Showing posts with label Dampulismul zilei. Show all posts
Showing posts with label Dampulismul zilei. Show all posts
Friday, August 05, 2011
Tuesday, January 25, 2011
Tuesday, December 14, 2010
Friends, s11e01
În săptămâna de dinaintea goldului, Gogu Kaizer stătea relaxat pe o canapea într-o sufragerie random. Canapeaua, venită la set cu două fotolii meseriaşe, în care te aşezi şi uiţi tabla înmulţirii cu 7 de lene, era aşezată în faţa unui mare televizor. Gogu Kaizer probabil se juca ceva, pentru că altfel nu-şi explică existenţa duetului canapea - televizor mare.
Aşa. Pe canapea, în dreapta lui Gogu Kaizer, şi pe cele două fotolii, stăteau la fel de relaxaţi ca şi el vreo trei zombie. Acuma, orice om normal s-ar fi trezit în momentul ăsta, pentru că nah, sunt nişte zombie lângă tine ffs, iar tu visezi, dar nu ştii că visezi, deci bagi nişte isterie, nişte urlete, nişte râgâieli sau ce mai ai tu la îndemână şi te trezeşti căzând din pat. Dar Gogu Kaizer nu, el dă "skip" la partea asta şi, ca un tulburat psihic ce e, prestează despre jucat pe ditamai televizorul şi despre socializat cu zombie ăia.
Pentru că toată scena i se părea la fel de plauzibilă ca un concert de-al lui Hruşcă de sărbători, Gogu Kaizer comenta în timp ce zombie-ul din dreapta lui dădea damage la ce se juca el acolo. În secunda în care personajul zombie-ului moare, iar pe ecran îi apare "Game Over", Gogu Kaizer explodează în glume de clasa a treia, copleşit de unicitatea momentului. Ceea ce, în momentul de faţă, pare perfect logic, pentru că, nah, cât de des ai ocazia de a face mişto de un zombie, rait? Aşa că Gogu Kaizer a apăsat CapsLock şi a început să recite, făcându-şi fleaşcă interlocutorul din cauza entuziasmului:
- Ha, ai murit, eşti vărzălău! Cam trist pentru tine, că eşti mort şi aici, şi acolo, în joc. Cât de bolovan poţi să fii? Tu asta faci de felul tău? Pe unde te duci, mori? Ai scris asta în CV? M? Bwahahah! Ai fi super meseriaş la "Mori în Beznă™". A, băi, să joci Limbo, acolo trebuie să mori ca să poţi trece mai departe. E făcut special pentru tine, bwahahah! Frate, şi ai crede că unu' ca tine are experinţă la faza asta - a murit o dată, a doua oară gata, pa, flirtează cu momentul impactului. Hai nu mai face faţa asta, că poţi să dai "Try Again"...
Şi Gogu Kaizer îl loveşte prieteneşte în umăr. Fix în acelaşi timp, zombie-ul încearcă să-i dea replica lui Gogu Kaizer, însă eşuează lamentabil: când articulează prima consoană, îi cade mandibula. Pentru o secundă, Gogu Kaizer se blochează. Nu-i vine să creadă că asistă la aşa ceva şi nu se poate decide cum să reacţioneze. Se uită la ăla cum îşi adună dinţii de pe canapea şi cum îşi pune mandibula la loc şi îl ia la modul cel mai serios:
- Mă, înţeleg că te plictisesc, dar să caşti în halul ăsta mi se pare lipsă de bun simţ...
- A, ha. Ha. Ha. Da, mă, să fii tu zombie şi pe urmă să vorbeşti.
- Meh, păi aş fi un zombie mult mai meseriaş decât tine. În primul rând, mi-aş acoperi gura când aş căsca...
- A, ha. Ha. H... şi pow! îi cade mandibula din nou.
De data asta, Gogu Kaizer nu mai ezită şi se crăcănează de râs. Tot atunci se şi trezeşte. Sfârşit :<
Aşa. Pe canapea, în dreapta lui Gogu Kaizer, şi pe cele două fotolii, stăteau la fel de relaxaţi ca şi el vreo trei zombie. Acuma, orice om normal s-ar fi trezit în momentul ăsta, pentru că nah, sunt nişte zombie lângă tine ffs, iar tu visezi, dar nu ştii că visezi, deci bagi nişte isterie, nişte urlete, nişte râgâieli sau ce mai ai tu la îndemână şi te trezeşti căzând din pat. Dar Gogu Kaizer nu, el dă "skip" la partea asta şi, ca un tulburat psihic ce e, prestează despre jucat pe ditamai televizorul şi despre socializat cu zombie ăia.
Pentru că toată scena i se părea la fel de plauzibilă ca un concert de-al lui Hruşcă de sărbători, Gogu Kaizer comenta în timp ce zombie-ul din dreapta lui dădea damage la ce se juca el acolo. În secunda în care personajul zombie-ului moare, iar pe ecran îi apare "Game Over", Gogu Kaizer explodează în glume de clasa a treia, copleşit de unicitatea momentului. Ceea ce, în momentul de faţă, pare perfect logic, pentru că, nah, cât de des ai ocazia de a face mişto de un zombie, rait? Aşa că Gogu Kaizer a apăsat CapsLock şi a început să recite, făcându-şi fleaşcă interlocutorul din cauza entuziasmului:
- Ha, ai murit, eşti vărzălău! Cam trist pentru tine, că eşti mort şi aici, şi acolo, în joc. Cât de bolovan poţi să fii? Tu asta faci de felul tău? Pe unde te duci, mori? Ai scris asta în CV? M? Bwahahah! Ai fi super meseriaş la "Mori în Beznă™". A, băi, să joci Limbo, acolo trebuie să mori ca să poţi trece mai departe. E făcut special pentru tine, bwahahah! Frate, şi ai crede că unu' ca tine are experinţă la faza asta - a murit o dată, a doua oară gata, pa, flirtează cu momentul impactului. Hai nu mai face faţa asta, că poţi să dai "Try Again"...
Şi Gogu Kaizer îl loveşte prieteneşte în umăr. Fix în acelaşi timp, zombie-ul încearcă să-i dea replica lui Gogu Kaizer, însă eşuează lamentabil: când articulează prima consoană, îi cade mandibula. Pentru o secundă, Gogu Kaizer se blochează. Nu-i vine să creadă că asistă la aşa ceva şi nu se poate decide cum să reacţioneze. Se uită la ăla cum îşi adună dinţii de pe canapea şi cum îşi pune mandibula la loc şi îl ia la modul cel mai serios:
- Mă, înţeleg că te plictisesc, dar să caşti în halul ăsta mi se pare lipsă de bun simţ...
- A, ha. Ha. Ha. Da, mă, să fii tu zombie şi pe urmă să vorbeşti.
- Meh, păi aş fi un zombie mult mai meseriaş decât tine. În primul rând, mi-aş acoperi gura când aş căsca...
- A, ha. Ha. H... şi pow! îi cade mandibula din nou.
De data asta, Gogu Kaizer nu mai ezită şi se crăcănează de râs. Tot atunci se şi trezeşte. Sfârşit :<
Monday, December 13, 2010
Der Untergang
Prima zi de miercuri a lunii decembrie, o zi mai rece decât un pui abia scos din congelator, dar la fel de îngheţată şi de periculoasă ca un borcan de murături uitat pe balcon în toiul iernii. Frigul lovise mişeleşte o noapte întreagă, pregătind acea zi de miercuri pentru un ger sinistru şi inutil. Totul era nemişcat şi parcă acoperit cu o mantie a cărei strălucire era la fel de ameninţătoare pe cât era de răpitoare. Pâlcuri de gheaţă se plimbaseră de colo-colo toată noaptea, iar acum păreau că şi-au găsit un loc în care, în sfârşit, se puteau odihni. Însă în tot acest tablou mai era ceva. Ceva invizibil ochilor tocmai deranjaţi de alarma unui ceas. Ceva ce n-ar fi trebuit să fie acolo, deşi...
În acea zi de miercuri, recitând nişte Şuie Paparude, călare pe calul lui imaginar şi cu ochii întredeschişi (ar fi vrut el să-i deschidă ca la carte, dar îi îngheţaseră pleoapele în poziţia aia din cauza frigului), Gogu Kaizerse târa mergea voios către serviciu. Ieşind de la metrou, trecând de staţia prost poziţionată a lu' 300, Gogu Kaizer se întreba cam cât concediu să-şi ia. "Hopaomgwtf?", îşi întrerupse Gogu Kaizer calculele. "Cască, bă, ochii! Era gata-gata să cazi, e polei pe jos", îşi spuse Gogu Kaizer în timp ce traversa străduţa aia micuţă care urmează după staţia de 300. "Auzi şi tu, polei. Cine l-a mai inventat, frate, şi pe-ăsta? De ce ai vrea să inventezi poleiul? Adică, tu ca inventator, te distrai aşa, la întâmplare, şi ai simţit tu că lipseşte poleiul din ecuaţie. Şi atunci ai prest..."
De aici începe nişte slow motion
Piciorul drept pus pe bordura trotuarului, piciorul stâng gata să-l urmeze. Piciorul stâng câştigă teren, piciorul drept decide că e cel mai bun moment să fie ninja şi fuge undeva la înălţimea umerilor. Piciorul stâng, simţind că pierde toată distracţia, vine după piciorul drept. Restul corpului se sperie şi vrea să plece în direcţia opusă, dar nu reuşeşte decât să se încline. Piciorul drept, realizând că a greşit momentul ciocanului, încearcă să revină la poziţia iniţială. Gogu Kaizer realizează ce se întâmplă şi i se pare amuzant. Începe să-l bufnească râsul.
Piciorul stâng, simţind că a rămas singur acolo, în aer, ca un fraier, se îndreaptă către piciorul drept. Piciorul drept, având chef de glume de şantier, fuge iar sus înainte ca stângul să ajungă la linia de start. Dar ca un adevărat ninja, piciorul stâng îl urmează. Gogu Kaizer se prinde că sunt şanse ca tot corpul lui să intre în jocul ăsta degeaba şi că s-ar putea să cadă fix pe telefon. Decide că e momentul să înjure. Începe cu "Băga...", dar e întrerupt de piciorul drept care se întoarce pe trotuar, urmat la o diferenţă de câteva microsecunde de piciorul stâng.
Runda a treia. Piciorul drept, cu ultimele forţe, încearcă să fugă din nou sus. Ajunge la jumătatea drumului şi se opreşte, neînţelegând ce se întâmplă. Piciorul stâng cedase poleiului şi se întindea pe trotuar. Neavând de ales, piciorul drept se alătură celui stâng, undeva în faţa lui Gogu Kaizer. Tot corpul devine oblic şi Gogu Kaizer decide să încheie magistral toată faza pedepsind trotuarul cu o căzătură, însă poziţionându-şi mâinile astfel încât să apere telefonul. Trotuarul ripostează şi îi dă lui Gogu Kaizer de îl juleşte.
Gata cu slow motion
Gogu Kaizer se ridică nonşalant, se scutură puţin şi pleacă mai departe bolborosind. Verifică telefonul - cul, e ok. Verifică mâna - meh, se putea şi mai rău. Verifică demnitatea - yup, a rămas puţin în urmă, lasă că găseşte singură drumul. Coafura rezistă. "Mama lui de polei, fix de asta aveam nevoie în dimineaţa asta. A, atât e ceasul? Hm, am cam făcut buba la mână. Meh, bine că n-a filmat nimeni, totuşi. Da' dacă puteam, filmam eu, lol, puneam pe youtube, hehe, clar, dada. Uu, au covrigi cu sare la covrigăria de covrigi.Doi covrigi, vărogmersipa. Nom nom nom."
Concluzia - tot articolul ăsta putea fi scris aşa: "Gogu Kaizer a crezut că are aderenţă şi a căzut ca bolovanu' pe stradă". Dar nu, lui Gogu Kaizer îi place să abereze, îi place place place.
La filmările acestui scurt-metraj, "decât" o mână a fost uşor avariată. Niciun telefon nu a fost rănit. Covrigii cu sare n-aveau sare.
În acea zi de miercuri, recitând nişte Şuie Paparude, călare pe calul lui imaginar şi cu ochii întredeschişi (ar fi vrut el să-i deschidă ca la carte, dar îi îngheţaseră pleoapele în poziţia aia din cauza frigului), Gogu Kaizer
De aici începe nişte slow motion
Piciorul drept pus pe bordura trotuarului, piciorul stâng gata să-l urmeze. Piciorul stâng câştigă teren, piciorul drept decide că e cel mai bun moment să fie ninja şi fuge undeva la înălţimea umerilor. Piciorul stâng, simţind că pierde toată distracţia, vine după piciorul drept. Restul corpului se sperie şi vrea să plece în direcţia opusă, dar nu reuşeşte decât să se încline. Piciorul drept, realizând că a greşit momentul ciocanului, încearcă să revină la poziţia iniţială. Gogu Kaizer realizează ce se întâmplă şi i se pare amuzant. Începe să-l bufnească râsul.
