Saturday, May 31, 2008

Uber Kaizer, căpitan stelar

E aproape anul 3815. Oamenii au cucerit, în sfârşit, Universul, care le-a rezervat surpriza de a le arăta că sunt singurele orătănii de pe-acolo. Oricât de mult ar fi călătorit, oamenii nu întâlneau alte forme de viaţă. Dădeau numai peste planete superbe, nelocuite, pe unde găseau invariabil raţe şi chinezi, ceea ce-i dezorienta, pentru că nu puteau să-şi dea seama care din cele două "feluri" de vietăţi e de mâncare. Dar, pentru că nişte călătorii prin spaţiu sunt destul de epuizante şi oamenii nu aveau niciodată destule provizii, decizia era luată în maxim 4,83 secunde. Şi nu întotdeauna era cea corectă.

După dispariţia francezilor în urma Războiului de Dispariţie a Francezilor, lumea a devenit un adevărat Paradis. Toţi erau super veseli, toată lumea avea absolut tot ce-şi dorea şi toţi respectau semnele de circulaţie. Cele mai gustate glume din trafic erau cele pe seama claxonatului la semafor. Toţi se crăcănau de râs când auzeau că odată, într-un trecut, suspect de trecut, oamenii claxonau cu spume la gură în milisecunda următoare celei în care s-a făcut verde la semafor.

Dap, totul era uber cul. Atât de uber cul încât, atunci când oamenii au început să călătorească prin spaţiu, au decis să se stabilească pe planetele pe care le descopereau. În urma unei migraţii masive, Pământul a rămas populat numai de români. O parte din ei au păstrat obiceiuri străvechi, precum Căpşunăreala Spaniolă, şi s-au făcut nevăzuţi - clandestin, ce-i drept - printre coloniile neo-europene.

Una din cele mai importante măsuri, dar şi una din cele mai dezastruase, luate vreodată de un român aflat la conducere a fost, fără îndoială, expulzarea cocalarilor. Şi nu oriunde, ci pe Lună. Cocalarii au primit această decizie mai mult decât entuziasmaţi. Destul de curând, au mărit Colonia Lunară şi au ajuns să populeze întreaga Lună. Din păcate pentru cei rămaşi încă pe Pământ, asta a schimbat însăşi esenţa existenţei umane. Cocalarii au montat Lunii 800 de mega turbine, 400.000 de difuzoare cu super bas, au vopsit-o auriu şi dădeau repetat ture în jurul Pământului, cu maestrul Guţă răsunând din boxe, zicând că "hai hopa dujmanii hopa eu mai am nişte mărci hopa fetele motoare hopa cel mai invidiat eu sunt hopa ce mai fac eu cu mărcile alea acuma. Hopa". Intransigenţi, românii au construit pe ceea ce a fost odată Franţa cel mai mare monument de pe Pământ, monument care era vizibil foarte clar de pe Lună şi care arăta cam aşa.

Forma de guvernământ a cocalarilor era monarhia. Însă nu orice fel de monarhie, desigur. Adaptând, regele a devenit "guţan", prinţul a devenit "copchil de haur" şi cetăţeanul de rând a devenit "barosan". Legile au devenit foarte simple, însă asta nu le-a rezolvat cea mai mare problemă a lor, problemă de care se lovesc şi acum şi care e singurul subiect de Bacalaureat în fiecare an, Bacalaureat pe care toţi îl iau din greşeală, pentru că în fiecare an speră că le pică altceva: "dacă toţi locuitorii sunt cocalari, cum şi în faţa cui îşi mai pot ei manifesta cocalarismul?". Toţi au bluze cu Versage, toţi poartă opinci Amibas, toţi au ochelari de soare Gusci, toţi au bani, mărci şi valută, toţi au cele mai mari lanţuri de aur pe care le poate purta o persoană umană fără să-i afecteze mobilitatea, toţi au BMW-uri , toţi au dujmani, toţi au fete care dau din motoare şi toţi sunt invidiaţi [între timp, invidia a devenit o culoare, de felul ei, deci şi hainele sunt de culoarea invidiei]. Egalitatea asta era o problemă fundamentală pentru ei, problemă ce le ameninţa continuitatea existenţei.

