I haz poză!

Nu e tocmai a la Vlad Petreanu, dar merge ^_^

 

indie.retro.cool.games

Chestia asta se adresează mai mult celor cărora le plac joacele şi alte treburi legate de joace: GMZ s-a mutat pe Wordpress, adică aici (că e mai cul şi mai cumsecade).

GMZ ăsta e un blog al cărui scop e să povestească diverse lucruri despre jocuri interesante (interesante din punct de vedere al designului, al stilului vizual, etc). Pe scurt, despre jocuri care au ceva (putem să spunem "special") şi merită jucate. Cum zice şi-n About: "mostly indie retro rock ‘n roll type". Pe lângă jocuri, blogul adună şi chestii legate de game design în general, fie că e teoretic, fie că e practic. Deci, dacă vă pasionează, na d-aici:

Uber.Kaizer.Căpitan.Stelar.S01E03.Cam.XviD-iaMânaMă

Episodul 3

(care vine după Episodul Pilot şi Episodul 2)

La aterizare, Uber Kaizer a fost întâmpinat de o echipă de scuritate BGScorseze a Cocalarilor. Liderul găştii, un mascul solid cu patru cefe, s-a apropiat de Uber Kaizer în timp ce acesta cobora din nava lui:
- Hai, succesuri, baro$$ane. E cam pă naşpa faza, aşa că Regele malenelor te aşteaptă imediat la el.
- Ă, nu era "manelelor"? Parcă era "manelelor". Acuma e malenelor? De ce e "malenelor" acum? întrebă Uber Kaizer uşor confuz, dar vorbind destul de rar, ca să fie sigur.
- Ba da, bo$$, e "manelelor". Am zis io altceva?
- Ai zis "malenelor".
- Nu cred, me$$erie, am zis "manelelor", spuse BGScoresezeul umflându-şi cefele.
- Băi, e dubios, sunt sigur că te-am auzit spunând "malenelor". Dar zic, hai mai bine să mergem la cine ziceai tu că ne aşteaptă, spuse Uber Kaizer cedând.
- A, da, aşa e. Regele malenelor ne aşteaptă!
- Î! Iar ai zis! Ai zis "malenelor", exclamă Uber Kaizer constipat.
- $$hefule, chiar n-am timp de figurilii tale, să moară crapa. Hai că ne aşteaptă Regele, îmi taie abonamentul la club dacă nu te aduc repede.
- "Capra".
- M?
- Nimic.

Aparent, aducerea Uber Kaizerului pe Lună era o chestie mega secretă şi ultra importantă. Pe drum către palatul Regelui, maşina departamentului de securitate ultra-secretă BGScorseze a fost foarte tăcută, mergând fără muzică şi cu geamurile ridicate. Pasagerii fumau şi aruncau scrumul la scrumieră, nu purtau ochelari de soare şi erau îmbrăcaţi în treninguri de la Xian Wing Ming Bling Bling Money Ain't a Thing.

Călătoria în sine spre palat a fost una foarte "deschizătoare de ochi" pentru Uber Kaizer. A avut ocazia să observe îndeaproape o lume de care nu auzise decât din cărţile de istorie antică. Casele Cocalarilor erau decorate cu versuri la propriu - fiecare îşi expunea ritmat pe exteriorul casei un CV cât mai amănunţit, poze vomitiv-fotoşopate cu el şi cu nişte stele, sclipici şi oanezăvorance şi feed-uri actualizate în fiecare secundă: numărul de duşmani, norma la femei (şi dacă a spart-o), numărul celor cărora le-a arătat "jmekeria" şi numărul de bani, dolari, euro şi mărci din contul personal, număr care ajungea, în unele cazuri, la câteva infinituri.

Furat de peisaj, Uber Kaizer nici n-a realizat când a ajuns la palat. Norocul lui a fost că i-a atras atenţia şeful echipei de la BGScorseze:
- Me$$eriaşule, am ajuns, să moară mama la toţi dujmanii mei. Hai să te duc la Regele...
- Stai să pornesc camera de data asta, să te înregistrez, îl întrerupse Uber Kaizer. BGScorsezeul ridică o sprânceană şi realiză că nu mai poate s-o lase jos. Rămase aşa pentru tot restul vieţii.
- Hohavau, legendăro$$ule! se auzi o voce înfundată din spatele BGScoresezeului. La scurt timp ajunse şi posesorul acelei voci - era însuşi Regele Guţă al Infinitulea, care continuă: Să moară ce-am mai tolerant prin ogradă, hai în palat, baro$$ane, că avem multe de discutat.