Piciorul stâng, simţind că a rămas singur acolo, în aer, ca un fraier, se îndreaptă către piciorul drept. Piciorul drept, având chef de glume de şantier, fuge iar sus înainte ca stângul să ajungă la linia de start. Dar ca un adevărat ninja, piciorul stâng îl urmează. Gogu Kaizer se prinde că sunt şanse ca tot corpul lui să intre în jocul ăsta degeaba şi că s-ar putea să cadă fix pe telefon. Decide că e momentul să înjure. Începe cu "Băga...", dar e întrerupt de piciorul drept care se întoarce pe trotuar, urmat la o diferenţă de câteva microsecunde de piciorul stâng.
Runda a treia. Piciorul drept, cu ultimele forţe, încearcă să fugă din nou sus. Ajunge la jumătatea drumului şi se opreşte, neînţelegând ce se întâmplă. Piciorul stâng cedase poleiului şi se întindea pe trotuar. Neavând de ales, piciorul drept se alătură celui stâng, undeva în faţa lui Gogu Kaizer. Tot corpul devine oblic şi Gogu Kaizer decide să încheie magistral toată faza pedepsind trotuarul cu o căzătură, însă poziţionându-şi mâinile astfel încât să apere telefonul. Trotuarul ripostează şi îi dă lui Gogu Kaizer de îl juleşte.
Gata cu slow motion
Gogu Kaizer se ridică nonşalant, se scutură puţin şi pleacă mai departe bolborosind. Verifică telefonul - cul, e ok. Verifică mâna - meh, se putea şi mai rău. Verifică demnitatea - yup, a rămas puţin în urmă, lasă că găseşte singură drumul. Coafura rezistă. "Mama lui de polei, fix de asta aveam nevoie în dimineaţa asta. A, atât e ceasul? Hm, am cam făcut buba la mână. Meh, bine că n-a filmat nimeni, totuşi. Da' dacă puteam, filmam eu, lol, puneam pe youtube, hehe, clar, dada. Uu, au covrigi cu sare la covrigăria de covrigi.Doi covrigi, vărogmersipa. Nom nom nom."
Concluzia - tot articolul ăsta putea fi scris aşa: "Gogu Kaizer a crezut că are aderenţă şi a căzut ca bolovanu' pe stradă". Dar nu, lui Gogu Kaizer îi place să abereze, îi place place place.
La filmările acestui scurt-metraj, "decât" o mână a fost uşor avariată. Niciun telefon nu a fost rănit. Covrigii cu sare n-aveau sare.
Wednesday, July 28, 2010
Time management
De vreo câteva zile, Scorpy e în concediu, drept pentru care a zis să meargă acele câteva zile la mă pe acasă. În consecinţă, Gogu Kaizer a rămas de capul lui, liber la destrăbălat corect şi conform instrucţiunilor cu bagaboante. Faza nasoală e că asta se întâmplă fix în perioada asta, când Starcraft 2 e instalat pe calculatorul lui, deci nah, priorităţile sunt oarecum stabilite.
Problema e alta. Gogu Kaizer stă la etajul 9. Tot Gogu Kaizer nu se înţelege bine cu înălţimea (îl ia ameţeala chiar şi când se ridică pe vârfuri). Acelaşi Gogu Kaizer a trebuit să dea o fugă pe balcon, să repare nuştiucedracu' la geamurile alea, pentru că bătea vântul şi îi arunca jaluzelele în creieri când se juca el cu spume (am stabilit mai sus cât de mega important era pentrufraier el să se joace). Chestiile alea erau undeva la înălţime, pe exteriorul balconului, deci Gogu Kaizer a trebuit să facă nişte alpinism până acolo şi să se spânzure bine cu nişte şosete sfoară de ceva solid. După ce a leşinat de vreo patru ori pentru că se tot uita în jos când căuta patentul, a reuşit să le repare. Geamurile erau ca şi ieşite din garanţie, iar Gogu Kaizer, deşi mândru de realizarea lui, era ca şi ieşit de la reanimare.
La două minute după faza asta s-a oprit vântul. Asta a făcut ca toată distracţia de mai sus să devină nulă, pentru că timpul mega preţios pe care îl putea folosi la jucat Starcraft 2 a devenit timp pierdut. Partea bună e că a învăţat ceva din chestia asta: data viitoare va alege varianta cu bagaboantele :<
Problema e alta. Gogu Kaizer stă la etajul 9. Tot Gogu Kaizer nu se înţelege bine cu înălţimea (îl ia ameţeala chiar şi când se ridică pe vârfuri). Acelaşi Gogu Kaizer a trebuit să dea o fugă pe balcon, să repare nuştiucedracu' la geamurile alea, pentru că bătea vântul şi îi arunca jaluzelele în creieri când se juca el cu spume (am stabilit mai sus cât de mega important era pentru
La două minute după faza asta s-a oprit vântul. Asta a făcut ca toată distracţia de mai sus să devină nulă, pentru că timpul mega preţios pe care îl putea folosi la jucat Starcraft 2 a devenit timp pierdut. Partea bună e că a învăţat ceva din chestia asta: data viitoare va alege varianta cu bagaboantele :<
Saturday, July 03, 2010
Ofertă de job
Descrierea firmei
S.C. Firmă Random S.R.L. este un lider pe piaţa naţională în făcutul chestiilor. Activitatea firmei e aceea de a face chestii, lucru care nu e deloc uşor aşa cum pare. Chestiile făcute de Firmă Random (de la chiloţi cu imprimeu de leopard până la freza lui Ştefan Bănică Jr.) sunt recunoscute ca fiind cele mai tari din industria chestiilor. Acum, pe timp de criză de nervi, Firmă Random scoate lavânza concurs postul de angajat.
Descrierea postului
Angajatul trebuie să facă tot ce i se spune.
Cerinţe
Persoana pe care o căutăm trebuie:
Beneficii
Persoanele interesate pot depuneşpaga CV-urile unde vor până când avem noi chef. Aplică acum sau îţi spargem faţa!
Asta ca să nu rămână CV-ul ăsta nedepus, lol.
S.C. Firmă Random S.R.L. este un lider pe piaţa naţională în făcutul chestiilor. Activitatea firmei e aceea de a face chestii, lucru care nu e deloc uşor aşa cum pare. Chestiile făcute de Firmă Random (de la chiloţi cu imprimeu de leopard până la freza lui Ştefan Bănică Jr.) sunt recunoscute ca fiind cele mai tari din industria chestiilor. Acum, pe timp de criză de nervi, Firmă Random scoate la
Descrierea postului
Angajatul trebuie să facă tot ce i se spune.
Cerinţe
Persoana pe care o căutăm trebuie:
- Să facă să fie bine
- Să rezolve task-urile înainte să-i fie cerute, eventual înainte să fie gândite şi concepute
- Să ştie foarte bine www, css, asp, php, html, XML, omg, wtf, ffs, Flash, Photoshop, Premiere, Max, Maya, C++, C#, .NET, Java, MySQL, latină, arabă, chineză, klingoniană
- Să nu fumeze, să nu bea, să nu mănânce, să-şi controleze dreacu' vezica până ajunge acasă (Aceste vicii sunt calea către partea întunecată. Viciile duc la pauze, pauzele duc la relaxare, relaxarea duce la timp în care nu munceşti.)
- Să nu aibă blog, cont pe facebook, twitter, yahoo, forumuri etc.
- Să nu aibă păreri (tupeiştii care îşi vor permite să îşi dea cu părerea vor fi biciuiţi patru zile per părere)
- Să aibă maşină propie, pe care să o folosească în interesul firmei
- Să vină cu PC-ul de acasă şi să-şi cumpere programele pe care le foloseşte
- Să nu comenteze când primeşte feedback negativ
- Să nu întrebe de ce tot feedback-ul pe care îl primeşte e negativ
- Să semneze contracte fără să le citească
- Să nu fie nemulţumit (orice nemulţumire se pedepseşte cu moartea, iar la noi poţi să mori de mai multe ori, pentru că avem experţi Voodoo)
- Să aibă cel puţin cinci sau mai multe diplome de master sau doctorat (pentru că noi nu folosim hârtie igienică)
- Să nu fie urât, pentru că nu ne plac oamenii urâţi şi toată lumea ştie că îţi strici imaginea dacă stai de vorbă cu oameni urâţi. Plus că s-a dovedit ştiinţific că nivelul de competenţă e direct proporţional cu felul în care arăţi
Beneficii
- Posibilitatea de a lucra peste program şi în weekend pentru tot restul vieţii
- Pachet salarial amuzant (e atât de mic încât te face să râzi)
- Şansa de a face să fie bine
- Impozit de 87%
- O dată la trei ani, oportunitatea de a se bate într-o arenă, pe viaţă şi pe moarte, pentru o mărire de salariu de 1,3%
- Colegi degeaba care o lălăie toată ziua şi care nu-şi justifică salariul uriaş
- Ocazia de a renunţa la viaţa personală în detrimentul
cooperatifirmei - Posibilitatea de a renunţa la drepturile legale garantate de Codul Muncii pe care le are ca angajat
- Toaletă publică
- Fluturaş de salariu
- Aer gratis
- Asigurare medicală (adică te asigurăm în fiecare zi că n-ai nici pe dracu')
- Acces la limba română
- Interneţi
Persoanele interesate pot depune
Asta ca să nu rămână CV-ul ăsta nedepus, lol.
Friday, June 11, 2010
Poveste de dragoste
Luni seara, într-un exces de lălăială cruntă, Gogu Kaizer şi Titi cel Groaznic (e numele lui adevărat, din buletin) au plecat să caute cadou pentru Dischi Dixi, că făcea românu' nişte ani şi făcea cinste cu alcool.
Şi cum umblau ei brambura pe Magheru pentru că habar n-aveau ce cadou să-i ia lui Dixi, s-au întâlnit cu o ceată de liceeni care tocmai chiuliseră de la ore. Destinul a făcut ca locul intersecţiei să fie unul din secs-şoapele de pe bulevardul ăla.
Simţindu-se masculul alfa al grupului, unul din băieţi a zis să facă o glumă şi a început să tragă de una din fete către secs-şop, încercând s-o convingă şoptindu-i dulci cuvinte de dragoste:
- Hidii, mă, în secs-şop, să vezi şi tu cum arată un prezervativ!
- Du-te, bă, prostule, nu intru eu în secs-şop!
Pentru a-i sări în ajutor fetei maltratate, o colegă de-a ei, mai "împlinită" din punct de vedere al acceleraţiei gravitaţionale, i-a atras atenţia individului:
- Bă, boule, tu nu vezi că aia e bancă? Ai trecut deja de secs-şop, prostule!
Individul, uşor derutat, şi-a întors privirea către ceea ce credea el că era un secs-şop şi a realizat că a depăşit puţin coordonatele "locaţiei" şi că era, într-adevăr, un BRD acolo. Dezamăgit, i-a redat fetei libertatea, explicându-i de ce dragostea lor e una imposibilă:
- A, da, bă. Atunci stai, fă, aici!
Şi cum umblau ei brambura pe Magheru pentru că habar n-aveau ce cadou să-i ia lui Dixi, s-au întâlnit cu o ceată de liceeni care tocmai chiuliseră de la ore. Destinul a făcut ca locul intersecţiei să fie unul din secs-şoapele de pe bulevardul ăla.
Simţindu-se masculul alfa al grupului, unul din băieţi a zis să facă o glumă şi a început să tragă de una din fete către secs-şop, încercând s-o convingă şoptindu-i dulci cuvinte de dragoste:
- Hidii, mă, în secs-şop, să vezi şi tu cum arată un prezervativ!
- Du-te, bă, prostule, nu intru eu în secs-şop!
Pentru a-i sări în ajutor fetei maltratate, o colegă de-a ei, mai "împlinită" din punct de vedere al acceleraţiei gravitaţionale, i-a atras atenţia individului:
- Bă, boule, tu nu vezi că aia e bancă? Ai trecut deja de secs-şop, prostule!
Individul, uşor derutat, şi-a întors privirea către ceea ce credea el că era un secs-şop şi a realizat că a depăşit puţin coordonatele "locaţiei" şi că era, într-adevăr, un BRD acolo. Dezamăgit, i-a redat fetei libertatea, explicându-i de ce dragostea lor e una imposibilă:
- A, da, bă. Atunci stai, fă, aici!
Wednesday, May 12, 2010
Cum să încurajezi corect pirateria de jocuri
Să zicem că eşti român şi că vrei să cumperi un joc. Să zicem că aşa ţi s-a pus ţie pata sau că nu mai vrei să tragi de pe oDC sau de pe torrentz.com sau că vrei să susţii industria sau că vrei tu să ai un joc original în casă sau că i-ai luat XBox lu' fi-tu şi acum urlă după jocuri sau că etc. Să zicem.
