Ze 3D

Adică LG Infinia. Gaşca de la LG a invitat nişte lume într-un loc amenajat gigea să le povestească despre cum e cu ze 3D şi cu Infinia (care, în urechea lui Gogu Kaizer, sună a nume de gagică bună). Din greşeală, era şi Gogu Kaizer pe lista aia cu lume, aşa că s-a rătăcit şi el pe acolo (nebărbierit, desigur).

Pe scurt, televizorul, de felul lui, e meseriaş - Full HD 3D OMG WTF. De-asta şi costă vreo fix 7.999,99 RON (sau 2000 de euro) şi de-asta s-a şi epuizat stocul de 100 de bucăţi pe care băieţii l-au adus în urmă cu două săptămâni. Gogu Kaizer şi-a pus ochelarii peste nas şi s-a holbat puţin la ce rula pe ecran. După ce l-a analizat câteva minute (şi ecranul, şi televizorul), a ajuns la nişte concluzii:

1.

2. Ca şi la "Alice in Wonderland", Gogu Kaizer simţea că mai avea nevoie de încă două urechi. Ca să poată vedea cum trebuie (lui Gogu Kaizer îi dă cu virgulă când se uită la distanţă), pe lângă ochelarii speciali trebuia să ţină şi ochelarii cu dioptrii pe bârnă. Na, asta nu era o problemă, că bârnă e destulă, dar urechi n-are decât două. După 5 minute de purtat două perechi de ochelari, urechile lui Gogu Kaizer veneau cam perpendicular pe creier (uber inestetic).

3. Dacă ar fi sătul de bani, Gogu Kaizer şi-ar lua televizorul mai mult pentru jocuri (păi pr0nache 3D nu se există)(nu?)(dar stai, de ce ar vrea cineva aşa ceva?). Bine, ar băga şi nişte filme, că nu merge fără, lol. Problema e că sunt puţine jocuri cul care sunt 3D şi care merită jucate (o listă micuţă e aici). Cel mai bun exemplu e "Batman: Arkham Asylum", care e foarte bine făcut (a şi luat o căruţă de premii pentru chestia asta). Jucat în 3D ar fi de departe o experienţă genială.

4. O chestie tare, dar inutilă e că se conectează la internet wireless. Ce faci cu internet pe televizor? Serios, zic. Nu-ţi ajunge că ai internet pe calculator, telefon, iPod, PSP, ceas, unghii, ciorapi, omg, etc? Serios, zic.

Oricum, la cum merge treaba, nu mai e mult şi începe valul cu televizoare 4D. Dacă nu a început deja. A început deja?

Invasion pixels

Chestie mult prea tare care trebuie să fie aici:

Un eşec, doi eşeci

Conform unor studii, gluma de mai jos este cea mai slabă glumă de 1 aprilie făcută vreodată. Nunu, stai, nici măcar nu poate fi calificată drept glumă. Sau păcăleală.

E atât de slabă încât nici ăla care a făcut-o n-a râs la ea. Şi asta e condiţia principală la o glumă - trebuie să i se pară amuzantă măcar ăluia care o face (indiferent că e după 0 sau mai multe beri). E atât de slabă încât, după ce am citit-o, am vrut să mă clonez ca să pot să îmi dau palme singur (na aici dilemă - dacă te baţi cu clona ta, înseamnă că te baţi singur?). Şi e atât de slabă încât a trebuit să-mi dau şpagă (eu mie însumi, astea) să nu fac mişto de mine.

Singura scuză plauzibilă e că era dimineaţă şi nu-mi băusem cafeaua. Mâine seară o să trec prin Unirii, o să-mi fac o ştampilă cu "FAIL" (u, sau cu "eşec")(e 20 de RON, lol) şi o să umblu prin oraş cu ea, ştampilându-mă la fiecare semafor. Dacă nu găsesc semafoare multe, mă opresc la unul din ele şi traversez pe-acolo de multe ori.

The end

Din lipsă inimaginabilă de timp şi cu destul de multe alte chestii prioritare pe cap, a cam venit momentul să pun un "the end" la acest blog. Au fost câţiva ani uber cul, mulţam de prezenţă, aţi fost (şi încă sunteţi, lol) meseriaşi. Poate ne revedem primăvara viitoare (ori tot aici, ori pe alt blog).