Cu uşoare tendinţe sinucigaşe, Uber Kaizer îl urmă pe Regele Guţă al Infinitulea în Sala cea Mare a Ciorbei.
- Ando Adamo, pune, fă, ciorba la încălzit, că a venit Kaiser Me$$erie, fă! urlă Regele către o una oarecare, nici nu contează cine.
- Ăă... Kaizer, adică, îl corectă Uber Kaizer.
- Î?
- "Kaizer". Tu ai zis "Kaiser". De fapt, e "Kaizer", nu "Kaiser".
- Am zis eu "Kaiser"? Eşti sigur?
- Mhm.
- BGScorsezeule, am zis eu "Kaiser"?
- Nu, bo$$, ai zis bine, ai zis exact cum trebuie, să facă duşmanii mei spuma aia mare.
- Plm, mi s-a părut, atunci, încheie Uber Kaizer. Zi care e faza cu toată asta, că zicea ăsta că e urgent.

Regele se aplecă spre Uber Kaizer şi începu pe un ton grav:
- Am început să dăm timpul înapoi şi nu mai ştim să-l dăm înapoi la loc cum era. Adică nu mai putem să dăm înapoiul înapoi, să meargă normal, te-ai prins? E ca şi cum plus cu plus dă plus, dar minus cu minus dă plus.
- Ce? Stai, ce zici că vrei?
- Da, mă, uite care e faza. Acum ceva vreme, am început să rămânem fără resurse şi am zis noi că rezolvăm problema dacă dăm timpul înapoi. Şi, de lene, am mers pe metoda clasică, aia cea mai la îndemână: am oprit motoarele la Lună şi am băgat în marşarier. Şi a început Luna să meargă invers. Am stat, ne-am uitat, ne-am răsuitat, până am văzut că nu merge. Apoi am văzut că noi de fapt, cu manevra asta, am început să dăm timpul înapoi pe Pământ. Şi atunci am oprit Luna din marşarier şi am băgat-o în a doua, direct. Dar asta nu a rezolvat problema. E, asta nu e nimic. Partea cea mai naşpa e că a apărut şi un efect oarecum secundar, la care nu prea se aştepta nimeni...

Sfârşitul la episodul 3

Comentarii pe www.tvblog.ro

(not rly, acshually)

Uber weekend e uber

Diseară, Gogu Kaizer va pleca fix către uliţa copilăriei (cam la propriu, acşualii), unde va presta despre relaxare şi activităţi de socializare cu lume random de pe-acolo (o să fie multă lume cu semnul exclamării deasupra capului, fix ca în WoW)(Gogu Kaizer nu joacă WoW). Atracţia principală a weekend-ului va fi, însă, nunta de mâine seară la care Gogu Kaizer va da cu prezenţa şi cu ultimii $$$ pe care îi mai are, spânzurat cu o cravată şi leşinat de cald (măcar nunta va fi pe undeva pe lângă port, deci la nevoie merge o baie în Dunăre).

Dar pe lângă asta, Gogu Kaizer şi-a făcut o listă mică despre nişte chestii pe care vrea să le facă dacă tot e pe acolo:

1. Să doarmă mult, cât se poate de mult, cel mai mult, chiar şi în picioare, nu contează unde, dar să bage  zZz zZz la greu [fail].
   
2. Să mănânce zmeură direct din tufişul de zmeură, că aşa ştie el, şi să râdă când mănâncă [epic win].
   
3. Să se caţere în cais, să se uite la caise, să constatate că încă nu sunt coapte damn, s-au copt şi sunt uber bune, să coboare din cais [pseudo-fail].
4. Să-l alerge pe Relu cu maşina, dar să dea din greşeală peste Barbu [semi-win].
5. Să numere banii pe care o să-i dea la nuntă şi să se gândească dacă merge să bage povestea cu furatul portofelului. S-ar putea să nu meargă, pentru că e cam dubios să se întâmple de două ori la fel, dar poate nuntaşii nu-i citesc blogul, lol [fail fail fail].
6. Să găsească nişte arici şi să discute cu ei despre baloane [pending].
   