E aproape anul 3815. Uber Kaizer, cel mai căpitan stelar de pe nava lui cu o singură persoană la bord, se întorcea din cea mai plictisitoare misiune a lui. În timp ce se apropia de Pământ, un mesaj impertinent îl deranjă din somn. Era un mesaj trimis pe toate frecvenţele şi venea de la Cocalari. Intrigat, Uber Kaizer şi-a mişcat nasul ăla mare şi leneş la panoul de comandă şi a ascultat respectivul mesaj, făcând astfel cea mai mare greşeală pe care o putea face un căpitan stelar de pe o navă de o singură persoană, greşeală pe care avea s-o regrete tot restul vieţii...

Friday, May 30, 2008

Fix pe 1 iunie

Băgăm nişte şotron, k?
Alte evenimente: De Ziua Copilului joaca-te cu Metropotam in parc!

Tuesday, May 27, 2008

Re: Re: Re: Scent of a coffee

Cealaltă uber variantă de titlu genial era "Re: Re: Re: Buy me with a woman", mersi, dar avea nişte conotaţii cam respectabile. Asta, desigur, dacă te cheamă Atropos Baştanu' şi eşti de meserie Lead Techincal and Financial Peşte, specializat în logistica şi analiza traficului de carne vie.

Să mai spună Gogu Kaizer că a fost cul acolo? Că toate cele trei piese au fost super tari? Că Păi n-are rost. Cel mult, poate să vă confirme că habar n-aveţi ce-aţi pierdut! Există şanse, totuşi, să faceţi rost de nişte habar d-ăsta, pentru că e posibil ca piesele să se joace şi în România. Spunem că "e posibil" pentru că Teatrul Bulandra nu e la fel de entuziasmat de idee ca restul lumii. Pentru "el", a fost un fel de socializare internaţională pe bani europeni şi cam atât. Dar cu ocazia asta, Gogu Kaizer a văzut ce se întâmplă şi în spatele cortinei, ce implică un spectacol şi câtă muncă presupune. Iar acei oameni - actorii, regizorii, scenariştii - au muncit cu pasiune. Au făcut abstracţie de lipsa unei săli de repetiţii. Le-a plăcut ce au făcut. D-asta a ieşit ce a ieşit. D-asta n-au dezamăgit. Iar cu asta au câştigat admiraţia şi respectul lui Gogu Kaizer. Iar Ştefan Peca, Ana Mărgineanu şi Laurenţiu Bănescu i-au oferit lui Gogu Kaizer şansa să se materializeze pe o scenă, să fie caracterul care este de fapt, să ridice o graniţă palpabilă între Gogu Kaizer şi autorul lui, să existe.

Laurenţiu a fost un kaiser plin de energie, Marius Capotă un abject excelent, Manuela Ciucur o clientă senzaţională, Adrian Ciobanu un manager impecabil, Katia Pascariu o elfă superbă, Cristina Marchisano o veveriţă perfectă, Andreea Boboc un izvor de emoţii, Viorel Cojanu un exemplu fabulos, Andreea Păduraru o asistentă senzuală, iar Cosmin Seleşi un spectator consecvent. Toţi nişte actori extraordinari. Poate e Gogu Kaizer orbit de subiectivism, dar n-a exagerat cu nimic.

OK, pentru că Gogu Kaizer ştie că deja v-aţi plictisit, na nişte poze luate cu dibăcie de la Abjectu' [găsiţi acolo restul pozelor + nişte text].

Laurenţiu Bănescu [în rolul lui Kaiser, Gogu Kaiser] şi Katia Pascariu.

Laurenţiu şi Cristina Marchisano [în rolul veveriţei :D ]

Cristina Marchisano, mersi. Dansează mişto, mersi.

Video de la spectacole nu există încă. Când vor exista, va fi despre un trailer, ca să vă mişcaţi fundurile alea leneşe în sala de teatru şi să vedeţi spectacolele fără să aveţi buton de Play la îndemână.

