Wednesday, December 15, 2010

The Ler

 Nu daţi click pe ele, că se fac mari.

Later edit: Pentru că blogspot e praf, a micşorat a doua poză. Se vede mai bine aici.

Publicitate

Decembrie este luna cadourilor! Cumpără acum un bax de coji de cartofi şi primeşti gratuit un loc de dat cu capul! Fii alături de cei dragi şi oferă-le nişte apă de la robinet!

Ai rămas fără idei pentru cadouri? Vino în orice magazin "Orice produs 13 lei, inclusiv chiloţii" şi noi te batem până-ţi sună apa-n cap dacă nu cumperi nimic!

Vine Crăciunul! Urmăreşte noua promoţie Ştromeleag, fii atent la cuvântul zilei, trimite-l printr-un SMS până la data de 35 decembrie la *222p1p1p2p1#lol#, număr cu tarif anormal în orice reţea, şi poţi câştiga nişte datorii!

Luna decembrie ţi-aduce mii de surprize! Seminţe "Hrrrrc-ptiu!" la numai 0,99 lei, sârmă ghimpată la doar 49,99 lei şi bâtă pentru bătut derbedeii care dau cu petarde prin credit doar cu prezenţa! Ştiiiiii deeee ceeee teeee-mpuşti!

În luna decembrie, Moşul vine doar în magazinele Organ Genital Neutru şi ţi-aduce ultimul album cu manel colinde de Crăciun al lui Nick "Mi-am schimbat numele şi mi-am dat mustaţa jos ca să nu mă mai recunoască nimeni" Guţă la un preţ special. Sărbătorile nu sunt româneşti fără manele!

Nu ştii unde să-ţi petreci Revelionul? Alege orice loc din România şi noi îţi garantăm: servicii de proastă calitate (dar şi calitatea proastă e calitate), feţe de masă pătate de cafea şi mirosind a ţuică, ţigări pe jos, zăpadă galbenă, căldură doar între 9:00-9:18 şi dobitoci cât vezi cu ochii. Petrece în cel mai pur stil românesc la un preţ triplu faţă de cât te-ar costa în total, cu tot cu biletele de avion, un Revelion de 4 zile la un hotel de 5 stele din restul Europei!

- Costele?
- Î?
- Ce i-ai loat, bă, lu' nevastă-ta de Crăciun?
- Păi, bă, am găsit o super ofertă la Mătărânga SRL şi i-am loat nişte tigăi, bă. Bine, eu le-am loat că-ţi dau un cupon cu reducere de 80% la avioanele particulare, pe care le iei tot de la ei.
- Hî, ţi-ai loat avion nou? Eşti deştept, mă! Ia să mă grăbesc să-i iau şi io lu' nevastă-mea nişte tigăi, hâhâm, hâhâm, hâhâm.
- Păi, grăbeşte-te, bolovane! N-ai auzit că era super ofertă? Fugi, până nu se dau toate!
Slogan: Niciodată nu ai destule... tigăi. Nu ăsta, trebuie altul. Fă-i cadou o tigaie şi îi vei cuceri inima. Nici ăsta nu e bun. A, gata, ştim! Tigăi - perfecte pentru orice ocazie, mai ales de Crăciun.

Ce mai aştepţi? Şi tu poţi face reclame şocant de imbecile, lipsite de originalitate şi repetate în ultimii trei mii de ani!

Pentru sănătatea dumneavoastră, evitaţi să fiţi vii în luna decembrie sau inventaţi maşina timpului şi săriţi din noiembrie direct în ianuarie.

Tuesday, December 14, 2010

Friends, s11e01

În săptămâna de dinaintea goldului, Gogu Kaizer stătea relaxat pe o canapea într-o sufragerie random. Canapeaua, venită la set cu două fotolii meseriaşe, în care te aşezi şi uiţi tabla înmulţirii cu 7 de lene, era aşezată în faţa unui mare televizor. Gogu Kaizer probabil se juca ceva, pentru că altfel nu-şi explică existenţa duetului canapea - televizor mare.

Aşa. Pe canapea, în dreapta lui Gogu Kaizer, şi pe cele două fotolii, stăteau la fel de relaxaţi ca şi el vreo trei zombie. Acuma, orice om normal s-ar fi trezit în momentul ăsta, pentru că nah, sunt nişte zombie lângă tine ffs, iar tu visezi, dar nu ştii că visezi, deci bagi nişte isterie, nişte urlete, nişte râgâieli sau ce mai ai tu la îndemână şi te trezeşti căzând din pat. Dar Gogu Kaizer nu, el dă "skip" la partea asta şi, ca un tulburat psihic ce e, prestează despre jucat pe ditamai televizorul şi despre socializat cu zombie ăia.

Pentru că toată scena i se părea la fel de plauzibilă ca un concert de-al lui Hruşcă de sărbători, Gogu Kaizer comenta în timp ce zombie-ul din dreapta lui dădea damage la ce se juca el acolo. În secunda în care personajul zombie-ului moare, iar pe ecran îi apare "Game Over", Gogu Kaizer explodează în glume de clasa a treia, copleşit de unicitatea momentului. Ceea ce, în momentul de faţă, pare perfect logic, pentru că, nah, cât de des ai ocazia de a face mişto de un zombie, rait? Aşa că Gogu Kaizer a apăsat CapsLock şi a început să recite, făcându-şi fleaşcă interlocutorul din cauza entuziasmului:

- Ha, ai murit, eşti vărzălău! Cam trist pentru tine, că eşti mort şi aici, şi acolo, în joc. Cât de bolovan poţi să fii? Tu asta faci de felul tău? Pe unde te duci, mori? Ai scris asta în CV? M? Bwahahah! Ai fi super meseriaş la "Mori în Beznă™". A, băi, să joci Limbo, acolo trebuie să mori ca să poţi trece mai departe. E făcut special pentru tine, bwahahah! Frate, şi ai crede că unu' ca tine are experinţă la faza asta - a murit o dată, a doua oară gata, pa, flirtează cu momentul impactului. Hai nu mai face faţa asta, că poţi să dai "Try Again"...

Şi Gogu Kaizer îl loveşte prieteneşte în umăr. Fix în acelaşi timp, zombie-ul încearcă să-i dea replica lui Gogu Kaizer, însă eşuează lamentabil: când articulează prima consoană, îi cade mandibula. Pentru o secundă, Gogu Kaizer se blochează. Nu-i vine să creadă că asistă la aşa ceva şi nu se poate decide cum să reacţioneze. Se uită la ăla cum îşi adună dinţii de pe canapea şi cum îşi pune mandibula la loc şi îl ia la modul cel mai serios:

- Mă, înţeleg că te plictisesc, dar să caşti în halul ăsta mi se pare lipsă de bun simţ...
- A, ha. Ha. Ha. Da, mă, să fii tu zombie şi pe urmă să vorbeşti.
- Meh, păi aş fi un zombie mult mai meseriaş decât tine. În primul rând, mi-aş acoperi gura când aş căsca...
- A, ha. Ha. H... şi pow! îi cade mandibula din nou.

De data asta, Gogu Kaizer nu mai ezită şi se crăcănează de râs. Tot atunci se şi trezeşte. Sfârşit :<

Monday, December 13, 2010

Der Untergang

Prima zi de miercuri a lunii decembrie, o zi mai rece decât un pui abia scos din congelator, dar la fel de îngheţată şi de periculoasă ca un borcan de murături uitat pe balcon în toiul iernii. Frigul lovise mişeleşte o noapte întreagă, pregătind acea zi de miercuri pentru un ger sinistru şi inutil. Totul era nemişcat şi parcă acoperit cu o mantie a cărei strălucire era la fel de ameninţătoare pe cât era de răpitoare. Pâlcuri de gheaţă se plimbaseră de colo-colo toată noaptea, iar acum păreau că şi-au găsit un loc în care, în sfârşit, se puteau odihni. Însă în tot acest tablou mai era ceva. Ceva invizibil ochilor tocmai deranjaţi de alarma unui ceas. Ceva ce n-ar fi trebuit să fie acolo, deşi...

În acea zi de miercuri, recitând nişte Şuie Paparude, călare pe calul lui imaginar şi cu ochii întredeschişi (ar fi vrut el să-i deschidă ca la carte, dar îi îngheţaseră pleoapele în poziţia aia din cauza frigului), Gogu Kaizer se târa mergea voios către serviciu. Ieşind de la metrou, trecând de staţia prost poziţionată a lu' 300, Gogu Kaizer se întreba cam cât concediu să-şi ia. "Hopaomgwtf?", îşi întrerupse Gogu Kaizer calculele. "Cască, bă, ochii! Era gata-gata să cazi, e polei pe jos", îşi spuse Gogu Kaizer în timp ce traversa străduţa aia micuţă care urmează după staţia de 300. "Auzi şi tu, polei. Cine l-a mai inventat, frate, şi pe-ăsta? De ce ai vrea să inventezi poleiul? Adică, tu ca inventator, te distrai aşa, la întâmplare, şi ai simţit tu că lipseşte poleiul din ecuaţie. Şi atunci ai prest..."

De aici începe nişte slow motion

Piciorul drept pus pe bordura trotuarului, piciorul stâng gata să-l urmeze. Piciorul stâng câştigă teren, piciorul drept decide că e cel mai bun moment să fie ninja şi fuge undeva la înălţimea umerilor. Piciorul stâng, simţind că pierde toată distracţia, vine după piciorul drept. Restul corpului se sperie şi vrea să plece în direcţia opusă, dar nu reuşeşte decât să se încline. Piciorul drept, realizând că a greşit momentul ciocanului, încearcă să revină la poziţia iniţială. Gogu Kaizer realizează ce se întâmplă şi i se pare amuzant. Începe să-l bufnească râsul.

Piciorul stâng, simţind că a rămas singur acolo, în aer, ca un fraier, se îndreaptă către piciorul drept. Piciorul drept, având chef de glume de şantier, fuge iar sus înainte ca stângul să ajungă la linia de start. Dar ca un adevărat ninja, piciorul stâng îl urmează. Gogu Kaizer se prinde că sunt şanse ca tot corpul lui să intre în jocul ăsta degeaba şi că s-ar putea să cadă fix pe telefon. Decide că e momentul să înjure. Începe cu "Băga...", dar e întrerupt de piciorul drept care se întoarce pe trotuar, urmat la o diferenţă de câteva microsecunde de piciorul stâng.

Runda a treia. Piciorul drept, cu ultimele forţe, încearcă să fugă din nou sus. Ajunge la jumătatea drumului şi se opreşte, neînţelegând ce se întâmplă. Piciorul stâng cedase poleiului şi se întindea pe trotuar. Neavând de ales, piciorul drept se alătură celui stâng, undeva în faţa lui Gogu Kaizer. Tot corpul devine oblic şi Gogu Kaizer decide să încheie magistral toată faza pedepsind trotuarul cu o căzătură, însă poziţionându-şi mâinile astfel încât să apere telefonul. Trotuarul ripostează şi îi dă lui Gogu Kaizer de îl juleşte.

Gata cu slow motion

Gogu Kaizer se ridică nonşalant, se scutură puţin şi pleacă mai departe bolborosind. Verifică telefonul - cul, e ok. Verifică mâna - meh, se putea şi mai rău. Verifică demnitatea - yup, a rămas puţin în urmă, lasă că găseşte singură drumul. Coafura rezistă. "Mama lui de polei, fix de asta aveam nevoie în dimineaţa asta. A, atât e ceasul? Hm, am cam făcut buba la mână. Meh, bine că n-a filmat nimeni, totuşi. Da' dacă puteam, filmam eu, lol, puneam pe youtube, hehe, clar, dada. Uu, au covrigi cu sare la covrigăria de covrigi.Doi covrigi, vărogmersipa. Nom nom nom."

