Metroul nu înseamnă doar #lecturiurbane

Dacă Gogu Kaizer ar fi scris în fiecare zi, nu s-ar fi umplu pagina asta doar cu articole despre metrou. Dar nah, mai e puţin până se lansează joculetele la care lucrează şi concediul a devenit un concept abstract pentru el. Aşa.

Aseară, pe la vreo 9 aşa, când Gogu Kaizer se întorcea de la serviciu, s-a urcat în metroul de la 1 Mai şi a constat cu uber fericire că era singur în vagon. Putea, aşadar, să stea întins pe băncile alea roşii. A preferat, în schimb, să citească şi să asculte muzică.

La Griviţa s-a urcat un grup de tineri. Erau vreo 15 sau ceva de genul. Mulţi, maică. Gogu Kaizer a observat el cu coada ochiului că indivizii aveau casetofoane d-alea micuţe, dar s-a bucurat că încă se auzea muzica de la el din căşti. Faza tare a fost când Gogu Kaizer a observat (cu aceeaşi coadă a ochiului) că băieţii (şi respectiv fetele, că erau şi fete, lol)(dap, erau bune toate, kthx) au început să danseze. Dar nu dansau random, zic, ci aveau coregrafie. Şi încă una foarte mişto.

Gogu Kaizer s-a oprit din citanie, şi-a dat căştile jos şi a prestat despre holbat ochii la ei. Băi, erau foarte meseriaşi. Din păcate, s-au oprit când metroul a ajuns la Basarab, moment în care Gogu Kaizer a început să aplaude frenetic (chiar dacă era singurul lor spectator, lol).

- Mergeţi şi în metroul următor? i-a întrebat Gogu Kaizer.
- Da, dar nu dansăm, că ne iau ăştia la ture, i-a răspuns un flăcău.
- :( , zise Gogu Kaizer.

UPDATE după 8 zile, lol - filmuleţul cu băieţii respectivi via Piticu:

Metrorex face mişto de călători

De dimineaţă, peronul de la Dristor 2 era plin de oameni. Ultimul metrou plecase de vreo 5 minute. La câteva zeci de secunde a apărut încet-încet un metrou şi, ofcorsea, oamenii s-au priponit buluc în faţa uşilor. 800 de călători pe metru pătrat.

În timp ce românii îşi scoteau reciproc ochii încercând să intre în metrou (pentru că metroul urma să plece în 4 secunde), cineva s-a gândit să le dea un sfat prin boxele expirate din staţie: "Stimaţi călători, pentru evitarea aglomeraţiei, vă rugăm să folosiţi toate uşile de acces ale trenului". Asta în condiţiile în care metroul era uber plin, iar jumătate din cei care erau pe peron rămăseseră pe peron. Reacţii? Unii au râs, alţii i-au explicat ce grade de rudenie există între ei şi posesoarea vocii (era o tanti) şi, mai ales, de ce, nişte alţii au continuat să facă biluţe, iar restul ba ascultau muzică, ba citeau, ba silabiseau Libertatea/Click/Oricealtziarlafeldeinfect.

Dragă Metrorex, pentru evitarea aglomeraţiei, ar fi mai cul să băgaţi trenuri la intervale de două minute. Mai ales dimineaţa sau seara, când ştiţi că oamenii se duc către sau ies de la prestat. Dacă nu ştiţi, e de ajuns să staţi o zi la Victoriei şi să vedeţi când e uber aglomerat. Faza cu sfatul de mai sus a fost ceva de genul "Trebuie să ne despărţim. Nu eşti tu de vină, eu sunt. Nu, stai puţin. Da, tu eşti de vină".

De-asta vă înjură călătorii tot pe voi când faceţi grevă. Nu demonstraţi nimănui că meritaţi salarii mai mari (şi relax, nu-i pasă nimănui că vă afectează statul în subteran toată ziua).

Ze 3D

Adică LG Infinia. Gaşca de la LG a invitat nişte lume într-un loc amenajat gigea să le povestească despre cum e cu ze 3D şi cu Infinia (care, în urechea lui Gogu Kaizer, sună a nume de gagică bună). Din greşeală, era şi Gogu Kaizer pe lista aia cu lume, aşa că s-a rătăcit şi el pe acolo (nebărbierit, desigur).

