"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 2

Şi cum sta feciorul cel mic pe gânduri şi nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de virginita ruşine, numai iaca se trezeşte dinaintea lui cu o babă gârbovită de bătrâneţe, care umbla după milostenie (milostenia e un fel de marijuana cu aromă de ulei de motor, e uber rară de felul ei)(şi când a apărut baba, ăsta a zis că poate să amâne treaba cu virginita ruşinea, că nu era urgentă).
- Tinere fecior, îmi pare rău pentru tine că plângi ca o fetiţă şi o să te las să termini, dar Beyoncee a plâns cel mai mult şi cel mai mişto în videoclipul ăla al ei cu "tu di airport" sau ceva de genul. Ia, mai bine prestează şi tu nişte milostenie la baba.
- Ia lasă-mă, frate, în pace, că şi-aşa am alte probleme pe cap! zise prinţ feciorul numărul 3.
- Haoleu, citi-ţi-aş folderul de spam din mail, spune tu babei care e problema, poate ştie ea care e faza.
- N-auzi, babo, să mă laşi? De la una ca tine crezi că aştept eu ajutor? Am sunat deja la 911, cum mi-a zis Anda Adam, aşa că jet!
- Băi, puţă! Bagă mare şi zi-mi care e treaba, că n-am timp de pierdut. Trebuie să ajung şi la alţi fraie... feciori de împărat, să ştii, şi chiar n-am chef de figurile astea ale tale.

Vizibil impresionat de abilităţile de Jedi ale babei, feciorul scoase un joint din buzunar şi-l pasă babei pe furiş, să nu-l vadă nimeni, deşi erau singuri în grădină.
- Ok, babo, ia d-aici. Ciocu' mic şi joc de glezne, da?
- Oho, aşa prietene, zise baba. Uite care e manevra: eu mi-am luat concediu săptămâna asta şi plănuiesc să mă plimb. Nu ştiu, o să iau maşina şi o să dau o fugă până la Sibiu. O să mă duc pe Transfăgărăşan şi o să mă întorc pe Valea Oltului. Tu ce crezi: ar trebui să-mi iau haine groase la mine sau nu?
- Ăăăă, stai, nu era vorba ca TU să îmi rezolvi dilema MIE şi nu invers? Şi, pe lângă asta, o să faci vreun popas până în Sibiu? Adică o să rămâi peste noapte pe undeva? Că dacă nu rămâi, n-are rost să-ţi iei.
- Mă, aşa mă gândeam şi eu. Acuma fii atent: du-te la tată-tău şi cere să-ţi dea calul, armele şi hainele cu care a fost el ginerică, dar nu p-alea din noaptea nunţii. Atunci ai să te poţi duce unde n-au putut merge fraţii tăi, pentru că tu o ai mai mare, motiv pentru care ţi-a fost scris de sus să-ţi fie dată această cinste. Acuma, orice-ar fi, nu-i spune lu' tată-tău "lasă-mă, papa, la mare". Nu suportă melodia aia, plus că el e fan 3rei Sud Eşti. Hainele despre care ţi-am vorbit sunt vechi şi ponosite, şi armele ruginite, iară calul ai să-l poţi alege punând în mijlocul hergheliei o tavă plină cu jăratic, şi care dintre cai a veni la jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăţie şi are să te scape din multe primejdii, să fac spume dacă te mint. Cam atât. Hai că eu am tăiat-o, că trebuie să ajung la RoBlogFest. Am citit în blogul de cristal că o să cânte Moga anu' ăsta şi eu inimă Moga. Ciaules, bulan!

Baba îşi aprinse jointul şi începu să alerge în cel mai crăcănat mod posibil, având grijă să-şi bălăngăne mâinile pe traiectorii diferite şi încercând să se redreseze după fiecare palmă pe care şi-o dădea din greşeală în creieri. A mers aşa vreo 50 de metri, după care şi-a fu dat o palmă mai zdravănă şi a leşinat într-un şanţ, cu toţi cracii în sus şi în cel mai inestetic mod posibil. Feciorul cel mic, după ce şi-a revenit din căscat gura cu balele curgându-i până la genunchi, se duse glonţ la tată-său:
- Băi, tată, am rumegat puţin la rece toată chestia şi am hotărât: vrea şi gura mea să încerce. Nu vreau să înceapă ăştia doi cu glumele alea lor că sunt fetiţă şi că eu sunt ăla mic şi răsfăţat care nu trebuie să facă nimic niciodată, aşa că mai bine plec şi eu.
- Feciorii mei mai mari! zise Crai către cei doi feciori ai lui mai mari. Puţină atenţie, vă rog...
- Vai, frate, iar s-a îmbătat ăsta, zise feciorul cel mic în sinea lui.
- Surioara voastră mai mică tocmai a zis că vrea să încerce şi ea să se ducă la Verde, acolo, şi să facă treaba aia de care zicea Verde, zise Crai în continuare.
- Mă, când dracu' a avut ăsta timp să bea fără noi, moşule? şopti feciorul numărul 1 către feciorul numărul 2.
- M, undev în Balcan, lasă "când", tu l-ai văzut să plece de pe tron? Ăsta e ca Dart Vade, undev în Balcan, îţi zic eu. Sau mai rău, e un ninja. Da, un ninja, frat, zise feciorul numărul 2.
- Undev în Balcan...
- Ce?
- Ai uitat un "undev în Balcan"...

