D-ale microbuzului

Vineri seara, Gogu Kaizer reuşise să evite nişte overtime de calitate şi se ducea învârtindu-se către meleagurile natale. În microbuz, pe scaunele din faţa lui, stăteau două fete - Adriana şi Mihaela (ca un stalker profesionist ce e, Gogu Kaizer n-a reţinut care era care). Neavând altceva mai bun de făcut, Gogu Kaizer auzea din greşeală ce vorbeau ele acolo. Din toată discuţia aia, o parte urmează să fie redată:

Mihaela: M-am întâlnit cu Alin acum vreo două săptămâni, am venit în acelaşi microbuz spre Bucureşti.
Adriana: Îoleo. Şi ce mai zicea?
Mihaela: M. Am mers împreună spre cămin pe urmă, de la microbuz. Şi nah, mie mi-e aiurea să merg cu cineva şi să nu vorbesc. Adică e ciudat să mergi şi să taci tot drumul, nu?
Adriana: Mhm.
Mihaela: În fine, eu încercam să găsesc subiecte de conversaţie, să leg chestii, dar el nu zicea, fată, nimic. Mai mormăia ceva din când în când şi aia era.
Adriana: Heh.
Mihaela: Şi ce crezi că-mi zice când ajungem la cămin? Cică "Auzi? Dar ţie nu ţi se pare că vorbeşti cam mult? Adică, aşa, mult şi fără rost, nu zici nimic interesant. Numai chestii plictisitoare". Am rămas blocată, fată.
Adriana: :))
Mihaela: Şi culmea, am vorbit despre chestii "casual" - vreme, facultate, politică, d-astea.

"Uneori, adevărul e mai presus decât babardeala" - proverb kaizerian, autor necunoscut.