Castelul Prinţesei de Caramel

Gogu Kaizer a fost aseară la lansarea cărţii lui Eddie, "Castelul prinţesei de caramel". Lume multă + un Mezel = lol. A fost gigea per total şi interesant de văzut un redactor şef la o revistă pentru bărbaţi [d-aia cu multe ţâţe] într-o altă postură decât cea de redactor şef la o revistă pentru bărbaţi [d-aia cu destule ţâţe]. Plecând de la clubul în care a avut loc respectiva lansare, Gogu Kaizer transporta într-o pungă semi-transparentă două bucăţi d-astea:
Cum nu prea era de aşteptat, în metrou, două bovin veveriţe şuşoteau între ele şi se hlizeau către Gogu Kaizer, care Gogu Kaizer a observat gestul şi şi-a verificat-o. Era tot acolo şi la fel de neimpunătoare cum o ştia. Tot căutând alt motiv decât cel conform căruia Gogu Kaizer e peste firea omenească de sexos da' ştii cât de sexos foarte sexos e cam atât de sexos, Gogu Kaizer a ajuns într-un final la motivul pentru care bovinel veveriţele îşi hlizeau gingiile către el: cele două exemplare ale cărţii stăteau foarte frumos unul lângă altul, privindu-se melc în melc.

Şi nişte un mini interviu cu autorul, pentru că Gogu Kaizer are pile acolo:

Gogu Kaizer: Zic, de ce ai concretizat „Castelul”?
Eddie: Ca să aibă lumea un loc în care să intre şi să viseze frumos. Ca să mai pună lumea mâna pe-o carte. Ca să nu uite lumea să iubească. Şi ca să aibă lumea în bibliotecă o carte cu un melc pe copertă, lucru greu de realizat în ziua de azi, când s-au înmulţit crescătoriile şi melcul a ajuns doar un „obiect” culinar pe mesele fandosiţilor. Cu alte cuvinte: să dăm melcului, ce-i al melcului!

Gogu Kaizer: Tu, de felul tău, te crezi cul, acum că ai la activ un roman?
Eddie: Nu sunt cul, nu-s metrosexual, nu-s nici măcar ubersexual. Oricum, la întrebarea asta vor răspunde cititorii. Şi mai ales cititoarele.

Gogu Kaizer: De ce mi-ai furat ideea cu ţâţa? Adică, eu am zis primul că dau autografe pe o ţâţă!
Eddie: Ce-i aia ţâţă? EU am avut ideea cu melcul, aşa că nu mă acuza de mogisme! Treaba ta pe ce dai autografe, eu dau pe melci. :D

Gogu Kaizer: Şi de ce mi-ai furat şi ideea cu melcul păcălit de ciorbă?
Eddie: Melcul meu nu e păcălit de nimeni! Ba chiar păcăleşte pe unii sau alţii, persoane care merită acest lucru. Dar îi păcăleşte în cel mai frumos şi bun mod cu putinţă. Iar cartea e o poveste frumoasă, pentru oameni mari şi deştepţi.

Gogu Kaizer: Ai zis că ai început „Castelul” acum 2-3 ani. Acum, odată ajuns la final, ai avut tupeul să-l citeşti?
Eddie: Da, poate chiar mai demult. E un roman scris a-la-long, din lipsă de timp. În mod normal, îl scriam în trei săptămâni. Dar pe undeva e mai bine aşa, a ieşit mai „copt”. Bine că n-a căzut de-a dreptul din copac! Da, l-am citit acum o lună, pentru a-i face corectura finală. Nu m-am plictisit, e bun. La un moment dat chiar mă întrebam cine l-o fi scris.

Gogu Kaizer: Va exista următoarea carte?
Eddie: Desigur! Deja e-n gestaţie. Se numeşte Pacoland şi poate fi citită, capitol cu capitol, pe Eddie’s. Ba chiar vor exista mai multe – dacă desenatorul meu se va mişca mai cu graţie (că talent are suficient!) anul ăsta o să apară şi o carte pentru copii: Aventurile măgarului Alfred. Să nu spui că Alfred îl cheamă pe prietenul tău imaginar, că o să te strig Moga de-acum încolo!

Gogu Kaizer: Zic, bagă nişte un mesaj pentru târtanii care citesc acum chestia asta pe blogul lui Gogu Kaizer. Pls, astea.
Eddie: Luaţi Castelul! E cartea aia cu melc pe copertă de care o să vă amintiţi toată viaţa! U-haa!