Începând să se plictisească de discuţiile fraţilor lui, feciorul numărul 3 făcu un pas în faţă:
- Băi, tată, eu zic că e de datoria mea să încerc. Numai dă-mi calul, armele şi hainele cu care ai fost tu ginerică şi-am plecat.
- Ce? Te-ai tâmpit la cap? Cine naiba mai ştie pe unde mai e calul ăla? Cred c-a şi murit, pentru plângând afară tare! Iar faza cu hainele de ginerică? Nu ţi-am povestit că n-am mai putut să dau jos floarea şi euroii din piept? A înfipt mă-ta acul ăla în ele de parcă aş fi fost vampir, frate. Abia l-am scos din mine.
- Băi, asta e treaba mea, da? Zi-mi dacă mi le dai sau nu, ca să ştiu dacă mă duc să mă uit la Esmeralda sau plec.
- Gata, fată, nu trebuie să ţipi. Poţi să iei ce vrei, zic. Numai calma, tranquilia, astea.

Şfârşitul episodului 2, că mi-e cam somn

"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 1

Scrisă de Ion Creangă, respinsă de franc neamţ şi xeroxată de Gogu Kaizer când s-a întors el în timp atunci. Ştiţi voi, atunci.

Amu cică era odată într-o ţară un crai (nu "cry"), care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat, pentru că n-a pierdut niciodată la "verde-stop"; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Verde ăsta, simţind că urma să expire, i-a dat un SMS lui Crai ăla (asta ca să aibă şi el un nume), în care îi povestea în mai puţin de 160 de caractere că el o să moară şi că ar fi cul să trimită Crai unul din băieţii lui până la el pentru a presta despre făcut pe împăratul după moartea lui.

Imediat ce s-a trezit din beţie, Crai ăla i-a chemat pe cei trei flauşa feciori la el şi le-a povestit care e treaba. Feciorul numărul 1, ăl' mai mare adică, a început cu aroganţe:
- Moşule, păi mă duc eu, mă. Păi eu sunt cel mai mare dintre noi toţi trei la un loc, mă. Mă, păi mie mi se cuvine chestia asta, mă. Zic, sări cu banii de cheltuială - în euro, de preferabil, să nu mai stau eu să-i schimb -, cu colecţia primăvară-vară de la Milano - să fie şi brandul meu prezentabil -, cu nişte arme şi cu nişte cai putere.
- K, zise Crai.

Şi şi-a luat fraier feciorul cel mare tot ce i-a trebuit şi-a plecat. Imediat ce ăsta a ieşit pe uşă, Crai şi-a luat costumul de urs de la balul mascat de anul trecut şi, mergând pe o scurtătură, a ajuns înaintea feciorului la un pod, unde i-a făcut ăluia nişte "bau!", aşa, dampururea, că e el Crai, dar zicând "mor, mor, astea, zic". Şocat, virgin feciorul a micţionat instant pe el şi a început să caute butonul de pauză. Între timp, calul a zis că "Eu îmi bag picioarele, fiecare pentru el" şi a fugit acasă. Vizibil impresionat, feciorul a rânjit timid către urs şi, profitând de faptul că nu ştia că nu e un urs adevărat, a fugit şi el.

Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
- Moşule, e horror, mă. Păi cum mergeam eu liniştit pe cal, a apărut la un moment un urs, mă. Şi s-a dat la mine, că face, că drege, că astea. Şi m-am luptat cu el, dar când era să-i dau să zacă, şi-a chemat prietenii. Mare mirare că am scăpat, mă, că erau hotărâţi să mă vi0leze brutal, mă. Nu voiam să apar la "Ştirile de la ora 5", aşa că am fugit.
- K, zise Crai.

