True story cu gheimlofticieni

Luni, la cafeaua de dimineață (gheimlofticienii sunt mari consumatori de cafele de la dozatoarele de cafea proastă pe tot parcursul zilei). Apare și Andreea, tristă și pleoștită:

Andreea (tristă și pleoștită): Mi-a zis Cucu că sunt grasă... Că sunt chubby... Nu sunt grasăăă! Aurel, îmi aduci și mie un scaun?
Aurel (cu rânjetul de rigoare): Cred că mai bine îți aduc două...

Sfârșit :<

Un banc sec despre țigani spus de un țigan

Ja, ok, nu știu cum vi se pare vouă, dar eu m-am salubrizat de râs când am auzit bancul ăsta. Nu e  cel mai amuzant banc din lume, dar tocmai pentru că l-a spus un țigan (căruia nu i se pare ofensator termenul, ok?) îl face să fie funny. Cică:

Întrebare: Când e țiganul om?
Răspuns: Când îl vezi de la depărtare, pentru că zici "O, uite, vine un om.", dar pe urmă se apropie și realizezi că "A, nu, mă, e țigan."

/ba-dum dum tsh :<

Întrebările zilei

La cum browsează Gogu Kaizer televizorul dimineaţa, nu avea cum să nu afle de existența lui Don Omar și a melodiei lui, Danza Kuduro, pe care o cântă împreună cu unu', Lucernă. Ăsta e videoclipul:

Acuma, întrebări:
1. De ce se bucură Don Omar și prietenul lui?
2. De ce tipele alea de pe barcă stau așa, blege?
3. Ce dracu' înseamnă "danza kuduro"?
4. Care dintre Don Omar și Lucreția e Pitbull?

Cholombienii

Din numărul 2 al revistei Vice.

Cum să îi spui unui coleg de serviciu că pute

Ştii colegul ăla care stă la câteva birouri de tine şi care, atunci când vine vara, îţi violează brutal simţul olfactiv? Ăla, mă, care are o aură specială în jurul lui, aură în care tot ce intră, deşi nu moare, se transformă într-o abominaţie fără suflet, fără vise, fără sens în viaţă. Tot ce rămâne e doar o umbră palidă a ceea ce a fost, fără nicio şansă de a reveni printre cei vii.

Hai că l-ai identificat, ăla e. Ai vrea să-i spui că îţi ucide însăşi dorinţa de a trăi, dar pe cât de mult ai vrea să faci asta, pe-atât de mult ţi-e jenă şi nu ştii de ce. Nu sunteţi atât de buni prieteni încât să-i zici direct că "bă, miroşi dubios". Niciodată nu e atât de simplu. Dar ca să punem lucrurile în mişcare, Gogu Kaizer face cinste cu nişte metode oficiale de a-i spune acelui coleg că îţi zdrobeşte umanitatea cu super puterea lui de a emana chestii:

• Du-te noaptea la serviciu şi lasă-i pe birou o compilaţie cu "The best of Săpun şi Geld Eduş". Se găseşte la orice farmacie şi costă doar 19,99 RON (acum cu posibilitatea de a plăti în rate). Lasă-i şi un post-it pe care să scrie "Cu drag, de la Zâna Titi Măcelaru'. Foloseşte astea în fiecare zi, altfel îţi sparg faţa".
• Angajează o trupă de mariachi care să îi cânte în fiecare dimineaţă la 7:30 numai jingle-uri de la reclame la deodorante, parfumuri sau credite bancare (unele sunt chiar mişto şi n-au nicio vină).
• Lasă-i bileţele anonime pe birou în fiecare zi în care îi spui că "Dacă nu faci ceva în privinţa asta, o persoană dragă ţie va muri. Sau îţi sparg calculatorul şi nu mai ai pe ce să joci Solitaire". După asta, trimite-i prin poştă nişte scrisori nesemnate şi construite din litere tăiate din ziare în care să-i zici că "Viaţa mea depinde de tine. Deja a omorât doi dintre noi".
• Ai blog şi ştii că-ţi citeşte blogul? Perfect! Scrie un articol acolo intitulat "Cum să îi spui unui coleg de serviciu că pute" şi bagă câteva metode prin care se poate face asta. Nu ştiu, inventează şi tu pe loc nişte chestii. Eventual, printre ele, strecoară şi metoda asta, cu scrisul unui articol pe blog, să pară că e ceva scos din Inception. După aia fă un trollface.
• Invită-l la o petrecere, care de fapt e o petrecere surpriză pentru el. Şi care de fapt nu e petrecere, e mai mult o spălătorie auto unde ai închiriat o oră de stropit cu apă. Da, când apare, băieţii de la spălătorie vor arunca cu spumă pe el, iar tu îi vei rupe fâşul cu furtunul. Pow, headshot, problemă rezolvată!
• Metoda gentlemanului: îmbracă-te la costum, fumează o pipă şi abordează-l. Spune-i că "Stimabile coleg, mulţumită capacităţii mele de a recepţiona şi de a interpreta stimuli olfactivi cu ajutorul receptorilor chimici sau al celor olfactivi, mi-a fost adus la cunoştinţă că îţi dezlănţui puterea de a transforma spaţiul în care ne desfăşurăm activitatea profesională într-un mediu ostil şi nefavorabil productivităţii. În calitate de cetăţean cu drepturi, îţi cer să încetezi. În caz contrar, pun controlorii RATB pe tine".
• Fură-i banii de mâncare în fiecare zi şi spune-i că îi vei returna la iarnă, când lumea poartă haine mai groase şi merită acei bani.
• Oferă-i mită. Na, asta e, aşa se rezolvă problemele în ţara asta :<
• Spune-i că a devenit ilegal să miroşi urât. Dacă nu se prinde, zi-i că tocmai a ieşit în afara legii şi că a devenit un infractor (această metodă a fost votată de către cititorii blogului Kaizer Gogu ca fiind "the most likely to succeed" metodă).
• Fă o petiţie pe Facebook şi invită-l să o semneze. Nu, stai, glumesc. Chestiile alea de pe Facebook sunt total inutile.
• Povesteşte în fiecare dimineaţă cât de nasol a fost drumul până la serviciu din cauza unuia din metrou care mirosea suspect de dubios şi afirmă de câteva ori că speri ca asta să nu se întâmple şi la serviciu. Niciodată. Doar că noi ştim că deja se întâmplă. Şi ştim cât de trist e :<