Asta explică multe

Că tot vorbeam de zombies/zombii/zombi/haldeplural, Gogu Kaizer şi adus aminte de când era el mic. Bătrânul Tom, de felul lui, e pus pe glume. Îi place lui să se râdă. Tot de felul lui. Chestia asta se întâmpla când Gogu Kaizer avea vreo puţini ani (8-9, aşa, sau ceva de genul) şi când băgau băieţii la greu videoclipuri pe la televizor.

Într-o după-amiază toridă de vară, Bătrânul Tom "browsa" ciumeg cele 4 posturi pe care le prindea televizorul la momentul ăla. A ajuns, inevitabil, şi la bulgari. Kanal edno, guliama sestrişki, bogarsca naţionalna televizia prestavia, astea. "Bî, ia uită-te la televizor, că e o melodie frumoasă!", strigă Bătrânul Tom către Gogu Kaizer, care se juca liniştit cu păpu îşi făcea temele. Trebuia să-şi dea seama de atunci că e o capcană, pentru că Bătrânul Tom avea rânjetul ăla şiret pe care îl afişează când urmează să mănânce sarmale.

Gogu Kaizer, copil încă nevinovat (cel puţin, aşa şi-aduce aminte el), a căscat ochii cât casa şi a început să se hlizească tâmp către televizor. "M, e un nene negru care merge pe lângă o tanti maro", îşi spune Gogu Kaizer. "M, nenea ăla are o jachetă cu roşu", îi comunică Gogu Kaizer Bătrânului Tom. "Îi e cam mică, săracu', uite că tot încearcă să o dea jos... Aaa, dansează? Hm, dar ce face nenea ăla? Ăi, dar de ce are ochi aşa mari? Ăăăă... Ce păţeşte nenea ăla? OMG WTF HKRMT consoane şi vocale la întâmplare". Era Michael Jackson cu Thriller.

Când a apărut Michael Jackson pe ecran în prim-plan, Gogu Kaizer a rupt-o la fugă şi în două secunde era afară, trecând prin două uşi, trântind o vază şi călcând o pisică pe coadă. Bătrânul Tom se crăcăna de râs în sufragerie şi, când mai lua o pauză, fredona din versuri (posibil şi dansa, dar asta nu e confirmată încă). Gogu Kaizer a reuşit să se apropie de televizor abia după câteva zile.

Evident, Gogu Kaizer o să facă şi el gluma asta progeniturilor lui.

Baba de la 7

"Baba de la 7" e numele de cod folosit de Gogu Kaizer când face referire la vecina de la etajul 7, care e babă şi care, pe scurt, emană constant mirosuri neplăcute. Sau, de dragul unei exprimări mai diplomate şi mai plastice, pute de-ţi alergi nasul prin oraş ca un bezmetic.

În mod normal, nu s-ar fi apucat Gogu Kaizer să povestească aici despre cât de naşpa e viaţa că, haolo!, există o tanti la el în bloc a cărei existenţă ar trebui să fie interzisă prin lege. Nu. Faza e că ăsta nu e un mod normal, pentru că Gogu Kaizer a ajuns la concluzia că baba de la 7 e zombie. Dar cum a ajuns Gogu Kaizer la concluzia asta, întrebaţi? Păi prin mai multe metode:

1. A observat-o. Da, ochiul lui de călător Metrorex l-a ajutat să o vadă când ieşea din bloc. Mergea exact cum merge un zombie - încet, cu paşi mici, cu gura căscată şi cu mâinile în faţă. Avea un câine care o trăgea după el şi care aparent era dresat să găsească creiere.
2. S-a uitat pe lista de întreţinere şi a văzut că la apartamentul ei erau trecute zero persoane, adică mulţimea vidă. N-ai cum să treci un zombie la întreţinere, pentru că e ilegal. Şi n-ai cum să nu treci o persoană la întreţinere când administratorul (care e chitros de felul lui) ştie că persoana aia stă acolo. Rezultă, aşadar, că baba de la 7 e zombie pentru că nu e trecută pe lista de întreţinere.
3. A întrebat-o şi ea a zis că "Mdea", în klingoniană. Toată lumea ştie că zombii (care e, frate, pluralul? serios, zic, care e?) vorbesc doar klingoniană.