Profitând de admirabilul eşec al feciorului numărul 1, feciorul numărul 2 făcu un pas în faţă:
- Zic, undev în Balcan, hai că o să încer şi eu, că văd că prostu' ăsta e de geaba, da. Dă şi mie toat cele, undev în Balcan.
- K, zise Crai. Dar ai grijă, că cică sunt urşi pe drum, urşi care vor să te vi0leze, cică. Parcă văd că o să te întorci şi tu acasă, la fel ca fractu'.
- M, undev în Balcan, stai culca, mie îmi plac urşii, mă înţele bine cu ei, undev în Balcan, afirmă feciorul numărul 2, fără să realizeze că era într-un loc public.
- K, zise Crai. Ia ce-ţi trebuie şi jet! de-aici.

Şi-a luat ăsta tot ce i-a trebuit şi-a plecat undev în Balcan. A mers ce a mers şi, la un moment dat, pow! ursul cu al său dampururea "bau!" şi "mor, mor, astea, zic". Luat prin surprindere, feciorul numărul 2 a belit ochii, pentru că el numai asta ştia să facă în situaţii de criză. Într-un final, s-a luat calul de el: "Bă, tabla mea de şah e cumva la tine?". Realizând că are o scuză, feciorul numărul doi a scos limba la urs şi a tăiat-o instant către casă.

Ajuns acasă, feciorul se prezentă în faţa Craiului pentru a da raportul:
- Undev în Balcan, eşec incomensurabi, a apăru ursul, care de fapt era mai mulţ urşi, am zis că nu merită, undev în Balcan.
- Prostule, ţi-am spus eu, zise Crai.

Feciorul numărul 3, după ce că era cel mai mic dintre ei, era şi cel mai paralel cu situaţia. Şi pentru că nu mai rămăsese decât el, s-a dus în grădină şi a început să plângă ca o fetiţă ce era.

Şfârşitul episodului 1, că mi-e cam somn

V-a mai povestit Gogu Kaizer de când era el mic? Nu? Hai că vă povesteşte acum, lol

Când era Gogu Kaizer mic şi era elev, se prezenta în prima zi de şcoală la doan'ţătoare [saru'mâna, zic][Gogu Kaizer ştie din surse sigure că doan'ţătoare citeşte blogul ăsta][cea mai sigură sursă e doan'ţătoare, zic], presta despre un buchet de flori, spunea o poezie şi apoi îşi anunţa intenţia de a pleca acasă. Bine, practic, poezia era intenţia lui de a pleca acasă, pentru că deja nu mai era poezie chestia aia, ci doar o bălărie care suna ceva de genul ăsta: "Ieri s-a terminat vacanţa, astăzi şcoala a-nceput / Am uitat ceva acasă, mă duc să-l iau şi vin înapoi". E inutil ca Gogu Kaizer să precizeze că niciodată nu i-a reuşit manevra şi că de fiecare dată trebuia să stea şi la serbarea de început de an [în cadrul căreia dom' director spunea ceva la care Gogu Kaizer rămânea întotdeauna neimpresionat şi indiferent].

Dar Gogu Kaizer voia să zică de fapt altă chestie. La un moment dat, când era el în clasa a doua [parcă], nu şi-a făcut tema. A urmat un dialog în care doan'ţătoare îl întreba de ce n-a catadicsit să-şi facă tema:

- Dar de ce n-ai catadicsit să-ţi faci tema?
- Ăăă, nu m-a lăsat tata...
- Stai, ce? Nu te-a lăsat taică-tău? Cum nu te-a lăsat?
- Păi eu voiam să îmi fac tema, dar nu m-a lăsat el, mi-a zis că n-am voie.

Gogu Kaizer era convins că o să ţină şi că o să scape de orice pedeapsă ar fi urmat. Problema e că doan'ţătoare s-a pus pe râs şi a chemat-o repede şi pe mama lui Gogu Kaizer în clasă [pentru că mama lui Gogu Kaizer e învăţătoare, zic], pentru a râde şi ea cum se cuvine despre Gogu Kaizer. Oarecum ruşinat, Gogu Kaizer a luat loc în bancă şi, într-un exces de furie şi cu o dorinţă aprigă de răzbunare, a desenat cu stiloul pe bancă o linie, gândindu-se că banca aia era a lu' doan'ţătoare, adusă de acasă, şi că dacă va fi inestetică, va trebui să cumpere alta. Rânjetul de satisfacţie de pe meclă i-a pierit în momentul în care a aflat că tot el va trebui să şteargă linia aia, ceea ce i s-a părut o mare nedreptate.

Asta a fost cea mai dampulea scuză pentru nefăcutul temei pe care Gogu Kaizer a folosit-o în anii lui de şcoală. La voi care a fost cea mai dampulea scuză? M?