De unde cumperi? Nu te duci pe la magazinele astea mai mari, gen Diverta sau Media Galaxy? Păi ba da, că ştii că au şi jocuri de vânzare. În plus, sunt nişte magazine recunoscute, care se respectă, poţi cumpăra cu încredere de acolo. Sau dacă nu cumperi, te duci măcar să te orientezi.
Ajungi în magazin, iei un joc de pe raft, treci pe la casă, îl plăteşti şi pleci de acolo zâmbind şi mândru că te duci acasă cu un joc original - toată chestia nu durează mai mult de 10 minute (hai 2 ore dacă vrei să o lălăi pe acolo). Singura problemă din toată faza asta e că magazinul şi-a bătut joc de tine. La modul grav, nu oricum. Şi asta pentru că tocmai ai cumpărat un joc la un preţ de 4-5-6 ori mai mare decât în mod normal.
Na nişte exemple concrete:
La Diverta, Command & Conquer: Red Alert 3 pentru XBox costă 259,90 RON. Pe shopto.net, costă 9,25 Euro (5,75 jocul + 3,5 taxele poştale). La un Euro de 4,3 RON, asta înseamnă aproape 40 RON (bine, suma exactă e 39,755).
La Media Galaxy, Fallout 3 pentru XBox costă 199,90 RON. Pe shopto.net, costă 19 Euro (15,5 jocul + 3,5 taxele). Deci aproape 82 RON.
La Altex, Call of Duty: Modern Warfare 2 costă 239,90 RON. Pe amazon.co.uk îl găseşti de la 29 de lire (27,46 jocul + 1,5 taxele). Aproape 150 RON (la o liră de 5 RON).
Desigur, lista asta ar putea continua. Dar pe scurt, ce fac magazinele din România e bătaie de joc. Nu ştiu câţi cumpără jocuri de la ei şi nici nu mă interesează. N-am luat niciodată jocuri din magazinele astea şi nici n-o să iau, deci nu mă afectează. Şi chiar nu mă pasionează ce scuze au. Dar să zicem că eşti român şi vrei să cumperi un joc. Decât să-l iei de la magazinele din România, orientează-te şi cumpără-l de pe net. Sau mai bine piratează-l. Ăia care au făcut zile întregi de overtime ca să-l poţi tu juca vor înţelege.
De unde cumperi? Nu te duci pe la magazinele astea mai mari, gen Diverta sau Media Galaxy? Păi ba da, că ştii că au şi jocuri de vânzare. În plus, sunt nişte magazine recunoscute, care se respectă, poţi cumpăra cu încredere de acolo. Sau dacă nu cumperi, te duci măcar să te orientezi.
Ajungi în magazin, iei un joc de pe raft, treci pe la casă, îl plăteşti şi pleci de acolo zâmbind şi mândru că te duci acasă cu un joc original - toată chestia nu durează mai mult de 10 minute (hai 2 ore dacă vrei să o lălăi pe acolo). Singura problemă din toată faza asta e că magazinul şi-a bătut joc de tine. La modul grav, nu oricum. Şi asta pentru că tocmai ai cumpărat un joc la un preţ de 4-5-6 ori mai mare decât în mod normal.
Na nişte exemple concrete:
La Diverta, Command & Conquer: Red Alert 3 pentru XBox costă 259,90 RON. Pe shopto.net, costă 9,25 Euro (5,75 jocul + 3,5 taxele poştale). La un Euro de 4,3 RON, asta înseamnă aproape 40 RON (bine, suma exactă e 39,755).
La Media Galaxy, Fallout 3 pentru XBox costă 199,90 RON. Pe shopto.net, costă 19 Euro (15,5 jocul + 3,5 taxele). Deci aproape 82 RON.
La Altex, Call of Duty: Modern Warfare 2 costă 239,90 RON. Pe amazon.co.uk îl găseşti de la 29 de lire (27,46 jocul + 1,5 taxele). Aproape 150 RON (la o liră de 5 RON).
Desigur, lista asta ar putea continua. Dar pe scurt, ce fac magazinele din România e bătaie de joc. Nu ştiu câţi cumpără jocuri de la ei şi nici nu mă interesează. N-am luat niciodată jocuri din magazinele astea şi nici n-o să iau, deci nu mă afectează. Şi chiar nu mă pasionează ce scuze au. Dar să zicem că eşti român şi vrei să cumperi un joc. Decât să-l iei de la magazinele din România, orientează-te şi cumpără-l de pe net. Sau mai bine piratează-l. Ăia care au făcut zile întregi de overtime ca să-l poţi tu juca vor înţelege.
Friday, April 16, 2010
Metrorex face mişto de călători
De dimineaţă, peronul de la Dristor 2 era plin de oameni. Ultimul metrou plecase de vreo 5 minute. La câteva zeci de secunde a apărut încet-încet un metrou şi, ofcorsea, oamenii s-au priponit buluc în faţa uşilor. 800 de călători pe metru pătrat.
În timp ce românii îşi scoteau reciproc ochii încercând să intre în metrou (pentru că metroul urma să plece în 4 secunde), cineva s-a gândit să le dea un sfat prin boxele expirate din staţie: "Stimaţi călători, pentru evitarea aglomeraţiei, vă rugăm să folosiţi toate uşile de acces ale trenului". Asta în condiţiile în care metroul era uber plin, iar jumătate din cei care erau pe peron rămăseseră pe peron. Reacţii? Unii au râs, alţii i-au explicat ce grade de rudenie există între ei şi posesoarea vocii (era o tanti) şi, mai ales, de ce, nişte alţii au continuat să facă biluţe, iar restul ba ascultau muzică, ba citeau, ba silabiseau Libertatea/Click/Oricealtziarlafeldeinfect.
Dragă Metrorex, pentru evitarea aglomeraţiei, ar fi mai cul să băgaţi trenuri la intervale de două minute. Mai ales dimineaţa sau seara, când ştiţi că oamenii se duc către sau ies de la prestat. Dacă nu ştiţi, e de ajuns să staţi o zi la Victoriei şi să vedeţi când e uber aglomerat. Faza cu sfatul de mai sus a fost ceva de genul "Trebuie să ne despărţim. Nu eşti tu de vină, eu sunt. Nu, stai puţin. Da, tu eşti de vină".
De-asta vă înjură călătorii tot pe voi când faceţi grevă. Nu demonstraţi nimănui că meritaţi salarii mai mari (şi relax, nu-i pasă nimănui că vă afectează statul în subteran toată ziua).
În timp ce românii îşi scoteau reciproc ochii încercând să intre în metrou (pentru că metroul urma să plece în 4 secunde), cineva s-a gândit să le dea un sfat prin boxele expirate din staţie: "Stimaţi călători, pentru evitarea aglomeraţiei, vă rugăm să folosiţi toate uşile de acces ale trenului". Asta în condiţiile în care metroul era uber plin, iar jumătate din cei care erau pe peron rămăseseră pe peron. Reacţii? Unii au râs, alţii i-au explicat ce grade de rudenie există între ei şi posesoarea vocii (era o tanti) şi, mai ales, de ce, nişte alţii au continuat să facă biluţe, iar restul ba ascultau muzică, ba citeau, ba silabiseau Libertatea/Click/Oricealtziarlafeldeinfect.
Dragă Metrorex, pentru evitarea aglomeraţiei, ar fi mai cul să băgaţi trenuri la intervale de două minute. Mai ales dimineaţa sau seara, când ştiţi că oamenii se duc către sau ies de la prestat. Dacă nu ştiţi, e de ajuns să staţi o zi la Victoriei şi să vedeţi când e uber aglomerat. Faza cu sfatul de mai sus a fost ceva de genul "Trebuie să ne despărţim. Nu eşti tu de vină, eu sunt. Nu, stai puţin. Da, tu eşti de vină".
De-asta vă înjură călătorii tot pe voi când faceţi grevă. Nu demonstraţi nimănui că meritaţi salarii mai mari (şi relax, nu-i pasă nimănui că vă afectează statul în subteran toată ziua).
Thursday, April 01, 2010
Un eşec, doi eşeci
Conform unor studii, gluma de mai jos este cea mai slabă glumă de 1 aprilie făcută vreodată. Nunu, stai, nici măcar nu poate fi calificată drept glumă. Sau păcăleală.
E atât de slabă încât nici ăla care a făcut-o n-a râs la ea. Şi asta e condiţia principală la o glumă - trebuie să i se pară amuzantă măcar ăluia care o face (indiferent că e după 0 sau mai multe beri). E atât de slabă încât, după ce am citit-o, am vrut să mă clonez ca să pot să îmi dau palme singur (na aici dilemă - dacă te baţi cu clona ta, înseamnă că te baţi singur?). Şi e atât de slabă încât a trebuit să-mi dau şpagă (eu mie însumi, astea) să nu fac mişto de mine.
Singura scuză plauzibilă e că era dimineaţă şi nu-mi băusem cafeaua. Mâine seară o să trec prin Unirii, o să-mi fac o ştampilă cu "FAIL" (u, sau cu "eşec")(e 20 de RON, lol) şi o să umblu prin oraş cu ea, ştampilându-mă la fiecare semafor. Dacă nu găsesc semafoare multe, mă opresc la unul din ele şi traversez pe-acolo de multe ori.
E atât de slabă încât nici ăla care a făcut-o n-a râs la ea. Şi asta e condiţia principală la o glumă - trebuie să i se pară amuzantă măcar ăluia care o face (indiferent că e după 0 sau mai multe beri). E atât de slabă încât, după ce am citit-o, am vrut să mă clonez ca să pot să îmi dau palme singur (na aici dilemă - dacă te baţi cu clona ta, înseamnă că te baţi singur?). Şi e atât de slabă încât a trebuit să-mi dau şpagă (eu mie însumi, astea) să nu fac mişto de mine.
Singura scuză plauzibilă e că era dimineaţă şi nu-mi băusem cafeaua. Mâine seară o să trec prin Unirii, o să-mi fac o ştampilă cu "FAIL" (u, sau cu "eşec")(e 20 de RON, lol) şi o să umblu prin oraş cu ea, ştampilându-mă la fiecare semafor. Dacă nu găsesc semafoare multe, mă opresc la unul din ele şi traversez pe-acolo de multe ori.
Saturday, February 20, 2010
"J", de la jenant
Ca orice flăcău de vârsta lui, Gogu Kaizer are o pereche de pantaloni pe care îi trage pe el când coboară să ia ceva de la magazin. Ştiţi voi, sunt pantalonii ăia care nu sunt nici urâţi, nici cul, nici noi, nici vechi, purtaţi 10 minute o dată la două zile.
Gogu Kaizer a coborât acu' o jumătate de oră să ia ceva de la magazin. Conform axiomei, şi-a tras acei pantaloni pe el. Blocul în care stă Gogu Kaizer, fiind puţin sub nivelul străzii (e construit în groapă, lol), e prevăzut cu nişte scări cu 8 trepte care oferă locuitorilor posibilitatea de a urca pe trotuar. Ca orice flăcău de vârsta lui, Gogu Kaizer urcă acele scări în fugă, pentru că îi place să ajungă pe trotuar obosit (chiar dacă e el obosit de felul lui).
Horoscopul a făcut ca acu' o jumătate de oră Gogu Kaizer să se afle într-o circumstanţă cam nefavorabilă. În timp ce urca scările alea în fugă, nasturele pantalonilor a cedat sub presiunea exercitată de fabuloasele convulsii ale lui Gogu Kaizer pe care el le numeşte "mers" sau "fugă". Fiind angajat într-o activitate de maximă intensitate (se uita la treptele alea nenorocite, că sunt mici şi e greu să le nimereşti, mai ales când vrei să le parcurgi în fugă), Gogu Kaizer n-a avut timp să reacţioneze, drept pentru care a ajuns pe trotuar cu pantaloni cam pe la genunchi.
Toată chestia asta s-a desfăşurat în mai puţin de două secunde. Mai adăugăm trei secunde în care Gogu Kaizer, ajuns sus, se chinuia să-şi tragă pantalonii la locul lor, ondulându-se frenetic de parcă ar fi fost Anda Adam, şi avem în total 5 secunde jenante. Aţi crede că în astea 5 secunde n-a apucat nimeni să vadă tărăşenia. La fel credea şi Gogu Kaizer, dar s-a răzgândit în momentul în care nişte flăcăi care stăteau liniştiţi într-o Dacie Nova la semafor au scos creierii pe geam şi au început să îl complimenteze pe Gogu Kaizer, să-i dea sfaturi despre igiena corporală şi să-i prezinte buletinul meteo: "Mişto craci, baro$$ane!", "Mai hepilează-te, bă" şi "Ho, bă, că n-a venit vara!". Flăcăii au dat din nou dovadă de viteză de reacţie, pentru că au observat instant că s-a făcut verde la semafor şi că ăia doi din faţa lor n-au plecat în fracţiunea de secundă în care s-a stins halogenul roşu al semaforului, aşa că au început să le explice celor doi cum vin copiii pe lume.
