Uber Kaizer, căpitan stelar

E aproape anul 3815. Oamenii au cucerit, în sfârşit, Universul, care le-a rezervat surpriza de a le arăta că sunt singurele orătănii de pe-acolo. Oricât de mult ar fi călătorit, oamenii nu întâlneau alte forme de viaţă. Dădeau numai peste planete superbe, nelocuite, pe unde găseau invariabil raţe şi chinezi, ceea ce-i dezorienta, pentru că nu puteau să-şi dea seama care din cele două "feluri" de vietăţi e de mâncare. Dar, pentru că nişte călătorii prin spaţiu sunt destul de epuizante şi oamenii nu aveau niciodată destule provizii, decizia era luată în maxim 4,83 secunde. Şi nu întotdeauna era cea corectă.

După dispariţia francezilor în urma Războiului de Dispariţie a Francezilor, lumea a devenit un adevărat Paradis. Toţi erau super veseli, toată lumea avea absolut tot ce-şi dorea şi toţi respectau semnele de circulaţie. Cele mai gustate glume din trafic erau cele pe seama claxonatului la semafor. Toţi se crăcănau de râs când auzeau că odată, într-un trecut, suspect de trecut, oamenii claxonau cu spume la gură în milisecunda următoare celei în care s-a făcut verde la semafor.

Dap, totul era uber cul. Atât de uber cul încât, atunci când oamenii au început să călătorească prin spaţiu, au decis să se stabilească pe planetele pe care le descopereau. În urma unei migraţii masive, Pământul a rămas populat numai de români. O parte din ei au păstrat obiceiuri străvechi, precum Căpşunăreala Spaniolă, şi s-au făcut nevăzuţi - clandestin, ce-i drept - printre coloniile neo-europene.

Una din cele mai importante măsuri, dar şi una din cele mai dezastruase, luate vreodată de un român aflat la conducere a fost, fără îndoială, expulzarea cocalarilor. Şi nu oriunde, ci pe Lună. Cocalarii au primit această decizie mai mult decât entuziasmaţi. Destul de curând, au mărit Colonia Lunară şi au ajuns să populeze întreaga Lună. Din păcate pentru cei rămaşi încă pe Pământ, asta a schimbat însăşi esenţa existenţei umane. Cocalarii au montat Lunii 800 de mega turbine, 400.000 de difuzoare cu super bas, au vopsit-o auriu şi dădeau repetat ture în jurul Pământului, cu maestrul Guţă răsunând din boxe, zicând că "hai hopa dujmanii hopa eu mai am nişte mărci hopa fetele motoare hopa cel mai invidiat eu sunt hopa ce mai fac eu cu mărcile alea acuma. Hopa". Intransigenţi, românii au construit pe ceea ce a fost odată Franţa cel mai mare monument de pe Pământ, monument care era vizibil foarte clar de pe Lună şi care arăta cam aşa.

Forma de guvernământ a cocalarilor era monarhia. Însă nu orice fel de monarhie, desigur. Adaptând, regele a devenit "guţan", prinţul a devenit "copchil de haur" şi cetăţeanul de rând a devenit "barosan". Legile au devenit foarte simple, însă asta nu le-a rezolvat cea mai mare problemă a lor, problemă de care se lovesc şi acum şi care e singurul subiect de Bacalaureat în fiecare an, Bacalaureat pe care toţi îl iau din greşeală, pentru că în fiecare an speră că le pică altceva: "dacă toţi locuitorii sunt cocalari, cum şi în faţa cui îşi mai pot ei manifesta cocalarismul?". Toţi au bluze cu Versage, toţi poartă opinci Amibas, toţi au ochelari de soare Gusci, toţi au bani, mărci şi valută, toţi au cele mai mari lanţuri de aur pe care le poate purta o persoană umană fără să-i afecteze mobilitatea, toţi au BMW-uri , toţi au dujmani, toţi au fete care dau din motoare şi toţi sunt invidiaţi [între timp, invidia a devenit o culoare, de felul ei, deci şi hainele sunt de culoarea invidiei]. Egalitatea asta era o problemă fundamentală pentru ei, problemă ce le ameninţa continuitatea existenţei.

E aproape anul 3815. Uber Kaizer, cel mai căpitan stelar de pe nava lui cu o singură persoană la bord, se întorcea din cea mai plictisitoare misiune a lui. În timp ce se apropia de Pământ, un mesaj impertinent îl deranjă din somn. Era un mesaj trimis pe toate frecvenţele şi venea de la Cocalari. Intrigat, Uber Kaizer şi-a mişcat nasul ăla mare şi leneş la panoul de comandă şi a ascultat respectivul mesaj, făcând astfel cea mai mare greşeală pe care o putea face un căpitan stelar de pe o navă de o singură persoană, greşeală pe care avea s-o regrete tot restul vieţii...