PS cu o oarecare legătură: Gogu Kaizer e fan prima zi de şcoală. Azi, metroul a fost arhiplin de minore [respectiv jailbaituri la greu].

Mai bine nu încercaţi asta acasă, pentru că e de geaba, zic

Băi, Lipton Green Tea ăla, după ce că nu e cine ştie ce de bun, mai are şi chestii în el care, după ce le bei (pentru că îl bei pe el, pe Lipton, pe el îl), nu te lasă să adormi. Hai să zicem că asta n-ar fi rău, dar în cazul lui Gogu Kaizer toată starea asta de neadormire pe care i-o dă e de fapt o stare d-aia în care priveşte tâmp la monitor (stare care nu e starea lui "default", contrar opiniei majorităţii), stă cu gura semi-întredeschisă, salivează moderat de subtil şi nu poate să lege două cuvinte coerente între ele pentru că nu vede scopul legăturii lor.

Mai mult decât atât, are senzaţia că începe o frază şi se pierde la jumătatea ei, uitând de fapt ce voia să spună (asta ca bonus pe lângă vorbitul aiurea rău). Şi dacă, în timp ce scrie fraza aia, îi vine în creieri altă frază, atunci ceac-pac! s-a ales praful de toată manevra pentru că nu mai poate să na, s-a întâmplat din nou, habar n-are ce voia să sublinieze în propoziţia asta. Pe lângă asta, nici nu reciteşte literele dinaintea celei la care se află la momentul te zero, pentru că îi e lene. Deci dacă ar vrea, ar putea să afle ce voia să spună, dar îi e lene să mişte din pupile. Şi chiar dacă ar reciti, ar tembeliza, pentru că s-ar haotiza mai mult şi n-ar înţelege de ce a vrut să recitească.

Ştii cum e atunci când vrei să fii atent la o chestie random, uber importantă şi interesantă, dar ţi-e lene să deschizi ochii pentru că horcăi de somn? E, asta ar vrea să facă Gogu Kaizer acum, dar nu poate pentru că Lipton Green Tea. "Lipton Green Tea - singurul lichid din casă; îl bei pentru că n-ai de ales, 'te naiba". Bine, singurul lichid pe o rază de 50 cm în jurul lui Gogu Kaizer, la care Gogu Kaizer poate ajunge cel puţin din instinct. Ct. Ctitorie. Ie. Ienupăr. Ăr. Ărmălaie (h-ul e mut). Ie. Ie două noaptea. Ai "f", fraiere!

The making of "Povestea lui Harap-Alb"

Legenda spune că atunci când Ion Creangă a terminat de scris "Povestea lui Harap-Alb", un neamţ a venit la el şi i-a dat feedback pe poveste. Feedback-ul suna cam aşa: "Oui, oui, je m'apelle Jaques, mais tu eşti prost, c'est o tâmpenie quest ce tu fait aici, fromage, croissant, oui, oui! Q'est-ce que c'est, il y a nişte originalitate în ea, ca va niet bien! Il faut que să semene la fel, la fel cu "The Culture" a lui Iain Banks sau "Ringworld" a lui Larry Niven, mais să nu fie identique! Trebuie să o refaci, sinon o anulăm!"

Băgându-şi, scoţându-şi şi oligofrenându-şi în feedback-ul neamţului, Ion Creangă a refăcut "Povestea lui Harap-Alb", dar a făcut-o intenţionat mai naşpa decât versiunea 0.0.1. După o săptămână, i-a prezentat neamţului versiunea 0.0.2. După ce a citit-o, neamţul a început să producă spume la gură, pentru că asta fac nemţii de felul lor, şi i-a zis să o refacă şi pe asta. Şi de data asta, i-a dat un deadline mai scurt.

Ion Creangă s-a prezentat la deadline-ul respectiv cu versiunea 0.0.1, pe care o scrisese prima dată. Desigur, neamţul a fost uber încântat. Ba chiar l-a felicitat pe Ion Creangă: "Bravo, bravo! Encore une fois, nu puteai să o faci aşa de la bun început?", îi spuse el, bătându-l prieteneşte pe umăr şi pe creştet în acelaşi timp. "Mais parce que n-ai făcut-o aşa de la început, l'augmentation de salaire est futu. Oui, oui, au revoir!"