Concluzia - tot articolul ăsta putea fi scris aşa: "Gogu Kaizer a crezut că are aderenţă şi a căzut ca bolovanu' pe stradă". Dar nu, lui Gogu Kaizer îi place să abereze, îi place place place.

La filmările acestui scurt-metraj, "decât" o mână a fost uşor avariată. Niciun telefon nu a fost rănit. Covrigii cu sare n-aveau sare.

Saturday, December 11, 2010

Cinci săptămâni în balon

Pentru că, la cel mai oficial mod posibil, Gogu Kaizer a intrat în concediu cam fo cinci săptămâni, aşa, şi pentru că o să treacă mai mult decât zilnic p-aici, va lăsa un link către un calendar cu gagici aproape dezbrăcate şi va pleca să bântuie prin oraş în scopul prestării unei ciorbe. Pentru că nah, aşa se bucură Gogu Kaizer atunci când intră în concediu, crapă în el nişte ciorbă :<

Wednesday, December 08, 2010

Nişte un trailer

La jocul la care a lucrat Gogu Kaizer:

Monday, December 06, 2010

15 decembrie

Două chestii se întâmplă pe 15 decembrie:

1. Un concert caritabil cu Şuie Paparude, Viţa de Vie, Les Elephants Bizarres şi DJ Gojira în cadrul proiectului "Paşi către viaţă". Unde? În Kulturhaus. De la cât? De la 21:00. Mai multe detalii aici.
2. Petrecerea de Crăciun a firmei (fix aia la care lucrează Gogu Kaizer).

În mod normal, Gogu Kaizer n-ar fi menţionat punctul al doilea decât după ce s-ar fi consumat. Şi tot în mod normal, ar fi stat ceva timp să decidă la care dintre cele două va participa, dar de data asta răspunsul a fost simplu. Va participa la amândouă în acelaşi timp, pentru că de-aia are personalităţi multiple. Şi pentru că ambele evenimente vor fi în acelaşi loc, cam la aceeaşi oră (poveste adevărată, fra').

Aşadar, pe 15 decembrie ne vedem în Kulturhaus.

Wednesday, December 01, 2010

ROA - Ne place

Pe scurt, Junkyard e în continuare pe treaba lui şi rulează fin:

Friday, November 19, 2010

Best cadou EVĂR

Peste câteva zile e ziua Scorpiei. Gogu Kaizer ştia de treaba asta de o grămadă timp. A avut, aşadar, tone de zile să se pregătească şi să-i ia un cadou meseriaş, care să o dea pe spate (faza asta ar fi lucrat excelent în avantajul lui Gogu Kaizer)(Gogu Kaizer a rânjit tâmp când a scris paranteza anterioară). Dar contrar opiniei publice, a investit grămada aia de timp în cel mai diabolic plan al lui EVĂR.

În seara zilei de octombrie (nu contează care, că era seară, iar seara nu ştii ce zi e, pentru că e seară), Gogu Kaizer s-a întrebat: "Deci cadou aş putea să-i iau? M? Ar trebui să fie unul care să nu implice efortul fizic de a merge prin magazine şi nici efortul psihic de a cheltui bani. Ce cadou, ce cadou?". Şi cum făcea el pe retoricul, a avut un moment "a la House". Nu, nu ăla în care pacientul intră în comă, ci ăla în care House se prinde că nu e lupus.

Din seara aia de octombrie şi până acum, Gogu Kaizer a pregătit cadoul. Şi, pentru că nu mai avea răbdare, i l-a dat Scorpiei azi-dimineaţă. Dap, aţi ghicit, Gogu Kaizer s-a bărbierit. S-a dus la ea şi i-a spus: "Iubito, iată cadoul de ziua ta: am dat jos barba aia de o lună sau cât era!". Şi Scorpi a prestat despre nişte kung-fu în ficaţii lui Gogu Kaizer, pentru că ştie că ăsta ştie că nu suportă apelativul ăla şi că îi zice special "iubito" ca s-o enerveze.

Chestie care făcea parte, desigur, din planul lui Gogu Kaizer, astfel încât Scorpi să aprecieze cadoul la adevărata lui valoare. Amirite?

Wednesday, October 27, 2010

Întrebarea din ultimele luni

Pe care şi-o punea Gogu Kaizer (aproape) în fiecare zi: "Să scriu pe blog sau să mă joc pe Xbox?". Nu prea e greu de ghicit răspunsul, la halul în care bate vântul pe-aici :< (păzea, că am senzaţia că, fără să vreau, am făcut o glumă subtilă legată de Vântu).

În altă ordine de idei, tot departamentul în care lucrează Gogu Kaizer s-a mutat în altă clădire. Restul - Testarea, BI, Marketing şi alte chestii de care nu auzise nimeni niciodată (nici măcar ăia care făceau parte din ele) - au rămas unde erau. În traducere liberă, asta înseamnă că Gogu Kaizer nu mai e stalker, pentru că tipele alea care se angajaseră la Marketing au rămas acolo. Plus cele de la Testare. Şi cele de la Ubi. Şi tipa de la magazinul de motociclete. Tristeţe mare, moral scăzut, astea etc :< Singurul câştig din toată faza asta e că perturbarea fonică masivă cunoscută sub numele de "echipa de lângă noi din care face parte ATica" e pe alt etaj.

Brb, Xbox ^_^

Saturday, October 09, 2010

Super-eroi greşiţi

Credeţi că lui Stan Lee i-a venit ideea de Spiderman din prima? Sau că Warren Ellis l-a visat într-o noapte pe Spider Jerusalem şi gata? În lumea benzilor desenate cu super-eroi au existat şi câteva personaje greşite. Na o listă cu ele:

Omul Scobitoare
Super-putere: Îţi scotea mâncarea dintre dinţi de nu te vedeai. Jap, jap! şi habar n-aveai ce s-a întâmplat cu tine - aveai fasolea uber curată. Pentru a se proteja de el, inamicii mestecau Orbit non-stop, motiv pentru care făceau cancer şi mureau. Atât de tare era Omul Scobitoare.
Greşeala: A fost o idee bună până a apărut Puff Daddy, care a lansat o colecţie de toamnă-iarnă bazată pe scobitori. Plus că vindea pe eBay scobitorile pe care le folosea. Individul era, aşadar, "overpowered" pentru Omul Scobitoare, iar ăsta n-ar mai fi avut nicio şansă în faţa lui.

Ţiganul Cinstit
Super-putere: Păi era cinstit. Asta era super-puterea lui, că era cinstit.
Greşeala: Când au vrut să-l deseneze, creatorii au încercat să-şi imagineze cum arată un ţigan cinstit. În primele zile s-au constipat de râs. Apoi au zis că e treabă serioasă şi că trebuie, chiar trebuie, să deseneze un ţigan cinstit. Din păcate, nici în ziua de azi n-au reuşit (şi au trecut mai bine de 480 de ani).

Super-programatorul
Super-putere: Te cocoşa cu void main (), cu for (i=0; i şi cu nişte do while de-ţi săreau capacele. Efectiv n-aveai timp să respiri de câte trebuia să compilezi. Ca să nu mai zic că îţi punea breakpoint-uri când te aşteptai cel mai puţin. Haos total.
Greşeala: Îl inventaseră unii pe Bill Gates, care, la rândul lui, a inventat Windows. Drept urmare, nu-i mai ieşeau omului programele, crăpa Visual C++ la compilare, programele trebuiau "hardcodate" şi tot felul de faze d-astea despre vorbesc fără să ştiu ce înseamnă.

Omul Bâlci:
Super-putere: Era unu', băi, nene, care venise şi el aicişa, ca să vadă şi el aicişa dacă ie multe rebuturi aicişa şi dacă are unde să-şi parcheze căruţa aicişa, ca să-şi ia nişte porumb fiert aicişa. Pe scurt, super puterea ăstuia era că se ducea la bâlci în fiecare an şi îi leşina pe toţi de căldură.
Greşeala: În loc să moară, inamicii îl filmau şi-l puneau pe youtube.

Omul Gramatică
Super-putere: Arunca în inamici cu dicţionare şi manuale de gramatică din liceu. Mai mult, de fiecare dată când trebuia să se lupte cu cineva şi purta un dialog înainte cu individul respectiv, îi corecta ăluia fiecare greşeală până când ăla începea să plângă.
Greşeala: Au apărut manelele, iar flauşatul n-avea destule manuale de gramatică şi dicţionare cât să arunce în toţi. Practic, era asaltat din şapte mii de părţi, iar greşelile gramaticale erau kryptonita lui. Când a văzut că fenomenul se extinde, şi-a băgat ce-avea la îndemână şi s-a mutat în Germania. Momentan, plănuieşte să devină Omul Matematică şi să îi ciuruiască pe fraieri cu derivate, ecuaţii diferenţiale şi trigonometrie. Din păcate pentru el, s-a inventat bacalaureatul şi generaţia de adolescenţi ai mileniului trei, care îi au ca părinţi pe-ăia din rândurile de mai sus.

Omul Mită
Super-putere: Ăsta îşi sufoca inamicii cu tone de şpagă. Oriunde se ducea, cu oricine interacţiona, pow! îi zicea "hai, şefule, nu putem să ne înţelegem şi noi altfel?" şi îi băga una de o sută de lei în buzunar. În consecinţă, nu-l mai ataca nimeni. Românu' era, practic, invincibil.
Greşeala: Teoretic, ar trebui să fie contrabalansat de un inamic pe măsură, cum ar fi un Super Miliţean, care să-l prindă în flagrant, dar în aşa fel încât ăsta să poată scăpa, să lase loc şi de continuare. Problema e că nici măcar un Super Miliţean nu poate rezista şpăgii oferite de Omul Mită.

Data viitoare discutăm despre super-răufăcători greşiţi, clar.

Friday, September 24, 2010

Un interviu întârziat

În weekendul trecut, GK a fost la Viena la concertul Guns N' Roses. Pentru că a mers cu acreditare de blogger acreditat aşa cum numai un blogger acreditat poate merge, a primit invitaţia de la Pink să îi ia un interviu lui Axl Rose. Interviul derulat în holul hotelului, unde au acces bloggerii acreditaţi, va fi prezentat în rândurile ce urmează, după ce a trecut prin filtrul de cenzură a.k.a Scorpy`s hands.

Gogu Kaizer: Hello, Mr. Rose!
Axl Rose: Roses are red, violets are blue, my name is not the name of a flower and who the heck are you?
Gogu Kaizer: Mr. Rose,I  am an... cum să zic... acreditated romanian blogger. You know Romania, right?
Axl Rose: Of courseah I know Romania, I ate it a lot of times, tastes good with ketchup and a dip of mayonnaise.
Gogu Kaizer: X#$%^&?....... Mr. Rose, is it true that you were born two hours late than you were scheduled to? And that the rain #haded start in November 3 hours late after being chased out of India with bottles?
Axl Rose: Well... between you and me, it was 2 hours and a half later, but since people is not so good with numbers I like to keep on a low profile two! You get it, two? Me two?! He, he.
Gogu Kaizer: Yes, yes it`s ok, please stop laughing, I am known around these areas and I wouldn`t like to use mah supahpowas to calm you down.
Axl Rose: Ok, sorry. But tell me, do you really have supahpowaz?
Gogu Kaizer: Mr. Rose, if I`d tell you that, I would have to make you show up on time for the first time in your life.
Axl Rose: No, we wouldn`t want that, rait?
Gogu Kaizer:  ;)
Gogu Kaizer: At the end of this interview, do you have something to tell to your Romanian fans?
Axl Rose: As a matter of fact, yes!
Gogu Kaizer: Please, go on!
Axl Rose: ...see you later!

