Flauş şi Berilă - Telefonul

[În faţa unui magazin de telefoane]

Berilă (arătând către un telefon next-gen): Uite pe-ăla, moşule. Are touchscreen, are wi-fi, card, usb, are tot ce-ţi trebuie...
Flauş (deloc impresionat): Are cameră de 5 Mp. Ce rahat fac doar cu 5 Mp? Am văzut pisici care aveau mai mulţi Mp, se uitau la tine şi arătau de parcă-ţi făceau poză, jur.
Berilă (arătând către alt telefon): Atunci ăstălalt. Are 8 Mp. Da' n-are card...
Flauş (mega stupefiat): Ce-a fa', bo$$? Fără card? Păi m-am tâmpit la cap? (ridicând tonul) Mie-mi trebuie să aibă spaţiu, moşule! Mie-mi trebuie să pun o grămadă chestii pe el! (liniştindu-se, uitându-se în vitrină) Pana mea, am văzut cai care aveau mai mult spaţiu... Puneai chestii pe ei şi tot mai puteai să pui...
Berilă: Bă, ai dreacu', de ce n-or face şi ei un singur telefon cu tot ce-ţi trebuie, nu ştiu...
Flauş: Ete, macarena, şi cu tine-acuma... Dacă l-ar face, n-ai mai avea nevoie să-ţi iei alt telefon, îl iei pe-ăla şi gata. De-asta le inventează ăştia pe rând, la un an, doi diferenţă, să mai facă şi ei vânzare. Ţi-l iei pe-ăsta, peste un an apare ăla mai bun, îl vinzi pe-ăla vechi, ţi-l iei pe-ăsta nou. E ca circuitul apei în natură, săracule... Dar ia hai, mă, să intrăm în magazin!

[În magazin, alte 4-5 persoane căscând gura pe-acolo, încă unul la biroul de rate]

Angajată (zâmbind către cei doi, care intraseră în proporţie de 18% în magazin): Bună ziua! Numele meu este Ioana, vă pot ajuta cu ceva?
Berilă (arătând către Flauş): Dea, am venit să-şi ia un telefon. (uitându-se în jur) Ce-aveţi pe-aici mai jmeker, aşa?
Ioana (zâmbind for ever): Păi haideţi să vă arăt noul iPhone 4G...
Flauş (nelăsând-o să termine, realizând că se uita la ţâţele ei): Ne, ne, ne! Nu iPhone. Mai jmeker decât iPhone, ce dreacu'... La ăla nu poţi să pui mp3-uri ca ton de apel, deşi suportă formatul, fi-r-ar ai dreacu' cu Apple-ul lor...
Berilă (şocat): Cum, mă, merge să cânte mp3-uri, dar nu poa' să le pună ca ton de apel?
Flauş: Da, mă, îţi jur! Păi mp3-urile sunt pe mai multe canale, logic, da' nu ştiu de ce, frate, nu ştiu... Am văzut căruţe care ştiau să pună mp3-urile ca ton de apel. Treceau pe lângă mine şi se auzeau mp3-urile, jur.
Berilă (şocat zdravăn): Bă, da' ăştia sunt nesimţiţi, frate... Şi ca de-ai dreacu' o să scoată unul la anul care o să ştie să pună mp3-urile ca ton de apel, este?
Flauş: Ai văzut? Ai prins ideea. (către Ioana) Deci ce-aveţi jmeker pe-aici?
Ioana: Păi 4G-ul e cel mai nou produs pe care îl avem...
Flauş (revenind între timp la ţâţele Ioanei): Dea? Păi atunci pierdem timpul... (uitându-se la mecla ei) Hai să-ţi las numărul meu de telefon, mă suni când vă vine marfă nouă. Scrie acolo: zero şapte...
Ioana (evazivă, la fel ca pantalonii pe care îi purta): A, ă, nu ştim când ne vine marfă nouă, puteţi verifica dvs. din când în când la orice filială, mai aproape de dvs...
Flauş: Dă, că scriu eu numărul. (vorbind cu el) Deci zero şapte... Stai, ce număr am... Zero şapte... Sau zero zero şapte... Ştiu că mi-am luat d-ăla personalizat, să arate ca al lui James Bond...
Berilă: Zi, mă, vrei să te sun, să vezi numărul?
Flauş: Nu, prostule, că atunci când mă suni tu, îmi apare numărul tău, nu al meu.
Berilă: Păi zi cum vrei să facem atunci!
Flauş: Stai, te sun eu şi tu îmi zici ce număr îţi apare.
Berilă: A, aşa, bravo!

[Flauş dă un bip scurt, cât să se aprindă ecranul telefonului lui Berilă, şi închide]
Berilă: Băăă, ce faci, mă? N-am apucat să văd decât zero şapte şi-atât!
Flauş: Phaoloo, prostule, păi zero şapte ştiam şi eu! Ia, mai vezi o dată!

[Aceeaşi chestie]
Berilă: Băi, apare zero şapte şi tu-l închizi! Lasă-l să sune, că nu te taxez...
Flauş (cedând): Bă, ia dă-l dreacu', mai venim săptămâna viitoare. (către Ioana) Hai că mai revenim noi. (făcându-i cu ochiul) Mersi fain.
Ioana: Tocmai ne-au venit produsele, să ştiţi. Abia peste o lună se livrează altele...
Flauş (în timp ce se îndrepta către ieşire) : Nu-i problemă, eu îmi schimb telefonul în fiecare lună, îmi place să fiu la zi.

[În faţa magazinului]

Flauş: Bă, dar săraci erau ăştia, mă. Numai telefoane vechi şi naşpa aveau.
Berilă: Da, să mor. Am văzut somalezi mai aprovizionaţi decât ăştia. Ar trebui să se reprofileze, să se facă şaormerie, acolo nu-ţi trebuie chestii noi. (rânjind fasolea) Da' ai văzut ce ţâţe mari avea aia, moşule?
Flauş: Băi, nebunule, n-ai văzut cum se pierduse când am luat-o tare? Să moară Bibi, nu mai ştia ce mai are în magazin, nu mai ştia pe ce planetă e, nimic.
Berilă: Îmi plăcea cum îi veneau pantalonii ăia evazaţi, să moară...
Flauş (întrerupându-l): Evazivi, prostule. Doarme pământul sub tine de deştept ce eşti. Am văzut pietre mai inteligente decât tine...