7. Să-l alerge pe Căţel (Căţel e motanul lui Gogu Kaizer)(ok, bine, e câinele)(dar ar fi cul un motan pe care să-l cheme Căţel) [win, uber win, mega win + fail (de la un anumit moment, Căţel a început să-l alerge pe Gogu Kaizer)].
8. Să sape o groapă [fail].
9. Să facă nişte omelette du fromage [fail].
10. Să instaleze un Windows [fail].
11. Să mai sape o groapă [win].
12. Să plece [pending].

Gogu Kaizer o să facă live blogging pe măsură ce va completa taskurile din lista asta. Hai că weekend plăcut şi na o poză random:

Şi later editul bonus:
Grisdi (verişoară-sa lui Gogu Kaizer): "Mbă, io nu mai vorbesc cu tine, că mă pui pe blog, ştiu eu."
Gogu Kaizer: "Nu te pun, băi, ce naiba. Nu-ţi fac eu ţie de-astea. Plus că nici n-am ce să pun, ffs. Bine, poate doar poza aia cu tine dezbrăcată, pe care o s-o caut imediat ce ajung la Bucureşti." (ultima frază a rulat doar la Gogu Kaizer în creieri)

Postul ăla cu brandurile

Zicea Nihasa acum ceva vreme că nuştiuce, că aşa şi pe dincolo, dar lene mare, aşa că nimic, dar până la urmă parcă arată bine astea aşa, îngrămădite acolo, -2 la lene, tadam, hai pa:

Tim

Fiind mega-fan Braid, Gogu Kaizer n-a rezistat să nu încarce jos materialul oferit de băieţii de la CubeeCraft şi să înceapă să meşterească la el. Evident, pentru că are şapte mâini stângi şi imprimantă alb-negru la serviciu (păi, da, ar fi fost mai fun un Tim colorat pe birou, dar e criză, bre), uite rezultatul pauzei de vinerea trecută:

Singura problemă e că, nefiind din carton, e foarte uşor şi îl cam ia aerul condiţionat, Gogu Kaizer fiind nevoit să alerge bezmetic ca un căţel-cârnat prin firmă după el. Până acum nu l-a călcat nimeni în picioare, totuşi.

Stradă livrare

Adrian Ciubotaru are nişte concursuri simpatice pe Twitter. La unul din ele, Adrian a zis că "10 supe pentru 10 răspunsuri corecte". Chestie la care Gogu Kaizer a zis că "Ua, hai dă-o naiba de treabă, Adrian! Premiul e o supă? Hai că mi-am dorit să câştig o supă de când eram mic, ce să mai. Ia na tu un răspuns corect de aici". Drept urmare, Gogu Kaizer se afla printre cei 10 fericiţi, nu neapărat înfometaţi, dar sigur lucizi câştigători.

Când a venit supa, Gogu Kaizer şi Adrian Ciubotaru au zis că e cazul să-i facă nişte reclamă. La chestia asta a contribuit şi cel mai irepetabil şi imprevizibil grăsan cu blog + un tip sensibil şi necunoscut care a zis "vă rog io, dar nu mai ţipaţi" şi  "da' supă de kaizer aveţi?" (pentru că întrebase şi Gogu Kaizer ceva mai devreme aceeaşi chestie, l-a asigurat că îi poate face el o supă instant, dar cu anumite bucăţi de kaizer, kthxbai).

În rest, s-a socializat cu Ariel, Geo Atreides, Nihasa, Idaho, Dragoş, 3 Rezistenţi Urbani şi de aici Gogu Kaizer nu mai ţine minte, pentru că s-a lăsat influenţat de berea din zonă.

Şi uite un filmuleţ cu promovarea supei:

A, băi, uite nişte poze de la Grădina Botanică

Care Grădină Botanică e destul de cul. Dar poze, zic:

Fraieru' n-a vrut să stea la poză. Aici se îmbătase:

Trandafiri + furnale = AMOR:

Astea se aşezaseră de parcă ştiau bancul cu raţele:

 

Pomi, iarbă, pietre, astea:

  

Pomi, iarbă, fiare, Emanoil C. Teodorescu, astea:

 

Pomi, iarbă, flori, un flauşat încercând să măsoare circumferinţa unui frasin, astea:

Ok, acuma înapoi la zZz zZz zZz încă vreo săptămână.

Ultima confruntare

În final, nu se ajunge decât la asta. E inevitabil, e chestiune de timp sau e pur şi simplu destinul. Realizezi asta imediat ce o vezi cum bântuie printre raioane, aparent inocentă şi nepăsătoare. Dar tu ştii că asta e doar o mască, ştii care e de fapt scopul ei, care e raţiunea existenţei sale în acel moment, în acel timp, în acel loc. Ştii foarte bine.