Acuma, zic, are cineva un tutorial despre cusutul nasturilor? Binemulţumeschaipa.
Gogu Kaizer a coborât acu' o jumătate de oră să ia ceva de la magazin. Conform axiomei, şi-a tras acei pantaloni pe el. Blocul în care stă Gogu Kaizer, fiind puţin sub nivelul străzii (e construit în groapă, lol), e prevăzut cu nişte scări cu 8 trepte care oferă locuitorilor posibilitatea de a urca pe trotuar. Ca orice flăcău de vârsta lui, Gogu Kaizer urcă acele scări în fugă, pentru că îi place să ajungă pe trotuar obosit (chiar dacă e el obosit de felul lui).
Horoscopul a făcut ca acu' o jumătate de oră Gogu Kaizer să se afle într-o circumstanţă cam nefavorabilă. În timp ce urca scările alea în fugă, nasturele pantalonilor a cedat sub presiunea exercitată de fabuloasele convulsii ale lui Gogu Kaizer pe care el le numeşte "mers" sau "fugă". Fiind angajat într-o activitate de maximă intensitate (se uita la treptele alea nenorocite, că sunt mici şi e greu să le nimereşti, mai ales când vrei să le parcurgi în fugă), Gogu Kaizer n-a avut timp să reacţioneze, drept pentru care a ajuns pe trotuar cu pantaloni cam pe la genunchi.
Toată chestia asta s-a desfăşurat în mai puţin de două secunde. Mai adăugăm trei secunde în care Gogu Kaizer, ajuns sus, se chinuia să-şi tragă pantalonii la locul lor, ondulându-se frenetic de parcă ar fi fost Anda Adam, şi avem în total 5 secunde jenante. Aţi crede că în astea 5 secunde n-a apucat nimeni să vadă tărăşenia. La fel credea şi Gogu Kaizer, dar s-a răzgândit în momentul în care nişte flăcăi care stăteau liniştiţi într-o Dacie Nova la semafor au scos creierii pe geam şi au început să îl complimenteze pe Gogu Kaizer, să-i dea sfaturi despre igiena corporală şi să-i prezinte buletinul meteo: "Mişto craci, baro$$ane!", "Mai hepilează-te, bă" şi "Ho, bă, că n-a venit vara!". Flăcăii au dat din nou dovadă de viteză de reacţie, pentru că au observat instant că s-a făcut verde la semafor şi că ăia doi din faţa lor n-au plecat în fracţiunea de secundă în care s-a stins halogenul roşu al semaforului, aşa că au început să le explice celor doi cum vin copiii pe lume.
Acuma, zic, are cineva un tutorial despre cusutul nasturilor? Binemulţumeschaipa.
Monday, February 08, 2010
Era să uit de astea
De sesiune (mna, nu se vede foarte bine, dar şi când se vedeee...)(Gogu Kaizer a stat trei minute lângă maşina aia să râdă la faza asta şi încă două să facă poza, că era frig, ningea şi îi cam îngheţa mâna):
De Moga, lol (aTÂT!)(aşa se scrie corect "atât", pentru că e compus dintr-un "a" tandru şi un "tât" urlat, deci cu caps lock, deci aTÂT!):
Scvî (stai, că vin înapoi)(adică brb, na).
De Moga, lol (aTÂT!)(aşa se scrie corect "atât", pentru că e compus dintr-un "a" tandru şi un "tât" urlat, deci cu caps lock, deci aTÂT!):
Scvî (stai, că vin înapoi)(adică brb, na).
Wednesday, February 03, 2010
Bună luni dimineaţa
Într-o zi oarecare de luni, dimineaţa devreme, Gogu Kaizer se mobiliza către serviciu. În acea dimineaţă de luni, din cauza indivizilor de la meteo, era uber gheaţă pe jos. Dar uber, zic. Pentru că îşi uitase aderenţa acasă, Gogu Kaizer nu avea altă variantă decât să meargă foarte ţeapăn, uşor crăcănat şi puţin cam dubios pentru un mascul, pentru că arăta de parcă dansa pe Macarena.
Tot mergând aşa, fără rost, a ajuns pe o străduţă îngustă care duce către serviciu. Gheaţă în stânga, gheaţă în dreapta, gheaţă peste tot. Când mai avea fo dooj de metri până la ieşirea de pe acea străduţa, s-au "spawn-at" nişte vreo 5-6 câini care l-au recunoscut pe Gogu Kaizer (îi citeau blogul şi voiau autograf pe coadă) şi s-au gândit să-l bage în seamă. Au alergat entuziasmaţi către Gogu Kaizer şi au început să facă tot felul de glume proaste, gen lătrat Gogu Kaizerul, tentative de muşcat piciorul sau arătat că ei au aderenţă. Din nou, gheaţă în stânga, gheaţă în dreapta, gheaţă peste tot. Gogu Kaizer, ţeapăn, crăcănat şi dubios de felul lui, nu putea decât să sprechen cu ei şi să le spună chestii de genul "marche d-aici", "jet, mă" sau, conform Nea Mărinului, "bă da' voi n-aveţi serviciu?".
Într-un final, Gogu Kaizer a intrat la magazinul din capătul străzii să-şi ia de-ale plămânului. Câinii s-au oprit acolo, pentru că ei n-aveau bani la ei, iar Gogu Kaizer nu era nebun să-i împrumute, pentru că toată lumea ştie că nemernicii nu-ţi mai dau banii înapoi (îşi cumpără covrigi de toţi banii şi umblă cu ei în coadă)(nah, fiecare cu fetişul lui). Când Gogu Kaizer a ieşit din magazin după 38 de secunde, câinii au realizat că glumele lor n-au fost amuzante şi au început cu faze de-alea gen "Ohai, comansava?", "Ce faci, bo$$?" sau "Baro$$ane, nu l-ai văzut cumva pe Zdreanţă?". Şi, desigur, rânjeau caninii şi dădeau frenetic din coadă, de parcă ar fi avut o Nikită prinsă de ea.
După ce l-au escortat pe Gogu Kaizer fo treij de metri, au realizat că ei nu lucrează la aceeaşi firmă la care lucrează Gogu Kaizer, s-au întors înapoi la "Spawn Point" şi au intrat într-o animaţie de "idle", lăsându-l pe Gogu Kaizer să se întrebe şi-n ziua de azi cât mai e până la salariu.
Concluzia: O săptămână excelentă începe întotdeauna cu nişte câini care te latră.
PS: Stresiunea is over \o/
Tot mergând aşa, fără rost, a ajuns pe o străduţă îngustă care duce către serviciu. Gheaţă în stânga, gheaţă în dreapta, gheaţă peste tot. Când mai avea fo dooj de metri până la ieşirea de pe acea străduţa, s-au "spawn-at" nişte vreo 5-6 câini care l-au recunoscut pe Gogu Kaizer (îi citeau blogul şi voiau autograf pe coadă) şi s-au gândit să-l bage în seamă. Au alergat entuziasmaţi către Gogu Kaizer şi au început să facă tot felul de glume proaste, gen lătrat Gogu Kaizerul, tentative de muşcat piciorul sau arătat că ei au aderenţă. Din nou, gheaţă în stânga, gheaţă în dreapta, gheaţă peste tot. Gogu Kaizer, ţeapăn, crăcănat şi dubios de felul lui, nu putea decât să sprechen cu ei şi să le spună chestii de genul "marche d-aici", "jet, mă" sau, conform Nea Mărinului, "bă da' voi n-aveţi serviciu?".
Într-un final, Gogu Kaizer a intrat la magazinul din capătul străzii să-şi ia de-ale plămânului. Câinii s-au oprit acolo, pentru că ei n-aveau bani la ei, iar Gogu Kaizer nu era nebun să-i împrumute, pentru că toată lumea ştie că nemernicii nu-ţi mai dau banii înapoi (îşi cumpără covrigi de toţi banii şi umblă cu ei în coadă)(nah, fiecare cu fetişul lui). Când Gogu Kaizer a ieşit din magazin după 38 de secunde, câinii au realizat că glumele lor n-au fost amuzante şi au început cu faze de-alea gen "Ohai, comansava?", "Ce faci, bo$$?" sau "Baro$$ane, nu l-ai văzut cumva pe Zdreanţă?". Şi, desigur, rânjeau caninii şi dădeau frenetic din coadă, de parcă ar fi avut o Nikită prinsă de ea.
După ce l-au escortat pe Gogu Kaizer fo treij de metri, au realizat că ei nu lucrează la aceeaşi firmă la care lucrează Gogu Kaizer, s-au întors înapoi la "Spawn Point" şi au intrat într-o animaţie de "idle", lăsându-l pe Gogu Kaizer să se întrebe şi-n ziua de azi cât mai e până la salariu.
Concluzia: O săptămână excelentă începe întotdeauna cu nişte câini care te latră.
PS: Stresiunea is over \o/
Friday, January 01, 2010
Uhm, taxi?
4:15 AM, noaptea de Revelion, o intersecţie oarecare din capitală (cu "c" mic, că aşa merită). Maşinile zburdau năstruşnice în toate direcţiile în timp ce Gogu Kaizer căuta un taxi. Centralistele ba spuneau că nu au maşini, ba nu răspundeau. Singura variantă rămasă era făcutul cu mâna. După vreo 10 minute opreşte un nene:
- Ohai, la mulţi ani, astea, sunteţi liber? Vrem să ajungem în locul X.
- Aa, face cam 30 de lei până acolo.
Puţin bulversat şi convins că nu a înţeles bine - pentru că o cursă până în locul X nu are cum să coste atât - , Gogu Kaizer se gândeşte că acea cursă costă de fapt 3 RON şi că nenea taximetristul nu vrea să se obosească pentru suma asta.
- Treij de mii? Vă dau o sută, ffs.
- Nunu, costă trei sute de mii, zise nenea taximetristul clipind rapid din ochi.
- Ua? Sunt 6 km până acolo, nu face mai mult de 10 RON. De 30 RON pot să fac drumul ăsta de trei ori. Sau pot să iau trei taxi-uri: eu mă duc cu unul, îmi pun geaca într-altul, iar pe-al treilea îl trimit în direcţia opusă, aşa, că pot.
- E, asta e, spuse el rânjind.
- Lol, chiar că asta e.
După 5 minute a oprit un alt nene pe care nici măcar nu l-a interesat destinaţia. A zis "Hai sus!" şi a pornit (şi maşina, şi aparatul de taxat). Cursa a făcut, într-adevăr, vreo 10 RON. Nenea ăsta a fost taximetrist - a oprit, a luat clientul, a întrebat despre destinaţie, a pornit aparatul de taxat şi a tăcut dracu' din gură tot drumul. Ce poţi să vrei mai mult?
În cele 5 minute de stat pe bară până la venirea celui de-al doilea taximetrist, Gogu Kaizer a avut timp să vadă cum 4 alţi clienţi s-au urcat în maşina primului taximetrist. Toţi 4 au coborât după 10 secunde. 4 curse pierdute. Înţeleg că e noaptea de Revelion şi că nu-ţi place că lucrezi. Înţeleg că, totuşi, vrei să profiţi de asta şi să scoţi mai mulţi bani într-o noapte decât ai scos în tot restul anului. Dar de ce rahat te caliceşti? De ce nu se poate să fie o situaţie în care câştigăm amândoi? Pentru că oricum aveam de gând să îţi dau mai mult decât făcea cursa. Numai nu-mi impune tu suma.
Dar, pe sistemul "fraier nu e ăla care cere, fraier e ăla care dă", mai mult ca sigur că individul respectiv a găsit un client mega-darnic, care să-i dea triplu pentru o cursă. Aşa că hai salut, 2010! Până acum, nu eşti deloc diferit de fratele tăumai mic mai mare, 2009.
- Ohai, la mulţi ani, astea, sunteţi liber? Vrem să ajungem în locul X.
- Aa, face cam 30 de lei până acolo.
Puţin bulversat şi convins că nu a înţeles bine - pentru că o cursă până în locul X nu are cum să coste atât - , Gogu Kaizer se gândeşte că acea cursă costă de fapt 3 RON şi că nenea taximetristul nu vrea să se obosească pentru suma asta.
- Treij de mii? Vă dau o sută, ffs.
- Nunu, costă trei sute de mii, zise nenea taximetristul clipind rapid din ochi.
