"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 2

Şi cum sta feciorul cel mic pe gânduri şi nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de virginita ruşine, numai iaca se trezeşte dinaintea lui cu o babă gârbovită de bătrâneţe, care umbla după milostenie (milostenia e un fel de marijuana cu aromă de ulei de motor, e uber rară de felul ei)(şi când a apărut baba, ăsta a zis că poate să amâne treaba cu virginita ruşinea, că nu era urgentă).
- Tinere fecior, îmi pare rău pentru tine că plângi ca o fetiţă şi o să te las să termini, dar Beyoncee a plâns cel mai mult şi cel mai mişto în videoclipul ăla al ei cu "tu di airport" sau ceva de genul. Ia, mai bine prestează şi tu nişte milostenie la baba.
- Ia lasă-mă, frate, în pace, că şi-aşa am alte probleme pe cap! zise prinţ feciorul numărul 3.
- Haoleu, citi-ţi-aş folderul de spam din mail, spune tu babei care e problema, poate ştie ea care e faza.
- N-auzi, babo, să mă laşi? De la una ca tine crezi că aştept eu ajutor? Am sunat deja la 911, cum mi-a zis Anda Adam, aşa că jet!
- Băi, puţă! Bagă mare şi zi-mi care e treaba, că n-am timp de pierdut. Trebuie să ajung şi la alţi fraie... feciori de împărat, să ştii, şi chiar n-am chef de figurile astea ale tale.

Vizibil impresionat de abilităţile de Jedi ale babei, feciorul scoase un joint din buzunar şi-l pasă babei pe furiş, să nu-l vadă nimeni, deşi erau singuri în grădină.
- Ok, babo, ia d-aici. Ciocu' mic şi joc de glezne, da?
- Oho, aşa prietene, zise baba. Uite care e manevra: eu mi-am luat concediu săptămâna asta şi plănuiesc să mă plimb. Nu ştiu, o să iau maşina şi o să dau o fugă până la Sibiu. O să mă duc pe Transfăgărăşan şi o să mă întorc pe Valea Oltului. Tu ce crezi: ar trebui să-mi iau haine groase la mine sau nu?
- Ăăăă, stai, nu era vorba ca TU să îmi rezolvi dilema MIE şi nu invers? Şi, pe lângă asta, o să faci vreun popas până în Sibiu? Adică o să rămâi peste noapte pe undeva? Că dacă nu rămâi, n-are rost să-ţi iei.
- Mă, aşa mă gândeam şi eu. Acuma fii atent: du-te la tată-tău şi cere să-ţi dea calul, armele şi hainele cu care a fost el ginerică, dar nu p-alea din noaptea nunţii. Atunci ai să te poţi duce unde n-au putut merge fraţii tăi, pentru că tu o ai mai mare, motiv pentru care ţi-a fost scris de sus să-ţi fie dată această cinste. Acuma, orice-ar fi, nu-i spune lu' tată-tău "lasă-mă, papa, la mare". Nu suportă melodia aia, plus că el e fan 3rei Sud Eşti. Hainele despre care ţi-am vorbit sunt vechi şi ponosite, şi armele ruginite, iară calul ai să-l poţi alege punând în mijlocul hergheliei o tavă plină cu jăratic, şi care dintre cai a veni la jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăţie şi are să te scape din multe primejdii, să fac spume dacă te mint. Cam atât. Hai că eu am tăiat-o, că trebuie să ajung la RoBlogFest. Am citit în blogul de cristal că o să cânte Moga anu' ăsta şi eu inimă Moga. Ciaules, bulan!

Baba îşi aprinse jointul şi începu să alerge în cel mai crăcănat mod posibil, având grijă să-şi bălăngăne mâinile pe traiectorii diferite şi încercând să se redreseze după fiecare palmă pe care şi-o dădea din greşeală în creieri. A mers aşa vreo 50 de metri, după care şi-a fu dat o palmă mai zdravănă şi a leşinat într-un şanţ, cu toţi cracii în sus şi în cel mai inestetic mod posibil. Feciorul cel mic, după ce şi-a revenit din căscat gura cu balele curgându-i până la genunchi, se duse glonţ la tată-său:
- Băi, tată, am rumegat puţin la rece toată chestia şi am hotărât: vrea şi gura mea să încerce. Nu vreau să înceapă ăştia doi cu glumele alea lor că sunt fetiţă şi că eu sunt ăla mic şi răsfăţat care nu trebuie să facă nimic niciodată, aşa că mai bine plec şi eu.
- Feciorii mei mai mari! zise Crai către cei doi feciori ai lui mai mari. Puţină atenţie, vă rog...
- Vai, frate, iar s-a îmbătat ăsta, zise feciorul cel mic în sinea lui.
- Surioara voastră mai mică tocmai a zis că vrea să încerce şi ea să se ducă la Verde, acolo, şi să facă treaba aia de care zicea Verde, zise Crai în continuare.
- Mă, când dracu' a avut ăsta timp să bea fără noi, moşule? şopti feciorul numărul 1 către feciorul numărul 2.
- M, undev în Balcan, lasă "când", tu l-ai văzut să plece de pe tron? Ăsta e ca Dart Vade, undev în Balcan, îţi zic eu. Sau mai rău, e un ninja. Da, un ninja, frat, zise feciorul numărul 2.
- Undev în Balcan...
- Ce?
- Ai uitat un "undev în Balcan"...

Începând să se plictisească de discuţiile fraţilor lui, feciorul numărul 3 făcu un pas în faţă:
- Băi, tată, eu zic că e de datoria mea să încerc. Numai dă-mi calul, armele şi hainele cu care ai fost tu ginerică şi-am plecat.
- Ce? Te-ai tâmpit la cap? Cine naiba mai ştie pe unde mai e calul ăla? Cred c-a şi murit, pentru plângând afară tare! Iar faza cu hainele de ginerică? Nu ţi-am povestit că n-am mai putut să dau jos floarea şi euroii din piept? A înfipt mă-ta acul ăla în ele de parcă aş fi fost vampir, frate. Abia l-am scos din mine.
- Băi, asta e treaba mea, da? Zi-mi dacă mi le dai sau nu, ca să ştiu dacă mă duc să mă uit la Esmeralda sau plec.
- Gata, fată, nu trebuie să ţipi. Poţi să iei ce vrei, zic. Numai calma, tranquilia, astea.

Şfârşitul episodului 2, că mi-e cam somn