Xena ştia să facă sarmale?

Uber Kaizer, Căpitan Stelar - Sezonul 1, Episodul 5

 Episodul 5

(de parcă nu scrie şi în titlul articolului)

Data trecută s-a întâmplat fix asta.

- "Hă, e vreo gluma asta sau ce?" întrebă Uber Kaizer cu jumătate de gură şi cu un ochi de melc, ieşit din creieri corespunzător.
- "Ce face?" se scuză Guţă al Infinitulea scărpinându-se în urechea stângă cu degetul mic de la mâna dreaptă, la care îşi lăsase unghia să crească pentru a putea fi folosită în astfel de situaţii dificile.
- "Zic, tipul ăsta care se uită la MTV, ronţăie jeleuri şi ia notiţe - care e treaba cu el, ce caută aici?"
- "Păi io l-am invitat, să-ţi trăiască...", răspunse Guţă al Infinitulea mirosind a sarmale.
- "Nu, frate, eşti nebun la cap? Ăsta nu mai există de aproape două mii de ani, ce naibilui se-ntâmplă, cum de e aici acum? Şi, lol, în Sala cea Mare a Muzicii Originale..."
- "A, păi l-am trimis pe BGScorseze să-l aducă... Şi să moară invidioşii cu schimbul valutar mai mic decât al meu, individu' există acuma mulţumită nouă.", spuse Guţă al Infinitulea mândru.
- "Hai, frate, mă laşi? Cum naiba?"
- "Cercetătorii noştri s-au infiltrat pe Pământ şi s-au întors cu o mostră de ADN. Eram disperaţi, nu ştiam ce să facem, l-am clonat..."
- "Cecine? Cercetătorii voştri? ADN? Marş la pastramă, spuriule..."
- "Ea la el, a auzit de pastrama mea faimoasă."
- "Eşti cam bolovan tu, de felul tău..."

În timpul ăsta, observând agitaţia din jurul lui, Marius Moga se ridică din faţa televizorului în aplauzele tuturor şi se alătură celor doi.

- "Salut, b to the ă. Mă numesc m to the a to the r...", rimă Moga din mers.
- "Aolo, hai sictir, ţi-am zis să ne laşi cu astea", îl întrerupse cu un dos de palmă Guţă al Infinitulea.
- "Tare, Marius Moga a fost clonat", interveni Uber Kaizer. "Acum ştii şi tu cam cum se simt melodiile tale, fată."
- "Hou-pa, ăsta cu gura mare e Uber Kaizer ăla?" plescăni Moga din fălci printre gumele de mestecat, uitându-se din spatele pleoapelor către Guţă al Infinitulea.
- "Băi, ţie nu ţi se pare cam ironic să te afli în sala asta?"
- "Nu, mie nu mi se pare destul de ironic să mă aflu în sala asta."
- "Da, deci nu te-ai lăsat de vechile obiceiuri."
- "Hehe, de vechile obiceiuri nu m-am lăsat, aşa e."
- "Ă, baro$$anilor, să ne calmăm, să mergem să stăm de vorbă, n-are rost să vă dujmăniţi de pe-acuma. Zău, e timp destul pentru asta pe urmă, să-nnebunesc. Haideţi să mâncăm o ciorbă de burtă şi să pornim de la zero", interveni Guţă al Infinitulea în cel mai sinistru mod posibil.
- "Bă, iar incepi cu ciorba de burtă?", reuşi Uber Kaizer să spună printre încercările de-a se abţine să nu-şi golească stomacul într-un mod inuman şi neortodox.
- "Bine atuncea, mofturosule. Hai să mergem în sala de lectură, să servim un ceai.", spuse Guţă al Infinitulea în ritm de meneaito.
- "Să mori tu că ai sală de lectură aici...", se miră Uber Kaizer în timp ce se împiedica de unul din pretendenţii la tron (care, aparent, mişunau liberi, de-a-mpururea şi cu scutecele neschimbate prin palat, rătăcindu-se corect în teancurile de CD-uri cu manele piratate).

