"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 5

Şi merg ei o zi, merg două, şi merg patruzeci şi nouă, până ce la o vreme li se termină bateria de la iPod. Tot atunci, din pură coincidenţă, le intră calea în codru şi atunci numai iaca ce le iese înainte un om spân şi zice cu îndrăzneală fiului de crai:

- Hello, ladies! You come here often, yamasha?
- A, ă, e prima dată pentru mine, răspunse fiul craiului roşind şi fâstâcindu-se ca o minoră.
- Boombastic, man! Păi şi nu ai trebuinţă de slugă la drum, yamasha, cam aşa? Prin locurile iestea e cam greu de călătorit singur. I be jammin', man, nu cumva să-ţi iasă vreo dihanie gen Nikita înainte şi să-ţi scurteze cărările, man. Plus că e plin de spammeri, viruşi şi manele prin codrul ăsta, reggae master, yamasha, man.
- Nikita? Aici? Păi dacă o desfiinţez p-aia, o să devin mai faimos decât Dan Diaconescu în direct, zise fiul craiului, uitându-se cruciş în ochii Spânului, şi apoi, dând pinteni calului, intră disperat în codru stringând-o pe Nikita.
- Dublu ve te fe, ăsta e prost la cap? îşi spuse Spânul în sinea lui puţin perplex şi privind tâmp cum fiul craiului se lovea cu capul de crengile copacilor căutând-o pe Nikita.

Mai merge fiul craiului înainte prin codru cât merge, şi, la o strâmtoare, numai iaca ce Spânul iar îi iese înainte, prefăcut în alte straie, de data asta de la Zara, şi zice cu glas subţiratic şi necunoscut:
- Well now, what is a girl like you doing in a place like this, m?
- Hi, hi, hi, astea, zise fiul craiului copleşit de succesul pe care îl are în codru.
- Hai nu, serios, ce pana mea faci pe-aici, uap şu ari ari?
- Ce întrebare e asta? Fac să fie bine, nu e evident? răspunse fiul craiului constipat.
- A, da, de sigur, Elvis. Da, eu nu fac foarte bine, dacă tot m-ai întrebat, continuă Spânul arătând un emoticon cu o faţă galbenă şi tristă.
- Păi nu te-am între...
- De mic copil, Elvis, îl întrerupse Spânul suspinând teatral, am fost slugă. Daaaa, ai auzit bine, slugă, muţumesc foarte mult. Şi-am avut parte numai de stăpâni calici. Daaa, calici, vrei să dansez pentru tine? Mă, dacă aş da odată peste un stăpân cum gândesc eu, n-aş şti ce să fac să nu-l smintesc, surprize, surprize. Daaa, să nu-l smintesc, piatră'şi'rostogolire. Nu cumva ai trebuinţă de slugă, voinice? Cum te văd, sameni a avea seu la rărunchi. De ce te scumpeşti pentru nimica toată şi nu-ţi iei o slugă vrednică, ca să-ţi fie mână de ajutor la drum şi să-ţi cânte "Te iubesc, femeie"? Locurile aiestea sunt şugubeţe; de unde ştii cum vine întâmplarea, şi, Doamne fereşte, să nu-ţi cadă greu singur şi s-o facem lată încă o dată.
- Beeei ăsta, şugubăţ eşti tu, bă, şi tot neamul tău! râgâi fiul craiului cu mâna pe tacâmurile de plastic. Să vezi ce seu în cap îţi dau io ţie dacă mă mai iei cu neologisme de-astea... Păi tu crezi că toată lumea a umblat cu d-alde Marean Vanghelius, ca tine? Hai CTRL-ALT-JET d-aici! Şi dădu pinteni calului şi porni mai departe, verificându-şi profilul de Facebook.
- Uai de capul meu, ăsta e distrus rău, contemplă Spânul în timp ce privea cum fiul craiului se îndepărtează şi cade ca bolovanul de pe cal.

Şi mergând el tot înainte prin codri întunecoşi, de la un loc se închide calea şi încep a i se încurca cărările, încât nu se mai pricepe fiul craiului acum încotro să apuce şi pe unde să meargă.

- Ptiu, drace! iaca în ce încurcătură am intrat! Asta-i mai rău decât să rămâi fără hârtie igienică, zise el. Nici tu sat, nici tu târg, nici tu Google Maps, nici tu nimica. De ce mergi înainte, numai peste pustietăţi dai; parcă sunt într-un film de Sergiu Nicolaescu. Îmi pare rău că n-am luat măcar spânul cel de-al doilea cu mine. Dar nu e vina mea că asculta Ştefan Bănică Jr. Tata aşa a zis, însă la mare nevoie ce-i de făcut? Vorba ceea: Rău îi cu rău, dar e mai rău e să asculţi Ştefan Bănică Jr. Eniuei, e timpul să fac pipilică.

Şi tot marcându-şi el teritoriul când pe o cărare, când pe un drum părăsit, când pe cracul stâng al pantalonilor, numai iaca ce iar îi iese Spânul înainte, îmbrăcat ca un p.e.ş.t.e. şi călare pe un cal frumos, şi, prefăcându-şi glasul, începe a căina pe fiul craiului, zicând:
- Stimabile domn, impracticabilă rută ai selecţionat!
- Haolo, frate, nici să fac pipilică nu mă laşi? urlă fiul craiului în timp ce îşi încheia şliţul la izmene.
- Este evident că eşti din afara ţării şi că nu ai acces la interneţi. Conform unor studii, probabilitatea să te întâlneşti cu mine, un laureat al Premiului Nobel pentru Poteci, Sârme şi Papuci, este ridicol de mică. În stânga dumitale ai celebrul buturugă din proverbul "Buturuga mică răstoarnă carul mare". Mulţi s-au împiedicat de ea şi au murit de râs, că e mai mică decât se aşteptau. Apoi şi-au făcut poze cu ea pentru profilul de Hi5. În faţa dumitale este o autostradă pe care se învârte un taur beat, căutând ieşirea. Ironia este că el a dărmat semnul care anunţa ieşirea şi acum, nemaivăzându-l, este prins într-o capcană a propriului destin. Până şi eu, cât mă vezi de voinic, de-abia am scăpat de dânsul, ca prin urechile acului. Este în interesul dumitale să te întorci şi să cumperi un GPS. Sau dacă vrei, pot să te îndrum eu. Contra cost, desigur, că vreau să profit de situaţie. Şi probabil o să te taxez triplu decât în mod normal, că ai faţă de prost.

Publicitate

Eram în pădure, mă rătăceam. Şi ghici cine se aşează în faţa mea? Fiul craiului, frate! Mă gândesc "Oare cum să îl fraieresc şi să mă duc eu la Verde Împărat în locul lui, fără să par spân?". Şi îmi vine în minte numele lui adevărat, Harap-Alb. Îl caut pe Facebook, îi recunosc calul, îi umblu pe profil pe-acolo şi văd că îi place... ghici ce? Apa rece, frate. Ce fac? Şoptesc: "Băi, ce-ar merge o fântână adâncă fără roată şi doar cu o scară de coborât până la apă", la fix cât să mă audă. Băi, şi găseşte fraierul o fântână, se aruncă în ea, îl blochez acolo şi îl conving să devină sclavul meu. Ne împrietenim şi pe Facebook... Foarte tare.

Publicitate 

Sfârşitul episodului 5, pentru că e cul să bagi
reclame înainte de genericul de final.