Horror umoristic

S-ar putea ca Gogu Kaizer să nu mai doarmă în noaptea asta. În ultima lună, a avut parte de două vise axate pe acelaşi subiect, ultimul fiind cel de noaptea trecută. Nu e Gogu Kaizer un maniac cu chestiile astea, însă când ceva e horror, e horror şi gata.

În urmă cu 3-4 săptămâni...
- Deci eu nani, k? zise Gogu Kaizer. Capul îi căzu în pernă, iar el începu să sforăie ca o fetiţă de 5 ani şi să saliveze random pe unde apuca. Auzea din ce în ce mai vag sunetele din juru-i, iar întunericul îi lăsa o senzaţie caldă de varză cu jumări. Ambientul perfect pentru un nani corect - de fiecare dată când Gogu Kaizer vede varză cu jumări, adoarme.

Nu foarte brusc, Gogu Kaizer se văzu privind o câmpie verde întinsă, tulburată de o linişte ameţitoare. În dreapta lui era un prieten bun de-al lui, la care se va referi în continuare cu apelativul Fifi Înaripatul. La un moment dat, Fifi Înaripatul exclamă către un punct din zare: "Uite-i!". Şi începu să fugă în direcţia opusă. Gogu Kaizer, nedumerit, încercă să priceapă ce era punctul care se apropia de el şi care devenea din ce în ce mai mare şi mai întins. Nu la mult timp realiză că respectivul punct nu era nimic altceva decât o gloată de zombie care se târau ameninţător către el. Aproape inexistent a fost momentul în care Gogu Kaizer a ajuns la 800 km/h, ajungându-l din urmă pe Fifi Înaripatul, ba chiar întrecându-l.

Privind din când în când în urmă, Gogu Kaizer observa stupefiat că teh zombies se apropiau tot mai ameninţător de ei. Nu-şi putea explica de ce, având în vedere că ăia abia se târau, iar el băgase şi NOS. În cele din urmă, Gogu Kaizer şi Fifi Înaripatul erau aproape înconjuraţi de teh zombies. Cei doi trăgeau din răsputeri să mărească distanţa dintre ei şi mortăciuni, însă nu reuşeau.

Punctul culminant a fost cel în care teh zombies l-au prins pe Fifi Înaripatul. În acel moment, Gogu Kaizer s-a oprit şi a exclamat perplex, cu 8 cuvinte/secundă, ţopăind haotic, însă frenetic ca o capră şi cu gura până la urechi:
- Buahahah! Flauşatule, te-au prins zombălăii! Lol roflmao zomg pwnd! Buahahah! Cum au reuşit, mă, să te prindă nişte melci?! Cât poţi să fii de flauşat? Tra la la la laaa laa laaa, eşti un pră-fă-lăăăăă-ău, tra la la laa la la laaa laaa, o să te mănânce zombălăii! Ownd, pwnd, astea!

Tot miştoul ăsta şi diverse dansuri pentru chemat ploaia în timp ce teh zombies îşi făceau liniştiţi munca de zombie cu Fifi Înaripatul. Partea gore e că teh zombies nu mai aveau nicio treabă cu Gogu Kaizer, iar Gogu Kaizer era chiar amuzat de situaţie. Drept pentru care şi-a văzut liniştit despre zburdat în pasul ştrengarului peste câmpia de-un verde halucinant.

Cât despre noaptea trecută, Gogu Kaizer nu-şi mai aminteşte nimic acum, în afară de faptul că protagonişti erau tot băieţii veseli care papă creiere la micul dejun. Doar că de data asta n-au mai fost la fel de amuzanţi ca atunci.

Pirate theme

Băi, nene, săptămâna asta a fost săptămâna soundtrack-urilor din joace. Păi uite nişte soundtrack de la Worms Open Warfare 2 pentru PSP, meşterite de Jay Waters şi Will Augar:

Varianta "promo"

Varianta lungă


Şi nici jocul nu e rău.

Flashback

În Warrior Within, nenea Prince of Persia ăsta a avut parte de una dintre cele mai gege coloane sonore făcute vreodată pentru un joc. Aşadar, fără altă lălăială, hai neaţa:


Moar here, here und here.

Gore, zic, gore

Din seria fenomenelor gore, astăzi apare în scenă un personaj pe care Gogu Kaizer îl va evita pentru restul zilelor din săptămâna asta [la fel de creepy ca şi ăsta]. Mai exact, la doo birouri de Dominus, sălăsluieşte un individe care face incantaţii satanice în timp ce ascultă muzică d-aia cu "groh, groh, rock, rock, groh, zic", dar oarecum feminină, ridicând mâinile şi silabisind ceva de genul "mblah schauh flambh ghavkmg pausnt mrtosl". E puţin cam dampulea să te plimbi liniştit prin firmă [în scopuri pur profesionale, desigur] şi să treci pe lângă unul care dă o reprezentaţie d-asta. Gogu Kaizer nu poate menţiona numele individelui, pentru că acesta îl cunoaşte pe Dominus şi e posibil ca, după citirea acestui text, să îl folosească pe Dominus pe post de virgină în sacrificiile pe care le are el de făcut.

Acest post îi este dedicat lui Dominus, care azi i-a trimis lui Gogu Kaizer numai linkuri gore şi demoralizante.

PS: Şi-a tras Vălicu blog.

Întrebarea zilei

Băi, nene, voi ştiaţi - şi aici Gogu Kaizer se adresează băjeţilor - că baia fetelor e mult mai culăreanu decât baia băieţilor? Adică, băi, nene, ele au 3 tipuri de hârtie igienică parfumată în loc de una singură cu zimţi, spumă hidratantă pentru mâini cu aromă de nu ştiu ce în loc de săpun şi, cel mai cul, chiuvete la care curge apă.

Notă: Este irelevant cum a aflat Gogu Kaizer chestiile alea, k?