Guţă al Infinitulea făcu o faţă imposibilă, încercând să-i explice lui Uber Kaizer prin semne că "Adică tu nu ştii cu cine vorbeşti...". Vorbind la trei telefoane în acelaşi timp cu aceeaşi persoană ("ca să zică lumea că vorbesc 3D , să se oftice şi să moară de ciudă în chinuri"), BGScorseze îi escortă pe cei trei în sala de lectură.

- "Hai să trăieşti mare pentru excortă, BGScorsezule. Ia d-aici o sută de para în valută, du-te ia-ţi ceva frumos."
- "Ooo, trăiască generozitatea lu' matale, finuţule!" beli fasolea BGScorseze. Printre plombele de aur fals se vedea cum îi atârnă o bucată de mămăligă, exact ca aceea pe care o ţinea în buzunar şi din care muşca doar când era sigur că nu-l vede nimeni. "Ita, bă, câtă igienă orală n-are", îşi spuse Uber Kaizer.

Spra putrefacţia lui Uber Kaizer, palatul chiar avea o sală de lectură. Era imensă, avea cel puţin 200 de metri pătraţi şi 10 metri înălţime. 100 de rafturi de bibliotecă, un spaţiu comod aranjat cu multe canapele, câteva baruri, plante deloc uscate, nimic cu aur, bling-bling sau ceva de genul - parcă nu făcea parte din palat. Uber Kaizer reuşi să citească unele titluri din sutele de cărţi expuse de parcă erau spânzurate, dar se retrase la timp, înainte să memoreze ISBN-urile. "Jmekeria în 319 dă pa$i simpli", de Cornel de la Tamponeşti. "Aş da zile de la mine - colecţie de hituri explicată pentru ăia care nu înţelege, că e proşti sau invidioşi pe talentul meu", diverşi autori. "Cum să compui cu stil. Cum să ai talent. Cum să succezi în viaţă", Sorinel Infantilu'. "Eu am inventat jmecheria", de Marcel Copilu' de Plută. "Ba eu am inventat jmecheria", de Regele Guţă al Infinitulea. Şi tot aşa. Uber Kaier rămase puţin traumatizat şi îşi dori - preţ de doar 8 minute, ce-i drept - să se tragă singur pe roată în timp ce se dă cu capul de 3 pereţi din camere diferite în acelaşi timp.

- "Bun, deci zi-mi odată care e faza, că deja se face târziu", zise Uber Kaizer uitându-se la freza lui Moga şi calculând unde ar trebui să-i lipească o gume de mestecat.
- "Da, exact ce-a zis el, dar cu ultimul cuvânt diferit", adăugă Moga scăpând guma de mestecat pe jos şi recuperând-o după câteva secunde.
- "Uai, eşti fenomenal, frate", îi spuse Uber Kaizer cu o meclă bântuită.
- "Jură-te!" râgâi Moga interesat de oferta Vodafone.
- "Faraonilor, aveţi dreptate, e timpul să discutăm ca baro$$anii, cum trebe. Mă-nţelegi, deci gaza e în felul următor, mă-ţelegi..."

Ua, iote cât e ceasul.

Să fie continuat, zic.

Sfărşitul episodului 5 sau cât era.

"J", de la jenant

Ca orice flăcău de vârsta lui, Gogu Kaizer are o pereche de pantaloni pe care îi trage pe el când coboară să ia ceva de la magazin. Ştiţi voi, sunt pantalonii ăia care nu sunt nici urâţi, nici cul, nici noi, nici vechi, purtaţi 10 minute o dată la două zile.

Gogu Kaizer a coborât acu' o jumătate de oră să ia ceva de la magazin. Conform axiomei, şi-a tras acei pantaloni pe el. Blocul în care stă Gogu Kaizer, fiind puţin sub nivelul străzii (e construit în groapă, lol), e prevăzut cu nişte scări cu 8 trepte care oferă locuitorilor posibilitatea de a urca pe trotuar. Ca orice flăcău de vârsta lui, Gogu Kaizer urcă acele scări în fugă, pentru că îi place să ajungă pe trotuar obosit (chiar dacă e el obosit de felul lui).

