Ultima confruntare

În final, nu se ajunge decât la asta. E inevitabil, e chestiune de timp sau e pur şi simplu destinul. Realizezi asta imediat ce o vezi cum bântuie printre raioane, aparent inocentă şi nepăsătoare. Dar tu ştii că asta e doar o mască, ştii care e de fapt scopul ei, care e raţiunea existenţei sale în acel moment, în acel timp, în acel loc. Ştii foarte bine.

Totul începe pe cel mai larg culoar - culoarul din mijloc. Întotdeauna începe acolo. Acolo observi prima dată, de la distanţă, că şi-a parcat căruciorul transversal pe acel culoar. Dar hei, ai loc destul - doar e culoarul din mijloc - aşa că treci lejer pe lângă, bălmăjeşti ceva fără vocale şi te duci la treaba ta. Mare greşeală, muritor naiv ce eşti! Habar n-ai ce-ai făcut. Habar n-ai în ce te-ai băgat. Habar n-ai că tocmai ai deschis cutia Pandorei. Credeai că stă cu spatele, credeai că o interesează cârnaţii ăia, asta credeai.

Din acel moment, te va urmări "întâmplător" prin tot super-hyper-mega-ultra-marketul. Vei începe să observi că e o coincidenţă stranie că şi ei îi lipsesc aceleaşi lucruri ca şi ţie. Vei începe să observi cum culoarele dintre raioane devin din ce în ce mai mici. Vei fi nevoit să te strecori printre oameni şi cărucioare. Fără prea multe probleme, într-adevăr. Însă vei ajunge şi la ea. Când o vei vedea prima dată în splendoarea ei, când o vei privi prima dată în ochi, te vei întreba dacă dinozaurii au dispărut pentru că ea i-a mâncat sau pentru că mureau pur şi simplu de frică atunci când o vedeau. Vei înţelege ce-ţi abera proful de fizică atunci când zicea despre gravitaţie, câmp magnetic, materie, anti-materie şi cristale de dilitiu. Te vei întreba dacă sforăie şi, dacă da, de ce. Vei pune la îndoială Biblia. Te vei întreba dacă vei mai putea face sex vreodată. Te vei întreba scandalizat cât, ce şi de ce dracu' a mâncat pentru a-şi menţine formele de planetă. Îţi vei răspunde calm: "a, da, dinozauri". Vei simţi ce înseamnă cu adevărat să-ţi fie frică, să îţi faci griji pentru vaţa ta, să te întrebi dacă te vei mai putea bucura vreodată de razele soarelui. Dar asta când vei ajunge lângă ea.

Prima dată va trebui să spui un "Pardon!", ea te va auzi şi-ţi va face loc să treci. A doua oară va trebui să spui un "Pardon!" şi un "Mă scuzaţi..." şi-ţi va face loc să treci. A treia oară... A treia oară toată atenţia îi este acaparată de oferta aia nenorocită la carnea de porc. E mai voluminoasă decât credeai. Dacă ar exista un concurs de năpârlit, ar bate lejer anaconda aia din filmul - lol - "Anaconda". Din nou, şi-a parcat căruciorul transversal şi îl ţine cu  mâna la depărtare, lângă raoinul din spatele ei. Se asigură că sărmanul nu pleacă nicăieri şi că nu vede ce face. Uită-te la el - tremură din toate şuruburile, amărâtul. Da, da, Sârmuliţă, te va mânca şi pe tine. Dar asta nu e problema ta. Mai încerci cu "Pardon!" şi toate cele, dar degeaba îţi zboară cuvintele din gură - nu te aude. Ai putea să îi dai cu un LCD de la ofertă în cap, să-i atragi atenţia, dar ai doar 87 de încercări.

Aşa că în final, nu se ajunge decât la asta. Tu, ea, un culoar şi oferta la carnea de porc. Trebuie să treci. Trebuie să ieşi de aici. Ştii că nu poţi face decât un singur lucru. Şi îl faci - te dai puţin în spate, porneşti brusc şi încerci să prinzi cât mai multă viteză în cei 20 de cm records pe care îi ai la dispoziţie. Şi atunci zdrang! - se aude sunetul victoriei. Reuşeşti să treci şi mergi în continuare fără să priveşti înapoi. Nu-ţi face griji, nu te poate urmări - oferta aia la carnea de porc e a dracu' de tentantă. Dar doar ca să fii sigur, fugi şi tu cât poţi de tare şi evită rafturile cu bulină.

E nevoie de foarte mult curaj să faci asta, aşa că bravo, eşti un erou! Dar roagă-te să nu ajungă înaintea ta la casă. Crede-mă, poate. N-o subestima.