Şi lista poate continua, doar că mi s-a făcut lene şi mă bag să mă uit la Community. Desigur, dacă ştiţi şi alte metode, ar fi inuman din partea voastră să nu le împărtăşiţi cu restul lumii. Gândiţi-vă că suntem toţi fraţi de suferinţă (link la o postură dramatică).

Vară. Noapte. Teatru.

Vara asta se va întâmpla o chestie foarte tare: timp de şase săptămâni, în fiecare zi de luni, de la ora 19:00, la Teatrul de vară din Herăstrău, pasionaţii de teatru vor avea ocazia să vadă câte un spectacol la preţul simbolic de 1 leu.

Proiectul se numeşte Ludika şi urmăreşte să promoveze teatrul în rândul publicului larg. Organizatorii vor face cinste cu piese de teatru, locuri pentru toată lumea şi trupe tinere şi meseriaşe. Primul spectacol, "Şi cu violoncelul ce facem?", de Mihail Spiridonescu, va fi chiar luni, 25 iulie. Apoi vor mai fi încă două în august (pe 1 şi 8) şi altele trei în septembrie (pe 5, 12 şi 19). Oricum, găsiţi mai multe detalii pe site.

Deci, ne vedem acolo?

Gogu Kaizer prin Sibiul lor

Cu ocazia zilei de naştere a lui Liviu Alexa, inculpaţii Brylu, Răzvan şi Tudor au obţinut nişte fonduri europene şi au organizat weekendul ce tocmai ai trecut o vizită la Sibiu a câtorva bloggeri (unii, nu-i ştiţi voi).

Habar n-am cu ce să încep. Stau de juma' de oră şi nu pot să mă hotărăsc. Adică, să povestesc mai întâi că Sibiul e unul din oraşele în care mi-ar plăcea să locuiesc? Să scriu două-trei rânduri despre cum am umblat cu Scorpy acu' doi ani, random, căscând gura prin Brukenthal sau holbându-ne la Biserica Evanghelică? Să notez câteva date concrete, să pară că ştiu mai multe despre Sibiu decât îmi place să cred?

Păi hai că mai bine încep cu începutul. Weekend-ul trecut a fost #PrinSibiulMeu, o excursie organizată de Brylul (na, că te-am articulat, să te văd ce-o să faci!), Răzvan şi Tudor, în care câţiva oameni cu bloguri (unii, nu-i ştiţi voi) s-au plimbat prin Sibiu. Brylu şi Tudor s-au ocupat de toate detaliile alea de care noi nici nu ne-am pus problema şi au făcut-o atât de bine încât eu, de felul meu, m-am simţit uber minunat. La cum au decurs lucrurile, mai rămânea să controleze vremea şi să facă răcoare afară. Niciun stres, nicio grijă, nicio panică. Răzvan ne-a fost ghid. Cred că nu exagerez când zic că poza lui ar trebui să fie pe pagina wikipedia a oraşului Sibiu la secţiunea "References" cu menţiunea că ştie TOT ce e de ştiut despre Sibiu.

Degeaba o să vă povestesc ce-am vizitat, pentru că dacă n-aţi fost prin Sibiu, nu veţi citi decât nişte cuvinte goale. Pe bune, o să vă uitaţi cu ochii până la ceafă la mine dacă vă spun că la prima vizită în Sibiu ar trebui să ieşiţi o plimbare care să înceapă de la - nu ştiu, hai să alegem un nume random - Turnul Sfatului, asigurându-vă că ajungeţi prin Piaţa Huet, dar trecând pe sub Podul Minciunilor şi fără să vă grăbiţi spre Casa Generalilor, Catedrala Romano-Catolică sau Turnul Dulgherilor, că nu pleacă nicăieri. Nu mai adaug că vizitele la Brukenthal sau la Muzeul de Istorie sunt obligatorii.

Dar ce-a făcut experienţa cu adevărat specială au fost oamenii alături de care am vizitat oraşul (nişte bloggeri, nu-i ştiţi voi). Oamenii ăştia n-ar mai trebui puşi în acelaşi loc niciodată, pentru că Universul riscă să facă implozie de la atâta awesomeness. Plus că din cauza lor m-am simţit mai bine decât plănuisem şi am avut senzaţia că weekend-ul a trecut în două secunde. Drept urmare, îi cam înjur constant pentru chestia asta. Dacă cineva sughite la 16:34 în oricare din zilele următoare, să ştiţi care e faza.