Felicitările merg la Ana Mărgineanu, Ştefan Peca, Laurenţiu Bănescu, Katia Pascariu, Cristina Marchisano, Alina Herescu, Radu Apostol, Andreea Boboc, Viorel Cojanu, Cosmin Seleşi, Marius Capotă, Manuela Ciucur, Adrian Ciobanu, Andreea Păduraru, Daniel Popa. GG!

Monday, May 19, 2008

Păi BRB

Gogu Kaizer va fi departe de tastatură pentru câteva zile, deci o să fie horror. El, de felul lui, nu prea bagă posturi d-astea cu "bă, vezi că plec câteva zile în scopul unei destrăbălări corecte", dar n-a găsit altă variantă prin care să se laude ca un târtan ce e că se duce până aici să cumpere două pâini şi ţigări. Cică s-ar putea să existe net şi pe-acolo.

Sunday, May 18, 2008

"Hai, mă, zi-mi! Cine a fost Enescu ăsta?"

Îl trase mai brusc de mânecă, sperând să-l enerveze îndeajuns de mult încât să o lămurească. Iritat, tânărul utilizator de gel în exces fără rezultat estetic evita răspunsul periodic: "Ete, na, cine a fost? Unu'!". Cu greu s-a abţinut Gogu Kaizer, sătul de insistenţele greşitei domnişoare, să se întoarcă spre ea şi să îi spună că "E tipul de pe hârtiile de 5 lei", revenind apoi la ale lui, zâmbetul forţat rămânându-i totuşi pe faţă.

Înăuntru, PTR [Puhoiul de Transpiraţi Redundanţi] călca preşurile cu nonşalanţă şi indiferenţă. O altă domnişoară, de data asta într-o încăpere mai respectabilă, pufăia indignată către alesul inimii, un individe cu ochelari de soare, orbit probabil de lumina lipsă de afară: "Auzi, dacă mai stăm 15 minute pe aici, eu o să mă plictisesc". Tânărul sensibil la lumină molfăia în continuare din ciungă, fără să-i răspundă, arătându-se interesat de posibilitatea apariţiei unei noi mode în materie de bling-bling-uri: coroniţă de premiant din aur. Avea tot timpul o expresie pe meclă de genul "Phoai, cum de nu m-am gândit până acuma?". La etaj, generaţia Hi5 îşi făcea poze cu Barbu. Îl luau în braţe, îi puneau corniţe sau pur şi simplu mimau o scenă erotică de maximă senzualitate, frecându-se de el.

Diana a zis-o foarte bine - "Jumătate din ăştia nici măcar nu ştiu de ce au venit aici". Ar fi fost ok dacă veneau pentru a se lămuri cine era Enescu ăla, în caz că nu ştiau [chiar ar fi fost un gest de admirat, rly]. Ar fi fost ok dacă s-ar fi arătat interesaţi de iniţiativă şi din alte motive în afară de "Păi dacă tot e gratis, de ce să nu meargă şi gura mea?". Ar fi fost ok dacă s-ar fi dat la o parte din calea celor care veneau, totuşi, la muzeu şi erau conştienţi de asta. Ştiţi ce lipsea? Berea şi grătaru'. Să vină el, faraonul, să facă şi un grătar mic, acolo, în curte şi după ce termină, să arunce totul într-un colţ. Şi, de ce nu? să deschidă portbagajul la maşină, să-l încânte adevăratul maestru, nu "ăia care cântau muzică compusă de Enescu, ăsta".

Saturday, May 17, 2008

Mazda te invită la film

Aşa zicea într-un mail pe care Gogu Kaizer l-a primit la începutul săptămânii. Pentru că Scorpy l-a tot hărţuit pe Gogu Kaizer în ultima vreme cu "Băi, nene, da' la un film la cinema nu mai mergem şi noi?" [unde "ultima vreme" = de pe 1.01.1208 până ieri], Gogu Kaizer a hotărât că asta era super ocazia de care el avea nevoie pentru a părea că face [el şi cu intenţia lui] un gest frumos, reducând astfel considerabil momentele nocturne de psihologie inversă aplicate de Scorpy în momentele lui Gogu Kaizer de maximă somnolenţă.