Nişte unii care aleargă după o minge

Gogu Kaizer, de felul lui, nu le are deloc cu fotbalul. E paralel şi anti-talent. Un manelist ar zice că "anti-talent pe sistem anti-turbo", dar să nu intrăm acolo. Să pui un Gog [da, mă, păi, un Gog, doi Gogi] Kaizer să joace fotbal e ca şi cum ai pune un Moga să creeze muzică originală. Sau un Connect-R să vorbească [cel mult să cânte] în română. Nu e cu fotbalul şi gata.

Motivul pentru care Gogu Kaizer a hotărât că e momentul să abordeze subiectul "hai dă şi tu cu piciorul în minge pentru ca să se învârtă, ea, mingea, zic" este că peştele congelat nu se fierbe foarte bine din prima. Adică sâmbătă seara, Gogu Kaizer era la nişte prieteni, în ideea de a face schimb de linkuri între ei. Şi pentru că Relu e microbist, tv-ul era deschis la meciul dintre Poli Iaşi minus Cluj nuştiuce. Desigur, inevitabil, în pauzele de turnat Cico [nişte una sau mai multe băuturi carbogazoase cu sau fără alcool, intitulate generic Cico, pentru ca să nu bată la ochi, fiind, aşadar, la derută]. Aolo, iar faza cu punctul şi cu fraza neterminată. Ăsta nu mai ştie alte glume. Deja îmi vine să fac pe ea ceva de fază sau ceva pe ea de fază. Acuma va încerca să reia subiectul cu o frază care se vrea inteligentă. Deja sunt la al 800lea rând şi am uitat ce voia să spună. Hai du-te naiba, că închid pagina.

Între timp, Gogu Kaizer continua nevinovat ideea...
În pauzele de turnat Cico în pahar, Gogu Kaizer mai arunca un ochi către meci. Treptat, către final, deja se uita cu maxim interes şi cu nişte un fel de scârbă. Ceea ce jucau oamenii ăia acolo nu era fotbal. Era un fel de "eu chiar dau cu piciorul în minge şi, ocazional, îi mai fut una câte unui jucător random de la echipa adversă, eventual îi sparg nasul, poate îi scot şi un dinte". Când Gogu Kaizer era delicvent juvenil, fotbalul ăsta era interesant. Gogu Kaizer nu era microbist, însă urmărea ocazional câte un meci, fără să-i pese de cine joacă, unde joacă, de ce, cui, de ce nu sunt majorete, cât costă ceasul lui Mutu, de câte ori pe an face Chivu sex etc.

La un moment dat, fotbalul a fost un sport. La un moment dat, exista competiţie în fotbal. La un moment dat, o echipă de fotbal te convingea să-i fii suporter pentru felul în care juca, pentru respectul pe care îl arătau adversarilor când pierdeau sau pentru spectacolul pe care îl ofereau pe teren. Acum, fotbalul e o manea ieftină, compusă de un Moga cu burtă. Acum există acuzaţii, declaraţii, vieţi personale ale jucătorilor şi ură. Acum există incendii în tribune, jandarmi şi dinţi rătăciţi printre scaunele oaspeţilor. O mulţime de oameni se omoară între ei pentru că o mână de oameni dau cu piciorul într-o minge. "Ha, ha! fraiere, ţi-am spart capul, ţi-am zdrobit rotula şi ţi-am perforat plămânii pentru că echipa mea e mai tare decât a ta, ha, ha! şi tu ai zis că nu e, ha, ha!"

Adună toate astea şi înmulţeşte-le cu factorul "presa". O contribuţie la halul în care a ajuns fotbalul românesc astăzi a adus-o şi presa de specialitate, sub transparenta scuză că "asta vrea românul, asta îi dăm". Se pare că există pe undeva un "wishlist al românului", în care e precizată treaba asta. Şi să nu trecem cu vederea "...şi acum ştirile din sport", sintagmă ce ar trebui schimbată în "ştirile din fotbal". Deşi, şi aşa ar fi greşit, pentru că de fapt sunt ştiri despre Mutu şi chiloţii lui cu imprimeu de leopard sau Becali şi cele 10 moduri ale sale prin care poţi ajunge la împlinire sufletească.

Gogu Kaizer se aşează mai bine pe scaunul de la birou şi priveşte nepăsător la primul şi singurul articol despre arte marţiale şi violenţe nejustificate pe care l-a scris pe blogul ăsta. Bolborosind, constată cu stupoare că stomacul lui a învăţat să se lipească de "şira spinării" de gol ce e şi hotărăşte că mâncarea e mai cul decât fotbalul.

De ce brainstorming-urile "suge"

Mai exact, cele ca ăl' din seara asta. Păi pentru că:

• întotdeauna există o mână de aroganţi care adoră să se audă vorbind
• întotdeauna există unul care să se şteargă undeva cu ideea ta, decretând că nu e cul, dar fără a aduce argumente concrete şi plauzibile
• realizezi că unii sunt paraleli cu ceea ce fac, însă ei vor avea un cuvânt de spus în ceea ce priveşte rezultatul muncii tale
• nu se ajunge nicăieri din cauza ălora de la primul punct
• deşi se discută despre ceva next-gen, eşti conştient că viitorul nu-ţi rezervă aşa ceva
• ajungi să te întrebi câte puncte şi-au pus unii la skillul de pupîncurism
• nu se întâmplă nimic constructiv, fun sau esenţial pentru scopul lor
  

Pata pata pata pon!!!!1

Păi după ce joci Pataponul, e imposibil să nu fredonezi aşa ceva:



Sau "Fever" mode:


Şi unul din mini-game-uri:

Gogu Kaizer te învaţă

Astăzi, cum să scapi corect şi rezonabil de un cadavru:

1. Să recunoaştem: mai devreme sau mai târziu, orice om ajunge în situaţia de a scăpa de un cadavru. În acele momente, fiecare reacţionează mai mult sau mai puţin corect. Drept pentru care, atunci când îţi vine rândul, trebuie să ştii că primul lucru pe care trebuie să-l faci e să te asiguri că nu tu eşti cadavrul. Dacă eşti sigur că nu eşti tu, e-ok punct ro - primul site legal cu muzică gratuită din România.
2. Al doilea lucru pe care trebuie să-l faci e să te asiguri că presupusul cadavru e în adevăr cadavru. Cel mai simplu mod prin care poţi să te asiguri e să constaţi că e decedat.
3. Pentru că niciodată nu poţi fi sigur 100% de o manevră d-asta, mai trebuie să faci încă o chestie: să te asiguri că nu e lună plină şi alte vrăjeli d-astea. Păi când e lună plină, cadavrele alea au tendinţa să nu mai stea moarte şi să te alerge circular în scopul nobil de a te ruga frumos să împărtăşeşti cu ele nişte puţin din creierul tău. Singura şansă să scapi de aşa ceva este să fii peste fire de prost, pentru că s-a dovedit ştiinţific că mâncând creier prost de posesor prost, cadavrele umblătoare încep să se plagieze între ele. În viaţa de zi cu zi, asta e echivalent cu o coajă de banană.
4. Dacă nu e lună plină, eşti pe drumul cel bun. Acum nu mai trebuie decât să faci rost de o bere, să o bei şi să te urci la volan.
5. Când ajungi fix la jumătatea drumului spre unde te grăbeai tu, întoarce-te să iei şi cadavrul, că l-ai uitat. Eventual, dă-ţi şi o palmă după ceafă, să nu mai faci niciodată aşa ceva.
6. După ce ai urcat cadavrul în maşină, pe scaunul din dreapta, pune-i centura. Pune-i o şapcă pe cap şi prinde-i gura nu nişte agrafe, să pară zâmbăreţ. În acest fel nu vei da de bănuit. Plus că amenda pentru centură o plăteşti tot tu, fraiere.
7. În caz că te opreşte poliţia, oferă-le nişte ceapă cu brânză. Nu te vor putea refuza şi, după ce vor savura ceapa, vor realiza că le pute gura şi se vor duce să cumpere mult Orbit, mult de tot, destul de mult chiar, lăsându-te pe tine să îţi vezi de treabă liniştit.
8. Odată ajuns la locul la care voiai să ajungi, aminteşte-ţi de vremea în care erai mic şi mâncai roşii cu lapte. E, imaginează-ţi ce faţă aveai atunci. Nişte ochi mari, o faţă dolofană şi nevinovată, dar murdar de lapte pe la bot, respectiv de roşii pe piept. Gore, frate, gore. Tu realizezi ce cul era că nu trebuia să cureţi tu după tine?
9. Fără să-ţi dai seama, cât timp tu depănai amintiri cu tine despre tine, ai scăpat de cadavru. Felicitări!
   

Gogu Kaizer speră că vei găsi acest tutorial folositor. S-ar putea să-şi deschidă un biznis aici, în România, cu chestia asta. SC Scăpătorii de Cadavre SRL.

Până atunci, nu uita: nu te apuca să omori oameni când e lună plină. Se lasă cu chestii gore.

Ante-RBF

Păi, aşa cum e frumos, când a venit vorba de întâlneală organizată, nimeni nu ştia unde e Fabrica. Desigur, cu excepţia Dominusului. După ce vorbiseră ziua că "bă, deci, bă, cum facem, deci, bă?", Dominusul a decretat că anunţă Mezelul în seara respectivă despre cum aveau să facă, care la rându-i anunţa restul lumii. Drept pentru care, seara, următoarea discuţie prin SMS:

Dominus: Aproape de Unirea, da. Vezi, n-am uitat, lecitina ftw!
GK: Super cul. La cât, unde mai exact şi de ce?
Dominus: Da.
GK: K.

În seara cu pricina, Ariel trebuia să se facă prezent la locul de întâlneală. Drept pentru care următoarea discuţie tot prin SMS:

Ariel: Vezi că m-o sunat Piticu şi a zis că la 8:30 vine cu teh car la Unirii şi că are 3 locuri libere. Câţi suntem?
GK: Mai mulţi de 3.
Ariel: 4?
GK: Cel puţin 6.

Mai apoi, în timp ce gaşca aştepta Arielul, are loc altă conversaţie prin SMS:

Ariel: Ştiu, e gore. M-a oprit poliţia. Vor să-mi ia carnetul. Sper să mă lase să plec. Gore ftw!
GK: Whut?
Ariel: Deci Ariel mănâncă. E la Leyla, adică la mine. He will be there soon.
GK: Nu ne-am mai dus la Mec. Suntem la et. 4 în Unire.

Ca să mai zică cineva că lipsa de comunicare nu rentează.

Cine erau toţi oamenii ăia?

Sau Blogeafest, varianta kaizeriană. Desigur, Gogu Kaizer [cu tot cu Scorpie] nu putea să lipsească de la RBF, că doar are nasul mare şi toată lumea ştie că la un party trebuie să fie cel puţin un român cu un ditamai nănăul. Partea gore e că nu a fost singurul cu un astfel de dispozitiv. Nu, au fost multe fete care l-ar fi întrecut la un concurs de bârne [concurs care n-are nicio conotaţie sexuală].

După ce că s-a întâlnit cu Dominus şi cu Goja [fiecare cu +1, lol], Arielul şi Deceul s-au hotărât să întârzie, că deh, primului îi era foame, iar al doilea e din Timişoara, care cică e departe, deci are scuză. E posibil să se fi ofticat la glumele cu Timişoara, deşi nu va recunoaşte nici pe dabăl iu si. Ajunşi la Fabrica, respectivii de mai sus au fost întâmpinaţi de o coadă de bloggeri la intrare şi de un danf gore. S-au gândit să spere că nu miroase aşa şi înăuntru, lol. Per total, a fost ok. Gogu Kaizer s-a văzut cu lume veche - Gramos, Avionaru, Nihasa, Jen, Visurât - dar a cunoscut şi lume nouă [pentru el, lol]. A avut deosebita plăcere să declare că a învăţat la acelaşi liceu la care au fost şi Rezistenţii Urbani [care Rezistenţi Urbani sunt gege, k?] şi a avut ocazia să se privească ochi în ochi cu Doamna cu Coasa. Spre dezamăgirea Kaizerului, nu a reuşit să se converseze, de exemplu, cu un oarecare Someone de-a stânga Dâmboviţei, cu Lascivul [care zicea că e p-acolo, dar nu prea era] sau cu Subiectiv, care n-a catadicsit să vină [huă, bă, huă].