Sibiu e un oraş încărcat de istorie, care şi-a păstrat foarte frumos trecutul. Colindând străzile lui, e foarte uşor să te imaginezi (s-ar putea să ajute şi căldura la chestia asta) lângă Haas când s-a săturat să tot facă banking şi s-a hotărât să presteze despre experimentul cu racheta. Sau că erai în publicul care a mers la primul spectacol al primului teatru din Transilvania. Sau că te aflai la una din serile organizate de Samuel von Brukenthal, la care invita tot felul de muzicieni cunoscuţi (legenda spune că în acele timpuri dedicaţiile muzicale erau ilegale).

În final, nu pot să zic decât că #PrinSibiulMeu a fost o experienţă pe care eu, unul, am de gând să o repet vara asta. Nu ştiu despre voi, dar pentru mine Sibiul încă mai are secrete.

Ca să pară mai lung articolul, na nişte poze făcute cu Vignette, că tot era la îndemână:

#PrinSibiulMeu este un proiect organizat de ”Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu” şi cofinanţat de Consiliul Local Sibiu prin Primăria şi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu. Alături de aceste instituţii, parteneri mai sunt Hotelul Levoslav (unde a fost bine şi răcoare), Printcenter şi Autonom (care au făcut cinste cu nişte maşini în care era - ce credeţi? - bine şi răcoare). Mulţumim pentru sprijin restaurantului Hermania, Atrium Classic Cafe, Vintage Pub, Supporter Sports Pub & Grill, Oldies Pub, CNM Astra şi Muzeului Naţional Brukenthal.

Drumul spre serviciu

Drumul spre serviciu (sau spre şcoală, na) ar trebui să fie cea mai mare rutină a zilei. Indiferent cât faci pe drum, dacă n-ai o carte în care să beleşti ochii, un ceva pe care să joci un tetris sau o muzică în căşti, ajungi inevitabil să analizezi oamenii. Şi pentru că îi analizezi, automat îi şi judeci. Pentru că deh, natura umană îţi dă dreptul să judeci oamenii ăia din jurul tău prin prisma valorilor tale morale.

Acuma, că faci publică judecata aia e altă treabă, dar în momentele alea moarte din drumul spre serviciu ajungi să ai tot felul de gânduri (legate sau nu de ceilalţi oameni). Ceva de genul:

• Hm, cum ar fi să am super puteri? Da, să fiu Omul-Axiomă şi super puterea mea să fie că tot ce zic e o axiomă. Trebuie să-mi fac un "mental note" să caut pe interneţi toate axiomele din lume.
• Dacă eu mă uit la telefon, atunci şi telefonul se uită la mine, nu?
• Cine naiba e tipa aia care urlă la telefon că vrea să schimbe subiectul? Stai, ce i-a zis ăla? Lol, cică "domnişoară, auzi mai bine dacă ţipi?".
• Frate, cât poa' să bage ăla în el? E a treia merdenea pe care o face să dispară. Eah, iar i-a căzut brânză pe piept. Ăsta păstrează şi pentru mai târziu, clar.
• Cum arată tanti care zice că "atenţie, se închid uşile" şi "urmează staţia Peronni cu peron pe etichetă"?
• Băi, da' chiar, ce se întâmplă după ce mori? Sau nu, stai, că e prea dimineaţă pentru d-astea. Fock it.
• Nu cedez niciun loc, fock off.
• Uou, de ce naiba e nenea ăla atât de portocaliu. Oare dacă mănânci mulţi morcovi, te faci portocaliu? Asta să fie? Aaa, stai mă, poate e mandarinez de-ăla care stă pe la Ecuator. Ăia parcă sunt portocalii pe-acolo. Mental note: de căutat pe interneţi cum arată mandarinezii.
• Cum naiba are ăla două gulere la un singur tricou? Alo, domnu', nu ţi-e cald? Aolo, câte tone de parfum ţi-ai turnat pe meclă?
• Meh, uite-l pe tipul ăla de la serviciu cu care n-am vorbit decât de două ori de când am venit în firmă. Nu te uita spre el, că iar vine încoace şi iar o să fie un drum spre serviciu în "awkward silence". Pe scula lui Jupiter, m-a ginit! Îh, vine încoace. A, salut, mă, ce faci? Da, mi s-a părut mie că tu eşti, da' nah, stăteam jos şi era bine, lol. Da, spre muncă. Ce? Păi de când nu mai lucrezi la noi? De doi ani? Wtf? A, bine, ne mai auzim, baftă!
• Fock, n-am văzut niciodată într-un singur loc atâtea tipe care poartă pantaloni de pijamale, de-ăia bufanţi. Mă, astea se duc la o conferinţă a pantalonilor bufanţi.
• Bine că citeşte toată lumea Libertatea şi că mai aflu şi eu că Moni n-a mai vorbit cu Iri de o săptămână. Cine le sucombants de son merre mai e şi Borcea?
• De ce ar coborî cineva la Mihai Bravu? E în câmp, ce naiba faci în câmp?
• Frate, tipa aia nu se opreşte din ţipat la telefon. Nu-i expiră şi ei creditul?
• Rahat, trebuia să cobor la staţia anterioară...