Pentru că filmul [Taken] începea la 19:30, Gogu Kaizer a decis să plece de la serviciu fix la 18:00, ca să fie sigur că ajunge. Desigur, după cum era de aşteptat, se făcuse 19:14 şi 123-ul pe care îl aştepta de o juma' de oră nu mai venea. Iar când a venit, s-a umplut adorabil de rapid. Jumătate din oamenii care s-au urcat de la acea staţie au coborât la prima, spre ignoranţa lui Gogu Kaizer, care Gogu Kaizer făcuse colecţie cu musculiţe pe tricou cât a stat în staţie.

Partea bună e că Gogu Kaizer a ajuns la timp şi a aflat şi despre ce e vorba. Pe scurt, Mazda lansează concursul "Zoom, zoom" [dacă dai click acolo, ai şansa unică să te lămureşti care e faza]. E posibil ca acest concurs să fie primul la care Gogu Kaizer vrea şi speră să câştige premiul 2 sau 3 [nu ca până acum, când el chiar voia premiul 1 şi lua în schimb, 214 sau 607]. Adică, Playstation 3 vs excursie până în Spania, mersi.

După terminarea filmului [care film a fost ok, chiar amuzant la unele faze şi captivant la altele], Gogu Kaizer a zis că e cazul să facă o glumă proastă. Cea din seara asta se numea "Cum să încerci să îi furi portofelul lui Olix şi să nu reuşeşti". Concluzia: copii, nu încercaţi să-i furaţi lui Olix portofelul, pentru că are reflexe de tigru şi nu reuşiţi.

Mai ai o zi


Cu noul slogan "Hai că poţi!"

Această campanie este aprobată de Adrian Ciubotaru.

Thursday, May 15, 2008

HTC 3

Ok, a ajuns şi Gogu Kaizer într-un final acasă, după o plimbărică prin oraş şi o bere cu Subiectiv [care Subiectiv încă mai e viu, lol]. Ca să fie trebile lămurite, chestia despre care vorbea Gogu Kaizer mai jos este HTC "Touch Diamond". S-au gândit băieţii că ar fi cul să-l lanseze şi în România şi au dat de beute cu ocazia asta.

Per total, telefonul e culăreanu. Micuţ, subţire, memorie internă de 4Gb [suportă şi card de memorie], cameră de 3,2 MP şi e îndrăgostit de Windows Mobile 6.1. Fiind toate bune şi gege, l-a stresat şi Gogu Kaizer puţin, aşa că, la liniuţă, zic, despre ce e mai de menţionat.

GG:
  • Ştie YouTube. Videoclipurile se văd mai mult decât ok.
  • Ştie şi Google Maps [cică GPS incorporat, astea, dar despre care nu s-a discutat foarte mult, deşi e cul]
  • Ecranul are rezoluţie VGA - totul se vede foarte clar şi "ascuţit".
  • Blogul lui Gogu Kaizer se vede foarte cul pe el.
  • Şi celălalt blog al lui Gogu Kaizer se vede cul.
  • Interfaţa e foarte "eye-candy", cu efecte 3D, animaţii şi alte bălării [de exemplu, în meniu, are "Weather", unde îţi apar nişte animaţii mai mult decât relevante despre cum stă treaba]
  • E mic, subţire şi uşor.
Nu prea GG:
  • În timpul filmării, zoom-ul nu e disponibil.
  • Nu se mişcă atât de rapid pe cât era de aşteptat. Asta e puţin ciudat, pentru că are procesor Qualcomm 7201A la 528 MHz.
  • Unele icon-uri sunt totuşi micuţe. Dacă îl manevrezi cu degetul mare de la picior, e cam greu să nimereşti unde vrei.
  • Şi aici s-a terminat stresatul.
Per total, e un concurent zdravăn pentru iPhone. Chestiile pe care le are imediat în avantaj sunt că e mai mic, mai subţire şi mai uşor, că nu trebuie să-ţi mai baţi capul cu iTunes când vrei să copiezi o melodie amărâtă pe el şi că are ecranul ăla, care e prea cul. Mai multe info aici şi aici.