- Ua? Sunt 6 km până acolo, nu face mai mult de 10 RON. De 30 RON pot să fac drumul ăsta de trei ori. Sau pot să iau trei taxi-uri: eu mă duc cu unul, îmi pun geaca într-altul, iar pe-al treilea îl trimit în direcţia opusă, aşa, că pot.
- E, asta e, spuse el rânjind.
- Lol, chiar că asta e.
După 5 minute a oprit un alt nene pe care nici măcar nu l-a interesat destinaţia. A zis "Hai sus!" şi a pornit (şi maşina, şi aparatul de taxat). Cursa a făcut, într-adevăr, vreo 10 RON. Nenea ăsta a fost taximetrist - a oprit, a luat clientul, a întrebat despre destinaţie, a pornit aparatul de taxat şi a tăcut dracu' din gură tot drumul. Ce poţi să vrei mai mult?
În cele 5 minute de stat pe bară până la venirea celui de-al doilea taximetrist, Gogu Kaizer a avut timp să vadă cum 4 alţi clienţi s-au urcat în maşina primului taximetrist. Toţi 4 au coborât după 10 secunde. 4 curse pierdute. Înţeleg că e noaptea de Revelion şi că nu-ţi place că lucrezi. Înţeleg că, totuşi, vrei să profiţi de asta şi să scoţi mai mulţi bani într-o noapte decât ai scos în tot restul anului. Dar de ce rahat te caliceşti? De ce nu se poate să fie o situaţie în care câştigăm amândoi? Pentru că oricum aveam de gând să îţi dau mai mult decât făcea cursa. Numai nu-mi impune tu suma.
Dar, pe sistemul "fraier nu e ăla care cere, fraier e ăla care dă", mai mult ca sigur că individul respectiv a găsit un client mega-darnic, care să-i dea triplu pentru o cursă. Aşa că hai salut, 2010! Până acum, nu eşti deloc diferit de fratele tău
Tuesday, December 15, 2009
Lucrare de control
1. Pe o scară de la 1 la 10, cât de frightful e the weather outside?
2. Ţinând cont ca ler = ler + iară ler, de câţi leri ai nevoie pentru a schimba un bec?
3. Dacă joi e party-ul de Crăciun al firmei, de câteo bere beri e nevoie pentru a trimite la nani coerenţa lui Gogu Kaizer?
4. Cine a pus cârciuma în drum?
5. Dacă Mircea Badea trăieşte în România şi asta îi ocupă tot timpul, cum se face că totuşi are timp liber?
6. Din câte încercări poateplagi copi crea Marius Moga o melodie?
7. Până la urmă, chiar nu l-a văzut nimeni pe Zdreanţă?
8. Bătaie epică: Harap-Alb contra Greuceanu. Cine ar câştiga?
9. Completaţi strofa următoare cu versul lipsă (nu trebuie neapărat să rimeze):
Fiecare subiect valorează câte un punct. Unul e din oficiu, aşa, degeaba.
2. Ţinând cont ca ler = ler + iară ler, de câţi leri ai nevoie pentru a schimba un bec?
3. Dacă joi e party-ul de Crăciun al firmei, de câte
4. Cine a pus cârciuma în drum?
5. Dacă Mircea Badea trăieşte în România şi asta îi ocupă tot timpul, cum se face că totuşi are timp liber?
6. Din câte încercări poate
7. Până la urmă, chiar nu l-a văzut nimeni pe Zdreanţă?
8. Bătaie epică: Harap-Alb contra Greuceanu. Cine ar câştiga?
9. Completaţi strofa următoare cu versul lipsă (nu trebuie neapărat să rimeze):
Aho, aho, copii şi fraţi!
Staţi puţin, nu explodaţi!
Staţi aşea, mai răsfiraţi
Fiecare subiect valorează câte un punct. Unul e din oficiu, aşa, degeaba.
Wednesday, November 18, 2009
"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 4
Deşi era cel mai stupefiat personaj fictiv care putea exista în acel moment T zero pe faţa Pământului, Harap-Alb făcu rost de nişte coerenţă şi îi spuse calului:
- Ce faci, calule? De ce mă întrebi despre teoria relativităţii? Tu eşti un cal, n-ai cum să ştii despre spaţiul-timp de tip Minkowski. Eşti un cal!
- Mna, mă tot macină chestia asta de câteva zile şi nu i-am dat de cap. Am încercat şi eu, mă gândeam că poate-mi dai o idee, spuse calul uşor jenat.
- Da, bine, lasă prostiile, că e grevă la metrou.
- Păi atunci sui pe mine, stăpâne, şi ţine-te bine!
Fiul craiului, punându-i zabala în gură, încălecă, şi atunci calul odată zbură cu dânsul până la nouri şi apoi se lăsă în jos ca o săgeată. După aceea mai zbură încă o dată până la lună şi iar se lăsă în jos mai iute decât fulgerul. Şi unde nu mai zbură şi a treia oară până la soare şi, când se lăsă jos, dădu mesaj de eroare:
- Your trial period has expired. Would you like to buy the full version?
Buimac, fiul craiului îi spuse:
- Yo no habla espanol. Bitten Sie schnitzel drei wetter taft? Frustuck gespuckt? M?
Recunoscându-şi înfrângerea, calul spuse:
- Ai trecut şi de ultimul test, tinere stăpân. Felicitări, ai #haded câştigat nişte apendicită. Dar zic, cum ţi s-a părut varianta demo? Gândit-ai vrodată că ai să ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mâna şi prin nouri să cauţi cununa?
- Cum să mi se pară, dragul meu tovarăş? Ia, m-ai băgat #decât în toate grozile morţii, căci, cuprins de ameţeală, nu mai ştiam unde mă găsesc şi cât pe ce erai să mă prăpădeşti. Plus că n-am avut o pungă la îndemână când ai făcut manevrele alea şi-am cam... adică... A, şi nu pricep cum ai trecut de ITP, că tu nici centură de siguranţă n-ai.
- Ia, aşa am ameţit şi eu, stăpâne, când mi-ai dat cu frâul în cap, să mă prăpădeşti, şi cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta, doar că eu ţi-am dat mucu', fraiere. Eşti cel mai prost din curtea şcolii, zic. Acum cred că mă cunoşti şi de urât şi de frumos, şi de bătrân şi de tânăr, şi de slab şi de puternic; de-aceea mă fac iar cum m-ai văzut în herghelie, şi de-acum înainte sunt gata să te întovărăşesc oriunde mi-i porunci, stăpâne. Numai să-mi spui dinainte cum să te duc: ca vântul ori ca gândul? Ca-n Berlin sau ca-n Bucureşti?
- De mi-i duce ca gândul, tu mi-i prăpădi, iar de mi-i duce ca vântul, tu mi-i folosi, căluţul meu. De mi-i duce ca-n Berlin, tu mi-i face viaţa lină, de mi-i duce ca-n Bucureşti,te bag în pi te duc la abator şi te tai cu mâna mea îmi fac un Porsche din oasele tale tu mi-i nenoroci, zise fiul craiului.
- Bine, stăpâne. Acum sui pe mine fără grijă şi hai să te duc unde vrei.
Fiul craiului, încălecând, îl netezi pe coamă şi zise:
- Hai, căluţul meu! Atunci calul zboară lin ca vântul! Şi când vântul a aburit, iaca şi ei la crai în ogradă au sosit.
- Bun sosit la noi, voinice! zise craiul duhnind a ţuică ieftină din import, cam cu jumătate de gură. Am uitat să te sun să-ţi spun că a zis mă-ta să iei pâine. Ăăă, dar aista cal ţi l-ai ales?...
- Apoi dă, tată, cum a dat târgul, norocul, Minkowski şi greva la metrou; am de trecut prin multe locuri, la metrou e grevă - nu ştiu dacă ţi-am mai zis - şi nu vreau să mă ia oamenii la ochi. M-oi duce şi eu cât călare, cât pe jos, cum oi putea. Că e grevă la metru, ţi-am zis...
Şi zicând aceste, puse tarniţa pe cal, anină armele la oblânc, îşi luă merinde şi bani de ajuns, schimburi în desagi, o ploscă plină cu apă, stickul de 8 Gb cu mp3-uri trase de prin reţea, 2-3 reviste cu p0rnache, o sârmă de 4 m, 5 şuruburi şi nişte scame, după cum a văzut el în MacGyver. Apoi sărută mâna tată-său, primind carte de la dânsul către împăratul şi nişte vocale random râgâite pe care n-a putut să le memoreze, zise rămas bun fraţilor săi flauşaţi care se jucau Mortal Kombat şi a treia zi către seară porni şi el, mergând din pasul calului, care dormea. Şi merse el, şi merse, până se înnoptă bine. Şi, prin dreptul podului, numai iaca îi ieşi şi lui ursul înainte, mormăind înfricoşat. Calul atunci dădu năvală asupra ursului (năvala asta, de felul ei, e un fel de datorie la întreţinere - n.n.), şi fiul craiului, ridicândmorarul buzduganul să dea, numai iaca ce aude glas de om zicând:
- Ho, bă, derbedeule, ăăăăă... dragul tatei! Nu da, că eu sunt. Atunci fiul craiului descălecă, şi tată-său, cuprinzându-l în braţe, îi arătă buletinul, îl sărută şi-i zise:
- Fătul meu, puradelul meu, chiparosule, talentatule, namştiutcămătaeragravidă-ule, bun tovarăş ţi-ai ales; de te-a învăţat cineva, bine ţi-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, bun cap ai avut. Dar asta e puţin probabil, că tu eşti cam bolovan de felul tău. Mergi de-acum tot înainte, că tu eşti vrednic de împărat. E ca şi cum ai juca World of Warcraft, parol! Numai ţine minte sfatul ce-ţi dau - fii atent la combinaţia asta... Spală-te-n urechi! În călătoria ta ai să ai trebuinţă şi de răi, şi de buni, dar să te fereşti de omul roş, iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânşii, căci sunt foartebulang şugubeţi. Nu te băga în seamă nici cu klingonienii, că-s urâţi. Nu juca alba-neagra şi în niciun caz barbut. Pe centură merge şi pe datorie. Dacă poţi, bagă-mi şi mie la loto un bilet cu 44, 3, 29, 17, 11 şi 36. Şi, la toată întâmplarea, calul, tovarăşul tău, te-a mai sfătui şi el ce ai să faci, că de multe primejdii m-a scăpat şi pe mine în tinereţile mele! Na-ţi acum şi pielea asta de urs, că ţi-a prinde bine vreodată. Presimt eu, aşa, că o să ai un quest mai târziu pe care n-ai cum să-l faci dacă nu ai asta.
Apoi, dezmierdând calul, îi mai sărută de câteva ori pe amândoi şi le zise:
- Habar n-am de ce am pupat calul, dar sunt beat, deci, pana mea, am o scuză. Hai, băgaţi mare, că e grevă la metrou şi mâine. De-acum înainte, Dumnezeu ştie când ne-om mai vedea! Auf schnitzel, zic!
Fiul craiului atunci încălecă, şi calul, scuturându-se, mai arată-se o dată tânăr, cum îi plăcea craiului, apoi făcu o săritură înapoi şi una înainte şi se cam mai duc la împărăţie, Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este.
- Ce faci, calule? De ce mă întrebi despre teoria relativităţii? Tu eşti un cal, n-ai cum să ştii despre spaţiul-timp de tip Minkowski. Eşti un cal!
- Mna, mă tot macină chestia asta de câteva zile şi nu i-am dat de cap. Am încercat şi eu, mă gândeam că poate-mi dai o idee, spuse calul uşor jenat.
- Da, bine, lasă prostiile, că e grevă la metrou.
- Păi atunci sui pe mine, stăpâne, şi ţine-te bine!
Fiul craiului, punându-i zabala în gură, încălecă, şi atunci calul odată zbură cu dânsul până la nouri şi apoi se lăsă în jos ca o săgeată. După aceea mai zbură încă o dată până la lună şi iar se lăsă în jos mai iute decât fulgerul. Şi unde nu mai zbură şi a treia oară până la soare şi, când se lăsă jos, dădu mesaj de eroare:
- Your trial period has expired. Would you like to buy the full version?
Buimac, fiul craiului îi spuse:
- Yo no habla espanol. Bitten Sie schnitzel drei wetter taft? Frustuck gespuckt? M?
Recunoscându-şi înfrângerea, calul spuse:
- Ai trecut şi de ultimul test, tinere stăpân. Felicitări, ai #haded câştigat nişte apendicită. Dar zic, cum ţi s-a părut varianta demo? Gândit-ai vrodată că ai să ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mâna şi prin nouri să cauţi cununa?
- Cum să mi se pară, dragul meu tovarăş? Ia, m-ai băgat #decât în toate grozile morţii, căci, cuprins de ameţeală, nu mai ştiam unde mă găsesc şi cât pe ce erai să mă prăpădeşti. Plus că n-am avut o pungă la îndemână când ai făcut manevrele alea şi-am cam... adică... A, şi nu pricep cum ai trecut de ITP, că tu nici centură de siguranţă n-ai.