 Chestiile astea dăunează grav stabilităţii mintale. Aşa că asiguraţi-vă că aveţi o carte, un tetris, un ceva la voi când plecaţi spre serviciu (sau spre şcoală, na). Sau puteţi să aşteptaţi să se inventeze teleportarea şi nu mai e nicio panică. Mental note: să inventez teleportarea.

Trollbăse

Mă enervează să intru pe blogul ăsta şi să nu văd niciun articol nou, aşa că o să scriu ceva random şi fără sens

În timp ce Gogu Kaizer căuta un pretext pentru a mai scrie pe blogul ăsta (care, între noi fie vorba, s-a dus la vale mai grav decât cariera lui Pepe), a dat o tură prin firmă pentru a face rost de o linguriţă pentru mestecat cafeaua. Amestecat cafeaua => a mestecat cafeaua => mestecat cafeaua. Orice chestie are logică atunci când foloseşti semnul de "rezultă" de la mate.

Şi cum colinda Gogu Kaizer prin firmă şi, ocazional, se holba în decolteurile celor patru (patru, frate!) fete din toată clădirea, a trecut pe la Jinks, unde a fost martor la următoarea discuţie dintre el şi Zmack:

Jinks: Hello.
Zmack: Ohai.
Jinks: Ce faci?
Jinks: Y U NO ANSWER?
Zmack: fsdffs
Zmack: fdasdsd
Jinks: Ok.

Moralele (că tragem o căruţă de morale din articolul ăsta):
1. Ţâţele se asortează cel mai bine cu un decolteu.
2. Pe vremea când bloggerii se potcoveau cu 99 de ocale, internetul era albastru.
3. Dacă nu ştii să dansezi, mai bine stai liniştit. Rişti să faci din greşeală dansul ploii şi să ne inunzi naibilui pe toţi.
4. Zmack e un gras.
5.Întotdeauna notează undeva moralele, pentru că poţi să o uiţi pe ultima şi ajungi să scrii o tâmpenie în locul ei.

Temă pentru acasă:
Continuaţi bancul ăsta: "Romică Ţociu şi Cornel Palade".

Rock Stars - Finala

Pentru că mai nou Gogu Kaizer a devenit pseudo-PR-ul Overdrive-ului (ştiţi voi, formaţia lu' fracsu'), urmează un anunţ meseriaş despre cum miercuri seara, de pe la vreo 18:00, aşa, în El Grande Comandante, e finala concursului Rock Stars şi despre cum fracsu lu' Gogu Kaizer şi formaţia lui o să câştige, că altfel îl aleargă Gogu Kaizer şi îl bate cu tastatura până i se strică Ctrl, Alt şi Del (practică încurajată de Bătrânul Tom, dar nu promovată), după care îi leagă un mouse de picior (metodă de tortură cu care doan'ţătoare nu prea e de acord), să umble aşa cu el prin oraş şi să râdă persoanele peste fire de juridice de el. Deci anunţ:

Miercuri, de pe la vreo 18:00, aşa, în El Grande Comandante, e finala concursului Rock Stars. E pe bune, că e cu intrare (10 ron) şi au şi afiş, uite:

Data trecută a fost foarte cool, akshully. Până să asiste la chestia aia, Gogu Kaizer nu-i mai văzuse cântând, aşa că avea impresia că e doar o joacă pentru ei, că se rup în figuri şi alte alea. Şocant la modul OTV, băieţii iau toată chestia în serios. Ştiu să facă atmosferă, ştiu să cânte, ştiu să facă nişte spectacol. Unul de la care n-ar fi bine să lipsiţi.

Stimaţi călători...

...care schimbaţi metroul la Dristor. Veţi fi şocaţi să aflaţi că trenurile alea cretine circulă la intervale destul de scurte. Pe bune, nu inventez, scrie şi pe plasmele alea agăţate de tavan. Chiar şi la orele alea infernal de matinale, apare câte un metrou la maxim 5 minute (bine, dacă nu-şi pierde o roată pe traseu, dacă nu dă peste vreun martalog sau dacă şi-a terminat nenea batmanul ţigarea).

Drept urmare, e cam inutil:
- să daţi charge dampulea când coborâţi scările şi vedeţi metroul în staţie, iar ăla zice că "atenţie, se-nchid uşile"
- să băgaţi viteză când metroul pleacă din staţie, în ideea că opreşte să vă ia pe voi
- să împingeţi bătrâni, să călcaţi copii în picioare şi să dezvirginaţi fecioare ca să intraţi fix în ultimul moment pe uşă
- să vă împrăştiaţi ca vitele prin pasaj pentru că trebuie să ajungeţi înaintea celorlalţi la celălalt metrou
- să credeţi că acel metrou pe care voi tocmai îl rataţi e ultimul care merge spre Piaţa Unirii la 8:39 AM
- să credeţi că sunteţi în stare să faceţi giumbuşlucuri (a la Cechii Cean, zic) care vă vor ajuta să vă înghesuiţi în primul vagon
- şi alte bălării de genul ăsta care sunt inimaginabil de inutile

Cu drag şi în ideea că poate muriţi în beznă,
Le Kaizer.

Mesaj pentru mama

La mulţi ani! Pentru că a fost ziua ta azi, ţi-am făcut cadou un articol pe blog în care îţi zic că "la mulţi ani". Acuma poţi să dai link-ul la toată lumea să vadă că ai primit cadou un articol pe blog în care îţi zic că "la mulţi ani" cu fix un minut înainte să se facă 12 aprilie în loc să mai povesteşti ce cadou ai primit. E? Minunile tehnologiei secolului douăşunu!