Poză cu inculpatul:
Altă poză aici. Încă una aici. Gata.

HTC 2

"It's about the size", zise un nene cu microfonul intr-o mana si teh gadget in cealalta. Din prezentare, "teh thing" pare cul. Off-topic: la o adunare de lume, telefoanele care nu sunt date pe silent nu sunt cul.

Brb, moar free croissants.

HTC 1

Zomg, live blogging fara diacritice de la lansarea lui HTC. Care este, haleala, beutura, veverite si niste un telefon gege. A se ignora treaba ca Gogu Kaizer a intrat in faza "Live blogging cu Piticu".

Ok, brb ca free croissants.

Wednesday, May 14, 2008

Long time no Kaizer

Unul din cele mai înfricoşătoare lucruri pentru Gogu Kaizer e să viseze că munceşte. Adică, ce redundanţa lui, până şi în momentele de maxim degeabism e bântuit de ce face la serviciu, ceea ce e inuman de groaznic. Păi:

Moment 1 (acum ceva timp, pe vremea când era la departamentul de testare şi butona cu spor ce butona el acolo):

Se făcea că Gogu Kaizer era la el la ţară şi trândăvea cu burta la soare în uber hamacul improvizat de el. Până acum, uber vis. Ce poate fi mai frumos decât să leneveşti şi să visezi că leneveşti? Însă secundele de fericire îi erau numărate, pentru că brusc, cerul s-a întunecat. Gogu Kaizer s-a ridicat şi şi-a aţintit privirea către cer. Nu mică îi fu mirarea când din norii negri au început să cadă telefoane. Mii de telefoane, cu versiunea gata de testat. Unul din ele îi cazu la picioare. Nedumerit, Gogu Kaizer l-a înşfăcat şi, excesiv de beligerant, l-a rupt. Apoi a început să alerge haotic după celelalte 800 de mii de telefoane, în nobilul scop de a le călca în picioare cu ură.

Moment 2 (noaptea trecută)

Se făcea că Gogu Kaizer era la serviciu (pentru că acum e un tânăr foarte conştiincios, care nu se grăbeşte niciodată să ajungă la serviciu, pentru că nu întârzie niciodată; d-asta e el conştiincios, da, da), alături de gaşca din Teh Lair. Şi cum mâncau ei vocale acolo liniştiţi, făcând exces de glume proaste la adresa Şniţelului, apare din neant un caracter dintr-un joc la care a lucrat Gogu Kaizer, caracter care i-a făcut cadou lui Gogu Kaizer nişte sechele. Deloc surprins să-l vadă acolo, Gogu Kaizer a iniţiat procesul de brutalizare şi l-a iniţiat pe respectivul caracter în Axioma Durerii.

În altă ordine de idei, Gogu Kaizer vă recomandă să citiţi varianta în engleză (dacă linkul ăla e epic fail, click aici) a acestui minunat blog. Spicuiri random de pe prima pagină:
  • Until you get there, must depăşeşti mortăciunile that the park căruciorul axis perpendicular to the road.
  • After you pay, you have the right to beleşti eyes of a half hours from receipt of the house and you wonder what you gave atâţia money.
  • All bloggerii are luzări.
  • Passengers who apologize for any damage brought to any other passenger are the most fraieri.
  • Because Gogu Kaizer is quite Merry today
  • Never mind, because Gogu Kaizer and recalled another thing, which wanted to a povestească here yesterday, but what yesterday was in coma and leşinat sleep, was quite egoist that zacă periodically to the office, creierii împrăştiaţi on the keyboard. Desigur, asta doar în momentele în care nu avea nimic de făcut.
  • That is Gogu Kaizer and has been upgraded to eye with a super "item" that will bring prominence and more bârna.
  • It would be better not to do manoeuvres that might take damage from giugea.
Caramba, zic.