Acesta a fost interviul pe care, dedublându-se, Gogu Kaizer i l-a luat lui Axl Rose datorită poziţiilor sociale pe care cei doi le deţin, superstar şi supererou. Cu ocazia concertului lui Ozzy Osbourne, Gogu Kaizer îi va lua un interviu în exclusivitate lui Liviu Varciu!

Thursday, September 23, 2010

La scăldat

Ultima oară când Gogu Kaizer a fost la scăldat cu Nică, a observat multe femele de gen feminin care-şi arătau extremităţile şunciere în ordinea care urmează:
  • Fălci: pentru a împăca sufletul masculului că da, acolo încap o pereche de [insert obscenitate here];
  • Dublugât: în caz că te cheama Cabral şi n-ai loc;
  • Aripi: în caz că fug dragonii după ele să le ducă la puii de dragon;
  • Ţâţe lăsate: pentru confort în timpul alăptatului din poziţia de capră, respectiv „DREPŢI!”;
  • Tripluburtă: în caz că Axl Rose ar fi picat după scenă, să pice pe moale;
  • Butuci: un nou mechanism de locomoţie, asemănător cu un sistem hidraulic cu racier pe azot.
Acum, Gogu Kaizer este nedumerit. Pe lângă gabaritele depăşite, Nică i-a îndreptat direcţia şi spre câteva paparude, câteva sirene minunate ale apei stătoare de ştrand. Punând toate lucrurile pe foaie, Gogu Kaizer şi Nică au analizat filozofic, logic, raţional şi medical, dacă merită vizionarea unei sirene poluate de balene eşuate, sau sunt mai bune HDR-urile şi acele site-uri pe care le are Gogu Kaizer la favorite.  

Anotimpul pielii a trecut, iar acum Gogu Kaizer se confruntă cu o nouă dilemă modernă, şi anume, la soare este cald, iar la umbră este frig. Sigur, balenele se îmbracă subţire pentru că au un triplustrat de carne şi grăsime, sirenele se îmbracă mai gros, pentru a-şi feri trupul firav şi crud de către vremea geroasă…. Însă Gogu Kaizer trebuie să-şi arate pectoralii, pentru că de aceea îi are. Gogu Kaizer trebuie să-şi arate pulpele musculoase, acelea cu care l-a înfrânt pe Regele Solomon. Gogu Kaizer a analizat noua colecţie Cătălin Botezatu, la recomandarea lui Nică, însă Gogu Kaizer are gusturi. Şi deci, dilema rămâne: Gogu Kaizer nu este un pescar de balene, Gogu Kaizer este un pescar cizelat. Un gentleman în de-ale apelor. Cum prinde Gogu Kiazer o sirenă cu un harpon? Şi nu tot peştele pute la fel?

E suflet în aparat

Şuie Paparude dau noul lor album, "E suflet în aparat", moca, pe site. Serios acuma, cât de tare poa' să fie asta? M? Go get it nao!

Wednesday, September 22, 2010

"Un mail pierdut", de Gogu Luca Kaizer [cacofonie aprobată de Academia Română]

Intr-o seară, pentru că era netul căzut şi nu putea să vadă pr0n HD pe internet, Gogu Kaizer a început să caute în ză mail poze trimise de fane. Spre dezamăgirea lui, a constatat că 99,1 % din fane i-au trimis poze cu ele îmbrăcate, doar Mioara din comuna Segarcea Vale, satul Segarcea Deal trimiţând o poză ce poate fi încadrată la categoria soft-pr0n.

Tot căutând prin ză mail, Gogu Kaizer a găsit un mail de acum doi ani trimis unui prieten din copilărie. Ca să fie bagabont până la capăt, Gogu Kaizer vă prezintă mailul fără nimic cenzurat:

Subject: Uber vis avut aseară
Date: Tue, 21 May 2008, 04:59:09
From: Gogu Kaizer
To: Christopher Nolan
CC: Gerard Butler

Dragă Cristophoare,

Fii atent la ce a visat Gogu Kaizer aseară şi bagă la cap, poate faci şi tu un film cu încasări COLOSALE [din care 10% merg la băiatu’, mda?].

Se făcea că era noaptea de Ajun şi Gogu Kaizer era la masă cu Minunata (de fapt era Scorpy, dar din motive necunoscute îi tot spunea Minunata) şi Moga. Anşa, şi Gogu Kaizer era super prieten cu Moga şi Moga îi cerea bani cu împrumut lui Gogu şi Minunata gătise o super cină şi totul era suspect. Suspect, mă auzi? Suspect!!!!!1111unununu La care Gogu Kaizer spune cu voce tare: „Băi, să-l ciupească cineva pe Gogu Kaizer să se trezească din coşmarul ăsta”. Minunata l-a ciupit şi Gogu Kaizer s-a trezit [mmm, rimă, nice :D]

Gogu Kaizer s-a trezit transpirat tot. S-a ridicat din pat şi a mers la bucătărie unde a băgat 2 bucăţi de apă plată de la izvor. După ce a spălat paharul cu care a baut [WTF???? Gogu Kaizer nu face aşa ceva niciodată] s-a dus în sufragerie şi a început să dea cu aspiratorul şi să şteargă praful în timp ce Minunata se uita la Meredith Grey. Când a terminat de şters praful, Gogu Kaizer şi-a dat seama că e ceva în neregulă şi a hotărât să se arunce pe geam. De la etajul noo, unde stătea. Şi zup, pe geam.
Pfoa, ce coşmar în coşmar am avut” îşi zise Gogu Kaizer când se trezi. Gogu Kaizer a început să o caute pe Scorpy prin toată casa pentru a-i spune ce a visat. Scorpy = 0. Nu o găsea nicăieri. Însă pe masa din bucătărie era o bucată de hârtie pe care scria: 
 
De făcut azi:
plantat idee în capul Gogului că numele meu e Minunata.
plantat idee în capul Gogului că doar el trebuie să facă ordine şi curăţenie.
plantat idee în capul Gogului că Moga rulz.”

Bon, ce zici, merge de un film? Hai că sună bine şi cu neşte efecte speciale uber tari, mmmmrupe filmul ăsta.

P.S: Gogu Kaizer s-a gândit ce s-a gândit şi a ajuns la concluzia că doar Gerard Butler ar putea să joace rolul lui. Dar dacă nu e disponibil, poţi să pui pe cine vrei tu atâta timp cât nu e Leonardo DiCaprio, mda? Kthxbye, zic.

Wednesday, September 15, 2010

În episodul următor...

Nişte generic, nişte publicitate, nişte desfăşurarea acţiunii, apoi iar publicitate, după care...

- Ha, ăsta e mai chel decât un melc, exclamă Moga.
- Dă fac... în ce an ne-am întors, mă? Ai zis că ai învăţat să manevrezi bălăria asta! făcu Uber Kaizer abuz de nişte decibeli.
- Slugă, treci încoace, că avem neghiobi de omorât! urlă cheliosul.
În faţa lor sări de nicăieri un flauşat cu o sabie în mână, gata de atac, dat cu gel şi cu eşarfă la gât.
- Băi, eşti copac? Ăsta e Cătălin Botezatu, spuse Moga cu capul într-o parte. Cătălin! Cum merge cu emisiunea? Ţi-ai găsit bagaboantă?
- Ăăă, cred că e Harap-Alb, akshully...

Şi pe urmă iar publicitate, nişte desfăşurare de acţiune, apoi un punct culminant în care povestea rămâne agăţată ca să te uiţi şi la episodul următor şi la final pow! un ninja!

D-ale microbuzului

Vineri seara, Gogu Kaizer reuşise să evite nişte overtime de calitate şi se ducea învârtindu-se către meleagurile natale. În microbuz, pe scaunele din faţa lui, stăteau două fete - Adriana şi Mihaela (ca un stalker profesionist ce e, Gogu Kaizer n-a reţinut care era care). Neavând altceva mai bun de făcut, Gogu Kaizer auzea din greşeală ce vorbeau ele acolo. Din toată discuţia aia, o parte urmează să fie redată:

Mihaela: M-am întâlnit cu Alin acum vreo două săptămâni, am venit în acelaşi microbuz spre Bucureşti.
Adriana: Îoleo. Şi ce mai zicea?
Mihaela: M. Am mers împreună spre cămin pe urmă, de la microbuz. Şi nah, mie mi-e aiurea să merg cu cineva şi să nu vorbesc. Adică e ciudat să mergi şi să taci tot drumul, nu?
Adriana: Mhm.
Mihaela: În fine, eu încercam să găsesc subiecte de conversaţie, să leg chestii, dar el nu zicea, fată, nimic. Mai mormăia ceva din când în când şi aia era.
Adriana: Heh.
Mihaela: Şi ce crezi că-mi zice când ajungem la cămin? Cică "Auzi? Dar ţie nu ţi se pare că vorbeşti cam mult? Adică, aşa, mult şi fără rost, nu zici nimic interesant. Numai chestii plictisitoare". Am rămas blocată, fată.
Adriana: :))
Mihaela: Şi culmea, am vorbit despre chestii "casual" - vreme, facultate, politică, d-astea.

"Uneori, adevărul e mai presus decât babardeala" - proverb kaizerian, autor necunoscut.

Saturday, September 04, 2010

Ştiri de ultimă oră

Gogu Kaizer e un ninja. E atât de ninja încât a scris în fiecare zi pe blog, dar voi n-aţi văzut nimic, pentru că el e ninja şi toată lumea ştie că nu poţi să vezi un ninja.

Momentan, Gogu Kaizer lucrează la aruncatul cu steluţe ninja. Sunt nişte chestii metalice în formă de steluţe şi se numesc "steluţe ninja" pentru că numai un ninja le poate folosi. Dacă le putea folosi oricine, erau doar "steluţe". Sau dacă le puteau folosi hoţii, se numeau "steluţe bagaboante". Da, Gogu Kaizer vrea să meargă random pe stradă şi să arunce random cu steluţe. Adică îşi imaginează fix scenariul ăsta:
1. Gogu Kaizer merge pe stradă, eventual în pasul ştrengarului.
2. La un moment dat pune o meclă serioasă şi suspectă şi pow! aruncă o steluţă de-aia (băi, există tipe care folosesc steluţele astea pe post de prenume în buletin).
3. Steluţa (ninja, nu tipa) se înfige în zid, pentru că atât de tare a aruncat-o Gogu Kaizer.
4. Un cetăţean cinstit, dar random, observă steluţa înfiptă (din nou, ninja, nu tipa, pentru că ar arăta mega dubios să vezi o tipă înfiptă într-un zid, care să-ţi zică "Ohai, eu sunt Steluţa")(asta ar însemna să hăituieşti tipe pe care le cheamă Steluţa, să arunci cu ele şi să le înfigi în ziduri, chestie care e ilegală).
5. Cetăţeanul random exclamă "îă" în semn de mirare. Atât. Pentru că el vede doar steluţa, nu şi pe Gogu Kaizer. De ce? Pentru că Gogu Kaizer e un ninja.

