de Captain Planet. Adică în loc să fie el cel "combinat" din puterile planetarilor, planetarii sunt "combinaţi" din puterea lui (prin "planetari" înţelegem Gerilă, Buzilă, Fomilă etc). Îi poate combina oricând, iar când sunt combinaţi ăştia nu zic faza cu "din puterile voastre bla bla". Are un cal care vorbeşte prea mult, mănâncă jăratic şi care nu poate să ţină niciun secret. Din cauza lui n-a reuşit Harap-Alb să hâţa-hâţa cu Ileana într-o seară.
  
• Toma Alimoş - Ăsta are X pe ochi, a murit înainte să fie cooptat. R.I.P.
  
• Manole - Şi ăsta are X pe ochi, doar că e nemuritor. Şi are X-ul pe ochi numai când moare. Statistic vorbind, cea mai frecventă cauză a morţii lui a fost căzutul de la etaj, pentru că de fiecare dată se urca beat. Super putere: construieşte super repede orice vrea el şi se bagă mereu la misiunile kamikaze. De curând şi-a legat nişte trafaleţi de mâini cu nişte lanţuri, în ideea că o să facă nişte treabă a la God of War.
  
• Ileana Cosânzeana - Nevasta lui Făt-Frumos şi amanta uneia dintre zâne. Ştie să cânte la pian, ia lecţii de auto-apărare de la Greuceanu şi face cea mai bună salată de boeuf (pentru că numai asta ştie să facă). Îl ţine sub papuc pe Făt-Frumos, care cam umblă după fufe, de felul lui. Super putere: dreptul de vot.
  
• Bulă - Cel mai omnipotent dintre toţi meseriaşii, dar şi cel mai tută. Super putere: îşi omoară inamicii spunându-le bancuri cu el (inventate de alţii), făcându-i să se crăcăneze de râs.
  
• Capra cu trei iezi - În carne şi oase. Super putere: behăitul random, laptele şi faptul că poate sta în două picioare.
  
• Prâslea - Un tip mai retras, de felul lui (toţi sunt de părere că orientarea lui sexuală nu e una care s-ar potrivi unei lumi de basm). Poate călători în lumi paralele. Are un fetiş pentru mere de aur, din cauza asta petrecând mult timp prin laboratorul Faurului-Pământului. Super putere: e voinic.
  
• Neghiniţă - Halfling Rogue, nivelul 8. Are +5 ca "racial bonus" la "move silently" şi "listen". Sneak Attack e din dotare. Problema e că, având acel bonus la "listen", a devenit un bun ascultător. Deci, ca super putere: discută cu inamicii despre problemele lor şi le dă sfaturi. Alteori le povesteşte el chestii. Atunci îi omoară plictisindu-i.
  

Ăştia de mai sus sunt meseriaşii care au înfiinţat Justice League punct ro. Iar dintre anti-meseriaşi amintim: fraţii Zmei, verii Căpcăuni, Baba Cloanţa, Balaur, Muma Pădurii, Spânul, Babau, Pricolici şi Moroi. Dar despre ăştia în alt episod, că nu mi-e cam somn, pentru că am băut mulţi 2L de Cola.

"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 2

Şi cum sta feciorul cel mic pe gânduri şi nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de virginita ruşine, numai iaca se trezeşte dinaintea lui cu o babă gârbovită de bătrâneţe, care umbla după milostenie (milostenia e un fel de marijuana cu aromă de ulei de motor, e uber rară de felul ei)(şi când a apărut baba, ăsta a zis că poate să amâne treaba cu virginita ruşinea, că nu era urgentă).
- Tinere fecior, îmi pare rău pentru tine că plângi ca o fetiţă şi o să te las să termini, dar Beyoncee a plâns cel mai mult şi cel mai mişto în videoclipul ăla al ei cu "tu di airport" sau ceva de genul. Ia, mai bine prestează şi tu nişte milostenie la baba.
- Ia lasă-mă, frate, în pace, că şi-aşa am alte probleme pe cap! zise prinţ feciorul numărul 3.
- Haoleu, citi-ţi-aş folderul de spam din mail, spune tu babei care e problema, poate ştie ea care e faza.
- N-auzi, babo, să mă laşi? De la una ca tine crezi că aştept eu ajutor? Am sunat deja la 911, cum mi-a zis Anda Adam, aşa că jet!
- Băi, puţă! Bagă mare şi zi-mi care e treaba, că n-am timp de pierdut. Trebuie să ajung şi la alţi fraie... feciori de împărat, să ştii, şi chiar n-am chef de figurile astea ale tale.