Surpriza serii a fost Utopic, care e încă vie, frate. Tocmai d-asta a fost surpriză, pentru că e încă vie, zic. Dezamăgirea serii a fost Adrian Ciubotaru, care e un actor foarte bun. În rest, cine erau toţi oamenii ăia, frate? Ce era cu ei acolo? Ce doreau, ce treabă aveau ei acolo? Toţi erau împărţiţi în mici grupuleţe, care mai de care mai nebăgători în seamă. Ca să nu mai precizeze Kaizerul că, pe vremea lui, românii purtau ecusoanele alea pe care scrii că ai blog. Aici, dacă erau 100 de oameni care purtau tâmpeniile alea, era bine. Şi din cei 100, 60 scriau ceva la derută.

În concluzie, a fost destul de ok. Probabil mai era ceva de zis pe ici, pe colo, dar acum Gogu Kaizer e chiaun şi se duce să bea o cafea şi să se lăfăie în el de weekend. Că d-asta e weekend, să te lăfăi. E ok să te lăfăi, chiar dacă pari chiabur. Şi pentru că ajunge un articol serios pe an [mai ales că e cu bloggeri, dar fără linkuri către ei, lol], Gogu Kaizer va reveni mai târziu cu povestea Melcului păcălit de ciorbă care se cuplează cu Prinţesa Râmă şi încearcă să scape de tirania Împăratului Berilă. Adică să revenim la inepţiile kaizeriene, ddf.

Castelul Prinţesei de Caramel

Gogu Kaizer a fost aseară la lansarea cărţii lui Eddie, "Castelul prinţesei de caramel". Lume multă + un Mezel = lol. A fost gigea per total şi interesant de văzut un redactor şef la o revistă pentru bărbaţi [d-aia cu multe ţâţe] într-o altă postură decât cea de redactor şef la o revistă pentru bărbaţi [d-aia cu destule ţâţe]. Plecând de la clubul în care a avut loc respectiva lansare, Gogu Kaizer transporta într-o pungă semi-transparentă două bucăţi d-astea:
Cum nu prea era de aşteptat, în metrou, două bovin veveriţe şuşoteau între ele şi se hlizeau către Gogu Kaizer, care Gogu Kaizer a observat gestul şi şi-a verificat-o. Era tot acolo şi la fel de neimpunătoare cum o ştia. Tot căutând alt motiv decât cel conform căruia Gogu Kaizer e peste firea omenească de sexos da' ştii cât de sexos foarte sexos e cam atât de sexos, Gogu Kaizer a ajuns într-un final la motivul pentru care bovinel veveriţele îşi hlizeau gingiile către el: cele două exemplare ale cărţii stăteau foarte frumos unul lângă altul, privindu-se melc în melc.

Şi nişte un mini interviu cu autorul, pentru că Gogu Kaizer are pile acolo:

Gogu Kaizer: Zic, de ce ai concretizat „Castelul”?
Eddie: Ca să aibă lumea un loc în care să intre şi să viseze frumos. Ca să mai pună lumea mâna pe-o carte. Ca să nu uite lumea să iubească. Şi ca să aibă lumea în bibliotecă o carte cu un melc pe copertă, lucru greu de realizat în ziua de azi, când s-au înmulţit crescătoriile şi melcul a ajuns doar un „obiect” culinar pe mesele fandosiţilor. Cu alte cuvinte: să dăm melcului, ce-i al melcului!

Gogu Kaizer: Tu, de felul tău, te crezi cul, acum că ai la activ un roman?
Eddie: Nu sunt cul, nu-s metrosexual, nu-s nici măcar ubersexual. Oricum, la întrebarea asta vor răspunde cititorii. Şi mai ales cititoarele.

Gogu Kaizer: De ce mi-ai furat ideea cu ţâţa? Adică, eu am zis primul că dau autografe pe o ţâţă!
Eddie: Ce-i aia ţâţă? EU am avut ideea cu melcul, aşa că nu mă acuza de mogisme! Treaba ta pe ce dai autografe, eu dau pe melci. :D

Gogu Kaizer: Şi de ce mi-ai furat şi ideea cu melcul păcălit de ciorbă?
Eddie: Melcul meu nu e păcălit de nimeni! Ba chiar păcăleşte pe unii sau alţii, persoane care merită acest lucru. Dar îi păcăleşte în cel mai frumos şi bun mod cu putinţă. Iar cartea e o poveste frumoasă, pentru oameni mari şi deştepţi.

Gogu Kaizer: Ai zis că ai început „Castelul” acum 2-3 ani. Acum, odată ajuns la final, ai avut tupeul să-l citeşti?
Eddie: Da, poate chiar mai demult. E un roman scris a-la-long, din lipsă de timp. În mod normal, îl scriam în trei săptămâni. Dar pe undeva e mai bine aşa, a ieşit mai „copt”. Bine că n-a căzut de-a dreptul din copac! Da, l-am citit acum o lună, pentru a-i face corectura finală. Nu m-am plictisit, e bun. La un moment dat chiar mă întrebam cine l-o fi scris.

Gogu Kaizer: Va exista următoarea carte?
Eddie: Desigur! Deja e-n gestaţie. Se numeşte Pacoland şi poate fi citită, capitol cu capitol, pe Eddie’s. Ba chiar vor exista mai multe – dacă desenatorul meu se va mişca mai cu graţie (că talent are suficient!) anul ăsta o să apară şi o carte pentru copii: Aventurile măgarului Alfred. Să nu spui că Alfred îl cheamă pe prietenul tău imaginar, că o să te strig Moga de-acum încolo!