Plus că Gogu Kaizer va învăţa să arunce steluţa cu manta ("manta" ca la manta mesei de biliard, nu ca la Dragoş Manta)(chestia asta e în continuare lipsită de umor, deşi a fost inventată acum 11 ani, când Gogu Kaizer era în liceu cu Dragoş). Da, exact cum arunca Xena cu cerculeţul ăla în 10 indivizi, îi făcea knock-out pe toţi şi apoi prindea cerculeţul de parcă i-l arunca cineva din platou, exact aşa o să arunce şi Gogu Kaizer cu steluţe. Momentan se antrenează cu steluţe de hârtie (reciclabilă, *făcutcuochiul*). Dar în loc să înveţe cum să arunce steluţa cu manta, el încearcă să facă o steluţă într-o steluţă într-o steluţă, că a văzut Inception.

Cea mai epică bătălie pe care o va da Gogu Kaizer în calitate de ninja va fi cu un jedi (de-ăla veritabil, din Războiul Stelelor, cu sabie laser şi cu păr pe faţă). O să fie o provocare, pentru că legile jedi zic că "you cannot force choke what you cannot see". Deci Gogu Kaizer o să fie safe. Dar şi jedi-ul (din nou, ?) va putea să oprească steluţele ninja, pentru că el ştie când alea vin spre el. Deci o să fie o lălăială de juma' de zi, pentru că niciunul nu-l va putea lovi pe celălalt, dar epică.

PS: Repede, care e pluralul de la "ninja"? Un ninja, doi ninji? M?
PS2 (cu o voce serioasă): Motivul pentru care Gogu Kaizer n-a mai prestat pe aici e că s-au angajat vreo trei tipe la Marketing sau la ce e acolo la etajul ăla şi e uber greu să fii stalker la trei tipe în acelaşi timp :<

Tuesday, August 24, 2010

Mi-am amintit parola de la blog

Până diseară, las şi eu astea aici:

Scott Pilgrim vs. The Matrix

Şi the Old Spice Guy a câştigat un Emmy pentru cea mai bună reclamă a anului

Tuesday, August 10, 2010

Hannah Montana şi moartea speranţei

Dragă Gogule, Hannah Montana e o vedetă – o cântăreaţă adolescentă ce devine idolul tuturor adolescenţilor şi nu numai. Dar de fapt, dincolo de imaginea construită, e o liceancă la fel ca oricare alta. Acesta e personajul devenit “celebru” datorită unui serial pentru adolescenţi şi transformat în 2009 într-un lung-metraj produs de Disney.

În acest film, văzut recent, Hannah Montana părăseşte oraşul şi ajunge la ţară – în Crowley Corners, Tennessee – la bunica. Aici va trebui să uite de vedetisme şi să redevină fata normală – Miley Stewart. Dar pe lângă dragostea unui cowboy, apare şi un pericol: globalizarea – de fapt, construirea unui mol – ameninţă să distrugă “tradiţia” rustică şi “adevarată” a satului. Singura salvare este un concert care să aducă fonduri.

Iat-o deci pe Miley Stewart trebuind să redevină Hannah Montana pentru binele satului. Şi, împărţită între cele două personalităţi – adolescenta îndrăgostită de la ţară versus multiubita multcelebra vedetă –, chiar în mijlocul concertului, fata se decide să renunţe la imaginea de vedetă.

Io am văzut asta aşa: lumea normală, tradiţională e reprezentată de viaţa de la ţară – oameni simpli, viaţă simplă, oază de linişte, normalitate etc. Lumea cosmetizată e reprezentată de viaţa de pe scenă – oameni nebuni, cool, care se bat în magazine pentru o pereche de pantofi, o lume de smacuri şi imagini superficiale.

Ei bine, când fata vrea să renunţe la această viaţă superficială, de vedetă, în toată stupoarea dimprejur doar o fetiţă prinde glas, la fel ca acel copil din povestea lui Andersen care vede că împăratul e gol. Însă aici e total invers: fetiţa nu mai vrea adevărul, ci vrea falsul, imaginea, vedetismele – întoarcerea Hannei Montana.

De unde rezultă, dragă Gogu Kaizer, că dacă şi copiii au ales superficialităţile societăţii noastre hiperurbane, speranţa reîntoarcerii la o viaţă “mai normală” e dusă iremediabil.

Welcome to Disney World!

Trailer:

Articol scris de Dragoş Butuzea pe blogul lui Gogu Kaizer. Un fel de "guest post", doar că executat magistral.

Monday, August 09, 2010

/piua

Ca un cetăţean cumsecade cum e, Gogu Kaizer şi-a luat nişte concediu. La momentul la care postul ăsta apare pe blog (au băgat ăştia de la blogspot treaba cu programat articole, iar Gogu Kaizer abuzează de ea), nemernicul e pe plajă, pe undeva, făcând nişte "hello, ladies, you come here often *wink*wink*?"

Mâine ar mai trebui să apară un articol pe aici şi, dacă Gogu Kaizer învaţă cum să facă pluta, probabil se va şi întoarce din concediu să-l citească.

SWANDIVE! (98% şanse să facă exact asta în momentul în care voi citiţi fraza asta)

Sunday, August 08, 2010

Lecturi Urbane // Piatra Neamţ // Moineşti

Prefaţă
În urmă cu vreo săptămână, coboram dintr-un microbuz şi mă îndreptam spre casă. Veneam de la Piatra Neamţ, unde petrecusem un weekend meseriaş alături de nişte oameni meseriaşi. Lista cu oamenii meseriaşi: Adrian Ciubotaru, Anne-Marie, Toma Alim Nicolau, Claudia Tocilă, Miruna Siminel, Ileana Ghiţă, Andreea Burlacu, Alina Constantinescu, Cristiana Andrei, Roxana Farca şi Alex Farca, Petra, Alex Negrea, Dragoş Butuzea, Gabi Macovei, Andu, Marian Vulupe, Cristina Hurdubaia şi Cătălin Georgescu.

Capitolul 1 - Piatra Neamţ
Contrar opiniei publice, şi la Piatra Neamţ e cald. Dar conform opiniei publice, ştrandul rezolvă relaxat problema. N-o să refuz niciodată o plimbare cu telegondola şi în niciun caz un CovriKing (de ce dracu' nu sunt şi în Bucureşti?). Cred că m-am obişnuit prea mult cu agitaţia din Bucureşti, pentru că Piatra Neamţ mi s-a părut un oraş calm şi liniştit (cu toate că helloladieshowareyoufantastic în toate direcţiile).

Capitolul 2 - Lecturi Urbane
E foarte tare cât de subiectiv poate fi timpul uneori. M-am aşezat să citesc şi, cinci minute mai târziu, am fost anunţat că "gata, hai acasă". Iniţial, am fost tentat să fac brigadă şi să sar la bătaie, dar în drum spre locul de scandal m-am uitat la ceas. Trecuseră două ore.
La lecturile de la Piatra Neamţ n-au venit doar tineri. Erau majoritari, într-adevăr, dar nu erau doar ei acolo. Un bătrân a întrebat, după ce a luat o carte, unde o returnează după ce o termină şi i-a surâs ideea de a o da mai departe după ce o termină. Un el şi o ea întrebau unde pot dona cărţi pentru următoarele ediţii. O doamnă la vârsta a treia se aşezase să citească pe o bancă, lângă un puştan tuns scurt, care purta ochelari de soare şi care anima alene un skateboard cu piciorul stâng.
Fiecare om vede altfel Lecturile Urbane. Şi fiecare înţelege altceva. Una e să fii acolo cu toţi oamenii ăia şi să ştii de ce eşti acolo şi alta e să încerci să surprinzi toată faza în cuvinte sau imagini.
 
Capitolul 3 - Moineşti
O să-mi iau nişte înjurături, dar mie, din toată excursia, mi-a plăcut cel mai mult Moineştiul. Mi-a plăcut pentru că am ajuns să văd trecutul unui om pe care îl cunosc, să văd ce reprezintă acel loc pentru el şi cât de mult impact a avut în viaţa lui. Am văzut ce numeşte el "acasă" şi am văzut cât de mult s-a distanţat de strada, curtea, mansarda în care a copilărit. Şi mi-a plăcut pentru că întotdeauna asociez locurile cu oamenii.

Postfaţă
A trecut o săptămână de la Lecturi Urbane Piatra Neamţ şi "the butterfly effect" continuă şi acum. Petrom, Paralela 45 şi Primăria Piatra Neamţ au rulat fin în toată povestea. O poveste pe care, la o săptămână după ce a încheiat un alt capitol al existenţei sale, mi-o amintesc de parcă s-ar fi terminat azi.

Friday, July 30, 2010

Gogu Kaizer de vorbă cu FTR.ro

Băieţii de la FTR.ro au băgat pe blog discuţia pe care au avut-o cu Gogu Kaizer la Cluj. Acuma, Gogu Kaizer a încercat el să fie serios şi alea alea, că nah, da' nu e sigur că i-a reuşit. Dar zic, ca să n-o lungim, na despre filmuleţul cu mecla lui Gogu Kaizer:



Mulţumesc băieţilor de la FTR.ro pentru toată faza :)

PS1: Cred că filmuleţul ăsta e răspunsul la întrebarea pe care o tot pune lumea pe Google - "cât de mare e nasul lui Gogu Kaizer" (am screenshot, deci s-a întâmplat)(şi încă se întâmplă, lol).
PS2: Săru'mâna, mamă, sunt pe YouTube >_<

Wednesday, July 28, 2010

Time management

De vreo câteva zile, Scorpy e în concediu, drept pentru care a zis să meargă acele câteva zile la mă pe acasă. În consecinţă, Gogu Kaizer a rămas de capul lui, liber la destrăbălat corect şi conform instrucţiunilor cu bagaboante. Faza nasoală e că asta se întâmplă fix în perioada asta, când Starcraft 2 e instalat pe calculatorul lui, deci nah, priorităţile sunt oarecum stabilite.

Problema e alta. Gogu Kaizer stă la etajul 9. Tot Gogu Kaizer nu se înţelege bine cu înălţimea (îl ia ameţeala chiar şi când se ridică pe vârfuri). Acelaşi Gogu Kaizer a trebuit să dea o fugă pe balcon, să repare nuştiucedracu' la geamurile alea, pentru că bătea vântul şi îi arunca jaluzelele în creieri când se juca el cu spume (am stabilit mai sus cât de mega important era pentru fraier el să se joace). Chestiile alea erau undeva la înălţime, pe exteriorul balconului, deci Gogu Kaizer a trebuit să facă nişte alpinism până acolo şi să se spânzure bine cu nişte şosete sfoară de ceva solid. După ce a leşinat de vreo patru ori pentru că se tot uita în jos când căuta patentul, a reuşit să le repare. Geamurile erau ca şi ieşite din garanţie, iar Gogu Kaizer, deşi mândru de realizarea lui, era ca şi ieşit de la reanimare.

La două minute după faza asta s-a oprit vântul. Asta a făcut ca toată distracţia de mai sus să devină nulă, pentru că timpul mega preţios pe care îl putea folosi la jucat Starcraft 2 a devenit timp pierdut. Partea bună e că a învăţat ceva din chestia asta: data viitoare va alege varianta cu bagaboantele :<

Ofertă la vacanţele de la Eximtur

Care n-a plecat încă în concediu, dar ar vrea, ar face bine să verifice asta afară: băieţii de la Eximtur oferă o reducere de 100 de lei primelor 5 persoane care vor comanda online o excursie de la ei şi care vor folosi codul acesta: GOGUKAIZER-EXIMTUR. Codul poate fi folosit o singură dată, zic.