Legenda spune că Ion Creangă a ars versiunea 0.0.2 a poveştii după ce l-a ucis cu bestialitate pe neamţ (chestie care a apărut la "Ştirile de la ora 5", dar în timpul reclamelor, aşa că nimeni nu i-a dat importanţă). Ce nu spune legenda e că Gogu Kaizer s-a întors în timp, l-a îmbătat pe Ion Creangă şi, după ce acesta a leşinat, a xeroxat acea versiune a poveştii (nu putea să ia originalul pentru că ar fi schimbat cursul istoriei). Evident, Gogu Kaizer o va pune aici, pe blog, probabil diseară (asta dacă nu va presta despre zZz zZz zZz).

Re: SoupNight

entru că în postul anterior Gogu Kaizer a fost extraordinar de sexy şi frumos (ceea ce e normal, pentru că aşa arată orice om la care te uiţi pe întuneric), Gogu Kaizer urmează să povestească pe scurt cum s-a dipstrat el la SoupNights sâmbătă seara:

• Băi, supa de legume a fost bună, nene. Gogu Kaizer a prins ultimul pahar/castron/blid cu supă de legume. Lui Gogu Kaizer îi place supa de legume, aşa că s-a bucurat de felul lui când a văzut că a prins fix ultima porţie. A fost atât de bucuros încât a mâncat-o pe toată fără să-i pese că îi intrase nasul ăla mare* în castron şi că îi rămăsese fidea pe vârf când l-a scos de acolo. Desigur, asta e o legendă, pentru că ştim cu toţii că "screenshot or it didn't happened". Sau pe româneşte "dacă dragoste nu e, nimic nu e".
• @taraduveanu l-a omorât pe Gogu Kaizer de câteva ori pe secundă în toate cele 8 secunde în care Gogu Kaizer s-a dus să-i spună că "hallo, supa e cul" (dar Gogu Kaizer, fiind obişnuit ca oamenii să reacţioneze aşa când îi văd mecla, a fugit naibilui de acolo)(şi nu în pasul ştrengarului, cum ar fi unii tentaţi să creadă)(Gogu Kaizer aşa e tentat să creadă).
  
• La un moment dat, Gogu Kaizer a plecat cu tot cu Scorpy să caute un amuitatce şi au dat de maşinuţele electrice. După o rundă de ciocniri la ură cu Scorpy şi 2-3 părinţi cu puradeii lor nevinovaţi (dar care n-au păţit nimic), Gogu Kaizer a încercat să mai adune 2-3-4 şoferi pentru o ciocnire cumsecade şi în grup (s-a mai gândit şi altcineva la prostii când a citit "o ciocnire cumsecade şi în grup" sau are Gogu Kaizer nişte probleme mai fixe?). Anşa. Da. A fost nevoie de un eCostin punct com pentru a face anunţul cum trebuie şi pentru a mobiliza lumea, lol (are vocea mai groasă, că e mai plinuţ de felul lui)(să nu-i spuneţi asta, că nu reacţionează foarte amabil şi dacă ai supă în mână îţi promite că ţi-o bagă pe gât sau pe o chestie cenzurată de budigăi, dar de geaba, că dacă fugi, nu poate să te prindă şi scapi)(metodă testată)(a, a nu se încerca asta mai ales când are motoreta în mână)(nu e motoretă)(îl deranjează şi faza cu "motoreta").
• Guano Apes au cântat o singură melodie, după care au plecat. Ce spectacol a fost ăsta, frate? Adică Guano Apes nu ştiau că Gogu Kaizer are de gând să ajungă acolo abia la două jumătăţi de oră după ce vor începe ei să cânte. Impertinenţi!

De final, filmuleţul cu maşinuţele ciordit de la eCostin punct com:


*Deci care ai căutat pe Google "cât de mare e nasul lui Gogu Kaizer" de cel puţin 322 de ori? M?

SoupNight

Diseară (adică peste o oră sau ceva de genul), Gogu Kaizer va fi prezent la SoupNight, în parcul Tineretului, intrarea Şincai. Care intrare e liberă. Na şi un promo despre fază cu un Gogu Kaizer rânjind în exces, cu multe "ăăăă"-uri şi cu un "a ieşit ca naiba, dar văd eu cum salvez la montaj":




După o idee de Gabi Macovei.

Uber Kaizer, Căpitan Stelar - Sezonul 1, Episodul 4

Episodul 4, zic

Episodul 4 e exact ăla care vine după episodul 3.