Gogu Kaizer: Zic, bagă nişte un mesaj pentru târtanii care citesc acum chestia asta pe blogul lui Gogu Kaizer. Pls, astea.
Eddie: Luaţi Castelul! E cartea aia cu melc pe copertă de care o să vă amintiţi toată viaţa! U-haa!

Întrebarea zilei + un fel de bonus

Gogu Kaizer e fascinat de curajul unor flauşaţi care, dintr-o ironie a sorţii, sunt colegi de serviciu cu el. Mai adineauri, Gogu Kaizer primeşte un mail oficial de mare anvergură de la "ăi mai mari de peste hotare". Uşor amuzat de modul în care respectivii au transmis mesajul, Gogu Kaizer a "reacţionat" cu voce tare: "Păi să nu-i dau un reply cu fuck off?". Moment în care, de undeva din jur, se aude că "Dă reply to all!". La care Gogu Kaizer a răspuns, ridicându-se de pe scaun, că "Da, corect, hai că dau. Da' care ai fost cu ideea?". Surprinzător pentru freza lui Gogu Kaizer, în jur nu se auzea decât un "cri, cri, cri..." vag. Acuma, nu că ar fi Gogu Kaizer un mălău impunător cu meclă de delicvent juvenil, dar dacă ai avut curajul să dai o replică din spatele unui monitor şi să nu ţi-o asumi când e cazul, fă-te că mori şi tu periodic în beznă.

Deja devine enervant pentru Gogu Kaizer să tot interacţioneze la serviciu cu imbecili care nu au simţul umorului. Ceea ce face Mezelul aici presupune, teoretic, ceva "fun", însă ce nu înţelege acelaşi Mezel e cum dracu' poate fi ceva "fun" dacă oamenii care fac acel ceva reprezintă însuşi antonimul noţiunii de "fun"? Bleah, maţe.

În altă ordine de idei, ca să nu fie 100% un post frustrat, Gogu Kaizer declară că e puţin ofticat pe nişte prejudecăţile conform cărora eşti cocalar dacă:

• faci boze cu telefonul, care săracul telefon are cameră de 3,2 MP şi chiar face poze cul
• asculţi muzică la telefon, dar nu la difuzor, ci discret, la căşti
• te joci pe telefon în metrou
• etc.

Cu alte cuvinte, Gogu Kaizer vrea să facă poze cu telefonul lui, pentru că nu degeaba are amărâtul camera aia, dar nu vrea să fie cocalar . Aşadar, întrebarea zilei: există vreo şansă ca românii să renunţe la nişte prejudecăţi penibile, prejudecăţi care există din cauza şukarilor, kiparoşilor, barosanilor, mult-prea-bogaţilor, ireversibililor, nemuritorilor [păi ăştia vor trăi cam foarte mult] manelişti?

Nişte umplutură

Şi pentru că e trecut de 17:03, iar aici ar fi trebuit să stea semeţ un super post articulat, "nemonosilabic", îndrăzneţ şi care să pună punctul pe "i". Punct. Sa oprit propoziţia. Na m-ai vrut să meargă m-ai departe. Sa băgat un punct acolo care a stricat toată manevra. Dar pentru că Gogu Kaizer se grăbeşte, urmează nişte un videoclip cu ţâţe. Sâni. Boobz, astea.



Poate pare incredibil, dar e peste firea omenească de adevărat: Gogu Kaizer se grăbeşte. După atâtea posturi în care a susţinut până la refuz şi până marţi că el nu se grăbeşte, ia-tă că a venit momentul în care se poate dovedi ştiinţific că Gogu Kaizer a minţit fără neruşinare. E c-a şi cum a-i vrea să repari o Dacia 1310, care are o uşă mâncată de rugină, şi nu ştii de ce hârâie, drept pentru care decizi că e de l-a jigler [sau cum s-o numi el]. Ok, cu cât scrie m-ai mult aici că se grăbeşte, cu atât Gogu Kaizer trebuie să se grăbească mai tare, ceea ce e gore, că metroul de la 1 Mai pleacă l-a ore fixe.

Fără greşelile gramaticale de rigoare, na nişte un link către nişte p0rn.

LE: orice greşeală gramaticală sau de ortografie din textul de mai sus face parte din imaginaţia ta, pentru că Gogu Kaizer a scris mega perfect. Adică un fel de "la tine-n cap, bă!".

Manevre nu prea foarte evazive

Dacă vi se părea că Mezelul [pentru că orice nume de alint se scrie cu M mare de tipar] nu a acoperit destul subiectul "mortăciuni în trafic", vi s-a părut cât se poate de greşit. Chiar azi-dimineaţă Gogu Kaizer a fost nevoit să treacă printr-o experienţă exagerată de interacţiune socială, care s-a soldat cu nimic gore, dar cu ceva tot s-a soldat, ea, acţiunea, s-a soldat cu ceva.

Ieşind de la metrou de la 1 Mai, Gogu Kaizer se îndrepta agale către serviciu [de prisos menţionarea faptului că nu se grăbea]. După ce a traversat o oarecare stradă din instinct, Gogu Kaizer a observat că plimbarea avea să devină mai dificilă cu 67%, pentru că un senzaţional intelectual şi-a parcat BMW-ul pe trei sferturi din trotuar.

Desigur, inevitabilul clişeu nu a întârziat să apară. Gogu Kaizer a reuşit să ajungă la acea porţiune dominată de BMW după singura mortăciune de pe o rază de 3m. Evident, mortăciunea a început să parcurgă "trecătoarea" bolborosind, deplasându-se cu o viteză medie de 1 pas nenorocit/oră. În ciuda lui Gogu Kaizer, adică. Care Gogu Kaizer a ignorat toată faza la început. Abia după 200 de ani, când a observat în sfârşit că mortăciunea nu avea de gând să întreacă toţi melcii, şi-a zis că "Blargh!" şi a decis să ocolească maşina respectivă circulând pe carosabil. Asta presupunea o întoarcere de 180 de grade şi ocolit maşina.