Aşa că dipstracţie plăcută şi vedeţi ce poze compromiţătoare faceţi pe unde vă duceţi (de preferabil să fie cu gagici, kthx ^_^).

Tuesday, July 27, 2010

Gogu Kaizer prin Clujul lor

Weekend-ul epic a fost uber epic! După cum povestea zilele trecute, Gogu Kaizer a prestat despre o vizită la Cluj, care a decurs cam aşa:

Vineri dimineaţa, după ce a căscat ochii pe la 6 fără ceva (ochii erau în curs de căscare, deci Gogu Kaizer n-a reţinut ora exactă), Gogu Kaizer s-a trezit că era într-un avion spre Timişoara, alături de Adrian Ciubotaru (care îi povestea unei stewardese despre Lecturi Urbane), Andreea Burlacu (helloladieshowareyoufantastic!), Alex Negrea şi Corina Georgescu. După ce a renunţat să mai afle cum a ajuns acolo (îşi amintea doar că a sărit din mers într-un taxi), şi-a savurat frica de înălţime uitându-se pe geam şi întrebându-se cât fac 5x3.

Drumul până la Timişoara a durat cam cât face Gogu Kaizer în fiecare zi până la serviciu. Dacă nu mai puţin. Acolo au dat "join game" Nebuloasa (pup, te!) şi, teh one and only, The Carcalac (adică Raul)(despre care legenda spune că ar fi un mafiot italian)(şi care, pe toată durata vizitei, îi amintea lui Gogu Kaizer să bea bere când spunea bălării; aplicând de câteva ori regula de trei simplă, rezultă că Gogu Kaizer spune multe bălării). După o cafea la o terasă şi o bălăceală la un ştrand (unde se făcea o grămadă topless, frate)(wink, wink)(atâtea ţâţe la un loc nu vezi decât în filme sau doar dacă eşti norocos)(sau cu capul pe umeri, frumuşel, curat, inteligent şi citit), gaşca s-a mobilizat către Cluj (serios, o juma' de oră Timişoara - Cluj?).

La Cluj, au dat peste Andrei Crivăţ şi Miruna, care întâmpinau trupa de parcă ar fi fost nuntaşi. S-au cazat la West City Hotel, unde Gogu Kaizer s-a simţit în elementul lui. La ceva timp, şi-au făcut apariţia şi Carmen şi Makavelis (separat, da? să ne fie clar, zic). Seara au petrecut-o la hotel, unde Crivăţul a prestat despre cele promise în postul trecut (că altfel îl alergau toţi prin parcare, iar lui nu-i place să alerge)(decât cu maşina) şi unde şi-a făcut apariţia ghidul excursiei, dl. Nimsoc Narodut. Noaptea s-a încheiat undeva târziu, după multe beri şi multe hohote de râs.

Sâmbătă a fost ziua plimbărilor. Găştii i s-a alăturat Dan de la Vinsieu.ro, după care s-a mers la Bastionul Croitorilor, la Biserica Reformată, la Biserica Piaristilor, la Biserica Sf. Mihail şi, unde i-a plăcut lui Gogu Kaizer cel mai mult, la Grădina Botanică. Gogu Kaizer fusese la cea din Bucureşti cu vreo două luni înainte şi, având memoria oarecum la îndemână, n-a putut să nu facă grămezi de comparaţii la fiecare cinci minute. Toate erau, desigur, în favoarea celei din Cluj, care câştigă detaşat şi fără drept de apel dacă ar fi să se ia la bătaie cu cea din Bucureşti. Piaţa Unirii şi Piaţa Muzeului au fost alte două locuri de mare efect, la care Bucureştiul ar trebui să dea copy-paste. Plimbările s-au finalizat cu nişte cico pe la terase din diverse părţi ale oraşului. Cosmin a fost un ghid excelent, plin de energie şi tot timpul pe fază.

Ziua s-a încheiat în Irish Music & Pub, ale cărui sandvişuri sunt faimoase în toată ţara (O'Felie ftw!)(ar trebui să facă livrări şi în Bucureşti)(măcar pe sistemul studenţesc, în care aşteptai la gară pachetul trimis de părinţi), unde Gogu Kaizer a învăţat să joace fusball (pentru a şaptea oară) şi a fost unul din căştigătorii concursului "Sunt 4 pahare, în care e Cola şi în care e Pepsi?". Apoi, într-o companie irepetabilă, Gogu Kaizer a trecut prin Zorki (unde s-a întâlnit random cu Tibi Neag), după care a descoperit că îi place foarte mult ciocolata caldă din Enigma.

Pentru că toate lucrurile bune au buton de pauză, duminică a fost ziua în care am zis "băi, hai pa" Clujului, dar nu înainte de a savura o cafea în aceeaşi companie irepetabilă :) A fost un weekend superb, petrecut alături de oameni superbi într-un oraş superb. Dincolo de străzi, de clădiri şi de istorie sunt oamenii care îl fac să fie ceea ce este. Eu mă bucur că am avut ocazia să cunosc oraşul (atât cât l-am cunoscut) din toate aceste puncte de vedere. Ştiu că nici Clujul nu e perfect (nimic nu poate fi), dar la două minute după ce m-am urcat în tren, voiam să trag semnalul de alarmă, să cobor şi să mai stau două zile. Na, nu e vina mea că mi-a plăcut.

Vinovaţii pentru toată chestia asta au fost West City Hotel, Blogdeturism, Carpatair, FTR.ro, VinSiEu.ro şi Eximtur.

PS1: Cu ocazia asta, Gogu Kaizer a schimbat două vorbe şi cu Groparul, care tocmai pleca în concediu, şi cu TVdeceii (Zicu are un mod mai neortodox de a saluta lumea, lol).
PS2: "Câinele ăla e atât de mic încât poate să intre în tine şi să te muşte din interior" (referindu-se la un câine de 10/10/10 cm) sau "Imaginează-ţi un om căruia i-a fost instalat Windows-ul de 7 ori, instalat Mac OS-ul de 5 ori, apoi reinstalat Windows-ul peste Mac OS" (referindu-se la o persoană din peisajul monden). Vorbele îi aparţin lui Cosmin, lol (trebuiau notate undeva, zic).

Saturday, July 24, 2010

La mulţi ani, bă, blogule!

Pentru a muşamaliza faptul că a uitat de ziua lui, ziua lui, ziua blogului, Gogu Kaizer s-a întors în timp şi a scris postul ăsta în care suflă în cele patru lumânări de pe un tort imaginar. Ceea ce e puţin dubios, pentru că dacă s-a întors în timp şi a scris articolul, înseamnă că n-a uitat de ziua blogului, deci nu mai avea niciun motiv să se întoarcă în trecut şi să-l scrie. Şi dacă nu s-a întors să-l scrie, rezultă clar că a uitat de ziua lui, deci s-a întors să-l scrie, ca să nu se prindă nimeni că e dus cu pluta şi a uitat. Iar dacă s-a întors să-l scrie...

Gogu Kaizer inimă paradoxurile temporale o_O

Thursday, July 22, 2010

Păi brb

De parcă s-ar simţi în vreun fel, Gogu Kaizer o să fie plecat câteva zile de pe interneţi. Mai exact, o să facă scandal prin Cluj, pentru că o să-l viziteze vreo trei zile, aşa. Toată manevra la invitaţia lui Andrei Crivăţ, în cinstea căruia Gogu Kaizer o să stea nemâncat vreo două zile, să-i facă pagubă (s-a lăudat că o să presteze nişte pui a la Bresse şi nişte brownies). Andrei Crivăţ a organizat treaba asta alături de West City Hotel şi Blogdeturism, deci o să fie cam greu pentru Gogu Kaizer să dea damage în trei părţi.

În rest, Carpatair, FTR.ro, VinSiEu.ro şi Eximtur se vor asigura că Gogu Kaizer şi restul găştii se vor destrăb comporta cumsecade. Asta înseamnă că Gogu Kaizer o să cam zboare puţin cu avionul, de care cam are fobie (mna, el are fobie de orice înălţime mai mare de 8 centimetri)(de la 8 în sus îi vine ameţeală şi leşină ca o fetiţă de 5 ani adoarme, chestie care dăunează grav danturii).

Ok, păi ne vedem luni, cred.

Wednesday, July 14, 2010

HelloladiesHowareyouFantastic!

Pentru cei care încă n-au habar, una din cele mai tari reclame evăr:

Şi faza tare e că ăştia de la Old Spice (sau cine naiba le face reclamele) prestează despre răspunsuri la comentariile oamenilor de pe YouTube, Twitter sau Facebook pe contul lor de YouTube.

SWANDIVE!

Saturday, July 10, 2010

Somn uşor la tine în cap, bă!

Când e vorba de ora de băgat la nani, Gogu Kaizer e campion cam în fiecare seară, câştigând detaşat în faţa lu' Scorpy cu vreo câteva ore bune (asta dacă nu ajunge acasă lătrat de câini, caz în care sare direct de la duş în pat). Secretul lui e că mai stă să bănănăie pe interneţi sau să mai dea nişte damage pe Xbox (zic, Star Wars Force Unleashed e un joc şocant de inimaginabil de incomensurabil de prost). Anşa.

Chestia asta nu funcţionează deloc în avantajul lui Gogu Kaizer. De fiecare dată când se duce în dormitor cu scopul caritabil de a horcăi de somn, are de ales: dacă aprinde lumina, vede pe unde bâjbâie, ajunge la poziţia de sforăit cu viaţa plină, dar riscă să o trezească pe Scorpy, care, dacă se trezeşte, începe să vorbească cu Gogu Kaizer, iar ăstuia îi e somn şi vrea să doarmă şi dacă adoarme, Scorpy îl trezeşte şi dacă vrea să se arunce de la balcon, Scorpy îl leagă de frigider şi Gogu Kaizer trebuie să mănânce tot ce în frigider ca să poa' să-l mute. Şi Gogu Kaizer nu poate să mănânce o cutie întreagă de margarină expirată. Dacă nu aprinde lumina, riscă să-şi ia nişte damage, dar nu o mai trezeşte pe Scorpy, deci va sforăi fericit până la adânci dimineţi.

Problema e că în timp ce mai pierde el vremea prin sufragerie, Scorpy prestează despre nişte capcane prin dormitor, aşa ruptă de somn cum e (are antrenament, că face treaba asta cu amplasatul capcanelor de când avea 6 ani). Practic, ea îşi setează nişte obiective (cam cum e lista aia pe care o face înainte să traseze drumul spre Cora folosindu-l pe Gogu Kaizer pe post de cretă, pentru că fraierul încearcă să se agaţe de orice obiect solid care îi iese în cale, în freză sau în ficat în ideea că opune rezistenţă)(însă Scorpy are antrenament şi la asta de la 6 ani, aşa că Gogu Kaizer cedează psihic şi se târăşte singur până la destinaţie)(da, clar, Gogu Kaizer e MC Get Sidetracked Easily din melodia asta).

