Super-eroi greşiţi

Credeţi că lui Stan Lee i-a venit ideea de Spiderman din prima? Sau că Warren Ellis l-a visat într-o noapte pe Spider Jerusalem şi gata? În lumea benzilor desenate cu super-eroi au existat şi câteva personaje greşite. Na o listă cu ele:

Omul Scobitoare
Super-putere: Îţi scotea mâncarea dintre dinţi de nu te vedeai. Jap, jap! şi habar n-aveai ce s-a întâmplat cu tine - aveai fasolea uber curată. Pentru a se proteja de el, inamicii mestecau Orbit non-stop, motiv pentru care făceau cancer şi mureau. Atât de tare era Omul Scobitoare.
Greşeala: A fost o idee bună până a apărut Puff Daddy, care a lansat o colecţie de toamnă-iarnă bazată pe scobitori. Plus că vindea pe eBay scobitorile pe care le folosea. Individul era, aşadar, "overpowered" pentru Omul Scobitoare, iar ăsta n-ar mai fi avut nicio şansă în faţa lui.

Ţiganul Cinstit
Super-putere: Păi era cinstit. Asta era super-puterea lui, că era cinstit.
Greşeala: Când au vrut să-l deseneze, creatorii au încercat să-şi imagineze cum arată un ţigan cinstit. În primele zile s-au constipat de râs. Apoi au zis că e treabă serioasă şi că trebuie, chiar trebuie, să deseneze un ţigan cinstit. Din păcate, nici în ziua de azi n-au reuşit (şi au trecut mai bine de 480 de ani).

Super-programatorul
Super-putere: Te cocoşa cu void main (), cu for (i=0; i şi cu nişte do while de-ţi săreau capacele. Efectiv n-aveai timp să respiri de câte trebuia să compilezi. Ca să nu mai zic că îţi punea breakpoint-uri când te aşteptai cel mai puţin. Haos total.
Greşeala: Îl inventaseră unii pe Bill Gates, care, la rândul lui, a inventat Windows. Drept urmare, nu-i mai ieşeau omului programele, crăpa Visual C++ la compilare, programele trebuiau "hardcodate" şi tot felul de faze d-astea despre vorbesc fără să ştiu ce înseamnă.

Omul Bâlci:
Super-putere: Era unu', băi, nene, care venise şi el aicişa, ca să vadă şi el aicişa dacă ie multe rebuturi aicişa şi dacă are unde să-şi parcheze căruţa aicişa, ca să-şi ia nişte porumb fiert aicişa. Pe scurt, super puterea ăstuia era că se ducea la bâlci în fiecare an şi îi leşina pe toţi de căldură.
Greşeala: În loc să moară, inamicii îl filmau şi-l puneau pe youtube.

Omul Gramatică
Super-putere: Arunca în inamici cu dicţionare şi manuale de gramatică din liceu. Mai mult, de fiecare dată când trebuia să se lupte cu cineva şi purta un dialog înainte cu individul respectiv, îi corecta ăluia fiecare greşeală până când ăla începea să plângă.
Greşeala: Au apărut manelele, iar flauşatul n-avea destule manuale de gramatică şi dicţionare cât să arunce în toţi. Practic, era asaltat din şapte mii de părţi, iar greşelile gramaticale erau kryptonita lui. Când a văzut că fenomenul se extinde, şi-a băgat ce-avea la îndemână şi s-a mutat în Germania. Momentan, plănuieşte să devină Omul Matematică şi să îi ciuruiască pe fraieri cu derivate, ecuaţii diferenţiale şi trigonometrie. Din păcate pentru el, s-a inventat bacalaureatul şi generaţia de adolescenţi ai mileniului trei, care îi au ca părinţi pe-ăia din rândurile de mai sus.

Omul Mită
Super-putere: Ăsta îşi sufoca inamicii cu tone de şpagă. Oriunde se ducea, cu oricine interacţiona, pow! îi zicea "hai, şefule, nu putem să ne înţelegem şi noi altfel?" şi îi băga una de o sută de lei în buzunar. În consecinţă, nu-l mai ataca nimeni. Românu' era, practic, invincibil.
Greşeala: Teoretic, ar trebui să fie contrabalansat de un inamic pe măsură, cum ar fi un Super Miliţean, care să-l prindă în flagrant, dar în aşa fel încât ăsta să poată scăpa, să lase loc şi de continuare. Problema e că nici măcar un Super Miliţean nu poate rezista şpăgii oferite de Omul Mită.

Data viitoare discutăm despre super-răufăcători greşiţi, clar.