Pe scurt, televizorul, de felul lui, e meseriaş - Full HD 3D OMG WTF. De-asta şi costă vreo fix 7.999,99 RON (sau 2000 de euro) şi de-asta s-a şi epuizat stocul de 100 de bucăţi pe care băieţii l-au adus în urmă cu două săptămâni. Gogu Kaizer şi-a pus ochelarii peste nas şi s-a holbat puţin la ce rula pe ecran. După ce l-a analizat câteva minute (şi ecranul, şi televizorul), a ajuns la nişte concluzii:

1.

2. Ca şi la "Alice in Wonderland", Gogu Kaizer simţea că mai avea nevoie de încă două urechi. Ca să poată vedea cum trebuie (lui Gogu Kaizer îi dă cu virgulă când se uită la distanţă), pe lângă ochelarii speciali trebuia să ţină şi ochelarii cu dioptrii pe bârnă. Na, asta nu era o problemă, că bârnă e destulă, dar urechi n-are decât două. După 5 minute de purtat două perechi de ochelari, urechile lui Gogu Kaizer veneau cam perpendicular pe creier (uber inestetic).

3. Dacă ar fi sătul de bani, Gogu Kaizer şi-ar lua televizorul mai mult pentru jocuri (păi pr0nache 3D nu se există)(nu?)(dar stai, de ce ar vrea cineva aşa ceva?). Bine, ar băga şi nişte filme, că nu merge fără, lol. Problema e că sunt puţine jocuri cul care sunt 3D şi care merită jucate (o listă micuţă e aici). Cel mai bun exemplu e "Batman: Arkham Asylum", care e foarte bine făcut (a şi luat o căruţă de premii pentru chestia asta). Jucat în 3D ar fi de departe o experienţă genială.

4. O chestie tare, dar inutilă e că se conectează la internet wireless. Ce faci cu internet pe televizor? Serios, zic. Nu-ţi ajunge că ai internet pe calculator, telefon, iPod, PSP, ceas, unghii, ciorapi, omg, etc? Serios, zic.

Oricum, la cum merge treaba, nu mai e mult şi începe valul cu televizoare 4D. Dacă nu a început deja. A început deja?

Invasion pixels

Chestie mult prea tare care trebuie să fie aici:

Un eşec, doi eşeci

Conform unor studii, gluma de mai jos este cea mai slabă glumă de 1 aprilie făcută vreodată. Nunu, stai, nici măcar nu poate fi calificată drept glumă. Sau păcăleală.

E atât de slabă încât nici ăla care a făcut-o n-a râs la ea. Şi asta e condiţia principală la o glumă - trebuie să i se pară amuzantă măcar ăluia care o face (indiferent că e după 0 sau mai multe beri). E atât de slabă încât, după ce am citit-o, am vrut să mă clonez ca să pot să îmi dau palme singur (na aici dilemă - dacă te baţi cu clona ta, înseamnă că te baţi singur?). Şi e atât de slabă încât a trebuit să-mi dau şpagă (eu mie însumi, astea) să nu fac mişto de mine.

Singura scuză plauzibilă e că era dimineaţă şi nu-mi băusem cafeaua. Mâine seară o să trec prin Unirii, o să-mi fac o ştampilă cu "FAIL" (u, sau cu "eşec")(e 20 de RON, lol) şi o să umblu prin oraş cu ea, ştampilându-mă la fiecare semafor. Dacă nu găsesc semafoare multe, mă opresc la unul din ele şi traversez pe-acolo de multe ori.

The end

Din lipsă inimaginabilă de timp şi cu destul de multe alte chestii prioritare pe cap, a cam venit momentul să pun un "the end" la acest blog. Au fost câţiva ani uber cul, mulţam de prezenţă, aţi fost (şi încă sunteţi, lol) meseriaşi. Poate ne revedem primăvara viitoare (ori tot aici, ori pe alt blog).