PS: Deja am terminat toată ciorba :<

Overdrive @ El Grande Comandante

Cum zice şi afişul, ansamblul vocal-instrumental de muzică uşoară Overdrive se dă în spectacol miercuri, 6 aprilie, pe la vreo 20:00, aşa, în El Grande Comandante. Cei care doresc să dea cu prezenţa vor avea şansa unică de a da 10 lei ca să-i vadă rulând fin.

În caz că aţi uitat, Overdrive e trupa aia la care activează fracsu' lui Gogu Kaizer când nu se destrăbălează conform legii (n-am cum să zic aici ce tâmpenii face, că citeşte mă-sa blogul ăsta şi nu vrem să afle că le pune mâna pe ţâţe fetelor şi pe urmă râde sau că circulă fără bilet prin tramvai)(a, da: ups!).

PS: Dacă intraţi pe pagina lor de youtube şi ghiciţi care din ei e fracsu' lui Gogu Kaizer, câştigaţi 4 kile de interneţi.

Întrebarea de luni

Aşa, ok. Să presupunem prin metoda lui Absurd [1] că ajungi la vârsta la care trebuie să participi la cel puţin patru nunţi pe an [2]. Dacă eşti băiat, n-ai nicio problemă să porţi acelaşi costum la toate nunţile astea [3]. Toată diferenţa stă în cămaşă şi-n cravată, nu?

Acuma, dacă din întâmplare [4] eşti fată, ar trebui să ştii răspunsul la următoarea întrebare: de ce, da' de ce, deci de ce trebuie ca la fiecare nuntă să ai altă garderobă pe care nu o vei mai purta niciodată în viaţa ta evăr (sau poate doar o dată, într-un caz special [5])? De ce rochia de la nunta numărul 2 de acum un an nu merge la nunta numărul 3 de anul ăsta? Ok, de acord, nu trebuie aceeaşi rochie tot timpul, dar probabil nu implodează Universul [6] dacă la nunta numărul 4 ai mers cu rochia de la nunta numărul 1 din acelaşi an. Rait?

Bun, cine ştie răspunsul la chestia asta câştigă nişte cartofi prăjiţi făcuţi de Gogu Kaizer [7]. A, nu se acceptă răspunsuri de genul celui pe care l-a dat Scorpi, cu "e ilegal să porţi aceeaşi rochie la mai mult de o nuntă". Gogu Kaizer a verificat şi nu e adevărat.

[1] Absurd ăsta, conform bunicului lui Gogu Kaizer, era un nene care inventase propria lui metodă de presupunere.
[2] Stai calm, mai devreme sau mai târziu tot va trebui să participi la câte patru nunţi pe an.
[3] Asta dacă nu te-ai îmbătat ca porcul şi nu i-ai dat găuri costumului când încercai să impresionezi nuşce domnişoară de pe-acolo, care probabil era lesbiană.
[4] Ceva legat de cromozomi.
[5] Ceva legat de sex, mult sex, o basculantă de sex.
[6] Poveste adevărată, frate!
[7] Făcuţi la McDonald's.

The Room [2003]

După ce vezi The Room pentru prima dată, primul instict e să pui filmul din nou pentru că n-ai înţeles nimic. Abia după ce îl vezi a unşpea oară realizezi că ăsta e filmul, că aşa e el şi că într-adevăr există. The Room e unul din cele mai proaste filme făcute vreodată (şi nu zic eu asta, ci Wikipedia) şi care sintetizează cel mai bine ideea generală de "ok, ce-au fumat ăştia când au făcut chestia asta?".

Pe scurt, e fenomenal de apocaliptic şi şocant de dezastruos. Adică, povestea e că. Îl vizionezi şi, când crezi că nu poate deveni mai cretin de-atât, pow! bagă o scenă în care devine mai cretin de-atât. Replici mai rupte de realitate decât în filmul ăsta nu o să vedeţi nici măcar în discursurile electorale sau în glumele lu' Romică Ţociu + Cornel Palade = love. Nu credeam că există actori mai debusolaţi decât actorii români din "sitcomurile" româneşti, dar m-am înşelat teribil şi m-am auto-pedepsit stând 5 minute la colţ ca să reflect la ce-am putut să nu cred. Ca să joci mai prost decât joacă ăştia ar trebui să fii în comă sau să nu exişti. Şi e cam greu să nu exişti zilele astea, când există interneţi, rait?

Iar povestea filmului e că. Abia pe la final te prinzi că ar avea un plot, dar ţi-e jenă să ghiceşti care ar fi ăla de teamă să nu te dezamăgeşti pe tine însuţi. Şi nu e din cauză că filmul se contrazice singur sau că sunt atât de multe chestii proaste într-o singură scenă încât nu ştii la care să te uiţi. Nu, e din cauză că povestea filmului e.

În prima săptămână de la lansare filmul a făcut fix două mii de dolari. La premieră lumea râdea cu lacrimi, iar Wiseau susţine că a primit aproape o sută de mailuri în care oamenii îi mulţumeau că a făcut filmul. Faza tare e că, la cererea publicului, filmul încă rulează la anumite cinematografe din SUA, într-o anumită zi a săptămânii, după miezul nopţii. Oamenii se strâng acolo şi, de felul lor, se bucură.

