Uber Kaizer, Căpitan Stelar - Sezonul 1, Episodul 5

 Episodul 5

(de parcă nu scrie şi în titlul articolului)

Data trecută s-a întâmplat fix asta.

- "Hă, e vreo gluma asta sau ce?" întrebă Uber Kaizer cu jumătate de gură şi cu un ochi de melc, ieşit din creieri corespunzător.
- "Ce face?" se scuză Guţă al Infinitulea scărpinându-se în urechea stângă cu degetul mic de la mâna dreaptă, la care îşi lăsase unghia să crească pentru a putea fi folosită în astfel de situaţii dificile.
- "Zic, tipul ăsta care se uită la MTV, ronţăie jeleuri şi ia notiţe - care e treaba cu el, ce caută aici?"
- "Păi io l-am invitat, să-ţi trăiască...", răspunse Guţă al Infinitulea mirosind a sarmale.
- "Nu, frate, eşti nebun la cap? Ăsta nu mai există de aproape două mii de ani, ce naibilui se-ntâmplă, cum de e aici acum? Şi, lol, în Sala cea Mare a Muzicii Originale..."
- "A, păi l-am trimis pe BGScorseze să-l aducă... Şi să moară invidioşii cu schimbul valutar mai mic decât al meu, individu' există acuma mulţumită nouă.", spuse Guţă al Infinitulea mândru.
- "Hai, frate, mă laşi? Cum naiba?"
- "Cercetătorii noştri s-au infiltrat pe Pământ şi s-au întors cu o mostră de ADN. Eram disperaţi, nu ştiam ce să facem, l-am clonat..."
- "Cecine? Cercetătorii voştri? ADN? Marş la pastramă, spuriule..."
- "Ea la el, a auzit de pastrama mea faimoasă."
- "Eşti cam bolovan tu, de felul tău..."

În timpul ăsta, observând agitaţia din jurul lui, Marius Moga se ridică din faţa televizorului în aplauzele tuturor şi se alătură celor doi.

- "Salut, b to the ă. Mă numesc m to the a to the r...", rimă Moga din mers.
- "Aolo, hai sictir, ţi-am zis să ne laşi cu astea", îl întrerupse cu un dos de palmă Guţă al Infinitulea.
- "Tare, Marius Moga a fost clonat", interveni Uber Kaizer. "Acum ştii şi tu cam cum se simt melodiile tale, fată."
- "Hou-pa, ăsta cu gura mare e Uber Kaizer ăla?" plescăni Moga din fălci printre gumele de mestecat, uitându-se din spatele pleoapelor către Guţă al Infinitulea.
- "Băi, ţie nu ţi se pare cam ironic să te afli în sala asta?"
- "Nu, mie nu mi se pare destul de ironic să mă aflu în sala asta."
- "Da, deci nu te-ai lăsat de vechile obiceiuri."
- "Hehe, de vechile obiceiuri nu m-am lăsat, aşa e."
- "Ă, baro$$anilor, să ne calmăm, să mergem să stăm de vorbă, n-are rost să vă dujmăniţi de pe-acuma. Zău, e timp destul pentru asta pe urmă, să-nnebunesc. Haideţi să mâncăm o ciorbă de burtă şi să pornim de la zero", interveni Guţă al Infinitulea în cel mai sinistru mod posibil.
- "Bă, iar incepi cu ciorba de burtă?", reuşi Uber Kaizer să spună printre încercările de-a se abţine să nu-şi golească stomacul într-un mod inuman şi neortodox.
- "Bine atuncea, mofturosule. Hai să mergem în sala de lectură, să servim un ceai.", spuse Guţă al Infinitulea în ritm de meneaito.
- "Să mori tu că ai sală de lectură aici...", se miră Uber Kaizer în timp ce se împiedica de unul din pretendenţii la tron (care, aparent, mişunau liberi, de-a-mpururea şi cu scutecele neschimbate prin palat, rătăcindu-se corect în teancurile de CD-uri cu manele piratate).

Guţă al Infinitulea făcu o faţă imposibilă, încercând să-i explice lui Uber Kaizer prin semne că "Adică tu nu ştii cu cine vorbeşti...". Vorbind la trei telefoane în acelaşi timp cu aceeaşi persoană ("ca să zică lumea că vorbesc 3D , să se oftice şi să moară de ciudă în chinuri"), BGScorseze îi escortă pe cei trei în sala de lectură.

- "Hai să trăieşti mare pentru excortă, BGScorsezule. Ia d-aici o sută de para în valută, du-te ia-ţi ceva frumos."
- "Ooo, trăiască generozitatea lu' matale, finuţule!" beli fasolea BGScorseze. Printre plombele de aur fals se vedea cum îi atârnă o bucată de mămăligă, exact ca aceea pe care o ţinea în buzunar şi din care muşca doar când era sigur că nu-l vede nimeni. "Ita, bă, câtă igienă orală n-are", îşi spuse Uber Kaizer.

Spra putrefacţia lui Uber Kaizer, palatul chiar avea o sală de lectură. Era imensă, avea cel puţin 200 de metri pătraţi şi 10 metri înălţime. 100 de rafturi de bibliotecă, un spaţiu comod aranjat cu multe canapele, câteva baruri, plante deloc uscate, nimic cu aur, bling-bling sau ceva de genul - parcă nu făcea parte din palat. Uber Kaizer reuşi să citească unele titluri din sutele de cărţi expuse de parcă erau spânzurate, dar se retrase la timp, înainte să memoreze ISBN-urile. "Jmekeria în 319 dă pa$i simpli", de Cornel de la Tamponeşti. "Aş da zile de la mine - colecţie de hituri explicată pentru ăia care nu înţelege, că e proşti sau invidioşi pe talentul meu", diverşi autori. "Cum să compui cu stil. Cum să ai talent. Cum să succezi în viaţă", Sorinel Infantilu'. "Eu am inventat jmecheria", de Marcel Copilu' de Plută. "Ba eu am inventat jmecheria", de Regele Guţă al Infinitulea. Şi tot aşa. Uber Kaier rămase puţin traumatizat şi îşi dori - preţ de doar 8 minute, ce-i drept - să se tragă singur pe roată în timp ce se dă cu capul de 3 pereţi din camere diferite în acelaşi timp.

- "Bun, deci zi-mi odată care e faza, că deja se face târziu", zise Uber Kaizer uitându-se la freza lui Moga şi calculând unde ar trebui să-i lipească o gume de mestecat.
- "Da, exact ce-a zis el, dar cu ultimul cuvânt diferit", adăugă Moga scăpând guma de mestecat pe jos şi recuperând-o după câteva secunde.
- "Uai, eşti fenomenal, frate", îi spuse Uber Kaizer cu o meclă bântuită.
- "Jură-te!" râgâi Moga interesat de oferta Vodafone.
- "Faraonilor, aveţi dreptate, e timpul să discutăm ca baro$$anii, cum trebe. Mă-nţelegi, deci gaza e în felul următor, mă-ţelegi..."

Ua, iote cât e ceasul.

Să fie continuat, zic.

Sfărşitul episodului 5 sau cât era.