Anşa. Bon. Deci Scorpy îşi setează obiectivele şi, în caz că Gogu Kaizer alege varianta cu "nu aprind lumina, că mă vede Geo că fac risipă, iar Geo e un fel de Bau-Bau al ecologiei şi decât să-mi explice o juma' de oră cum stă treaba cu economia de curent, mai bine mă duc în pădure", rezultă chestiile astea:
  • lasă telecomanda de la TV pe perna lui Gogu Kaizer, iar ăsta îi aplică o dantură în butoane când se întinde să sforăie (echivalentul capului în gură în lumea telecomenzilor)
  • pune cerceii lângă pat, iar Gogu Kaizer, bolovan by default, îi plimbă vreo câteva secunde înfipţi în călcâie
  • lasă un pahar cu apă acolo unde Gogu Kaizer se aşteaptă mai puţin, iar ăsta, după ce îl varsă, şterge apa aşa cum a învăţat el la orele de statistică, adică aruncându-se pe locul afectat şi aşteptând să absoarbă apa (după câteva ore de stat acolo, parchetul e mai curat, mai uscat, mai protejat) 
  • doarme relaxată pe tot patul, mai ales pe partea lui Gogu Kaizer, şi răsucită în tot felul de ipostaze despre care i-a zis lui Gogu Kaizer în alte momente ale zilei că sunt imposibil de practicat (asta e cea mai horror dintre capcane, pentru că dacă o mişcă şi ea se trezeşte, începe să vorbească cu Gogu Kaizer, iar ăstuia îi e somn şi vrea să doarmă şi dacă adoarme, Scorpy îl trezeşte şi dacă vrea să fugă de nebun în Bronxul Bucureştiului, Scorpy îl leagă de un DEX şi Gogu Kaizer trebuie să citească tot DEXul ca să poa' să scape)
  • mai bine oprim lista aici, că a uitat de unele chestii şi Gogu Kaizer nu vrea să i le reamintească

Jur că voiam ca postul ăsta să fie scurt şi să aibă concluzie.

Saturday, July 03, 2010

Ofertă de job

Descrierea firmei

S.C. Firmă Random S.R.L. este un lider pe piaţa naţională în făcutul chestiilor. Activitatea firmei e aceea de a face chestii, lucru care nu e deloc uşor aşa cum pare. Chestiile făcute de Firmă Random (de la chiloţi cu imprimeu de leopard până la freza lui Ştefan Bănică Jr.) sunt recunoscute ca fiind cele mai tari din industria chestiilor. Acum, pe timp de criză de nervi, Firmă Random scoate la vânza concurs postul de angajat.

Descrierea postului

Angajatul trebuie să facă tot ce i se spune.

Cerinţe

Persoana pe care o căutăm trebuie:
  • Să facă să fie bine
  • Să rezolve task-urile înainte să-i fie cerute, eventual înainte să fie gândite şi concepute
  • Să ştie foarte bine www, css, asp, php, html, XML, omg, wtf, ffs, Flash, Photoshop, Premiere, Max, Maya, C++, C#, .NET, Java, MySQL, latină, arabă, chineză, klingoniană
  • Să nu fumeze, să nu bea, să nu mănânce, să-şi controleze dreacu' vezica până ajunge acasă (Aceste vicii sunt calea către partea întunecată. Viciile duc la pauze, pauzele duc la relaxare, relaxarea duce la timp în care nu munceşti.)
  • Să nu aibă blog, cont pe facebook, twitter, yahoo, forumuri etc.
  • Să nu aibă păreri (tupeiştii care îşi vor permite să îşi dea cu părerea vor fi biciuiţi patru zile per părere)
  • Să aibă maşină propie, pe care să o folosească în interesul firmei
  • Să vină cu PC-ul de acasă şi să-şi cumpere programele pe care le foloseşte
  • Să nu comenteze când primeşte feedback negativ
  • Să nu întrebe de ce tot feedback-ul pe care îl primeşte e negativ
  • Să semneze contracte fără să le citească
  • Să nu fie nemulţumit (orice nemulţumire se pedepseşte cu moartea, iar la noi poţi să mori de mai multe ori, pentru că avem experţi Voodoo)
  • Să aibă cel puţin cinci sau mai multe diplome de master sau doctorat (pentru că noi nu folosim hârtie igienică)
  • Să nu fie urât, pentru că nu ne plac oamenii urâţi şi toată lumea ştie că îţi strici imaginea dacă stai de vorbă cu oameni urâţi. Plus că s-a dovedit ştiinţific că nivelul de competenţă e direct proporţional cu felul în care arăţi

 Beneficii

  • Posibilitatea de a lucra peste program şi în weekend pentru tot restul vieţii
  • Pachet salarial amuzant (e atât de mic încât te face să râzi)
  • Şansa de a face să fie bine
  • Impozit de 87%
  • O dată la trei ani, oportunitatea de a se bate într-o arenă, pe viaţă şi pe moarte, pentru o mărire de salariu de 1,3%
  • Colegi degeaba care o lălăie toată ziua şi care nu-şi justifică salariul uriaş
  • Ocazia de a renunţa la viaţa personală în detrimentul cooperati firmei
  • Posibilitatea de a renunţa la drepturile legale garantate de Codul Muncii pe care le are ca angajat
 Bonusuri

  • Toaletă publică
  • Fluturaş de salariu
  • Aer gratis
  • Asigurare medicală (adică te asigurăm în fiecare zi că n-ai nici pe dracu')
  • Acces la limba română 
  • Interneţi

Persoanele interesate pot depune şpaga CV-urile unde vor până când avem noi chef. Aplică acum sau îţi spargem faţa!

Asta ca să nu rămână CV-ul ăsta nedepus, lol.

Friday, July 02, 2010

Lenny Kravitz rulează fin


Mna, acuma nu ştiu dacă e regizată sau nu, dar vorba ăluia de la urlesque.com: "Lenny, I want to believe!".

Wednesday, June 16, 2010

Motiv de aroganţă 2

Are legătură cu primul motiv, care e aici (e cu obscenităţi, zic).

Şniţel: Bă, eşti?
Gogu Kaizer: Prezent!
Şniţel: Epic joke following:
Gogu Kaizer: Gief!
Şniţel: În versiunea originală de Dune, Frank Herbert explică apariţia spice-ului prin nişte alge care trăiau foarte adânc sub nisip, absorbeau apa şi creau spice-ul. Giganţii viermi de pe Arrakis au apărut după ce autorul a vizitat litoralul Mării Negre, unde a văzut un băieţel jucându-se în nisip.

Notă: Şniţel e faimos în firmă pentru glumele legate de mărimea anumitor părţi nefuncţionale ale corpului său.

Mă, nu ştiu despre voi, dar mie încă îmi place Şuie Paparude

Ăsta e ultimul lor videoclip:



Cică extras de pe albumul care va apărea în august. Câştig epic ^_^

Tuesday, June 15, 2010

"Gogu, gheaţă!"

Sâmbătă, când căldura avea impresia că este invitată la eveniment deşi nu era, Gogu Kaizer a fost la Street Delivery şi a prestat cumsecade despre făcut limonadă la Paşi Către Viaţă, înconjurat, de felul lui, numai de fete frumoase (sintagma se referă şi la Gabi Macovei, de sigur). Şi, cum e frumos, la liniuţă despre lumea care s-a perindat pe acolo în timp ce Gogu Kaizer spărgea gheaţa, toca menta, storcea nişte lămâi şi tăia alte lămâi:
  • Primul "client" al lui Gogu Kaizer. Avea puterea să dea cel mai negativ feedback din lume, dar n-a făcut-o (îi mituisem părinţii).
  • Michi şi Dobrică de la Şuie Paparude ftw! A avut loc dialogul următor:
- Michi! Michi! Michi! Michi! Michi
- M?
- Băi, serios acum, când scoateţi următorul album?
- Mă, prin august. Mai avem câte cev...
- Srsly? O să fie cu party, cu astea?
- Păi aşa avem de gân...
- M, câte melodii vor fi pe album? Băgaţi şi un videoclip, dacă tot vine albumul?
- Vor fi... Cred că da... Auzi, cât era limoanda?
  • Blană Trafic şi Oana. Blană Trafic: "Ia, mă, să vedem ce skill ai. Dă-mi şi mie o de-aia de faci tu acolo". Gogu Kaizer i-a dat, iar Blană Trafic n-a fost foarte impresionat: "M, de-asta puteam să fac şi io acasă".
  • Dragoş şi Cristina (n-au bloguri, că au fost cu Gogu Kaizer în liceu şi au chiulit la orele de fizică). Au dat câteva ture pe acolo, au hotărât că e cald, au luat o limonadă şi au băgat-o pe-aia cu "Băi, te aşteptăm la aer condiţionat".
  • Miţă şi Ana, care Miţă a stat puţin în background, să râdă de Gogu Kaizer. A continuat să râdă şi după ce şi-a făcut intrarea în scenă. Cică "Gogu făcând treabă, bwahahh, nu vezi aşa ceva foarte des". Nu ştiu de unde şi-a făcut ideea asta.
  • Alexandru, un tip care nu ştie să joace DoTA şi care tot venea la Gogu Kaizer să-i spună finalul de la Lost.
  • N-o să vă vină să credeţi, dar a venit şi fracsu' lui Gogu Kaizer. A bănănăit puţin, şi-a luat limonada, apoi a plecat la teatru (şi nu ca să vadă o piesă de teatru, cum l-a învăţat mă-sa, ci pentru că sunt gagici multe pe acolo, cum l-a învăţat ta-su).
  • Ştefan Peca şi Laurenţiu Bănescu au trecut random pe acolo. Gogu Kaizer n-a reuşit să-i convingă că limonada rulează fin. Ei voiau bere şi p0rnache (ultima chestie a fost adăugată de Gogu Kaizer pentru defăimarea celor doi indivizi, ca pedeapsă că n-au vrut limonadă).
  • Viorel şi Monica. La Viorel a fost simplu: "Băi, eu îmi iau o limonadă. Vrei şi tu?". La Monica a fost mai simplu: "Făcută de Gogu? Fock no!" (s-ar putea să fie puţin disimulată realitatea).
  • Şi nu în ultimul rând, Scorpy: "Auzi, mă, da' de ce nu faci de-asta şi acasă?"
În concluzie, a fost o experienţă uber cul pe care Gogu Kaizer ar repeta-o oricând. A, şi dovada că nu vorbeşte prostii (şi totodată răspunsul la întrebarea "cât de mare e nasul lui Gogu Kaizer", pentru că e cea mai frecventă căutare pe Google care se leagă de blogul ăsta)(i kno', rait?):
 Cum adică "Se vede că n-ai mai folosit un cuţit până acum"?

    Saturday, June 12, 2010

    Iti stiu parola

    Ha, ha, haaaaaa.

    Limonadă @ Street Delivery

    Azi, pe la 18:00, aşa, Gogu Kaizer o să fie prezent la Street Delivery şi o să presteze despre făcut nişte limonadă în cadrul atelierului Paşi Către Viaţă. Care limonadă o să fie uber cul, că e cu gheaţă, cu lămâie, cu astea.

    Poate vă prind că nu veniţi. O trimit pe Nikita să vă alerge dacă vă flauşaţi.

    Friday, June 11, 2010

    Poveste de dragoste

    Luni seara, într-un exces de lălăială cruntă, Gogu Kaizer şi Titi cel Groaznic (e numele lui adevărat, din buletin) au plecat să caute cadou pentru Dischi Dixi, că făcea românu' nişte ani şi făcea cinste cu alcool.

    Şi cum umblau ei brambura pe Magheru pentru că habar n-aveau ce cadou să-i ia lui Dixi, s-au întâlnit cu o ceată de liceeni care tocmai chiuliseră de la ore. Destinul a făcut ca locul intersecţiei să fie unul din secs-şoapele de pe bulevardul ăla.