Toate chestiile astea (şi multe altele) fac ca The Room să fie una din cele mai tari comedii involuntare din istorie, deşi autorul susţine mai nou că asta a fost şi intenţia lui. E exemplul perfect pentru "e atât de prost încât e genial".

A, le credits:
Regizor: Tommy Wiseau
Scenarist: Tommy Wiseau
Producăr: Tommy Wiseau
Actorul din rolul principal: Tommy Wiseau
Băiatul responsabil cu hârtia igienică: Tommy Wiseau
Individul care va aduce sfârşitul lumii: Tommy Wiseau
Tipul care a băgat 6 milioane de dolari în chestia asta: Tommy Wiseau

Şi două mostre de talent remarcabil (desigur, nu sunt cele mai tari, zic):




Drept urmare, "Anyway, how's your sex life?" a devenit noul "Salut, ce mai faci?".

Gogu Kaizer vs. scaunul de birou

Săptămâna trecută, Gogu Kaizer şi-a luat un scaun de birou. Desigur, "şi-a luat" e impropriu spus, pentru că a venit Scorpi cu el acasă fără ca Gogu Kaizer să se gândească măcar că trebuie să meargă la cumpărături. Evident, "a venit Scorpi cu el acasă" e impropriu spus, pentru că l-a sunat vineri pe Gogu Kaizer şi i-a zis "Negrule, am cumpărat un scaun, dar sunt prea fragilă ca să-l car, aşa că am nevoie de abilitatea ta impresionantă de a căra chestii pentru a-l aduce acasă". În mod tragic, "negrule" e impropriu spus, pentru că nu e chiar aşa mare :<

Chestia care l-a bulversat pe Gogu Kaizer a fost că scaunul nu era asamblat. Mai mult decât atât, nu avea buton de-ăla cum a văzut el în filme cu "Asamblează scaunul", pe care îl apeşi şi pow! se asamblează scaunul. Dar asta nu l-a oprit pe Gogu Kaizer. A aruncat hârtia cu instrucţiunile şi, folosind vocea lui The Old Spice Guy, i-a spus Scorpiei: "Păpuşe, nu-ţi face griji, îl rezolv cu ochii închişi. Mâine, că acum mi-e lene, k?".

A doua zi dimineaţă, după ce Scorpi a plecat la serviciu, Gogu Kaizer s-a apucat să asambleze scaunul. Trei ore şi ceva mai târziu, a reuşit să-i pună un mâner. Evaluându-şi progresul, Gogu Kaizer a făcut câteva calcule şi a ajuns la concluzia că i-a pus mânerul greşit. Ca să rezolve situaţia, a recurs la nişte violenţă, dar n-a ajutat cu nimic, pentru că scaunele nu simt durerea.

Un minut şi ceva mai târziu, Gogu Kaizer a reuşit să ataşeze cele două mânere la spătar. Foarte mândru de rezultat, a crezut că are şanse să monteze şi şezutul, care se prindea cu şuruburi de spătar şi de mânere. A crezut prost, pentru că nu există îndeajuns de multe şuruburi pe lumea asta cât să ţină nenorocitul ăla de scaun să nu se dezintegreze.

Într-un final, spre norocul lui Gogu Kaizer, a trecut Relu pe la el pentru că se rătăcise, iar Gogu Kaizer l-a şantajat - dacă îl ajută să asambleze scaunul şi îl lasă să-şi asume tot creditul, Gogu Kaizer îi spune unde locuieşte. Şi ce credeţi? Povestea are happy end! Da, exact, în momentul de faţă Scorpi ştie că Gogu Kaizer a montat scaunul singur şi nesilit de nimeni şi nu va afla decât dacă citeşte chestia asta pe care nu o va citi pentru că ştie că Gogu Kaizer nu mai are timp să scrie pe blog. Ha!

Revista Comics

Zice Octav într-un mail:

Tocmai am lansat www.revistacomics.ro. Numărul 2 al revistei COMICS cuprinde lucrările a 12 artişti români, interviu Pisica Pătrată, scurtă retrospectivă a Salonului European de Bandă Desenată, prezentarea carţii "Istoria Benzii Desenate Româneşti" şi trecerea în revistă a apariţiilor din domeniu pe anul 2010.

 Şi are dreptate, chiar a apărut numărul 2 şi arată cam aşa (şi poate fi citit pe site, akshully):

symmetry

Una din legile interneţilor spune că atunci când găseşti un blog care ţi se pare cul, trebuie să-i dai share. Blogul lui Snowy Gonzales, symmetry, e unul din acele bloguri şi asta pentru că, pe lângă faptul că e scris mişto, nu are blogroll sau comentarii. Singurul minus pe care îl are blogul (şi care n-ar fi rău să dispară, în caz că vede textul ăsta) e că autorul scrie rar.

Extrase din istoria viitorului

Primite acum, pe mail, de la persoana de contact din viitor a lui Gogu Kaizer, care este tot Gogu Kaizer, dar nu el însuşi.