Surpriza a venit când Gogu Kaizer, după ce a efectuat cu mare succes întoarcerea respectivă, s-a văzut prins ca într-o nicovală şi fără nicio cale de ieşire, pentru că în spatele lui era nimeni alta decât colega de mormânt a mortăciunii, a doua pe altă rază de 3m. A, şi care se deplasa la fel de sigur ca şi mortăciunea nr. 1. Drept pentru care Gogu Kaizer a făcut cunoştinţă cu lipsa de reacţie şi a mai făcut o întoarcere de 180 de grade, revenind la poziţia iniţială. Desigur, nu a avut de ales şi a trebuit să meargă la fel de încet şi sigur ca mortăciunea din faţa lui.

Când, într-un final, relicva a ajuns la capătul "trecătorii", Gogu Kaizer a crezut că s-a terminat calvarul. Însă momentul în care mortăciunea s-a oprit chiar în acel capăt să se holbeze cu ură la un afiş de pe un stâlp a coincis cu momentul în care Gogu Kaizer a intrat în "rage" şi era foarte convins că poate încălca legile fizicii şi ale eticii şi că poate face toate chestiile astea. Desigur, toate având-o ca personaj negativ pe mortăciunea respectivă. De mai multe ori.

Însă ce a fost gore a trecut şi a Gogu Kaizer a ajuns la serviciu înainte să fie prea târziu şi, mai ales, înainte să fie nevoit să se grăbească. Însă nici aici nu a fost destul de în siguranţă, pentru că în Mozilla-ul lui şi-au făcut apariţia nişte poze cu Emma Watson. Pentru cei care trăiau cu impresia că Hermione e jailbait, pentru cei care abia aşteptau să intre în legalitate, pentru cei care, în trecut, au avut curajul să exclame că "bă, Hermione aia o să fie cam bună când o să facă 18 ani şi nişte ţâţe", luaţi de aici! [poză luată din grămada de poze cu Emma Watson de pe usemycomputer.com şi mâzgălită de Mezel]

Temă pentru acasă: cum arată gerunziul verbului "a purcede"?

Doar 6

1. Vatmanii sunt trişti dacă nu e niciun călător în tramvaiul manevrat de ei?
2. Culoarea verde a semaforului n-are remuşcări pentru toate claxoanele de care se face vinovată?
   
3. Combinaţia ilogică a trăsăturilor fiziologice redundante, rezultate în urma unei deflorări nereuşite, conduce la concretizarea unei feţe imposibile. Cu alte cuvinte, te plimbi liniştit şi nevinovat cu metroul şi, la un moment dat, se izbeşte de retina ta o astfel de faţă imposibilă. Partea ciudată e că, chiar dacă tu eşti mai finuţ de felul tău [poţi să zici şi gingaş, dar e cam ghei], nu poţi să nu te miri [făcând la rândul tău o faţă imposibilă, care de obicei seamănă cu semnul exclamării, pentru că te miri]. Pur şi simplu nu poţi să accepţi că există un om cu o faţă imposibilă. Desigur, după superbul moment de holbat, începi să ai remuşcări, pentru că, deh, tu, de felul tău, fiind un finuţ [chiar gingaş, dar e cam ghei], nu faci mişto de feţele oamenilor. Nici măcar în gând. Numai că de data asta nu te-ai putut abţine. Ţi-a făcut plăcere să fii diabolic. Te-ai simţit bine când te-ai gândit că, oricât de urât ai fi tu, de felul tău cel finuţ [dar nu gingaş, că e ghei], ăla era mai urât ca tine. Dar acum ai remuşcări. Hai stai calm, pentru că e caracteristic naturii umane ca o persoană să se mire rău când vede o faţă imposibilă. Iar nefericitul posesor de faţă imposibilă e conştient de treaba asta. Tocmai din acest motiv nu se strâmbă la tine [pentru că cel de-al şaselea simţ, pe care îl au oamenii cu feţe imposibile, îi permite să ştie când cineva se holbează la faţa lui imposibilă]. Zi că "mersi", că dacă se şi strâmba, era gore - rămâneai orb, ţi se veştejea muşchiul sternocleidomastoidian sau alte variante la fel de gore.
   
4. Pe o scară de la 1 la 10, cât de cul e posesorul Daciei Nova care aşteaptă nerăbdător la semafor, ascultând a mai cu bas muzică de la el din cartier şi a cărui roată de pe stânga-faţă să laudă cu un spinner cul? Reformulare: când Gogu Kaizer se bălăngănea pe trecerea de pietoni, a văzut un cul într-o Dacia Nova, care Dacia Nova avea una bucată spinner. Nu două, nu 4, nu 3, ci una bucată. "Salut, eu am de fapt spinnere pe toate roţile, dar pe stânga-spate nu am, că aia e roata de rezervă şi tocmai am făcut pană şi a trebui s-o schimb. D-aia nu am. A, pe dreapta am făcut pană ieri. La ambele roţi, da. Dar oricum sunt cul."
   