(ăsta e numele episodului, zic)

Traducerea şi adaptarea: Irina Nistor

Regele Guţă al Infinitulea se aşeză mai confortabil pe tronul de la Guccea şi începu să-şi răsucească mustaţa, aşteptând ca Uber Kaizer să îl roage să continue. Se mândrea că lăsase situaţia într-un suspans inimaginabil de terifiant, aşa că savura momentul. Privind în ciorbă, Uber Kaizer îl întrebă:
- Băi, eşti copac? Burta asta din ciorbă îmi digeră zeama din farfurie? Cine a făcut-o, frate? Voi aşa mâncaţi de obicei? Dublu ve te fe, frate?
- Ce zici, patroan€? Nu-ţi place ciorba? Fhă, Ando Adamo, ce ciorbă i-ai adus ăstuia?

Ando Adamo dădu buzna în sală cârâind, ţinându-şi creierii între palme şi trăgându-şi de faţă în jos total degeaba, că oricum nu mai rezolva nimic:
- Hraolo, i-am dat ciorbă de-aia bună! De-aia de-am făcut azi! Eartă-mă, Mă, Riata! Măria Ta, adică. Eartă-mă!
- Huai, să nebunească anturajul meu, eşti cea mai de geaba la casa omului! Păi cum să dai, fhă, ciorbă de-aia bună la străini, te-ai cretinizat la cap? De câte ori ţe-am zis să nu faci asta, m?
- Bă, Infinitule al Guţăulea, interveni Uber Kaizer, ăsta, adică Guţă al Infinitulea, zic, las-o naibilui de ciorbă, că oricum nu mâncam, că mi-era scârbă. Deci relax.
- Ia uite la el, ce să zic, îi era scârbă. Ce, mă, crezi că mâncarea noastră e... cum crezi, mă, că e mâncarea noastră? Nu e îndeajuns de bună pentru tine, este?
- Mă, da, dar asta în al doilea rând. Mi se tăiase de când a apărut Ando Adamo asta prima dată.
- De ce, mă, ce-are? Ce nu-ţi convine la ea, mă?
- E dezbrăcată, prietene. Şi cred că alea 75 de kilograme în plus peste limita bunului simţ îs cam inestetice. Părerea mea, zic.
- A, m, da, cam ai dreptate, adică la fel zicem şi noi. În fine, să încheiem şi să nu mai vorbim niciodată despre Incidentul Ciorba, k?
- K.

Însoţiţi de BGScorsezeul care l-a adus pe Uber Kaizer, cei doi porniră către Sala cea Mare a Muzicii Originale. Pe drum, Regele Guţă al Infinitulea continuă:
- Aşa, mă, ziceam de efectul secundar. Băi, scurt şi la obiect, problema e că femeile de pe Lună au început să se îngraşe grav. Adică nah, ai văzut-o şi tu pe Ando Adamo fă. Fără "fă". Obişnuinţa. Aşa.
- Păi stai, mă, asta e problemă? Din câte ştiu eu, femeile voastre sunt grase by default, că nah, sunt pirande sau cum se numesc...
- Lasă-le, me$erie, pe-alea. Eu vorbesc de alealalte.
- Care, mă?
- Aolo, alea care apar în videoclipuri, baro$$ane.

Regele Guţă se apropie de Uber Kaizer, vorbindu-i astfel încât să nu fie auzit de BGScorseze ăla.
- Mă, n-are cine să mai apare în videoclipele noastre, mă-nţelegi? Îţi zic un secret: alea din videoclipe nu sunt gagicile noastre, sunt angajate, să ştii. Dacă alea se îngraşă, n-o să mai avem fetiţe care să dea din motoare. Adică o să avem, dar vor avea nişte motoare de tractor, mă-nţelegi? Asta e mai mult decât o tragedie pentru societatea şi cultura lunară.
- Ştii că se zice "videoclipuri", nu? Zi-mi că ştii, ca să nu râd singur p-aici.
- Nu se zice, mă, "videoclipuri", ce-ai, eşti invidios?
- Bă, dexonline.ro. Serios.
- Da, mă, bine, ortograficule care eşti tu. Ideea e că asta o să afecteze şi Pământul. Şi nu cred că o să-ţi convină, mhehheh.
- Ete, fleoşc. Nouă nu ne trebuie gagici care să dea din motoare, mă.
- Nu la asta mă refeream.
- A...
- Bon, acuma că am discutat, hai să ţi-l prezint pe agentu' nostru cel mai de valoare care te va ajuta în chestia asta.
- Bă, sincer, e mai bine să lucrez sing...
- Baliverne! Băiatu' e priceput, e eminent, respectuos, original, umil, muncitor - o să-ţi fie de ajutor, îţi zic eu.

Până să mai scoată Uber Kaizer un cuvânt, Regele Guţă al Infinitulea deschise uşile. În Sala cea Mare a Muzicii Originale, aşezat la un birou poleit cu aur original şi ieftin, stătea nimeni altul decât singurul om despre care Uber Kaizer credea că istoria l-a uitat.