• Este anul 2093. Nokia câştigă "Song of the year" la Premiile Grammy pentru ringtone-ul lor clasic, Nokia Tune (varianta polifonică), compus de o clonă de-a lui Marius Moga.
• Anul 2046. Mircea Badea sucombează în direct în timpul emisiunii sale, "În gura presei", când realizează că a epuizat toate înjurăturile inventate de rasa umană. În mod ironic, ultimele sale cuvinte sunt "Trăim în România şi...".
• Anul 2034. Un cetăţean deghizat în Batman este ales preşedintele României, în urma promisiunii de a scăpa ţara de răufăcători (costumul de Batman îi amplifică lejer credibilitatea). Un an mai târziu îşi dezvăluie identitatea secretă, iar oamenii sunt şocaţi să afle că în spatele măştii lui Batman era Adrian Ciubotaru.
• În 2052, statuia lui Nicolae Guţă se dezintegrează, cauza fiind cantitatea industrială de rahat de porumbei, care nu a fost curăţat niciodată de când monumentul a fost ridicat. Statuile celorlalţi compozitori de muzică naţională românească reuşesc să creeze o manea un şlagăr pe această temă, subliniind că, având în vedere progresia geometrică în care creştea numărul duşmanilor marelui artist, evenimentul era inevitabil.
• Revelionul anului 2081. Pe Antena 1 e difuzată înregistrarea unei emisiuni cu Dan Negru. În colţul din stânga-jos al ecranului se poate observa avertismentul: "Chiar dacă daţi sonorul televizorului la zero, tot îl veţi auzi pe Dan Negru. Noi numim asta feature".
• Anul 2049. Nikita, vedetă de talie internaţională, este aleasă ministrul culturii.
• 18 august 2101. Singura zi din istoria existenţei sale în care manualul de limba şi cultura română, Libertatea, nu are pe copertă ţâţe, buci sau vedete crăcite la maxim, surprinse în instantanee regizate. Nu s-a aflat niciodată motivul.
• Anul 2073. Partidul Bloggerilor Români propune pentru aprobare legea 19/2073: "Orice articol care conţine informaţii luate din altă parte trebuie să precizeze sursa". Partidul Spammerilor Cinstiţi se opun, iar legea este respinsă.
• Anul 2080. Gogu Kaizer scrie postul care urmează imediat după ăsta.

True story, bro!

O blondă aruncă un zar cu şase feţe, numerotat cu cifre arabe, nu cu punctuleţe, ca alea de table, şi întreabă: "Ăla e şase sau e nouă?".

Gogu Kaizer a scris asta aici doar ca să-i poată da link Mariei şi să-i spună că acum e pe interneţi, după care să râdă diabolic.

Nu există cuvinte care să descrie AWESOMENESSU' din filmul ăsta indian

Design your hero

Gameloft (adică firma la care lucrează Gogu Kaizer) organizează un concurs de "Character Design" pentru meseriaşii într-ale 2D-ului şi 3D-ului. Dacă ştiţi că sunteţi meseriaşi de felul vostru şi vă interesează, puteţi să vă înscrieţi trimiţând portofoliul prin formularul de aici, până pe 16 februarie. După asta urmează o perioadă de selecţie a participanţilor, apoi două zile de "character design" la sediul Gameloft şi la final pow! desemnarea câştigătorului.

De câştigat, puteţi câştiga un Cintiq12WX (habar n-am ce e ăsta şi mi-e lene să dau search pe Google) şi Painter 11 sau Zbrush 4, la alegere.

Juriul este format din: Aurel Manea (pe care îl ştim cu toţii de aici), Bogdan Lucaci (la care n-avem link încă) şi Istvan Kovacs. Asta înseamnă că juriul nu prea poate fi mituit. Puteţi, în schimb, să-l mituiţi pe Gogu Kaizer, dar nu va ajuta la nimic altceva decât la procurarea unor şaibe.

În concluzie, dacă vă pasionează chestia asta, aveţi mai multe detalii aici.

3 minute

"3 minute" e un filmuleţ indie de acţiune, cu nişte tentative de thriller, făcut de Harry Shum Jr. Partea cul e că e destul de meseriaş făcut şi durează fix trei minute.

Lucrare de control

Pentru că toată lumea a luat 10 data trecută, mai băgăm o lucrare de control la care Gogu Kaizer speră să luaţi maxim 4, ca să nu mai rânjiţi atâta.

Matematică
1. Dacă Crăciunul ar ţine patru zile, câte concerte ar avea Ştefan Bănică Jr. în perioada aia?
2. Două autoturisme circulă în paralel pe autostradă, cu aceeaşi viteză (120 km/h). La volanul unuia dintre ele se află Marius Moga. Calculaţi cât timp îi ia să plagieze melodia care se aude din cealaltă maşină, ştiind că viteza sunetului e de 1236 km/h.
3. Ştiind că o melod mahnea îi aduce lui Guţă un profit de 800 de peni înjurături pe secundă, să se determine de câte melod mahnele are nevoie şi cât timp îi ia pentru a-şi umple frigiderul cu "d-ale gurii". 

Limba română
4. Conjugaţi verbul "paracetamol" la persoana Dan Diaconescu.
5. Corectaţi greşelile de exprimare din următoarea propoziţie, după standardele ziarului Libertatea: "Preţul benzinei a crescut". Pentru verificare, vă este oferit răspunsul corect: "Columbeanco, de ce nu vrei să mai pozezi despuiată? Uitaţi cum arată nevasta amantului soţiei lui Mutu! Libertatea e în continuare pe primul loc în topul hârtiilor igienice ziarelor din România!"
6. Caracterizaţi personajul Dan Negru din emisiunea "Te pui cu blondele?", de Antena 1.