5. E secolul XXI - nu e timpul ca Moartea să-şi facă upgrade la coasă? Cam de fo multe mii de ani umblă cu chestia aia deloc next-gen după ea. Măcar o drujbă sau un fierăstrău electric, că e secolul vitezei. Şi dacă tot se ştie sigur că Moartea poate să râdă [a văzut Gogu Kaizer în filme că Moartea mai râde când îl omoară pe unu'], e posibil să se gâdile? Şi dacă tot se mai ştie că Moartea e veveriţă, n-ar trebui să aibă profil pe haifaiv? Ok, după o scurtă căutare pe haifaiv, se pare că sunt 425 de profiluri cu numele "Death" şi doar 110 cu numele "Moartea". Cam gingaşă treaba. Măcar aşa are mai multe şanse să-şi găsească jumătatea.
6. Când Gogu Kaizer nu întârzie la serviciu, nu se grăbeşte [deja laitmotiv treaba asta]. Astăzi nu s-a întâmplat să nu se cam grăbească, pentru că nu a reuşit să nu întârzie. O dublă negaţie lasă tot timpul o urmă de îndoială. Dublarea dublei negaţii e horror. Încă o propoziţie ca asta şi s-a dus la vale orice intenţie a lui Gogu Kaizer de a fi coerent. Ceea ce-i aminteşte de faptul că a uitat ce voia să spună la început. Aşa, da. Pe seară, în metrou, în înghesuiala de la ora 18:00, două veveriţe rumegătoare de ciungă stăteau priponite în uşă. La Victoriei, românii şi-au manifestat intenţiile de a coborî şi de a urca în acelaşi timp. Aşa se întâmplă de fiecare dată la înghesuială. Ăia de pe peron nu-i lasă p-ăia din tren să coboare. E un fel de materie cu anti-materie, ceea ce duce la o implozie sau la o gaură neagră, după preferinţe. Veveriţele respective vociferau pleoscănind din ciungă despre cât de cul sunt ele, despre cum au chiulit ele de la orele de mate, despre cum au băut ele rachiu cu bere în ora de română, despre cum fumează ele în pauză şi, desigur, despre sexul oral. Reacţiile celorlalţi participanţi la înghiontiri neintenţionate erau împărţite: unii erau amuzaţi de situaţie, alţii erau foarte perturbaţi şi se uitau strâmbând din meclă. Partea cu lol apare când metroul ajunge în staţie, uşile se deschid, una din veveriţe reuşeşte să se strecoare printre cei care coborau către un loc mai strategic şi sigur din vagon, în timp ce cealaltă a cam fost luată de val şi lăsată pe peron. După ce au urcat cei din staţie [care erau destul de capsomani şi îndeajuns de disperaţi să nu care cumva să plece metroul fără ei], veveriţa rămasă în vagon se hlizea la cealaltă, care cealaltă îi arăta despre degetul obscen şi făcea tumbe îmbufnată.
   

Blink, blink!

Inutilităţi next-gen

Din seria "Gogu Kaizer te mai învaţă", urmează o colecţie de ceva incert şi fără niciun scop anume.

I. Cum să te faci că scapi subtil de impurităţile nazale.

1. Te uiţi în stânga şi-n dreapta ca să te asiguri că eşti într-un loc populat. Dacă nu era un loc populat, n-ai mai fi vrut subtilitate. Pe de altă parte, dacă nu eşti într-un loc populat, însă vrei tu neapărat subtilitate, primul pas pentru tine ar fi să te prefaci că eşti într-un loc populat.
2. Uită-te bine în faţa ta şi observă că ai un birou. În caz că nu ai birou, abortează operaţiunea. Eventual "abortează", cu ghilimele, că unii sunt retarzi.
3. După ce că ai observat că ai birou, încearcă să te bagi sub el. Dacă nu reuşeşti, mai încearcă. Dacă iar nu reuşeşti, mai încearcă. Dacă nici acum nu reuşeşti, mai încearcă. Dacă nu reuşeşti, mai încearcă mâine, că eşti prăfălache.
   
4. Ieşi cu grijă de sub birou, fără să dai de bănuit.
5. Purcede în a duce misiunea la bun sfârşit, aşa cum te-a învăţat pe tine mama ta, când erai mic.
6. Momentul subtilităţii: ataşează subtil rezultatul misiunii tale sub birou.

II. Cum să eviţi să primeşti rest lame de gumă "Orbit".

1. Du-te la un magazin normal, fă-ţi cumpărăturile normal şi aşează-te normal la coada normală de la casă.
2. Când îţi vine rândul să plăteşti, fugi. Cu sau fără cumpărături - nu contează. Fugi ca şi cum ai concura la 100 m garduri, având grijă să-ţi fluturi uniform mâinile în ritm cu picioarele.
   
3. Dacă nu reuşeşti să fugi, mai încearcă. Dacă iar nu reuşeşti să fugi, plăteşte cu cardul.
4. Dacă nu ai card, plăteşte cu bani "gheaţă", având grijă să ai fix suma solicitată.
5. Dacă nu ai fix suma solicitată, plăteşte cum poţi şi cu ce ai şi aşteaptă să-ţi dea restul.
6. Dacă ai primit ca rest lame de gumă "Orbit", înseamnă că n-ai reuşit să nu primeşti rest lame de gumă "Orbit". Cel mai probabil nu ai urmat întocmai şi foarte precis paşii acestui tutorial.

III. Cum să eviţi situaţii neplăcute şi jenante, care te-ar putea marca toată viaţa şi în urma cărora ai putea să-ţi pierzi tot respectul de sine, ca de altfel şi integritatea personală, alături de locul bine-meritat în mândra societate românească.

1. Primul pas ar fi să recunoşti imediat o astfel de situaţie. Odată identificată, vei putea foarte lejer să o controlezi.
2. Al doilea pas ar fi acela să eviţi situaţiile respective, dar pentru că eşuezi lamentabil la chestia asta, treci la următorul pas.
3. Al patrulea pas e să ignori faptul că nu există pasul trei şi să accepţi că oricum nu îi numărai [pe ei, zic, pe paşi, pe ei îi], dar că nu poţi să zici că nu erai atent, doar că ţi se pare o tentativă penibilă [ea, tentativa] pentru Gogu Kaizer să evite faptul că nu ştie cum să continue acest tutorial. Cel mai bine ar fi să treci peste.
   