- Ia, aşa am ameţit şi eu, stăpâne, când mi-ai dat cu frâul în cap, să mă prăpădeşti, şi cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta, doar că eu ţi-am dat mucu', fraiere. Eşti cel mai prost din curtea şcolii, zic. Acum cred că mă cunoşti şi de urât şi de frumos, şi de bătrân şi de tânăr, şi de slab şi de puternic; de-aceea mă fac iar cum m-ai văzut în herghelie, şi de-acum înainte sunt gata să te întovărăşesc oriunde mi-i porunci, stăpâne. Numai să-mi spui dinainte cum să te duc: ca vântul ori ca gândul? Ca-n Berlin sau ca-n Bucureşti?
- De mi-i duce ca gândul, tu mi-i prăpădi, iar de mi-i duce ca vântul, tu mi-i folosi, căluţul meu. De mi-i duce ca-n Berlin, tu mi-i face viaţa lină, de mi-i duce ca-n Bucureşti,
- Bine, stăpâne. Acum sui pe mine fără grijă şi hai să te duc unde vrei.
Fiul craiului, încălecând, îl netezi pe coamă şi zise:
- Hai, căluţul meu! Atunci calul zboară lin ca vântul! Şi când vântul a aburit, iaca şi ei la crai în ogradă au sosit.
- Bun sosit la noi, voinice! zise craiul duhnind a ţuică ieftină din import, cam cu jumătate de gură. Am uitat să te sun să-ţi spun că a zis mă-ta să iei pâine. Ăăă, dar aista cal ţi l-ai ales?...
- Apoi dă, tată, cum a dat târgul, norocul, Minkowski şi greva la metrou; am de trecut prin multe locuri, la metrou e grevă - nu ştiu dacă ţi-am mai zis - şi nu vreau să mă ia oamenii la ochi. M-oi duce şi eu cât călare, cât pe jos, cum oi putea. Că e grevă la metru, ţi-am zis...
Şi zicând aceste, puse tarniţa pe cal, anină armele la oblânc, îşi luă merinde şi bani de ajuns, schimburi în desagi, o ploscă plină cu apă, stickul de 8 Gb cu mp3-uri trase de prin reţea, 2-3 reviste cu p0rnache, o sârmă de 4 m, 5 şuruburi şi nişte scame, după cum a văzut el în MacGyver. Apoi sărută mâna tată-său, primind carte de la dânsul către împăratul şi nişte vocale random râgâite pe care n-a putut să le memoreze, zise rămas bun fraţilor săi flauşaţi care se jucau Mortal Kombat şi a treia zi către seară porni şi el, mergând din pasul calului, care dormea. Şi merse el, şi merse, până se înnoptă bine. Şi, prin dreptul podului, numai iaca îi ieşi şi lui ursul înainte, mormăind înfricoşat. Calul atunci dădu năvală asupra ursului (năvala asta, de felul ei, e un fel de datorie la întreţinere - n.n.), şi fiul craiului, ridicând
- Ho, bă, derbedeule, ăăăăă... dragul tatei! Nu da, că eu sunt. Atunci fiul craiului descălecă, şi tată-său, cuprinzându-l în braţe, îi arătă buletinul, îl sărută şi-i zise:
- Fătul meu, puradelul meu, chiparosule, talentatule, namştiutcămătaeragravidă-ule, bun tovarăş ţi-ai ales; de te-a învăţat cineva, bine ţi-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, bun cap ai avut. Dar asta e puţin probabil, că tu eşti cam bolovan de felul tău. Mergi de-acum tot înainte, că tu eşti vrednic de împărat. E ca şi cum ai juca World of Warcraft, parol! Numai ţine minte sfatul ce-ţi dau - fii atent la combinaţia asta... Spală-te-n urechi! În călătoria ta ai să ai trebuinţă şi de răi, şi de buni, dar să te fereşti de omul roş, iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânşii, căci sunt foarte
Apoi, dezmierdând calul, îi mai sărută de câteva ori pe amândoi şi le zise:
- Habar n-am de ce am pupat calul, dar sunt beat, deci, pana mea, am o scuză. Hai, băgaţi mare, că e grevă la metrou şi mâine. De-acum înainte, Dumnezeu ştie când ne-om mai vedea! Auf schnitzel, zic!
Fiul craiului atunci încălecă, şi calul, scuturându-se, mai arată-se o dată tânăr, cum îi plăcea craiului, apoi făcu o săritură înapoi şi una înainte şi se cam mai duc la împărăţie, Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este.
Thursday, October 08, 2009
anim'est 2009 - Competiţia scurt-metrajelor româneşti
Aseară, la Cinema Patria, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Animat, a avut loc competiţia scurt-metrajelor româneşti. Marţi seara a fost una din competiţiile scurt-metrajelor străine.
Comparând filmuleţele românilor cu cele ale străinilor, nu pot să zic decât că românii sunt nişte genii neînţelese. Majoritatea filmuleţelor de aseară au fost atât de infecte (din toate punctele de vedere), încât la un moment dat îmi doream foarte tare să-mi scot ficatul, să-l fac pateu şi să râgâi după ce-l mănânc. Nicio limbă de pe planeta asta nu are suficiente cuvinte prin care să pot descrie imbecilităţile pe care le-am văzut aseară. Aş prefera oricând să-mi scot intestinele şi să mă spânzur cu ele decât să mă mai uit încă o dată la chestiile alea. Manele? Mulţumesc frumos, cumpăr 10 bucăţi. Guţă? Cel mai talentat om de pe planetă! 800 de injecţii cu moldamin în fix acelaşi loc? Dar vă rog! Tortură medievală? Puah, un mizilic.Marius Moga? Un compozitor original şi sensibil, fără îndoială. Hai să nu exagerăm, totuşi. Orice, numai scurt-metraje animate româneşti.
Românii vor să impresioneze prin nonfigurativ, iar eu declar oficial că sunt incapabil să ridic la rang de artă abstractizările vomitive prin care autorii acelor filmuleţe îşi exprimă ideile, sentimentele şi mesajele subtile. Declar, desigur, şi că sunt idiot şi că nu am înţeles nimic din filmuleţele alea. M-au depăşit, frate. Şi pentru că m-au depăşit, asta e reacţia pe care o am şi asta e părerea mea. Dacă autorii au vrut să mă facă să simt asta, atunci respectele mele - au reuşit. De felul meu, belesc ochii tâmp la televizor, în timp ce-mi curge o bală din gură, când mă uit la Tom & Jerry. Dacă au vrut să-mi demonstreze că ei se pot exprima la un nivel la care eu nu pot ajunge niciodată - respectele mele din nou, au reuşit. De felul meu, mă scobesc nonşalant în nas când ascult Andre. Dacă au vrut să fiu conştient că nu mă număr printre cei ce pot percepe dimensiunea în care se desfăşoară ei - brava lor, au reuşit şi asta. De felul meu, apogeul unei zile din viaţa mea e când vine metroul la fix.
Tehnică, imagine, sunet, idee, poveste, concept - autorii români au micţionat cu drag pe semnificaţia acestor cuvinte şi le-au dat ei una nouă. Au fost câteva filmuleţe simpatice, da, dar au fost umbrite fără probleme de acele imbecilităţi. Un aurolac zăcând în propria-i urină este o imagine de 1000 de ori mai frumoasă decât majoritatea filmuleţelor ce-au rulat aseară la Patria. Şi totodată simbolică şi abstractă, desigur. Nu o să pot să înţeleg de ce străinilor le-a fost atât de uşor să vină cu ceva digerabil (au avut şi ei partea lor de abstractizări, dar erau excelent realizate, frate), în timp ce românii şi-au scos lucrările de diplomă la înaintare.
Ok, hai că deja m-am desfăşurat prea mult. Pe scurt, competiţia scurt-metrajelor româneşti a fost o vomă.
PS: Nu mă interesează dacă se simte cineva lezat de ce-am scris mai sus (bine, n-o să citească nimeni, dar zic). Asta mi-e părerea şi n-o să-mi cer scuze pentru ea.
Comparând filmuleţele românilor cu cele ale străinilor, nu pot să zic decât că românii sunt nişte genii neînţelese. Majoritatea filmuleţelor de aseară au fost atât de infecte (din toate punctele de vedere), încât la un moment dat îmi doream foarte tare să-mi scot ficatul, să-l fac pateu şi să râgâi după ce-l mănânc. Nicio limbă de pe planeta asta nu are suficiente cuvinte prin care să pot descrie imbecilităţile pe care le-am văzut aseară. Aş prefera oricând să-mi scot intestinele şi să mă spânzur cu ele decât să mă mai uit încă o dată la chestiile alea. Manele? Mulţumesc frumos, cumpăr 10 bucăţi. Guţă? Cel mai talentat om de pe planetă! 800 de injecţii cu moldamin în fix acelaşi loc? Dar vă rog! Tortură medievală? Puah, un mizilic.
Românii vor să impresioneze prin nonfigurativ, iar eu declar oficial că sunt incapabil să ridic la rang de artă abstractizările vomitive prin care autorii acelor filmuleţe îşi exprimă ideile, sentimentele şi mesajele subtile. Declar, desigur, şi că sunt idiot şi că nu am înţeles nimic din filmuleţele alea. M-au depăşit, frate. Şi pentru că m-au depăşit, asta e reacţia pe care o am şi asta e părerea mea. Dacă autorii au vrut să mă facă să simt asta, atunci respectele mele - au reuşit. De felul meu, belesc ochii tâmp la televizor, în timp ce-mi curge o bală din gură, când mă uit la Tom & Jerry. Dacă au vrut să-mi demonstreze că ei se pot exprima la un nivel la care eu nu pot ajunge niciodată - respectele mele din nou, au reuşit. De felul meu, mă scobesc nonşalant în nas când ascult Andre. Dacă au vrut să fiu conştient că nu mă număr printre cei ce pot percepe dimensiunea în care se desfăşoară ei - brava lor, au reuşit şi asta. De felul meu, apogeul unei zile din viaţa mea e când vine metroul la fix.
Tehnică, imagine, sunet, idee, poveste, concept - autorii români au micţionat cu drag pe semnificaţia acestor cuvinte şi le-au dat ei una nouă. Au fost câteva filmuleţe simpatice, da, dar au fost umbrite fără probleme de acele imbecilităţi. Un aurolac zăcând în propria-i urină este o imagine de 1000 de ori mai frumoasă decât majoritatea filmuleţelor ce-au rulat aseară la Patria. Şi totodată simbolică şi abstractă, desigur. Nu o să pot să înţeleg de ce străinilor le-a fost atât de uşor să vină cu ceva digerabil (au avut şi ei partea lor de abstractizări, dar erau excelent realizate, frate), în timp ce românii şi-au scos lucrările de diplomă la înaintare.
Ok, hai că deja m-am desfăşurat prea mult. Pe scurt, competiţia scurt-metrajelor româneşti a fost o vomă.
PS: Nu mă interesează dacă se simte cineva lezat de ce-am scris mai sus (bine, n-o să citească nimeni, dar zic). Asta mi-e părerea şi n-o să-mi cer scuze pentru ea.
Saturday, September 26, 2009
"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 3
Sclipitor de nambăr oan ce era, feciorul cel mic se teleportă în pod şi luă tot ce-i trebuia (inclusiv eşarfa pe care a purtat-o mă-sa la nuntă şi nişte pastă de dinţi). Apoi coborî, luă o tavă, o umplu cu jăratic şi se duse la herghelie.
- Salut, cailor! Am auzit că vă place să mâncaţi jăratic, aşa că am pus nişte jăratic în herghelia voastră ca să mâncaţi jăratic în timp ce mâncaţi jăratic!, zise feciorul cel mic.
Cu multe kilograme de reticenţă, fiecare cal a pus o faţă de cal şi l-a ignorat pe fraier. Şi atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros şi slab, de-i numărai coastele; şi venind de-a dreptul la tavă, apucă o gură de jăratic, o mestecă subtil şi concluzionă manevra printr-un râgâit. Stupefiat şi cu părul plin de fum, feciorul cel mic îifu dădu două palme peste ochi şi începu să-l bălăcărească:
- Bovină inestetică ce eşti! Dintre toate dobitoacele, tu eşti cel mai prost! Dacă te mai prind că vii la jăratic, îţifu dau mai mult de două palme! Îţi dau două palme de două ori! Fiecare palmă o primeşti şi-n reluare!
După care începu să alerge ceilalţi cai prin herghelie, întinzând tava de jăratic către ei. Prinzând un moment prielnic, când feciorul cel mic se uita la opincile pe care le purta şi se întreba dacă nu cumva ar trebui să se numească başcheţi, slăbătura cea de cal iar se aruncă şi apucă o gură de jăratic. Fiul craiului îi maifu dădu şi atunci nişte palme, fix cum a promis.