Saturday, May 10, 2008

D-ale şopingului

Când intră într-un supermarket, românul o ia puţin razna. Ce să mai, doar când se gândeşte la suremparket, şi începe să tremure. Totuşi, există câteva momente cheie în toată tevatura asta:

Lista

Înainte de a se bălăngăni spre sumerparket, românu' prestează despre lista de rigoare. "Oakei, trebe să luăm sare, zahăr, şampon, detergent, cârnaţi, piuliţe, tampoane, bere, varză şi ulei. Intrăm repede, luăm astea, ne băgăm la casă şi fugim. Timp estimat: 14 minute". Inutil. Oricum va ajunge în final să ia mult mai multe lucruri decât scrisese pe listă, pentru că, deh, trecând pe lângă raionul de ciorapi, realizează că îi trebuie ciorapi, deci ia şi ciorapi. Când va sta la coada aia de la casă, va declara că lista e degeaba şi că data viitoare nu mai face nicio listă. Inutil. Tot o va face. Din nou, în speranţa că va avea nevoie doar de ce scrie acolo.

Promenada

Nimeni nu se grăbeşte. Fiecare culoar se termină într-o Piaţa Victoriei la 8:30 [uneori şi la prânz]. Până să ajungi acolo, trebuie să depăşeşti mortăciunile care-şi parchează căruciorul perpendicular pe axa drumului. Pe mijlocul drumului, desigur. Dacă, spre exemplu, un lucrător comercial vine cu tancul ăla în care se plimbă el toată ziua şi dă căruciorul respectiv din calea lui doar dintr-o mişcare bruscă de manivelă, distinsa doamnă care îl parcase dampururea va face nişte un atac de panică atunci când nu-l va mai vedea la locul ei. Mai întâi vine şi se uită la căruciorul lui Gogu Kaizer, constată bolborosind că nu e al ei, apoi pleacă nervoasă urlând că i-au furat ăia căruciorul şi că aşa ceva nu este posibil. Pe tot culoarul ăla, nu erau decât două cărucioare: al ei şi al lui Gogu Kaizer. Al lui Gogu Kaizer era la el, al ei era în spatele ei tot timpul, pentru că gravita în jurul celor 800 de kg ale ei.

La casă

Coada la care te vei aşeza tu va fi singura care va merge repede, drept pentru care toată lumea stă la ea. Nu contează că restul celor 6000 de case au 3-4 clienţi la rând, în timp tu eşti al 300-lea la coada la care te-ai aşezat ca deşteptul. Ceea ce eok.ro, pentru că restul caselor se mişcă foarte foarte încet. După ce plăteşti, ai dreptul să beleşti ochii o jumătate de oră la bonul de la casă şi să te întrebi pe ce ai dat atâţia bani.

Concluzie

E ridicol să dai atenţie părerii unui om al cărui raţionament s-a dovedit în nenumărate rânduri a fi şubred şi impulsiv, deşi inteligent în aparenţă. Unii se agaţă cu disperare de lucruri ale căror sensuri nu le percep decât la suprafaţă. Face parte din comportamentul oamenilor să răspundă agresiv la chestiile de care se tem şi pe care nu le înţeleg, fiind lipsiţi de un discernământ logic şi coerent. Cel mai des se întâmplă asta atunci când respectivii ajung la concluzia că un oarecare e ceva mai inteligent decât ei, moment în care îşi simt ameninţat orgoliul. Reacţia nu este decât una singură şi este întâlnită doar la cocalari. Cu alte cuvinte, lasă-i să se zbată în continuare în propria lor salivă. Acum, cât încă n-au intrat în comă. Nu merită să le dai cele două lucruri pe care le cerşesc de la tine - atenţia şi reacţia ta. Şi o shaworma fără usturoi, desigur.

Thursday, May 08, 2008

Poza zilei

Dăm şi noi click pe poză, zic?

Wednesday, May 07, 2008

Hai că să vedem ce iese, zic


Pentru o idee mai amplă, "Buy me with a coffee".