Horoscopul a făcut ca acu' o jumătate de oră Gogu Kaizer să se afle într-o circumstanţă cam nefavorabilă. În timp ce urca scările alea în fugă, nasturele pantalonilor a cedat sub presiunea exercitată de fabuloasele convulsii ale lui Gogu Kaizer pe care el le numeşte "mers" sau "fugă". Fiind angajat într-o activitate de maximă intensitate (se uita la treptele alea nenorocite, că sunt mici şi e greu să le nimereşti, mai ales când vrei să le parcurgi în fugă), Gogu Kaizer n-a avut timp să reacţioneze, drept pentru care a ajuns pe trotuar cu pantaloni cam pe la genunchi.

Toată chestia asta s-a desfăşurat în mai puţin de două secunde. Mai adăugăm trei secunde în care Gogu Kaizer, ajuns sus, se chinuia să-şi tragă pantalonii la locul lor, ondulându-se frenetic de parcă ar fi fost Anda Adam, şi avem în total 5 secunde jenante. Aţi crede că în astea 5 secunde n-a apucat nimeni să vadă tărăşenia. La fel credea şi Gogu Kaizer, dar s-a răzgândit în momentul în care nişte flăcăi care stăteau liniştiţi într-o Dacie Nova la semafor au scos creierii pe geam şi au început să îl complimenteze pe Gogu Kaizer, să-i dea sfaturi despre igiena corporală şi să-i prezinte buletinul meteo: "Mişto craci, baro$$ane!", "Mai hepilează-te, bă" şi "Ho, bă, că n-a venit vara!". Flăcăii au dat din nou dovadă de viteză de reacţie, pentru că au observat instant că s-a făcut verde la semafor şi că ăia doi din faţa lor n-au plecat în fracţiunea de secundă în care s-a stins halogenul roşu al semaforului, aşa că au început să le explice celor doi cum vin copiii pe lume.

Acuma, zic, are cineva un tutorial despre cusutul nasturilor? Binemulţumeschaipa.

Întrebarea zilei

Datele problemei:

Gogu Kaizer, de felul lui, se bărbiereşte cam foarte rar. În primul rând pentru că îi este lene, în al doilea rând pentru că e convins că arată ca ăsta, deşi de fapt arată ca ăsta. Bătrânul Tom, de felul lui, se bărbiereşte de 2-3 ori pe săptămână, pentru că îi place lui să fie "fresh" şi nuştiuce cu "chicks digs it".

Chestia de mai sus dă naştere la un conflict de fiecare dată când Gogu Kaizer se duce pe-acasă. Mai exact, Bătrânul Tom semnează o declaraţie pe propria răspundere prin care promite că îl dezmoşteneşte pe Gogu Kaizer dacă acesta din urmă continuă să "umble brambura neîngrijit păi aşa te-am învăţat eu mă ce mama lu' Proces Verbal e inestetic lolomege". De fiecare dată Gogu Kaizer este pus în faţa unei importante decizii: să cedeze în faţa ameninţărilor Bătrânului Tom sau să folosească în continuare lenea (care lene e pentru Gogu Kaizer ceea ce e forţa pentru un Jedi)(ce, aşa arată lenea în imaginaţia lui Gogu Kaizer)(de obicei, atunci când face referire la ea ca la o persoană). Şi, de fiecare dată, Gogu Kaizer alege răspunsul greşit, mergând pe varianta A. Dar de ce e greşit răspunsul, zici? Păi pentru că au loc faze de genul:

- Trebuie să dau o fugă până la magazin. Vrei să-ţi iau un Gillette? E ieftin, jur. Hai că îţi iau 17.

Sau:

- De ce nu poţi să faci şi tu ca fractu'? E tot timpul bărbierit.
- Păi normal că e tot timpul bărbierit, abia a ajuns la pubertate! Are trei fire, lol!

Sau:

- Dacă reuşeşti să faci pana la maşină, nu-ţi mai zic nimic de bărbierit. Dacă nu, te bărbiereşti acuma, instant.
- Haolo, da' alege şi tu d-alea la care chiar am şanse să câştig!

Sau:

- I haz no son! Bine, e fractu', dar e irelevant discuţiei. 'Ţelegi?