4. Următorul pas e să admiţi că acum citeşti chestia asta doar pentru că e scrisă [ceea ce, la un anumit nivel, ar părea chiar logic] şi că eşti curios dacă.
5. Evident, în acest moment controlezi situaţia. Cel mai corect acum faţă de tine e să încerci să-ţi aminteşti cum se dansa "macarena". Sigur ai dansat "macarena". Nu există fiinţă umană p-aciia care a prins perioada de glorie a "Macarenei" şi nu a dansat chestia aia. Tocmai d-asta încerci să-ţi aminteşti acum cum dracu' era dansul ăla. Aproape că îţi vine să cauţi pe youtube, dar bine că a pus Gogu Kaizer deja un link aici.
6. Ultimul pas în acest tutorial e să-ţi aduci aminte despre ce e vorba aici şi să te feliciţi pe tine însuţi tu te pe tine te însuţi. Tu.
7. Adevăratul ultim pas e acela de a observa cât e ceasul şi să pleci acasă, pentru a te pregăti să nu te grăbeşti mâine la serviciu. Ca de obicei, de altfel, pentru că dacă îţi aminteşti tu bine, nu te-ai grăbi decât dacă ai întârzia undeva. Şi tu nu ai motiv să te grăbeşti.
   

Evident, singura concluzie pe care o va trage Gogu Kaizer de aici e că de acum înainte va şterge comentariile semnate letargic "Anonim", indiferent de mesajul pe care acestea îl transmit, doar pentru simplul fapt că a devenit alergic la cuvântul respectiv. Dar lenea bate intenţia, iar intenţia contează, deci rezultă că lenea contează.

De-asta sunt eu fierbinte

Ţara tuturor orice-urilor dă din nou o lovitură muzicală cu ultimul lor artist în vogă. Ce nu poate Gogu Kaizer să înţeleagă, ce-i depăşeşte lui limita la care poate accepta un adevăr este cum naiba se agită americanii pentru nişte versuri care sună în halul următor:

"De-asta sunt eu fierbinte, uhu
Sunt fierbinte pentru că sunt o muscă,
Tu nu eşti pentru că nu eşti
De-asta
De-asta sunt eu fierbinte"

Ce altă dovadă a faptului că nimeni nu ascultă versurile unei melodii mai vreţi? Bagi un ritm, un bas, un clopoţel şi un şi gata, pow! ai super hitul verii. Ce-l face pe jupânul din videoclip mai special faţă de restul monosilabicilor? Păi faptul că a văzut că melodia lui a fost pe primul loc în topul download-urilor la tonuri de apel şi că a compus o altă melodie despre cum prima lui melodie a ajuns să fie pe primul loc în topul download-urilor la tonuri de apel. "Top ten download number 1 ringtone!". E ca şi cum ai face o salată de roşii într-o seară, vezi că nu o poţi mânca pe toată şi o bagi la frigider pentru a o mânca a doua zi, când e uscată şi fleoşcăită, dar de fapt vine mărirea de salariu a doua zi şi nu mai ai nevoie de salată, pentru că acum poţi să mănânci şi altceva, drept pentru care o arunci. Şi na! că ai ţinut-o degeaba în frigider, pentru că până la urmă tot ai aruncat-o! Acum îţi miroase frigiderul a ceapă. Ha, ha, fraiere cu gel! Îţi miroase frigiderul a ceapă! Mai scapă de asta dacă poţi! Nici Mr. Proper nu te poate ajuta acum!

Acum, pentru partea a doua a prozei de faţă: Canon, Canon, dar care Canon? O primă variantă ar fi SLR Canon EOS 350D.

În episodul următor: Ghidul micului întreprinzător de chestii next-gen!

Mă doare, mă nânc, mă treaţă

Cel mai kaizerian blog dintre toate blogurile feminine are super onoarea de a vă prezenta lamentabil reţeta succesului degeaba în nimic. Iar pentru asta, acelaşi blog vi-l prezintă pe cel mai remarcabil, dar încă nu ridicol, cel mai vizibil, dar extravagant, cel mai intransigent, dar retoric, gazda dvs. din acest post, GK - a pierdut la macaua pe coji de seminţe şi la verde-stop, drept pentru care are 15 minute de prestat la bucătărie despre haleală. Cel mai probabil, nişte cartofi prăjiţi, că doar de cam aşa ceva e în stare. Păi, reţeta succesului degeaba în nimic e că dacă nu faci nimic, eşti degeaba, deci ai succes degeaba în nimic. Gogu Kaizer e convins că există pe undeva printr-un manual de liceu o formulă cu sinalfa tgbeta şi alţi balauri d-ăştia care pot dovedi coerenţa reţetei.

1 Martie - una din zilele în care ai vrea să fie legal să spânzuri vânzători ambulanţi. Păi ar fi cul să mergi prin oraş [impropriu spus, pentru că s-au mutat cu tot cu aragaz, faianţă, prezervative şi muci în toate pieţele, staţiile de autobuz şi, mai inteligent, pe toate trotuarele din oraş, făcând imposibilă deplasarea flegmatică, dar cu momente de scărpinat masculinitatea de maximă intimitate a românului deţinător de nervi]. E normal să pui punct după o chestie în care voiai să zici ceva, dar ai deschis o ditamai paranteza chitroasă, ai exagerat, ai închis-o şi ai uitat ce doreai să spui la început. D-asta n-are rost fraza, că e construită în ciuda Lecitinei.

Desigur, importanţa acestei zile nu putea să treacă neobservată de Gogu Kaizer, care, ca în toate zilele de sărbătoare ce atentează la portofelul lui în favoarea Scorpiei, i-a făcut acesteia cadou o shaworma. Sf. Nicolae - shaworma, Crăciun - shaworma, Dragobeată - shaworma, 1 Martie - shaworma. S-ar putea ca de 8 Martie să nu mai fie aşa surpriză cum speră Gogu Kaizer. Partea bună e că gestul mega simbolic al lui Gogu Kaizer este întotdeauna apreciat. Asta probabil datorită metodei sale de pregătit terenul: se asigură că în ziua respectivă Scorpia nu mănâncă nimic, chiar dacă asta înseamnă să se sacrifice şi el.

Pentru anul următor, Gogu Kaizer are deja pregătită lista cu posibile cadouri: o şaibă, un nasture, hârtie igienică [dacă vreţi să aflaţi metoda de pregătit terenul pentru acest cadou, trimiteţi un mail la chiarnuvreausastiu@baestiprost.ro], calmante, un scaun ş.a.m.d.

Temă pentru acasă.