    Simţindu-se masculul alfa al grupului, unul din băieţi a zis să facă o glumă şi a început să tragă de una din fete către secs-şop, încercând s-o convingă şoptindu-i dulci cuvinte de dragoste:
    - Hidii, mă, în secs-şop, să vezi şi tu cum arată un prezervativ!
    - Du-te, bă, prostule, nu intru eu în secs-şop!

    Pentru a-i sări în ajutor fetei maltratate, o colegă de-a ei, mai "împlinită" din punct de vedere al acceleraţiei gravitaţionale, i-a atras atenţia individului:
    - Bă, boule, tu nu vezi că aia e bancă? Ai trecut deja de secs-şop, prostule!

    Individul, uşor derutat, şi-a întors privirea către ceea ce credea el că era un secs-şop şi a realizat că a depăşit puţin coordonatele "locaţiei" şi că era, într-adevăr, un BRD acolo. Dezamăgit, i-a redat fetei libertatea, explicându-i de ce dragostea lor e una imposibilă:
    - A, da, bă. Atunci stai, fă, aici!

    Monday, June 07, 2010

    Sunday, June 06, 2010

    Nişte seriale

    În urmă cu vreo multe zile, Elena a făcut o listă cu nişte seriale, după care a zis "Alo, bă! Tu la ce filme te uiţi?". Şi Gogu Kaizer a stat vreo multe zile să se gândească - nu pentru că nu ar fi ştiut la ce filme se uită, ci pentru că nu ştia dacă îi este lene să facă lista aia sau nu. Şi azi a aflat răspunsul, lol.

    Când era mai prunc de felul lui, Gogu Kaizer se uita fascinat la:

    - Dosarele X - Mulder rula fin, Sculea era pe felie. Gogu Kaizer se uita la fiecare episod, dar azi nu-şi mai aminteşte decât genericul.
    - La limita imposibilului - Meserie. Rulează acum pe AXN, parcă.
    - Transformers - Era printre primele animaţii de pe-atunci. Era mişto, akşuly, iar lung-metrajele şi-au bătut joc de toată ideea.
    - Married with children, Friends, Seinfeld - La astea se uită şi acum.
    - Hercule & Xena - Ăştia rulau fin când îi băga ProTv-ul dimineaţa, în weekend. Kevin Sorbo spărgea tot, jur. Xena era cam psihopată.
    - Stargate - Păi nu?
    - Star Trek: The next generation - Picard rula fin (acuma cică e Sir Picard).
    - The Fresh Prince of Bel-Air - Forevăr epic, zic.
    - 3rd Rock from the Sun - Atunci i se părea funny. Acum e fail :<
    - şi probabil mai sunt, dar e dimineaţă, frate.

    Acum, Gogu Kaizer mănâncă popcorn la:
    - Grey's Anatomy - După ce Scorpy l-a bătut la cap vreo două zile cu "Hai, că e cul, e funny, astea". Gogu Kaizer, ca un bleg, a crezut-o. Dar s-a dovedit a fi mai tare decât se aştepta, deşi ar bate-o pe Meredith Grey zi şi noapte, for ever ever.
    - House MD - Mai mult din inerţie, că toate episoadele sunt la fel.
    - Heroes - Un serial enervant de prost.
    - Lost - A ajuns pe la sezonul 3. Îi pare rău că s-a apucat de el.
    - Cougar Town - Are nişte faze uber funny, lol.
    - 30 Rock - Ăştia rulează fin.
    - Scrubs - Cul până la sezonul 7, aşa.După ăsta devine cel mai idiot serial evăr.
    - Battlestar Galactica - Finalul a fost o cretinitate absolută.
    - Dexter - S-a plictisit undeva pe la sezonul al doilea.

    Şi cele mai tari evăr:
    - That 70's Show - A fost singurul serial la finalul căruia lui Gogu Kaizer i-a părut rău că s-a terminat.
    - Farscape - Personaje foarte cul. Crichton era genial. O combinaţie foarte mişto de SF, umor, acţiune, dramă (cred că era şi de-asta pe-acolo) şi încă ceva.

    Dacă ştiţi voi, de felul vostru, alte seriale cul, lăudaţi-vă cu ele mai jos. Şi pentru că sunt nişte tute când vine vorba de scris pe blog (mai rău decât Gogu Kaizer, lol), zic să vedem la ce seriale se uitau/uită Goja şi LittleBro.

    Friday, June 04, 2010

    adidas Originals e făcut din câştig

    E uber culăreanu cum îşi promovează băieţii de la adidas colecţia Star Wars. În episodul de azi - Star Wars Cantina 2010, cu Daft Punk, David Beckham, Snoop Dogg, Ciara şi alţii:



    Primul episod a fost ăsta.

    Wednesday, June 02, 2010

    Romanians

    Nu ştiu despre voi, dar eu abia acum am citit articolul despre români de pe Encyclopedia Dramatica şi m-am crăcănat de râs. Na d-aici nişte citate:
    • Romania is considered by most experts to be the Earth's epicenter of all known epic fail.
    • Mircea Geoană, the social democratic candidate and former ambassador to Dumbfuckistan. He has been called a retard by his boss, Ion Iliescu.
    • The Romanian word for business is bishnitza and no self respecting Romanian business man would ever miss a bribe.
    • The country's main exports are gypsies and fail. 
    Fun Fact : saying that Romania has an economy is a self-sustained joke.

    Favorite Pass times include: 
    • Beating the shit of of each other at soccer matches.
    • Emigrating and once inside the foreign land, harassing the natives. 
    Here are a few ways to make friends with them:
    • Ask them about the King of Romania, Guţă.
    • Become someone in the goverment and steal from them.
    • Remind them they elected two of the most retarded people in Romanian Politics, Vadim Tudor (a anti-Hungarian psycho with territorial demands for Romania from all neighbouring countries) and Elena Băsescu (The president's daughter who used money from the Ministry of Tourism to pay for her EU parlament campaign; There was a lot of drama over this.) 

    Famous Romanians
    • Cristian Tudor Popescu - Angry bald man who comes on talk shows and constantly bitches about how retarded Romanian politicians are.
    • Puya - A gangsta rapper that went dark side. He now combines hip-hop with manele. 
    • Nicolae Guţă - Romania's greatest musician and intellectual. Invented the manele. 
    You'd think that a country would have an official webpage. Romania doesn't because they are not yet aquainted with advanced technology such as electricity or soap.

    Cum ziceam, tot articolul e aici.

    Monday, May 24, 2010

    Cea mai poză cul

    Băi, mă întreabă Tomata cu scufiţă care e cea mai cul poză pe care am făcut-o eu cu mâna mea, dar atât de cul încât s-o fac tablou, iar eu, ca un flauşat ce sunt, nu pot să mă decid. Adică am de ales între astea două:

    Varianta A ('place mie cu verdeaţă şi alte alea):

    Varianta B ('place mie cu nori, cu astea):

    Deci dacă ar fi, aş băga nişte fotoşop peste pozele astea două astfel încât să iasă una singură. Când zic că aş băga nişte fotoşop mă refer la faptul că le-aş lipi una lânga alta astfel încât să iasă o singură poză, că la atât se rezumă skillul meu de fotoşop :<

    Şi pentru că a făcut cam 800 de mii de poze în ultima vreme, trebuie să-i întreb pe Dominus şi pe Miţă: hauziţi, mă, care e cea mai mişto poză pe care aţi făcut-o voi cu aparatale voastre? M?

    Dragă Meredith Grey

     Poţi să mori în beznă, mulţumesc?

    Friday, May 21, 2010

    Flauş şi Berilă - Telefonul

    [În faţa unui magazin de telefoane]

    Berilă (arătând către un telefon next-gen): Uite pe-ăla, moşule. Are touchscreen, are wi-fi, card, usb, are tot ce-ţi trebuie...
    Flauş (deloc impresionat): Are cameră de 5 Mp. Ce rahat fac doar cu 5 Mp? Am văzut pisici care aveau mai mulţi Mp, se uitau la tine şi arătau de parcă-ţi făceau poză, jur.
    Berilă (arătând către alt telefon): Atunci ăstălalt. Are 8 Mp. Da' n-are card...
    Flauş (mega stupefiat): Ce-a fa', bo$$? Fără card? Păi m-am tâmpit la cap? (ridicând tonul) Mie-mi trebuie să aibă spaţiu, moşule! Mie-mi trebuie să pun o grămadă chestii pe el! (liniştindu-se, uitându-se în vitrină) Pana mea, am văzut cai care aveau mai mult spaţiu... Puneai chestii pe ei şi tot mai puteai să pui...
    Berilă: Bă, ai dreacu', de ce n-or face şi ei un singur telefon cu tot ce-ţi trebuie, nu ştiu...
    Flauş: Ete, macarena, şi cu tine-acuma... Dacă l-ar face, n-ai mai avea nevoie să-ţi iei alt telefon, îl iei pe-ăla şi gata. De-asta le inventează ăştia pe rând, la un an, doi diferenţă, să mai facă şi ei vânzare. Ţi-l iei pe-ăsta, peste un an apare ăla mai bun, îl vinzi pe-ăla vechi, ţi-l iei pe-ăsta nou. E ca circuitul apei în natură, săracule... Dar ia hai, mă, să intrăm în magazin!

    [În magazin, alte 4-5 persoane căscând gura pe-acolo, încă unul la biroul de rate]

    Angajată (zâmbind către cei doi, care intraseră în proporţie de 18% în magazin): Bună ziua! Numele meu este Ioana, vă pot ajuta cu ceva?
    Berilă (arătând către Flauş): Dea, am venit să-şi ia un telefon. (uitându-se în jur) Ce-aveţi pe-aici mai jmeker, aşa?
    Ioana (zâmbind for ever): Păi haideţi să vă arăt noul iPhone 4G...
    Flauş (nelăsând-o să termine, realizând că se uita la ţâţele ei): Ne, ne, ne! Nu iPhone. Mai jmeker decât iPhone, ce dreacu'... La ăla nu poţi să pui mp3-uri ca ton de apel, deşi suportă formatul, fi-r-ar ai dreacu' cu Apple-ul lor...
    Berilă (şocat): Cum, mă, merge să cânte mp3-uri, dar nu poa' să le pună ca ton de apel?
    Flauş: Da, mă, îţi jur! Păi mp3-urile sunt pe mai multe canale, logic, da' nu ştiu de ce, frate, nu ştiu... Am văzut căruţe care ştiau să pună mp3-urile ca ton de apel. Treceau pe lângă mine şi se auzeau mp3-urile, jur.
    Berilă (şocat zdravăn): Bă, da' ăştia sunt nesimţiţi, frate... Şi ca de-ai dreacu' o să scoată unul la anul care o să ştie să pună mp3-urile ca ton de apel, este?
    Flauş: Ai văzut? Ai prins ideea. (către Ioana) Deci ce-aveţi jmeker pe-aici?
    Ioana: Păi 4G-ul e cel mai nou produs pe care îl avem...
    Flauş (revenind între timp la ţâţele Ioanei): Dea? Păi atunci pierdem timpul... (uitându-se la mecla ei) Hai să-ţi las numărul meu de telefon, mă suni când vă vine marfă nouă. Scrie acolo: zero şapte...
    Ioana (evazivă, la fel ca pantalonii pe care îi purta): A, ă, nu ştim când ne vine marfă nouă, puteţi verifica dvs. din când în când la orice filială, mai aproape de dvs...
    Flauş: Dă, că scriu eu numărul. (vorbind cu el) Deci zero şapte... Stai, ce număr am... Zero şapte... Sau zero zero şapte... Ştiu că mi-am luat d-ăla personalizat, să arate ca al lui James Bond...
    Berilă: Zi, mă, vrei să te sun, să vezi numărul?
    Flauş: Nu, prostule, că atunci când mă suni tu, îmi apare numărul tău, nu al meu.
    Berilă: Păi zi cum vrei să facem atunci!
    Flauş: Stai, te sun eu şi tu îmi zici ce număr îţi apare.
    Berilă: A, aşa, bravo!