Şi tot aşa până la infinit sau până Gogu Kaizer îşi aduce aminte că trebuie să plece. Bine, Gogu Kaizer a încercat de câteva ori să se scoată, bagând replici de genul "Mpăi m-a obligat Scorpy", "Aşa e la modă acum" sau "Îmi redefinesc stilul", dar s-a lovit de răspunsuri de genul "Zic, nu mă interesează viaţa ta sexuală", "Mnu, la modă sunt blugii ăia descentraţi care te fac să arăţi ca o pâlnie" sau "Aolo, tu aveai un stil? Rofl!".

Toată chestia asta a devenit o problemă în momentul în care Gogu Kaizer a început să fie şantajat de cei din jurul lui. Adică "Băi, dacă nu dai cu aspiratorul îl sun pe Bătrânul Tom şi îi spun că eşti nebărbierit de două săptămâni" (Scorpy, ofcorsea)(aici voiam să pun link către o poză cu Megan Fox, dar cineva n-ar fi gustat gluma :< ) sau "Bo$$, dacă nu-mi laşi PS2u' săptămâna asta îi spun lu' tactu' că nu te-ai mai bărbierit din iunie" (fracsu' lui Gogu Kaizer, desigur). Şi Gogu Kaizer, în loc să elimine oportunităţile de şantaj, se conformează.

Şi problema:

Ca o concluzie la kilogramele de text de mai sus: există vreo soluţie la toată chestia asta, alta decât cea cu "păi ai putea să te bărbiereşti mai des, să ştii..."?

Era să uit de astea

De sesiune (mna, nu se vede foarte bine, dar şi când se vedeee...)(Gogu Kaizer a stat trei minute lângă maşina aia să râdă la faza asta şi încă două să facă poza, că era frig, ningea şi îi cam îngheţa mâna):

De Moga, lol (aTÂT!)(aşa se scrie corect "atât", pentru că e compus dintr-un "a" tandru şi un "tât" urlat, deci cu caps lock, deci aTÂT!):

Scvî (stai, că vin înapoi)(adică brb, na).

Iarna pe uliţă

Ieri, când nebunia cu ninsoarea era în toi, Gogu Kaizer a zis că ar fi uber romantic and shit dacă ar merge cu Scorpy prin parc. Drept urmare, s-a blindat corect împotriva frigului şi a mormăit un "Let's rock" a la Al Bundy.

Ajunşi prin parc, unde iarna era grea şi omătul era marecâtinimamea, marecâtinimamea, Scorpy a intrat în "fight mode" şi a început să tot dea charge pe Gogu Kaizer, cu intenţia de a-l arunca prin zăpadă. Din păcate pentru Scorpy, Gogu Kaizer e de la ţară, drept pentru care avea rezistenţă urban sporită la astfel de atacuri, reuşind să dea dodge la loviturile ei. Până la un moment dat, când Scorpy a venit cu un atac surpriză, prinzându-l pe Gogu Kaizer într-un moment de slăbiciune şi reuşind, aşadar, să-i dea să zacă.

Din acel moment, lucrurile s-au schimbat. Gogu Kaizer a intrat şi el în "fight mode" şi, pentru că e de la ţară, a urlat un "Ein Schnitzel fur auf viedersehen!!!1" şi a dat charge spre Scorpy cu o viteză de warp 6, mr. Data. Fără să (s)clipească, Scorpy s-a dat puţin la o parte şi Gogu Kaizer a trecut pe lângă ea. Pentru că lucrurile nu s-au întâmplat aşa cum plănuise el, Gogu Kaizer a intrat într-o stare de "ua, habar n-am ce să fac acum", aşa că a alergat în continuare, pentru că i s-a părut cea mai bună idee. Văzându-l, Scorpy a dat click dreapta pe el (adică "ţine-te după el, maică" în limbaj de Starcraft), maximizând şansa de a-l trânti în zăpadă.