Role models

Mişcă-ţi pi*da, du-te şi fă-ţi [tu ţie pentru tine însăţi etc] nişte bani.
Că Anda Adam e o petardă incorigibilă întrecută în inteligenţă de orice moluscă moartă din Dunăre, se ştie. Că Moga şi-a dezvoltat al şaselea simţ - ăla prin care poate face abuz de copy-paste doar prin forţa encefalului - se ştie. Ce nu se ştie e că Gogu Kaizer a rămas fără ţigări. Melodia i se potriveşte Andei Adam perfect şi explică destul de clar de ce respectiva încă mai face parte din peisajul cultural al României. Îndemnul, mesajul şi povaţa pe care Anda Adam vrea să le transmită generaţiei hi5 sunt pe cât de îndrăzneţe, pe-atât de admirabile.

Acuma, între-bare: numai lui Gogu Kaizer i se pare că anumite părţi din melodia asta [pe la 00:29] seamănă cu anumite părţi din melodia asta [pe la 00:17] ? A, nu? Ok, pardon, e Gogu Kaizer prea paranoic. Sunt vreo 3-4 secunde, ddf. Adică dacă faci o mega combinaţie din bucăţi diferite aparţinând mai multor melodii nu înseamnă nimic. Dar!

Dragă Mogo,

Gogu Kaizer doreşte să te felicite pentru înţelepciunea-ţi nemărginită. Serios, e profund impresionat de originalitatea versului menţionat la începutul postului şi pe care ai reuşit să-l integrezi atât de natural într-o melodie atât de redundantă. Unde mai pui şi că melodia este râgâită de interpreta uşoară de muzică uşoară Anda Adam. Totodată, Gogu Kaizer doreşte să-ţi reamintească faptul că există o diferenţă între a="melodia asta are succes pentru că toţi puţăblegii o ascultă pe telefoanele lor cu mp3" şi b="melodia asta are succes pentru că am vorbit eu cu ăia de la radio şi de la tv să-i exaspereze pe muritorii ăia de rând cu ea, difuzând-o o dată la 16 minute".
În altă ordine de idei, Gogu Kaizer aşteaptă hitul verii 2008, pentru că melodia Andei deja s-a dus la vale. Adiţional, doreşte să te roage, dacă ai amabilitatea, desigur, să faci astfel încât hitul verii să semene cu melodia asta, că e destul de culăreanu. Ştii tu cum să faci - să semene cu aia, dar să nu fie exact la fel. Adică doar să semene la fel la fel cu aia, atâta tot.

Cu infinită stimă,
Kaizer Gogu

Tuesday, May 06, 2008

Mai era ceva

Adică "Blogăreală" despre Cabral, Fulgerică, Abjectu şi Octav şi nişte părerea lui Gogu Kaizer despre Haifaiv (Give me 5, zic).

În loc de "mi-e lene acum să termin draftul ăla"

Din înţelepciunea lui Viorel:
Toţi bloggerii ştiu multe lucruri despre Google pe care un om obişnuit nu le ştie. Adică, ştiţi treaba aia cu AdSense sau cum e... Ar trebui să vă faceţi un bar. Adică voi nu ştiţi decât să vorbiţi despre bloguri.
Din înţelepciunea lui Blană Trafic:
Toţi bloggerii sunt luzări.
[momentan băieţii tocmai au descoperit pitzipoanca.org]

În altă ordine de idei, întrebarea zilei:
Pe o scară de la 1 la 10, cât de idiot e un individ care, trăind sub constata impresie că eşti o ameninţare pentru integritatea sa profesională, face abuz de un act teatral ieftin şi de prost gust oricând vorbeşte cu tine, prefăcându-se jalnic că te respectă şi că te consideră un coleg, însă când se aşează lângă tine în metrou, fuge două vagoane mai în faţă imediat ce îşi dă seama că nu te-a recunoscut? [e ceva mai complicată treaba - revine Gogu Kaizer cu mai multe detalii la vară]

Saturday, May 03, 2008

O hai





În episodul următor din "Gogu Kaizer"...
"...moment în care ar fi trebuit să intre în panică, dar le-a fost prea lene...
...fără să stea pe gânduri, Gogu Kaizer a făcut ce-a crezut el că e mai vital să facă în acel moment, adică nişte poze...
...arăţi de parcă e prima dată în viaţa ta când vezi nişte friptură..."