    [Flauş dă un bip scurt, cât să se aprindă ecranul telefonului lui Berilă, şi închide]
    Berilă: Băăă, ce faci, mă? N-am apucat să văd decât zero şapte şi-atât!
    Flauş: Phaoloo, prostule, păi zero şapte ştiam şi eu! Ia, mai vezi o dată!

    [Aceeaşi chestie]
    Berilă: Băi, apare zero şapte şi tu-l închizi! Lasă-l să sune, că nu te taxez...
    Flauş (cedând): Bă, ia dă-l dreacu', mai venim săptămâna viitoare. (către Ioana) Hai că mai revenim noi. (făcându-i cu ochiul) Mersi fain.
    Ioana: Tocmai ne-au venit produsele, să ştiţi. Abia peste o lună se livrează altele...
    Flauş (în timp ce se îndrepta către ieşire) : Nu-i problemă, eu îmi schimb telefonul în fiecare lună, îmi place să fiu la zi.

    [În faţa magazinului]

    Flauş: Bă, dar săraci erau ăştia, mă. Numai telefoane vechi şi naşpa aveau.
    Berilă: Da, să mor. Am văzut somalezi mai aprovizionaţi decât ăştia. Ar trebui să se reprofileze, să se facă şaormerie, acolo nu-ţi trebuie chestii noi. (rânjind fasolea) Da' ai văzut ce ţâţe mari avea aia, moşule?
    Flauş: Băi, nebunule, n-ai văzut cum se pierduse când am luat-o tare? Să moară Bibi, nu mai ştia ce mai are în magazin, nu mai ştia pe ce planetă e, nimic.
    Berilă: Îmi plăcea cum îi veneau pantalonii ăia evazaţi, să moară...
    Flauş (întrerupându-l): Evazivi, prostule. Doarme pământul sub tine de deştept ce eşti. Am văzut pietre mai inteligente decât tine...

    Wednesday, May 19, 2010

    Faza cu tancul

    Într-o zi random de vară, când Gogu Kaizer era mic (cred că avea vreo 7-8-9 ani sau ceva de genul, poate mai puţin, abia începeau să-i crească unghiile de la picioare), Bătrânul Tom a venit de la serviciu să ia ceva de acasă. Împiedicându-se de Gogu Kaizer prin casă, care nu ştia decât să-i stea în drum şi să-l întrebe dacă i-a adus ceva bun de la magazin, s-a uitat la el şi i-a zis:
    - Pff, băi, magazinul era închis, astea, sanki, vrăjeală, zic. Dar uite, nu vrei să mergi cu mine la unitatea militară, să vezi care e treaba pe acolo?

    Probabil plictisit de jucat cu păpuş maşinuţele (n-avea CounterStrike sau Xbox pe vremea aia, cum au puradeii din ziua de azi, care se nasc cu ele în braţe), Gogu Kaizer a zis că "Bine, moşule, dacă tu insişti". Însă se vedea pe faţa lui că era reticent şi neîncrezător - la urma urmei, cu ce putea să-l impresioneze pe el, Gogu Kaizer, o unitate militară?

    Ajunşi la faţa locului, Bătrânul Tom a rezolvat rapid ce mai avea de rezolvat şi l-a condus apoi pe Gogu Kaizer către "garajul" cu tancuri. Era o ditamai hala - imensă, frate - în care erau parcate câteva tancuri (restul cică erau erau duse la "Pimp my ride"). Bătrânul Tom l-a pescuit pe Gogu Kaizer de un crac şi, după ce l-a târât vreo cinci minute prin garaj, l-a plasat într-un tanc. După care a început să-i explice entuziasmat ce fac toate cele 800 de butoane, manete şi acareturi pe care le avea tancul în cabină. I-a explicat cum se porneşte, cum se conduce, cum să vadă afară prin vizor şi ce poate să facă un tanc. Gogu Kaizer, fascinat, asculta atent şi băga la cap.

    La un moment dat, Bătrânul Tom a fost chemat de un coleg să nu ştiu ce. Înainte să plece, i-a zis lui Gogu Kaizer ceva de genul "Hai că eu trebuie să ma duc să vorbesc cu Gigel. Stai aici cuminte şi nu apăsa pe nimic, că ne ducem dreacu' toţi". Şi a plecat. Gogu Kaizer, copil ascultător, s-a conformat vreo trei secunde, cât i-a luat Bătrânului Tom să iasă din tanc, şi apoi i-a dat "ignore". După vreo jumătate de oră, Bătrânul Tom s-a întors să-l ia pe Gogu Kaizer şi să plece cu el acasă, "că poate îl căuta mă-sa". Coincidenţa face ca imediat ce l-a scos din cabină, Bătrânul Tom să înceapă să râdă. Dar nu oricum, ci cu spume, ca în dicţionar.

    Aparent Gogu Kaizer, plictisindu-se în tanc, a început să mişune prin cabină. Cum tancul nu e tocmai cel mai igienic loc din lume, Gogu Kaizer l-a făcut să fie igienic apăsând pe toate chestiile, lipindu-şi creierii de toate vizoarele alea, întinzându-se la podea să asculte dacă tancul e pornit şi tot aşa. Drept urmare, a ieşit de acolo cam negru (#7b7b7b în Photoshop, mai exact). Ceea ce l-a amuzat teribil pe Bătrânul Tom, pentru că Gogu Kaizer era un ghemotoc de om, negru din sprâncene până-n tălpi şi cu o meclă nevinovată de "gravitaţia a fost de vină, frate". "Bwahahah, stai să te vadă mă-ta, hehehe!", l-a informat Bătrânul Tom.

    Spre satisfacţia lui Gogu Kaizer, chestia asta nu l-a mai amuzat pe Bătrânul Tom după ce au ajuns acasă şi l-a predat pe Gogu Kaizer mai departe, la doan'ţătoare, a cărei reacţie n-a fost cum o prevăzuse el. Mai degrabă a fost una de "Aolo, du-l înapoi de unde l-ai luat. Mai e în garanţie?". Pentru că-i văzuse rânjetul de pe meclă şi hotărând că Gogu Kaizer n-are voie să câştige, Bătrânul Tom i-a mărturist lui Gogu Kaizer că tancul în care îl băgase era scos din funcţiune, n-avea baterii, n-avea ghiulele sau alte chestii cum îşi imaginase Gogu Kaizer. Cu alte cuvinte, nu era un tanc adevărat, pentru că, practic, era un tanc de jucărie.

    Tuesday, May 18, 2010

    Tâmpenia pe care a visat-o Gogu Kaizer săptămâna trecută

    Gogu Kaizer era pe plaiurile natale, stând relaxat pe bancă la soare şi sorbind un cico. Apare Bătrânul  Tom, care dă drumul la televizor, să vadă ştirile. Nu trece mult şi băieţii bagă reclame. Prima - una la tampoane. Gogu Kaizer zâmbeşte ironic, gândindu-se că şi-au targetat foarte prost reclama, pentru că singurele persoane care se uitau la televizor atunci erau el şi Bătrânul Tom. Moment în care Bătrânul Tom exclamă un "Looool!" şi continuă cu un "Prost şi-au mai targetat ăştia reclama".

    Ca orice mascul savant de vârsta lui, Gogu Kaizer a făcut nişte conexiuni dampulea şi a decis că Bătrânul Tom e un fel de Darth Vader şi că îi citeşte gândurile. Ca să-şi testeze teoria, s-a gândit că "Pfff, nu mai am cico. Ar merge o bere de la frigider". Nu trec două secunde, că Bătrânul Tom se ridică şi zice "Băi, dar nu bem şi noi o bere rece?", îndreptându-se cu paşi repezi către frigider (Notă, zic: Bătrânul Tom nu posedă paşi repezi. De când îl ştiu, are o singură viteză de mers. Aşa că ori merge încet, ori cu maşina. Cu alte cuvinte, când se grăbeşte merge cu 130 km/h. E cam greu să ţii pasul cu el.).

    Gogu Kaizer, uşor stupefiat, dar în acelaşi timp entuziasmat de descoperirea lui, începe să aplaude. Habar n-am de ce, pentru că mai face chestii d-astea. Sorbind din bere, mândru că bănuiala i-a fost confirmată, începe să calculeze cum ar mai putea folosi chestia aia în avantajul lui. Şi îşi aduce aminte că, atunci când era mic, Bătrânul Tom l-a luat pe Gogu Kaizer la el la serviciu şi l-a plimbat puţin cu tancul (tru story, bro)(o să revenim asupra ei în 4 minute, lol). Şi doar ce s-a gândit că s-ar plimba cu tancul, că Bătrânul Tom s-a ridicat zicând: "Bă, eu mă duc să scot tancul din garaj. Mergi cu mine să tragem nişte ghiulele aiurea?".

    Rânjind ca un superstar (cu sclipici pe dinţi, adică)(nu ştiu ce pastă de dinţi folosesc ăia, frate), Gogu Kaizer se urcă în tanc, care tanc, în loc de butoane, manete şi alte acareturi, avea un controller de Xbox. Gogu Kaizer porneşte tancul şi iese din garaj prin garaj. Bătrânul Tom, inexplicabil de relaxat, comentează nepăsător: "Lasă, că-i dăm Restore Item".

    Când au ajuns într-un loc aiurea, Gogu Kaizer a început să tragă ghiulele aiurea. La un moment dat aiurea, Bătrânul Tom îl atenţionează pe Gogu Kaizer:
    - Haide, băi, ce faci? Dă-i reload!
    - Nu găsesc butonul, nu'ş ce dracu' are, răspunde într-un final Gogu Kaizer, încercând toate butoanele.
    - Dă-ncoace, intervine Bătrânul Tom, încercând să-i ia controllerul din mâini.
    - Nu, stai că trebuie să-l găsesc, ddf! se ambiţionează Gogu Kaizer, puţin frustrat că jocul îi prezintă un challenge căruia nu poate să-i dea de cap.
    - Dă-l mai încet, măcar, de ce l-ai dat aşa tare? revine Bătrânul Tom.
    - Stai, dom'le, că acuma îl găsesc, răspunde Gogu Kaizer.
    - Gogule, dă-mi odată telecomanda, se enervează Scorpy (ha!).
    - Ăăaa, ce? scoate Gogu Kaizer capul din pernă puţin bulversat.
    - Dă-mi telecomanda, nu mai schimba aiurea posturile alea, îl bruschează Scorpy cu un cot în rinichi în timp ce se urca pe el (şi nu ca să facă sex, cum credea Gogu Kaizer, ci ca să-l imobilizeze şi să-i provoace nişte durere în caz că nu-i dă telecomanda :< ).

    Aparent, lu' Scorpy nu-i place CNN dat la volum maxim. Cică o trezeşte sau ceva de genul. Numai figuri, pfff!