Sfârşitul episodului 4

În episodul următor din Uber Kaizer, Căpitan Stelar...

- Hai, frate, mă laşi? Cum naiba?
- Cercetătorii noştri s-au infiltrat pe Pământ şi s-au întors cu o mostră de ADN. Eram disperaţi, nu ştiam ce să facem, l-am clonat...

* * *

- Băi, ţie nu ţi se pare cam ironic să te afli în sala asta?
- Nu, mie nu mi se pare destul de ironic să mă aflu în sala asta.
- Da, deci nu te-ai lăsat de vechile obiceiuri.
- Hehe, de vechile obiceiuri nu m-am lăsat, aşa e.

* * *

- Trebuie să mănânci neapărat? Adică ţi-e atât de foame?
- Tu ai văzut cum arată ciorba aia de burtă? Tu poţi să mănânci aşa ceva?
- Meh, m-am cam obişnuit cu ea... Am încercat să fac şi eu o dată la fel, dar nu mi-a reuşit...
- Lol, nu putem să spunem la fel şi despre serviciul tău, nu-i aşa?

Na despre nişte poze din concediul lui Gogu Kaizer, zic

1. Hai că bine aţi venit la Bâlea Lac! Eote aşa se întâmpină turiştii, bă, fraierilor de bulgari şi greci şi ăilalţi care mai aveţi turism mai cul ca al nostru! Nea, "loaţi lecţii":

2. Capra. Pensiunea, hotelul - ce naiba e ea. Pentru 270 de RON pe noapte, poţi să te bucuri de tot ce vezi în poza de mai jos plus o garsonieră de 2x2 cu un pat super dublu, fotoliu şi una bucată televizor next-gen (cu ocazia asta le dăm lecţii şi fraierilor din Budapesta, care habar n-au să turismuiască).

3. Găseşte Gogul Kaizerul din poza asta şi ai şansa să câştigi o bască din păr de oaie expirată (oaia, basca - habar n-am), o poză cu nişte ţâţe sau nişte cristale de dilitiu inscripţionate cu teoria relativităţii extinse.

4. Salut, domnule Castor!

Astea sunt toate cele patru poze pe care Gogu Kaizer le-a făcut în concediu, pentru că mai tot timpul a fost ocupat să.

Octavian

Când îţi faci cumpărăturile de la magazinaşele din cartier, ajungi până la urmă - fie că vrei, fie că nu - să cunoşti tot mai mult persoanele care îţi dau din când în când lame Orbit ca rest (şi pe care tu le iei, că nah, sunteţi deja pretenari şi alte alea). Ajungi să le cunoşti numele, prietenii, mofturile, visurile, speranţele, dezamăgirile, muzica preferată sau marca ţigărilor pe care le fumează.

Octavian lucrează la singurul minimarket de renume din apropiere. E omul bun la toate, dar nu pentru că ăsta e jobul lui, ci pentru că e singurul bărbat de acolo. Indiferent de tura pe care e, Octavian e înconjurat de cel puţin trei femei. Trei femei cu poziţii bine stabilite în magazin, respectiv la casierie, la mezeluri şi la pus chestiile în pungi. Şi lucrul la care Octavian se pricepe cel mai bine e să le facă faţă acestor trei femei. Mai exact la chestii de genul:

1. "Octavian, dă-mi şi mie baxul ăla de nuştiuce de sus!"
2. "Octavian, adu-mi şi mie o ladă de bere din spate!"
3. "Octavian, nu mai e apă la 2L la frigider!"
4. "Octavian, zi-i ăleia să lase telefonul, că nu merge plata cu cardul!"
5. "Ce mâncăm diseară, Octav?"
6. "Octav, cu cine a plecat Ixuleasca aseară?"
7. "Octavian, nu mai am d-alea de zece mii!"
8. "Octavian, mai am absorbante în geantă?"

Etc. şi tot aşa. De fiecare dată când Gogu Kaizer trece prin acel minimarket, Octavian e la datorie. Şi indiferent de cerinţele mândrelor, el e zen, frate. Dar se vede clar că-i şi place. Pentru că uneori le mai dă şi răspunsuri de genul:

1. "Dar vii să mă ţii de bicepşi, mhehem?" (la asta primeşte un "mntz" mai rânjit, aşa, de control)
2. "Să mor dacă se cunoaşte că ai o ladă de bere acolo, mhehem..." (asta uitându-se către cracii ei, după care se duce liniştit la treaba lui)(de obicei se uită la cracii ei şi atât)
3. "Păi hai cu mine până acas', să aducem, mhehem!" (la asta primeşte de obicei un "îţi dau eu un acasă de nu te vezi")
4. "Stai să-i zică lu' bărbat'su că întârzie diseară şi pe urmă, mhehem..." (Gogu Kaizer a râs la faza asta, pentru că muierile nici măcar nu s-au obosit să-l audă)
5. "Ştiu ce-ai putea să mănânci tu, mhehehem..." (după o de-asta e alergat puţin prin magazin şi gata)
6. "Dă un' să ştiu io, ce, sunt ta-su, am păru' alb? Mna, a plecat cu Robert..."
7. "Mhehem, am eu una de dooj..." (jap! una după ceafă înainte să termine propoziţia)
8. "Da, dar sunt de-alea cu trei picături. Vezi că îţi pun câteva cu patru picături, să ai acasă la noapte."

Asta printre momentele de stat la bârfă cu ele, lângă casierie, când nu prea sunt clienţi. Şi din momentele alea, un cumpărător poate afla, de exemplu, că ultima gagică a lui Octavian era cumnata Luanei Penescu (o fostă colegă de-a lor, desigur) şi că "meheh, aia era mai mult pe interes, cred că voia să se angajeze din nou aici". Sau că Adrianei îi cam place de Octavian, dar e măritată, însă pe de altă parte, n-ar fi prima dată. Sau că Rusoaica, de pe tura ailaltă, s-a dat la Octavian, dar el a refuzat-o.

Sau că Octavian, mai nou, a devenit subiect de articol pe un blog.

Tot voiam să bag "citate din Octavian" şi aveam nevoie de introducere, lol.

Nişte nimic random

• Ziua Bătrânului Tom azi, zic. Neamuri multe, gălăgie şi alte etc-uri de-astea. Între timp s-au mai rărit. Ultimul rămas pe baricade e unchiul John, care unchiul John e cel mai meseriaş unchi pe care îl poate avea un nepot, lol.
  
• Condus în afara Bucureştiului + Şuie Paparude + Red Hot Chilli Peppers = uber cul, zic.
• Acum 4 zile, Barbu bălmăjea la telefon că "bă, sâmbătă fac nunta, mă însor, party, astea, hai că vii, da?". Nu.
• Aerul ăsta curat îndeamnă la somn. Adică fix unul din hobby-urile lui Gogu Kaizer. Armonie epică.
• Concediu, frate! 
• Gogu Kaizer a găsit poza aia cu vară-sa de care vă zicea. Aia în care e ea dezbrăcată. Da, are 4 luni în poza aia.
• Are cineva o scobitoare? :<
• Cică nu mai e bere şi Gogu Kaizer trebuie să se ducă să mai ia. Da' de ce Gogu Kaizer? De ce nu poa' să se ducă fracsu', a? Cum adică "el e mai mic"? Pfff, ok. Gogu Kaizer se va duce să mai ia nişte bere. De la Snagov, na.
• Brb.

Aşa-i în tenis?

Chestia asta a fost povestită de Dalian şi nu puteam să nu o arunc şi aici.

A trebuit să o duc pe soacră-mea la spital în urmă cu două nopţi, pentru că se simţea foarte rău, avea momente în care delira şi vorbea despre tot felul de chestii pe care le vedea. Am ajuns la Pantelimon pe la vreo 2-3 noaptea şi am mers în salon. Am stat puţin pe acolo şi, pentru că nu venea nimeni, m-am dus să caut un doctor, ceva. Am găsit o asistentă şi am întrebat-o când vine doctorul. Mi-a zis "Păi nu e niciun doctor pe palier, tocmai au plecat, nu ştiu când vin". M-am uitat la ea şi i-am băgat 10 RON în buzunar. Imediat s-a întors la 180 de grade, a intrat într-o cameră care era doi metri mai încolo pe coridor şi a ieşit cu un doctor, care a mers şi a consultat-o pe soacră-mea. Bine, nu mai zic cât i-am băgat şi lui în buzunar...

Ştiu, treaba de mai sus nu e un lucru inedit sau nemaiauzit, dar asta nu înseamnă că nu mi se pare mai mult decât frustrantă. Sunt multe de zis la capitolul ăsta, multe ce se pot face, puţine spre deloc ce se fac concret. Dar chiar şi în condiţiile astea, după câte am trăit şi pe propria-mi piele, tot nu pot să accept ideea că foarte mulţi (nu toţi, ce-i drept) fac cursuri speciale la facultatea aia, cursuri la care îi învaţă cum să-i doară în fund când un om moare lângă ei şi să nu facă nimic decât dacă le iese şi lor ceva.