Vizibil impresionat de abilităţile de Jedi ale babei, feciorul scoase un joint din buzunar şi-l pasă babei pe furiş, să nu-l vadă nimeni, deşi erau singuri în grădină.
- Ok, babo, ia d-aici. Ciocu' mic şi joc de glezne, da?
- Oho, aşa prietene, zise baba. Uite care e manevra: eu mi-am luat concediu săptămâna asta şi plănuiesc să mă plimb. Nu ştiu, o să iau maşina şi o să dau o fugă până la Sibiu. O să mă duc pe Transfăgărăşan şi o să mă întorc pe Valea Oltului. Tu ce crezi: ar trebui să-mi iau haine groase la mine sau nu?
- Ăăăă, stai, nu era vorba ca TU să îmi rezolvi dilema MIE şi nu invers? Şi, pe lângă asta, o să faci vreun popas până în Sibiu? Adică o să rămâi peste noapte pe undeva? Că dacă nu rămâi, n-are rost să-ţi iei.
- Mă, aşa mă gândeam şi eu. Acuma fii atent: du-te la tată-tău şi cere să-ţi dea calul, armele şi hainele cu care a fost el ginerică, dar nu p-alea din noaptea nunţii. Atunci ai să te poţi duce unde n-au putut merge fraţii tăi, pentru că tu o ai mai mare, motiv pentru care ţi-a fost scris de sus să-ţi fie dată această cinste. Acuma, orice-ar fi, nu-i spune lu' tată-tău "lasă-mă, papa, la mare". Nu suportă melodia aia, plus că el e fan 3rei Sud Eşti. Hainele despre care ţi-am vorbit sunt vechi şi ponosite, şi armele ruginite, iară calul ai să-l poţi alege punând în mijlocul hergheliei o tavă plină cu jăratic, şi care dintre cai a veni la jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăţie şi are să te scape din multe primejdii, să fac spume dacă te mint. Cam atât. Hai că eu am tăiat-o, că trebuie să ajung la RoBlogFest. Am citit în blogul de cristal că o să cânte Moga anu' ăsta şi eu inimă Moga. Ciaules, bulan!

Baba îşi aprinse jointul şi începu să alerge în cel mai crăcănat mod posibil, având grijă să-şi bălăngăne mâinile pe traiectorii diferite şi încercând să se redreseze după fiecare palmă pe care şi-o dădea din greşeală în creieri. A mers aşa vreo 50 de metri, după care şi-a fu dat o palmă mai zdravănă şi a leşinat într-un şanţ, cu toţi cracii în sus şi în cel mai inestetic mod posibil. Feciorul cel mic, după ce şi-a revenit din căscat gura cu balele curgându-i până la genunchi, se duse glonţ la tată-său:
- Băi, tată, am rumegat puţin la rece toată chestia şi am hotărât: vrea şi gura mea să încerce. Nu vreau să înceapă ăştia doi cu glumele alea lor că sunt fetiţă şi că eu sunt ăla mic şi răsfăţat care nu trebuie să facă nimic niciodată, aşa că mai bine plec şi eu.
- Feciorii mei mai mari! zise Crai către cei doi feciori ai lui mai mari. Puţină atenţie, vă rog...
- Vai, frate, iar s-a îmbătat ăsta, zise feciorul cel mic în sinea lui.
- Surioara voastră mai mică tocmai a zis că vrea să încerce şi ea să se ducă la Verde, acolo, şi să facă treaba aia de care zicea Verde, zise Crai în continuare.
- Mă, când dracu' a avut ăsta timp să bea fără noi, moşule? şopti feciorul numărul 1 către feciorul numărul 2.
- M, undev în Balcan, lasă "când", tu l-ai văzut să plece de pe tron? Ăsta e ca Dart Vade, undev în Balcan, îţi zic eu. Sau mai rău, e un ninja. Da, un ninja, frat, zise feciorul numărul 2.
- Undev în Balcan...
- Ce?
- Ai uitat un "undev în Balcan"...

Începând să se plictisească de discuţiile fraţilor lui, feciorul numărul 3 făcu un pas în faţă:
- Băi, tată, eu zic că e de datoria mea să încerc. Numai dă-mi calul, armele şi hainele cu care ai fost tu ginerică şi-am plecat.
- Ce? Te-ai tâmpit la cap? Cine naiba mai ştie pe unde mai e calul ăla? Cred c-a şi murit, pentru plângând afară tare! Iar faza cu hainele de ginerică? Nu ţi-am povestit că n-am mai putut să dau jos floarea şi euroii din piept? A înfipt mă-ta acul ăla în ele de parcă aş fi fost vampir, frate. Abia l-am scos din mine.
- Băi, asta e treaba mea, da? Zi-mi dacă mi le dai sau nu, ca să ştiu dacă mă duc să mă uit la Esmeralda sau plec.
- Gata, fată, nu trebuie să ţipi. Poţi să iei ce vrei, zic. Numai calma, tranquilia, astea.