Istorie
7. În ce an s-a petrecut bătălia de la discoteca Bamboo, de ce s-a petrecut şi câţi spectatori a avut?
8. În ce împrejurări s-a dat prima şpagă din România?
9. Descrieţi evenimentele care au dus la reapariţia pe micile ecrane ale duetului Romică Ţociu - Cornel Palade şi comentaţi pe scurt cum ar putea fi evitată o astfel de situaţie.

Şi ultima întrebare, ca bonus:
10. Cât mai e până la salariu?

Fiecare întrebare are câte un punct, cu excepţia ăleia bonus, care are fix zero puncte. Nu se dă nimic din oficiu, ca să fie foarte frustrant să aveţi nota 9, deşi aţi răspuns corect la toate întrebările corect. Corect.

Legi urbane nescrise

• N-ai voie să te dai la gagica unui prieten de pe Facebook. Dacă vrei neapărat, trebuie să-i dai ăluia Unfriend mai întâi, iar pe urmă e safe. Se ştie foarte bine că nu poţi numi o persoană "prieten" decât dacă sunteţi prieteni şi pe Facebook.
• Dacă ai împrumutat pe cineva cu nişte $$$ până la data X, când jură că ţi-i dă înapoi, trebuie să aştepţi cel puţin patru zile de la data limită ca să intri peste el în casă când stă pe budă şi să-i furi hârtia igienică în ideea de a-i aminti de datorie.
• La cinema: îţi dai telefonul pe silent, nu vorbeşti dampulea, nu faci glume zgomotoase cu ăla din stânga ta, nu râgâi către ăla din dreapta ta şi, cel mai important, nu vorbeşti cu ăia de pe ecran. E un film, sunt nişte personaje fictive. La cinema nu ai microfon, deci n-au cum să te audă.
• E cumva ziua ta onomastică? Toată lumea ştie că nu trebuie să faci cinste, pentru că nu e vina ta că te cheamă aşa.
• Când mergi pe stradă şi te blochezi cu cineva care vine din sens opus într-un joc de-a ocolitul (vă daţi amândoi în aceeaşi direcţie de fiecare dată), e ok să-i dai un cap în gură ăluia dacă nici la a treia încercare nu vă iese faza. Individul respectiv e chiar obligat să-ţi dea bani după treaba asta.
• Dacă gagică-ta îţi zice că e rândul tău astăzi să speli vasele sau să dai cu aspiratorul sau să *orice altă chestie care necesită o cantitate imensă de muncă fizică*, bagă mare şi prestează, pentru că ăsta e modul prin care o fată îţi spune că diseară va face sex cu tine. Dacă nu prestezi, tot va face sex, relax. Dar nu cu tine, ofcorsea.
• Maimuţele au voie să traverseze strada pe unde vor.
• Pentru a le ceda locul în autobuz, persoanele în vârstă trebuie să-ţi arate un certificat medico-legal, în original (merge şi o copie legalizată), care să ateste că, pe vremea lor, oamenii erau mult mai respectuoşi şi că tinerii din ziua de azi nu au maniere.

Leapşa cu blogul în 2011

Se dă o leapşă cu blogul în 2011 de la Andreea Burlacu (how you doin'?). Se face copy-paste direct de la sursă: "spune 3 lucruri pe care ţi le doreşti pe blogul tău în 2011, structurate după constanţă, trafic, conţinut, dă-o mai departe la 3 persoane (da, numai 3) – spune şi de ce le-ai dat lor – şi inspiră-te". Aşa că păi:

Constanţă
Da, exact. Ar fi cul să se întâmple nişte constanţă pe blogul ăsta. Măcar de-aia la câte două zile. Mi se întâmplă să mai intru din când în când pe blogul ăsta să văd dacă nu cumva am mai scris ceva, pentru că nu mai ţin minte dacă am scris, dacă am vrut să scriu sau ce adresă are blogul (tru story, bro). La un moment dat chiar am descoperit că am scris un articol şi, ca să-i arăt că nu m-a luat prin surprindere, l-am citit (ceea ce, în esenţă, e cam trist :< )

Trafic
N-am şi nici nu cumpăr. Blogul ăsta se citeşte cel mai bine în Google Reader (sau oricare alt feed reader).

Conţinut
Sunt multe chestii începute şi neterminate pe aici (Uber Kaizer, Harap-Alb etc.). Sunt multe chestii rămase la stadiul de idei. Sunt prea multe articole lungi, prea multe lălăieli, prea multe degeabisme. E timpul să rezolvăm bălăriile astea (zise Bamse, şi mai luă o gură de miere trăznet). 

Mai departe, leapşa merge la suspecţii de serviciu:
Byubay - pentru că nu-i plac lepşele, lol.
Gabi Macovei - pentru că are inimioare pe blog, ceea ce e g-h-e-i.
LittleBro - pentru că scrie mai rar decât Nihasa.

Ups, am încurcat două din linkurile de mai sus. O, nu, ce voi face, ce voi face? :D

Fenomenul Ted Williams

Totul a început cu asta:



Iar acum, Ted Williams şi-a pus viaţa pe picioare, are oferte de muncă, apare în tot felul de interviuri şi se bucură de nişte faimă:



Nu mă pasionează dacă e fake faza, tot e tare - le-a ieşit foarte bine. Iar dacă nu e fake, respect. Arată foarte mişto cum internetul poate duce şi la chestii awesome.