Totul începe pe cel mai larg culoar - culoarul din mijloc. Întotdeauna începe acolo. Acolo observi prima dată, de la distanţă, că şi-a parcat căruciorul transversal pe acel culoar. Dar hei, ai loc destul - doar e culoarul din mijloc - aşa că treci lejer pe lângă, bălmăjeşti ceva fără vocale şi te duci la treaba ta. Mare greşeală, muritor naiv ce eşti! Habar n-ai ce-ai făcut. Habar n-ai în ce te-ai băgat. Habar n-ai că tocmai ai deschis cutia Pandorei. Credeai că stă cu spatele, credeai că o interesează cârnaţii ăia, asta credeai.

Din acel moment, te va urmări "întâmplător" prin tot super-hyper-mega-ultra-marketul. Vei începe să observi că e o coincidenţă stranie că şi ei îi lipsesc aceleaşi lucruri ca şi ţie. Vei începe să observi cum culoarele dintre raioane devin din ce în ce mai mici. Vei fi nevoit să te strecori printre oameni şi cărucioare. Fără prea multe probleme, într-adevăr. Însă vei ajunge şi la ea. Când o vei vedea prima dată în splendoarea ei, când o vei privi prima dată în ochi, te vei întreba dacă dinozaurii au dispărut pentru că ea i-a mâncat sau pentru că mureau pur şi simplu de frică atunci când o vedeau. Vei înţelege ce-ţi abera proful de fizică atunci când zicea despre gravitaţie, câmp magnetic, materie, anti-materie şi cristale de dilitiu. Te vei întreba dacă sforăie şi, dacă da, de ce. Vei pune la îndoială Biblia. Te vei întreba dacă vei mai putea face sex vreodată. Te vei întreba scandalizat cât, ce şi de ce dracu' a mâncat pentru a-şi menţine formele de planetă. Îţi vei răspunde calm: "a, da, dinozauri". Vei simţi ce înseamnă cu adevărat să-ţi fie frică, să îţi faci griji pentru vaţa ta, să te întrebi dacă te vei mai putea bucura vreodată de razele soarelui. Dar asta când vei ajunge lângă ea.

Prima dată va trebui să spui un "Pardon!", ea te va auzi şi-ţi va face loc să treci. A doua oară va trebui să spui un "Pardon!" şi un "Mă scuzaţi..." şi-ţi va face loc să treci. A treia oară... A treia oară toată atenţia îi este acaparată de oferta aia nenorocită la carnea de porc. E mai voluminoasă decât credeai. Dacă ar exista un concurs de năpârlit, ar bate lejer anaconda aia din filmul - lol - "Anaconda". Din nou, şi-a parcat căruciorul transversal şi îl ţine cu  mâna la depărtare, lângă raoinul din spatele ei. Se asigură că sărmanul nu pleacă nicăieri şi că nu vede ce face. Uită-te la el - tremură din toate şuruburile, amărâtul. Da, da, Sârmuliţă, te va mânca şi pe tine. Dar asta nu e problema ta. Mai încerci cu "Pardon!" şi toate cele, dar degeaba îţi zboară cuvintele din gură - nu te aude. Ai putea să îi dai cu un LCD de la ofertă în cap, să-i atragi atenţia, dar ai doar 87 de încercări.

Aşa că în final, nu se ajunge decât la asta. Tu, ea, un culoar şi oferta la carnea de porc. Trebuie să treci. Trebuie să ieşi de aici. Ştii că nu poţi face decât un singur lucru. Şi îl faci - te dai puţin în spate, porneşti brusc şi încerci să prinzi cât mai multă viteză în cei 20 de cm records pe care îi ai la dispoziţie. Şi atunci zdrang! - se aude sunetul victoriei. Reuşeşti să treci şi mergi în continuare fără să priveşti înapoi. Nu-ţi face griji, nu te poate urmări - oferta aia la carnea de porc e a dracu' de tentantă. Dar doar ca să fii sigur, fugi şi tu cât poţi de tare şi evită rafturile cu bulină.

E nevoie de foarte mult curaj să faci asta, aşa că bravo, eşti un erou! Dar roagă-te să nu ajungă înaintea ta la casă. Crede-mă, poate. N-o subestima.