Iar de aici lucrurile s-au mişcat cu încetinitorul. Gogu Kaizer s-a oprit la vreo 10 metri, Scorpy a început să alerge către el, a încercat să îi pună piedică sau ceva de genul când a ajuns lângă el (habar n-am ce mişcare a fost aia, jur), a alunecat şi a căzut. În acel moment, tot cu încetinitorul, Gogu Kaizer a început să se crăcăneze de râs. Cea mai mişcare greşită asta a fost, pentru că de acolo lucrurile s-au mişcat cu viteza luminii pentru Gogu Kaizer. De jos, de unde era, Scorpy a aruncat cu nişte zăpadă în Gogu Kaizer, care râdea cu gura până la urechi de ea şi o arăta cu degetul, deci zăpadă în meclă pentru Gogu Kaizer, apoi s-a ridicat şi, pentru că a devenit brusc iniţiată în tainele secrete ale kung fu-ului, l-a pus pe Gogu Kaizer într-o poziţie uşor incomodă şi deloc demnă pentru un mascul, după care a început să ţopăie pe acolo, să arunce cu zăpadă şi să râdă lol.

Behăind neputincios, Gogu Kaizer s-a ridicat, a zis "piua, zic" şi "o mî gî, sunt fleaşcă-n opinci", motiv pentru care au închieat acolo acea promenadă peste fire de romantică şi s-au dus acasă în ritm de "i have disgraced my family i must harakiri lasă că te prind eu, lol".

Bună luni dimineaţa

Într-o zi oarecare de luni, dimineaţa devreme, Gogu Kaizer se mobiliza către serviciu. În acea dimineaţă de luni, din cauza indivizilor de la meteo, era uber gheaţă pe jos. Dar uber, zic. Pentru că îşi uitase aderenţa acasă, Gogu Kaizer nu avea altă variantă decât să meargă foarte ţeapăn, uşor crăcănat şi puţin cam dubios pentru un mascul, pentru că arăta de parcă dansa pe Macarena.

Tot mergând aşa, fără rost, a ajuns pe o străduţă îngustă care duce către serviciu. Gheaţă în stânga, gheaţă în dreapta, gheaţă peste tot. Când mai avea fo dooj de metri până la ieşirea de pe acea străduţa, s-au "spawn-at" nişte vreo 5-6 câini care l-au recunoscut pe Gogu Kaizer (îi citeau blogul şi voiau autograf pe coadă) şi s-au gândit să-l bage în seamă. Au alergat entuziasmaţi către Gogu Kaizer şi au început să facă tot felul de glume proaste, gen lătrat Gogu Kaizerul, tentative de muşcat piciorul sau arătat că ei au aderenţă. Din nou, gheaţă în stânga, gheaţă în dreapta, gheaţă peste tot. Gogu Kaizer, ţeapăn, crăcănat şi dubios de felul lui, nu putea decât să sprechen cu ei şi să le spună chestii de genul "marche d-aici", "jet, mă" sau, conform Nea Mărinului, "bă da' voi n-aveţi serviciu?".

Într-un final, Gogu Kaizer a intrat la magazinul din capătul străzii să-şi ia de-ale plămânului. Câinii s-au oprit acolo, pentru că ei n-aveau bani la ei, iar Gogu Kaizer nu era nebun să-i împrumute, pentru că toată lumea ştie că nemernicii nu-ţi mai dau banii înapoi (îşi cumpără covrigi de toţi banii şi umblă cu ei în coadă)(nah, fiecare cu fetişul lui). Când Gogu Kaizer a ieşit din magazin după 38 de secunde, câinii au realizat că glumele lor n-au fost amuzante şi au început cu faze de-alea gen "Ohai, comansava?", "Ce faci, bo$$?" sau "Baro$$ane, nu l-ai văzut cumva pe Zdreanţă?". Şi, desigur, rânjeau caninii şi dădeau frenetic din coadă, de parcă ar fi avut o Nikită prinsă de ea.

După ce l-au escortat pe Gogu Kaizer fo treij de metri, au realizat că ei nu lucrează la aceeaşi firmă la care lucrează Gogu Kaizer, s-au întors înapoi la "Spawn Point" şi au intrat într-o animaţie de "idle", lăsându-l pe Gogu Kaizer să se întrebe şi-n ziua de azi cât mai e până la salariu.

Concluzia: O săptămână excelentă începe întotdeauna cu nişte câini care te latră.

PS: Stresiunea is over \o/