Şfârşitul episodului 2, că mi-e cam somn

"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 1

Scrisă de Ion Creangă, respinsă de franc neamţ şi xeroxată de Gogu Kaizer când s-a întors el în timp atunci. Ştiţi voi, atunci.

Amu cică era odată într-o ţară un crai (nu "cry"), care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat, pentru că n-a pierdut niciodată la "verde-stop"; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Verde ăsta, simţind că urma să expire, i-a dat un SMS lui Crai ăla (asta ca să aibă şi el un nume), în care îi povestea în mai puţin de 160 de caractere că el o să moară şi că ar fi cul să trimită Crai unul din băieţii lui până la el pentru a presta despre făcut pe împăratul după moartea lui.

Imediat ce s-a trezit din beţie, Crai ăla i-a chemat pe cei trei flauşa feciori la el şi le-a povestit care e treaba. Feciorul numărul 1, ăl' mai mare adică, a început cu aroganţe:
- Moşule, păi mă duc eu, mă. Păi eu sunt cel mai mare dintre noi toţi trei la un loc, mă. Mă, păi mie mi se cuvine chestia asta, mă. Zic, sări cu banii de cheltuială - în euro, de preferabil, să nu mai stau eu să-i schimb -, cu colecţia primăvară-vară de la Milano - să fie şi brandul meu prezentabil -, cu nişte arme şi cu nişte cai putere.
- K, zise Crai.

Şi şi-a luat fraier feciorul cel mare tot ce i-a trebuit şi-a plecat. Imediat ce ăsta a ieşit pe uşă, Crai şi-a luat costumul de urs de la balul mascat de anul trecut şi, mergând pe o scurtătură, a ajuns înaintea feciorului la un pod, unde i-a făcut ăluia nişte "bau!", aşa, dampururea, că e el Crai, dar zicând "mor, mor, astea, zic". Şocat, virgin feciorul a micţionat instant pe el şi a început să caute butonul de pauză. Între timp, calul a zis că "Eu îmi bag picioarele, fiecare pentru el" şi a fugit acasă. Vizibil impresionat, feciorul a rânjit timid către urs şi, profitând de faptul că nu ştia că nu e un urs adevărat, a fugit şi el.

Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
- Moşule, e horror, mă. Păi cum mergeam eu liniştit pe cal, a apărut la un moment un urs, mă. Şi s-a dat la mine, că face, că drege, că astea. Şi m-am luptat cu el, dar când era să-i dau să zacă, şi-a chemat prietenii. Mare mirare că am scăpat, mă, că erau hotărâţi să mă vi0leze brutal, mă. Nu voiam să apar la "Ştirile de la ora 5", aşa că am fugit.
- K, zise Crai.

Profitând de admirabilul eşec al feciorului numărul 1, feciorul numărul 2 făcu un pas în faţă:
- Zic, undev în Balcan, hai că o să încer şi eu, că văd că prostu' ăsta e de geaba, da. Dă şi mie toat cele, undev în Balcan.
- K, zise Crai. Dar ai grijă, că cică sunt urşi pe drum, urşi care vor să te vi0leze, cică. Parcă văd că o să te întorci şi tu acasă, la fel ca fractu'.
- M, undev în Balcan, stai culca, mie îmi plac urşii, mă înţele bine cu ei, undev în Balcan, afirmă feciorul numărul 2, fără să realizeze că era într-un loc public.
- K, zise Crai. Ia ce-ţi trebuie şi jet! de-aici.

Şi-a luat ăsta tot ce i-a trebuit şi-a plecat undev în Balcan. A mers ce a mers şi, la un moment dat, pow! ursul cu al său dampururea "bau!" şi "mor, mor, astea, zic". Luat prin surprindere, feciorul numărul 2 a belit ochii, pentru că el numai asta ştia să facă în situaţii de criză. Într-un final, s-a luat calul de el: "Bă, tabla mea de şah e cumva la tine?". Realizând că are o scuză, feciorul numărul doi a scos limba la urs şi a tăiat-o instant către casă.

Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
- Undev în Balcan, eşec incomensurabi, a apăru ursul, care de fapt era mai mulţ urşi, am zis că nu merită, undev în Balcan.
- Prostule, ţi-am spus eu, zise Crai.

Feciorul numărul 3, după ce că era cel mai mic dintre ei, era şi cel mai paralel cu situaţia. Şi pentru că nu mai rămăsese decât el, s-a dus în grădină şi a început să plângă ca o fetiţă ce era.

Şfârşitul episodului 1, că mi-e cam somn