Şi apoi începu să alerge iar după caii ăia flauşaţi, care, după ce că nu mai mâncaseră de 9 zile, mai aveau şi un picior în plus, care tot atârna ostentativ de când intrase feciorul Flauşilă Junior în herghelie şi care îi încurca atunci când alergau. Şi numai iaca, şi a treia oară, ceac-pac! tot gloaba cea de cal veni şi începu a mânca la jăratic şi a râgâi, de n-a mai rămas nimic în tavă. Atunci fiul craiului, mai frustrat decât Oana Zăvoranu când e la ciclu, îifu turnă nişte buchete de palme după ceafă, îl prinse în căpăstru şi, punându-i frâul în cap, zise în gândul său: "Să-l iau, ori să-i dau drumul? Mă tem că m-oi face de râs, ceea ce e inadmisibil în societatea noastră bazată pe bun simţ şi nu pe aparenţe. Decât cu aşa cal, mai bine pedestru. De fapt, ce mă tot flauşez eu aici? Dacă Inna crede că ştie engleză, eu de ce n-aş putea să-l iau pe expiratul ăsta?"
Şi cum sta el în cumpene - să-l ia, să nu-l ia, Moga a copiat şi la bac, dacă acumcopi compune melodii - calul se şi scutură de trei ori, şi îndată rămase cu părul lins-prelins şi tânăr ca un buletin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată herghelia (asta pentru că Sarah Jessica Parker mulgea caprele, beată). Şi apoi, uitându-se ţintă în ochii fiului de crai, zise:
- În primul rând, să ştii că jăraticul e mâncarea mea preferată. În al doilea rând: dacă un spaţiu-timp de tip Minkowski conţine o regiune compactă Ω şi dacă topologia lui Ω e de forma Ω ~ R x Σ, unde Σ e o mulţime de trei tipologii nontriviale, ale cărei limite au topologia de forma dΣ ~ S x S, şi dacă, pe lângă asta, hypersuprafeţele Σ fac parte din acelaşi tip de spaţiu, atunci regiunea Ω conţine o gaură de vierme intra-univers cvasipermanentă. Zi-mi ce e greşit la chestia asta şi merg cu tine, că am auzit că vrei să te duci să tedezvirgi însori şi n-ai cal, iar eu sunt un super cal, pentru că sunt decapotabil. Şi ştii că veveriţele nu rezistă când văd un decapotabil.
Oare ce va face feciorul cel mic în continuare? Va putea el să rezolve problema calului? Oare va pleca el la drum însoţit de calul cel meseriaş? Va reuşi el să prindă reluarea episodului din Esmeralda pe care l-a ratat data trecută? Dacă marţi e joi şi vineri e luni, câte zile are săptămâna? Prin ce trebuie să mai treacă eroul nostru pentru a putea pleca, în sfârşit, către aventura vieţii lui? Vom afla răspunsurile la toate aceste întrebări în episodul următor!
- Salut, cailor! Am auzit că vă place să mâncaţi jăratic, aşa că am pus nişte jăratic în herghelia voastră ca să mâncaţi jăratic în timp ce mâncaţi jăratic!, zise feciorul cel mic.
Cu multe kilograme de reticenţă, fiecare cal a pus o faţă de cal şi l-a ignorat pe fraier. Şi atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros şi slab, de-i numărai coastele; şi venind de-a dreptul la tavă, apucă o gură de jăratic, o mestecă subtil şi concluzionă manevra printr-un râgâit. Stupefiat şi cu părul plin de fum, feciorul cel mic îi
- Bovină inestetică ce eşti! Dintre toate dobitoacele, tu eşti cel mai prost! Dacă te mai prind că vii la jăratic, îţi
După care începu să alerge ceilalţi cai prin herghelie, întinzând tava de jăratic către ei. Prinzând un moment prielnic, când feciorul cel mic se uita la opincile pe care le purta şi se întreba dacă nu cumva ar trebui să se numească başcheţi, slăbătura cea de cal iar se aruncă şi apucă o gură de jăratic. Fiul craiului îi mai
Şi apoi începu să alerge iar după caii ăia flauşaţi, care, după ce că nu mai mâncaseră de 9 zile, mai aveau şi un picior în plus, care tot atârna ostentativ de când intrase feciorul Flauşilă Junior în herghelie şi care îi încurca atunci când alergau. Şi numai iaca, şi a treia oară, ceac-pac! tot gloaba cea de cal veni şi începu a mânca la jăratic şi a râgâi, de n-a mai rămas nimic în tavă. Atunci fiul craiului, mai frustrat decât Oana Zăvoranu când e la ciclu, îi
Şi cum sta el în cumpene - să-l ia, să nu-l ia, Moga a copiat şi la bac, dacă acum
- În primul rând, să ştii că jăraticul e mâncarea mea preferată. În al doilea rând: dacă un spaţiu-timp de tip Minkowski conţine o regiune compactă Ω şi dacă topologia lui Ω e de forma Ω ~ R x Σ, unde Σ e o mulţime de trei tipologii nontriviale, ale cărei limite au topologia de forma dΣ ~ S x S, şi dacă, pe lângă asta, hypersuprafeţele Σ fac parte din acelaşi tip de spaţiu, atunci regiunea Ω conţine o gaură de vierme intra-univers cvasipermanentă. Zi-mi ce e greşit la chestia asta şi merg cu tine, că am auzit că vrei să te duci să te
Oare ce va face feciorul cel mic în continuare? Va putea el să rezolve problema calului? Oare va pleca el la drum însoţit de calul cel meseriaş? Va reuşi el să prindă reluarea episodului din Esmeralda pe care l-a ratat data trecută? Dacă marţi e joi şi vineri e luni, câte zile are săptămâna? Prin ce trebuie să mai treacă eroul nostru pentru a putea pleca, în sfârşit, către aventura vieţii lui? Vom afla răspunsurile la toate aceste întrebări în episodul următor!
Saturday, September 19, 2009
"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 2
Şi cum sta feciorul cel mic pe gânduri şi nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de virginita ruşine, numai iaca se trezeşte dinaintea lui cu o babă gârbovită de bătrâneţe, care umbla după milostenie (milostenia e un fel de marijuana cu aromă de ulei de motor, e uber rară de felul ei)(şi când a apărut baba, ăsta a zis că poate să amâne treaba cu virginita ruşinea, că nu era urgentă).
- Tinere fecior, îmi pare rău pentru tine că plângi ca o fetiţă şi o să te las să termini, dar Beyoncee a plâns cel mai mult şi cel mai mişto în videoclipul ăla al ei cu "tu di airport" sau ceva de genul. Ia, mai bine prestează şi tu nişte milostenie la baba.
- Ia lasă-mă, frate, în pace, că şi-aşa am alte probleme pe cap! ziseprinţ feciorul numărul 3.
- Haoleu, citi-ţi-aş folderul de spam din mail, spune tu babei care e problema, poate ştie ea care e faza.
- N-auzi, babo, să mă laşi? De la una ca tine crezi că aştept eu ajutor? Am sunat deja la 911, cum mi-a zis Anda Adam, aşa că jet!
- Băi, puţă! Bagă mare şi zi-mi care e treaba, că n-am timp de pierdut. Trebuie să ajung şi la alţi fraie... feciori de împărat, să ştii, şi chiar n-am chef de figurile astea ale tale.
Vizibil impresionat de abilităţile de Jedi ale babei, feciorul scoase un joint din buzunar şi-l pasă babei pe furiş, să nu-l vadă nimeni, deşi erau singuri în grădină.
- Ok, babo, ia d-aici. Ciocu' mic şi joc de glezne, da?
- Oho, aşa prietene, zise baba. Uite care e manevra: eu mi-am luat concediu săptămâna asta şi plănuiesc să mă plimb. Nu ştiu, o să iau maşina şi o să dau o fugă până la Sibiu. O să mă duc pe Transfăgărăşan şi o să mă întorc pe Valea Oltului. Tu ce crezi: ar trebui să-mi iau haine groase la mine sau nu?
- Ăăăă, stai, nu era vorba ca TU să îmi rezolvi dilema MIE şi nu invers? Şi, pe lângă asta, o să faci vreun popas până în Sibiu? Adică o să rămâi peste noapte pe undeva? Că dacă nu rămâi, n-are rost să-ţi iei.
- Mă, aşa mă gândeam şi eu. Acuma fii atent: du-te la tată-tău şi cere să-ţi dea calul, armele şi hainele cu care a fost el ginerică, dar nu p-alea din noaptea nunţii. Atunci ai să te poţi duce unde n-au putut merge fraţii tăi, pentru că tu o ai mai mare, motiv pentru care ţi-a fost scris de sus să-ţi fie dată această cinste. Acuma, orice-ar fi, nu-i spune lu' tată-tău "lasă-mă, papa, la mare". Nu suportă melodia aia, plus că el e fan 3rei Sud Eşti. Hainele despre care ţi-am vorbit sunt vechi şi ponosite, şi armele ruginite, iară calul ai să-l poţi alege punând în mijlocul hergheliei o tavă plină cu jăratic, şi care dintre cai a veni la jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăţie şi are să te scape din multe primejdii, să fac spume dacă te mint. Cam atât. Hai că eu am tăiat-o, că trebuie să ajung la RoBlogFest. Am citit în blogul de cristal că o să cânte Moga anu' ăsta şi eu inimă Moga. Ciaules, bulan!
Baba îşi aprinse jointul şi începu să alerge în cel mai crăcănat mod posibil, având grijă să-şi bălăngăne mâinile pe traiectorii diferite şi încercând să se redreseze după fiecare palmă pe care şi-o dădea din greşeală în creieri. A mers aşa vreo 50 de metri, după care şi-afu dat o palmă mai zdravănă şi a leşinat într-un şanţ, cu toţi cracii în sus şi în cel mai inestetic mod posibil. Feciorul cel mic, după ce şi-a revenit din căscat gura cu balele curgându-i până la genunchi, se duse glonţ la tată-său:
- Băi, tată, am rumegat puţin la rece toată chestia şi am hotărât: vrea şi gura mea să încerce. Nu vreau să înceapă ăştia doi cu glumele alea lor că sunt fetiţă şi că eu sunt ăla mic şi răsfăţat care nu trebuie să facă nimic niciodată, aşa că mai bine plec şi eu.
- Feciorii mei mai mari! zise Crai către cei doi feciori ai lui mai mari. Puţină atenţie, vă rog...
- Vai, frate, iar s-a îmbătat ăsta, zise feciorul cel mic în sinea lui.
- Surioara voastră mai mică tocmai a zis că vrea să încerce şi ea să se ducă la Verde, acolo, şi să facă treaba aia de care zicea Verde, zise Crai în continuare.
- Mă, când dracu' a avut ăsta timp să bea fără noi, moşule? şopti feciorul numărul 1 către feciorul numărul 2.
- M, undev în Balcan, lasă "când", tu l-ai văzut să plece de pe tron? Ăsta e ca Dart Vade, undev în Balcan, îţi zic eu. Sau mai rău, e un ninja. Da, un ninja, frat, zise feciorul numărul 2.
- Undev în Balcan...
- Ce?
- Ai uitat un "undev în Balcan"...
Începând să se plictisească de discuţiile fraţilor lui, feciorul numărul 3 făcu un pas în faţă:
- Băi, tată, eu zic că e de datoria mea să încerc. Numai dă-mi calul, armele şi hainele cu care ai fost tu ginerică şi-am plecat.
- Ce? Te-ai tâmpit la cap? Cine naiba mai ştie pe unde mai e calul ăla? Cred c-a şi murit, pentru plângând afară tare! Iar faza cu hainele de ginerică? Nu ţi-am povestit că n-am mai putut să dau jos floarea şi euroii din piept? A înfipt mă-ta acul ăla în ele de parcă aş fi fost vampir, frate. Abia l-am scos din mine.
- Băi, asta e treaba mea, da? Zi-mi dacă mi le dai sau nu, ca să ştiu dacă mă duc să mă uit la Esmeralda sau plec.
- Gata, fată, nu trebuie să ţipi. Poţi să iei ce vrei, zic. Numai calma, tranquilia, astea.
- Tinere fecior, îmi pare rău pentru tine că plângi ca o fetiţă şi o să te las să termini, dar Beyoncee a plâns cel mai mult şi cel mai mişto în videoclipul ăla al ei cu "tu di airport" sau ceva de genul. Ia, mai bine prestează şi tu nişte milostenie la baba.
- Ia lasă-mă, frate, în pace, că şi-aşa am alte probleme pe cap! zise
- Haoleu, citi-ţi-aş folderul de spam din mail, spune tu babei care e problema, poate ştie ea care e faza.
