În acea zi de miercuri, recitând nişte Şuie Paparude, călare pe calul lui imaginar şi cu ochii întredeschişi (ar fi vrut el să-i deschidă ca la carte, dar îi îngheţaseră pleoapele în poziţia aia din cauza frigului), Gogu Kaizer
De aici începe nişte slow motion
Piciorul drept pus pe bordura trotuarului, piciorul stâng gata să-l urmeze. Piciorul stâng câştigă teren, piciorul drept decide că e cel mai bun moment să fie ninja şi fuge undeva la înălţimea umerilor. Piciorul stâng, simţind că pierde toată distracţia, vine după piciorul drept. Restul corpului se sperie şi vrea să plece în direcţia opusă, dar nu reuşeşte decât să se încline. Piciorul drept, realizând că a greşit momentul ciocanului, încearcă să revină la poziţia iniţială. Gogu Kaizer realizează ce se întâmplă şi i se pare amuzant. Începe să-l bufnească râsul.
Piciorul stâng, simţind că a rămas singur acolo, în aer, ca un fraier, se îndreaptă către piciorul drept. Piciorul drept, având chef de glume de şantier, fuge iar sus înainte ca stângul să ajungă la linia de start. Dar ca un adevărat ninja, piciorul stâng îl urmează. Gogu Kaizer se prinde că sunt şanse ca tot corpul lui să intre în jocul ăsta degeaba şi că s-ar putea să cadă fix pe telefon. Decide că e momentul să înjure. Începe cu "Băga...", dar e întrerupt de piciorul drept care se întoarce pe trotuar, urmat la o diferenţă de câteva microsecunde de piciorul stâng.
Runda a treia. Piciorul drept, cu ultimele forţe, încearcă să fugă din nou sus. Ajunge la jumătatea drumului şi se opreşte, neînţelegând ce se întâmplă. Piciorul stâng cedase poleiului şi se întindea pe trotuar. Neavând de ales, piciorul drept se alătură celui stâng, undeva în faţa lui Gogu Kaizer. Tot corpul devine oblic şi Gogu Kaizer decide să încheie magistral toată faza pedepsind trotuarul cu o căzătură, însă poziţionându-şi mâinile astfel încât să apere telefonul. Trotuarul ripostează şi îi dă lui Gogu Kaizer de îl juleşte.
Gata cu slow motion
Gogu Kaizer se ridică nonşalant, se scutură puţin şi pleacă mai departe bolborosind. Verifică telefonul - cul, e ok. Verifică mâna - meh, se putea şi mai rău. Verifică demnitatea - yup, a rămas puţin în urmă, lasă că găseşte singură drumul. Coafura rezistă. "Mama lui de polei, fix de asta aveam nevoie în dimineaţa asta. A, atât e ceasul? Hm, am cam făcut buba la mână. Meh, bine că n-a filmat nimeni, totuşi. Da' dacă puteam, filmam eu, lol, puneam pe youtube, hehe, clar, dada. Uu, au covrigi cu sare la covrigăria de covrigi.Doi covrigi, vărogmersipa. Nom nom nom."
Concluzia - tot articolul ăsta putea fi scris aşa: "Gogu Kaizer a crezut că are aderenţă şi a căzut ca bolovanu' pe stradă". Dar nu, lui Gogu Kaizer îi place să abereze, îi place place place.
La filmările acestui scurt-metraj, "decât" o mână a fost uşor avariată. Niciun telefon nu a fost rănit. Covrigii cu sare n-aveau sare.
=)) oricum numai Gogu Kaizer ar fi putut detalia in asemenea fel o chestie de max 20 de secunde. :))
ReplyDeletebuna asa. apara telefonul cu viata ta !!! ca ie scump domn'le! :))
ReplyDeletetru story, bro. am patit-o si eu - acu 3 ani, da' atunci era hip; acum toata lumea o face, e prea mainstream, ffs!
ReplyDelete