Auzite peste

Pe messengereanu:

Mătuşă-ta: mai ştii că acum câţiva ani era în vogă o melodie care-ţi plăcea ţie, cântată de nişte negri, era la o reclamă la TV, mai ştii cine cânta?
Gogu Kaizer: o_O
Gogu Kaizer: poţi să fredonezi puţin din ea?
Mătuşă-ta: o ie, ie, ie...
Mătuşă-ta: e bine?
Mătuşă-ta: vreun nume de negru care începe cu V, cumva?
Gogu Kaizer: Vali Vijelie? *

Într-o dimineaţă, în timp ce se teleporta cu metroul către serviciu, Gogu Kaizer presta despre un schimb de SMS-uri cu mă-sa în care îşi exprima dorinţa de a mânca cireşe de-alea bune de acasă, miam, miam. La un moment dat, se urcă în metrou o fostă colegă din liceu de-a lui Gogu Kaizer pe care n-o mai văzuse fix de când a terminat liceul şi, deoarece au făcut contact în ochi, au prestat despre nişte "Salut, ce mai faci? Bine, tu? Bine". După ce respectiva fostă colegă a coborât din metrou, Gogu Kaizer a reluat schimbul de SMS-uri cu mă-sa după cum urmează:

Gogu Kaizer: Tocmai m-am întâlnit în metrou cu Geta. Ţin să precizez că e grasă şi urâtă. Aş adăugă şi că e mai babă bătrână de felul ei, aşa.
Mama lui Gogu Kaizer: Băi, poate o fi fost mă-sa.

E posibil ca Gogu Kaizer să fi fost puţin cam naşpa în carcaterizarea făcută fostei colege, dar era purul adevăr, maică...

*Later edit: după mai multe negocieri, s-a descoperit că era vorba despre melodia asta.

Storşăn. Adida' Storşăn.

Odată la 800 de ani şi ceva, când Marte se aliniază perfect cu Jupiter şi cu Pluto şi în noaptea respectivă e lună plină, iar lui Gogu Kaizer i se duc la mama lui Naiba tălpile de la başcheţi, în acea noapte unică şi perplexă, Gogu Kaizer începe să bântuie prin magazinele de specialitate în căutarea unor noi başcheţi pe care să-i poarte la fel cum scrie.

Cu alte cuvinte, în urmă cu o săptămână şi ceva, Gogu Kaizer înnebunea inestetic şi se isteriza de lene căutându-şi başcheţi. S-a plimbat, aşa, destrăbălat cum merge el, din când în când în pasul ştrengarului, prin juma' de oraş, târând cu sila după el una bucată Scorpy (unde "sila" nu e o persoană, cum am fi toţi tentaţi să credem).

Aparent, Gogu Kaizer e destul de mai naşpa la cumpărături decât Scorpy, pentru că cică "te rog eu, trăiască ţie tot neamu', ce-ai pe casă şi tot ce vrei tu, ia-i pe-ăştia, chiar dacă au dunga aia de 2 mm pe interior, dar numai ia-ţi naibii başcheţi" (e posibil ca formularea asta să nu fie fix la fel la fel cu aceea de acum o săptămână şi ceva, dar în mod sigur e mai dramatică). Asta nu l-a oprit, însă, pe Gogu Kaizer să nu-şi ia başcheţi. Nu. Însoţit de promisiuni ce implicau lipsa activităţii sexuale timp de inuman de mulţi ani de acum înainte ca şi răsplată pentru tortura din ziua respectivă, Gogu Kaizer s-a întors acasă târât cu sila de una bucată Scorpy, dar hotărât să continue a doua zi.

Doar că a doua zi, pentru că îi expirase concediul, Gogu Kaizer a trebuit să se ducă la serviciu, unde a început să uneltească mişeleşte despre cum o să mai cutreiere el restul oraşului în căutare de başcheţi ca un haiduc ce e (adică îmbrăcat cu nişte izmene şi încălţat cu nişte opinci). La un moment dat, însă, un coleg de-al lui a făcut cel mai gestul de a-l scuti pe Gogu Kaizer de încă un umblat brambura prin oraş. Mai exact, i-a dat link la aceşti băjeţi, unde Gogu Kaizer a dat 3 clickuri, a zis că vrea başcheţi şi s-a trezit cu ei la uşă în două zile.

Singura noutate de aici e: salut Gogule Kaizerule, hai că bine ai venit în 2009, vezi că nu mai e nevoie să molfăi gumă prin juma' de oraş ca să-ţi cumperi chestii, pentru că poţi să-ţi cumperi lejer de pe net.