- N-auzi, babo, să mă laşi? De la una ca tine crezi că aştept eu ajutor? Am sunat deja la 911, cum mi-a zis Anda Adam, aşa că jet!
- Băi, puţă! Bagă mare şi zi-mi care e treaba, că n-am timp de pierdut. Trebuie să ajung şi la alţi fraie... feciori de împărat, să ştii, şi chiar n-am chef de figurile astea ale tale.
Vizibil impresionat de abilităţile de Jedi ale babei, feciorul scoase un joint din buzunar şi-l pasă babei pe furiş, să nu-l vadă nimeni, deşi erau singuri în grădină.
- Ok, babo, ia d-aici. Ciocu' mic şi joc de glezne, da?
- Oho, aşa prietene, zise baba. Uite care e manevra: eu mi-am luat concediu săptămâna asta şi plănuiesc să mă plimb. Nu ştiu, o să iau maşina şi o să dau o fugă până la Sibiu. O să mă duc pe Transfăgărăşan şi o să mă întorc pe Valea Oltului. Tu ce crezi: ar trebui să-mi iau haine groase la mine sau nu?
- Ăăăă, stai, nu era vorba ca TU să îmi rezolvi dilema MIE şi nu invers? Şi, pe lângă asta, o să faci vreun popas până în Sibiu? Adică o să rămâi peste noapte pe undeva? Că dacă nu rămâi, n-are rost să-ţi iei.
- Mă, aşa mă gândeam şi eu. Acuma fii atent: du-te la tată-tău şi cere să-ţi dea calul, armele şi hainele cu care a fost el ginerică, dar nu p-alea din noaptea nunţii. Atunci ai să te poţi duce unde n-au putut merge fraţii tăi, pentru că tu o ai mai mare, motiv pentru care ţi-a fost scris de sus să-ţi fie dată această cinste. Acuma, orice-ar fi, nu-i spune lu' tată-tău "lasă-mă, papa, la mare". Nu suportă melodia aia, plus că el e fan 3rei Sud Eşti. Hainele despre care ţi-am vorbit sunt vechi şi ponosite, şi armele ruginite, iară calul ai să-l poţi alege punând în mijlocul hergheliei o tavă plină cu jăratic, şi care dintre cai a veni la jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăţie şi are să te scape din multe primejdii, să fac spume dacă te mint. Cam atât. Hai că eu am tăiat-o, că trebuie să ajung la RoBlogFest. Am citit în blogul de cristal că o să cânte Moga anu' ăsta şi eu inimă Moga. Ciaules, bulan!
Baba îşi aprinse jointul şi începu să alerge în cel mai crăcănat mod posibil, având grijă să-şi bălăngăne mâinile pe traiectorii diferite şi încercând să se redreseze după fiecare palmă pe care şi-o dădea din greşeală în creieri. A mers aşa vreo 50 de metri, după care şi-a
- Băi, tată, am rumegat puţin la rece toată chestia şi am hotărât: vrea şi gura mea să încerce. Nu vreau să înceapă ăştia doi cu glumele alea lor că sunt fetiţă şi că eu sunt ăla mic şi răsfăţat care nu trebuie să facă nimic niciodată, aşa că mai bine plec şi eu.
- Feciorii mei mai mari! zise Crai către cei doi feciori ai lui mai mari. Puţină atenţie, vă rog...
- Vai, frate, iar s-a îmbătat ăsta, zise feciorul cel mic în sinea lui.
- Surioara voastră mai mică tocmai a zis că vrea să încerce şi ea să se ducă la Verde, acolo, şi să facă treaba aia de care zicea Verde, zise Crai în continuare.
- Mă, când dracu' a avut ăsta timp să bea fără noi, moşule? şopti feciorul numărul 1 către feciorul numărul 2.
- M, undev în Balcan, lasă "când", tu l-ai văzut să plece de pe tron? Ăsta e ca Dart Vade, undev în Balcan, îţi zic eu. Sau mai rău, e un ninja. Da, un ninja, frat, zise feciorul numărul 2.
- Undev în Balcan...
- Ce?
- Ai uitat un "undev în Balcan"...
Începând să se plictisească de discuţiile fraţilor lui, feciorul numărul 3 făcu un pas în faţă:
- Băi, tată, eu zic că e de datoria mea să încerc. Numai dă-mi calul, armele şi hainele cu care ai fost tu ginerică şi-am plecat.
- Ce? Te-ai tâmpit la cap? Cine naiba mai ştie pe unde mai e calul ăla? Cred c-a şi murit, pentru plângând afară tare! Iar faza cu hainele de ginerică? Nu ţi-am povestit că n-am mai putut să dau jos floarea şi euroii din piept? A înfipt mă-ta acul ăla în ele de parcă aş fi fost vampir, frate. Abia l-am scos din mine.
- Băi, asta e treaba mea, da? Zi-mi dacă mi le dai sau nu, ca să ştiu dacă mă duc să mă uit la Esmeralda sau plec.
- Gata, fată, nu trebuie să ţipi. Poţi să iei ce vrei, zic. Numai calma, tranquilia, astea.
Şfârşitul episodului 2, că mi-e cam somn
Thursday, September 17, 2009
"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 1
Scrisă de Ion Creangă, respinsă de franc neamţ şi xeroxată de Gogu Kaizer când s-a întors el în timp atunci. Ştiţi voi, atunci.
Amu cică era odată într-o ţară un crai (nu "cry"), care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat, pentru că n-a pierdut niciodată la "verde-stop"; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Verde ăsta, simţind că urma să expire, i-a dat un SMS lui Crai ăla (asta ca să aibă şi el un nume), în care îi povestea în mai puţin de 160 de caractere că el o să moară şi că ar fi cul să trimită Crai unul din băieţii lui până la el pentru a presta despre făcut pe împăratul după moartea lui.
Imediat ce s-a trezit din beţie, Crai ăla i-a chemat pe cei treiflauşa feciori la el şi le-a povestit care e treaba. Feciorul numărul 1, ăl' mai mare adică, a început cu aroganţe:
- Moşule, păi mă duc eu, mă. Păi eu sunt cel mai mare dintre noi toţi trei la un loc, mă. Mă, păi mie mi se cuvine chestia asta, mă. Zic, sări cu banii de cheltuială - în euro, de preferabil, să nu mai stau eu să-i schimb -, cu colecţia primăvară-vară de la Milano - să fie şi brandul meu prezentabil -, cu nişte arme şi cu nişte cai putere.
- K, zise Crai.
Şi şi-a luatfraier feciorul cel mare tot ce i-a trebuit şi-a plecat. Imediat ce ăsta a ieşit pe uşă, Crai şi-a luat costumul de urs de la balul mascat de anul trecut şi, mergând pe o scurtătură, a ajuns înaintea feciorului la un pod, unde i-a făcut ăluia nişte "bau!", aşa, dampururea, că e el Crai, dar zicând "mor, mor, astea, zic". Şocat, virgin feciorul a micţionat instant pe el şi a început să caute butonul de pauză. Între timp, calul a zis că "Eu îmi bag picioarele, fiecare pentru el" şi a fugit acasă. Vizibil impresionat, feciorul a rânjit timid către urs şi, profitând de faptul că nu ştia că nu e un urs adevărat, a fugit şi el.
Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
- Moşule, e horror, mă. Păi cum mergeam eu liniştit pe cal, a apărut la un moment un urs, mă. Şi s-a dat la mine, că face, că drege, că astea. Şi m-am luptat cu el, dar când era să-i dau să zacă, şi-a chemat prietenii. Mare mirare că am scăpat, mă, că erau hotărâţi să mă vi0leze brutal, mă. Nu voiam să apar la "Ştirile de la ora 5", aşa că am fugit.
- K, zise Crai.
Profitând de admirabilul eşec al feciorului numărul 1, feciorul numărul 2 făcu un pas în faţă:
- Zic, undev în Balcan, hai că o să încer şi eu, că văd că prostu' ăsta e de geaba, da. Dă şi mie toat cele, undev în Balcan.
- K, zise Crai. Dar ai grijă, că cică sunt urşi pe drum, urşi care vor să te vi0leze, cică. Parcă văd că o să te întorci şi tu acasă, la fel ca fractu'.
- M, undev în Balcan, stai culca, mie îmi plac urşii, mă înţele bine cu ei, undev în Balcan, afirmă feciorul numărul 2, fără să realizeze că era într-un loc public.
- K, zise Crai. Ia ce-ţi trebuie şi jet! de-aici.
Şi-a luat ăsta tot ce i-a trebuit şi-a plecat undev în Balcan. A mers ce a mers şi, la un moment dat, pow! ursul cu al său dampururea "bau!" şi "mor, mor, astea, zic". Luat prin surprindere, feciorul numărul 2 a belit ochii, pentru că el numai asta ştia să facă în situaţii de criză. Într-un final, s-a luat calul de el: "Bă, tabla mea de şah e cumva la tine?". Realizând că are o scuză, feciorul numărul doi a scos limba la urs şi a tăiat-o instant către casă.
Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
- Undev în Balcan, eşec incomensurabi, a apăru ursul, care de fapt era mai mulţ urşi, am zis că nu merită, undev în Balcan.
- Prostule, ţi-am spus eu, zise Crai.
Feciorul numărul 3, după ce că era cel mai mic dintre ei, era şi cel mai paralel cu situaţia. Şi pentru că nu mai rămăsese decât el, s-a dus în grădină şi a început să plângă ca o fetiţă ce era.
Amu cică era odată într-o ţară un crai (nu "cry"), care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat, pentru că n-a pierdut niciodată la "verde-stop"; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Verde ăsta, simţind că urma să expire, i-a dat un SMS lui Crai ăla (asta ca să aibă şi el un nume), în care îi povestea în mai puţin de 160 de caractere că el o să moară şi că ar fi cul să trimită Crai unul din băieţii lui până la el pentru a presta despre făcut pe împăratul după moartea lui.
Imediat ce s-a trezit din beţie, Crai ăla i-a chemat pe cei trei
- Moşule, păi mă duc eu, mă. Păi eu sunt cel mai mare dintre noi toţi trei la un loc, mă. Mă, păi mie mi se cuvine chestia asta, mă. Zic, sări cu banii de cheltuială - în euro, de preferabil, să nu mai stau eu să-i schimb -, cu colecţia primăvară-vară de la Milano - să fie şi brandul meu prezentabil -, cu nişte arme şi cu nişte cai putere.
- K, zise Crai.
Şi şi-a luat
Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
- Moşule, e horror, mă. Păi cum mergeam eu liniştit pe cal, a apărut la un moment un urs, mă. Şi s-a dat la mine, că face, că drege, că astea. Şi m-am luptat cu el, dar când era să-i dau să zacă, şi-a chemat prietenii. Mare mirare că am scăpat, mă, că erau hotărâţi să mă vi0leze brutal, mă. Nu voiam să apar la "Ştirile de la ora 5", aşa că am fugit.
- K, zise Crai.
Profitând de admirabilul eşec al feciorului numărul 1, feciorul numărul 2 făcu un pas în faţă:
- Zic, undev în Balcan, hai că o să încer şi eu, că văd că prostu' ăsta e de geaba, da. Dă şi mie toat cele, undev în Balcan.
- K, zise Crai. Dar ai grijă, că cică sunt urşi pe drum, urşi care vor să te vi0leze, cică. Parcă văd că o să te întorci şi tu acasă, la fel ca fractu'.
- M, undev în Balcan, stai culca, mie îmi plac urşii, mă înţele bine cu ei, undev în Balcan, afirmă feciorul numărul 2, fără să realizeze că era într-un loc public.
- K, zise Crai. Ia ce-ţi trebuie şi jet! de-aici.
Şi-a luat ăsta tot ce i-a trebuit şi-a plecat undev în Balcan. A mers ce a mers şi, la un moment dat, pow! ursul cu al său dampururea "bau!" şi "mor, mor, astea, zic". Luat prin surprindere, feciorul numărul 2 a belit ochii, pentru că el numai asta ştia să facă în situaţii de criză. Într-un final, s-a luat calul de el: "Bă, tabla mea de şah e cumva la tine?". Realizând că are o scuză, feciorul numărul doi a scos limba la urs şi a tăiat-o instant către casă.
Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
- Undev în Balcan, eşec incomensurabi, a apăru ursul, care de fapt era mai mulţ urşi, am zis că nu merită, undev în Balcan.
- Prostule, ţi-am spus eu, zise Crai.
Feciorul numărul 3, după ce că era cel mai mic dintre ei, era şi cel mai paralel cu situaţia. Şi pentru că nu mai rămăsese decât el, s-a dus în grădină şi a început să plângă ca o fetiţă ce era.
Şfârşitul episodului 1, că mi-e cam somn
Subscribe to:
Posts (Atom)




