Cea mai poză cul

Băi, mă întreabă Tomata cu scufiţă care e cea mai cul poză pe care am făcut-o eu cu mâna mea, dar atât de cul încât s-o fac tablou, iar eu, ca un flauşat ce sunt, nu pot să mă decid. Adică am de ales între astea două:

Varianta A ('place mie cu verdeaţă şi alte alea):

Varianta B ('place mie cu nori, cu astea):

Deci dacă ar fi, aş băga nişte fotoşop peste pozele astea două astfel încât să iasă una singură. Când zic că aş băga nişte fotoşop mă refer la faptul că le-aş lipi una lânga alta astfel încât să iasă o singură poză, că la atât se rezumă skillul meu de fotoşop :<

Şi pentru că a făcut cam 800 de mii de poze în ultima vreme, trebuie să-i întreb pe Dominus şi pe Miţă: hauziţi, mă, care e cea mai mişto poză pe care aţi făcut-o voi cu aparatale voastre? M?

Dragă Meredith Grey

 Poţi să mori în beznă, mulţumesc?

Flauş şi Berilă - Telefonul

[În faţa unui magazin de telefoane]

Berilă (arătând către un telefon next-gen): Uite pe-ăla, moşule. Are touchscreen, are wi-fi, card, usb, are tot ce-ţi trebuie...
Flauş (deloc impresionat): Are cameră de 5 Mp. Ce rahat fac doar cu 5 Mp? Am văzut pisici care aveau mai mulţi Mp, se uitau la tine şi arătau de parcă-ţi făceau poză, jur.
Berilă (arătând către alt telefon): Atunci ăstălalt. Are 8 Mp. Da' n-are card...
Flauş (mega stupefiat): Ce-a fa', bo$$? Fără card? Păi m-am tâmpit la cap? (ridicând tonul) Mie-mi trebuie să aibă spaţiu, moşule! Mie-mi trebuie să pun o grămadă chestii pe el! (liniştindu-se, uitându-se în vitrină) Pana mea, am văzut cai care aveau mai mult spaţiu... Puneai chestii pe ei şi tot mai puteai să pui...
Berilă: Bă, ai dreacu', de ce n-or face şi ei un singur telefon cu tot ce-ţi trebuie, nu ştiu...
Flauş: Ete, macarena, şi cu tine-acuma... Dacă l-ar face, n-ai mai avea nevoie să-ţi iei alt telefon, îl iei pe-ăla şi gata. De-asta le inventează ăştia pe rând, la un an, doi diferenţă, să mai facă şi ei vânzare. Ţi-l iei pe-ăsta, peste un an apare ăla mai bun, îl vinzi pe-ăla vechi, ţi-l iei pe-ăsta nou. E ca circuitul apei în natură, săracule... Dar ia hai, mă, să intrăm în magazin!

[În magazin, alte 4-5 persoane căscând gura pe-acolo, încă unul la biroul de rate]

Angajată (zâmbind către cei doi, care intraseră în proporţie de 18% în magazin): Bună ziua! Numele meu este Ioana, vă pot ajuta cu ceva?
Berilă (arătând către Flauş): Dea, am venit să-şi ia un telefon. (uitându-se în jur) Ce-aveţi pe-aici mai jmeker, aşa?
Ioana (zâmbind for ever): Păi haideţi să vă arăt noul iPhone 4G...
Flauş (nelăsând-o să termine, realizând că se uita la ţâţele ei): Ne, ne, ne! Nu iPhone. Mai jmeker decât iPhone, ce dreacu'... La ăla nu poţi să pui mp3-uri ca ton de apel, deşi suportă formatul, fi-r-ar ai dreacu' cu Apple-ul lor...
Berilă (şocat): Cum, mă, merge să cânte mp3-uri, dar nu poa' să le pună ca ton de apel?
Flauş: Da, mă, îţi jur! Păi mp3-urile sunt pe mai multe canale, logic, da' nu ştiu de ce, frate, nu ştiu... Am văzut căruţe care ştiau să pună mp3-urile ca ton de apel. Treceau pe lângă mine şi se auzeau mp3-urile, jur.
Berilă (şocat zdravăn): Bă, da' ăştia sunt nesimţiţi, frate... Şi ca de-ai dreacu' o să scoată unul la anul care o să ştie să pună mp3-urile ca ton de apel, este?
Flauş: Ai văzut? Ai prins ideea. (către Ioana) Deci ce-aveţi jmeker pe-aici?
Ioana: Păi 4G-ul e cel mai nou produs pe care îl avem...
Flauş (revenind între timp la ţâţele Ioanei): Dea? Păi atunci pierdem timpul... (uitându-se la mecla ei) Hai să-ţi las numărul meu de telefon, mă suni când vă vine marfă nouă. Scrie acolo: zero şapte...
Ioana (evazivă, la fel ca pantalonii pe care îi purta): A, ă, nu ştim când ne vine marfă nouă, puteţi verifica dvs. din când în când la orice filială, mai aproape de dvs...
Flauş: Dă, că scriu eu numărul. (vorbind cu el) Deci zero şapte... Stai, ce număr am... Zero şapte... Sau zero zero şapte... Ştiu că mi-am luat d-ăla personalizat, să arate ca al lui James Bond...
Berilă: Zi, mă, vrei să te sun, să vezi numărul?
Flauş: Nu, prostule, că atunci când mă suni tu, îmi apare numărul tău, nu al meu.
Berilă: Păi zi cum vrei să facem atunci!
Flauş: Stai, te sun eu şi tu îmi zici ce număr îţi apare.
Berilă: A, aşa, bravo!

[Flauş dă un bip scurt, cât să se aprindă ecranul telefonului lui Berilă, şi închide]
Berilă: Băăă, ce faci, mă? N-am apucat să văd decât zero şapte şi-atât!
Flauş: Phaoloo, prostule, păi zero şapte ştiam şi eu! Ia, mai vezi o dată!

[Aceeaşi chestie]
Berilă: Băi, apare zero şapte şi tu-l închizi! Lasă-l să sune, că nu te taxez...
Flauş (cedând): Bă, ia dă-l dreacu', mai venim săptămâna viitoare. (către Ioana) Hai că mai revenim noi. (făcându-i cu ochiul) Mersi fain.
Ioana: Tocmai ne-au venit produsele, să ştiţi. Abia peste o lună se livrează altele...
Flauş (în timp ce se îndrepta către ieşire) : Nu-i problemă, eu îmi schimb telefonul în fiecare lună, îmi place să fiu la zi.

[În faţa magazinului]

Flauş: Bă, dar săraci erau ăştia, mă. Numai telefoane vechi şi naşpa aveau.
Berilă: Da, să mor. Am văzut somalezi mai aprovizionaţi decât ăştia. Ar trebui să se reprofileze, să se facă şaormerie, acolo nu-ţi trebuie chestii noi. (rânjind fasolea) Da' ai văzut ce ţâţe mari avea aia, moşule?
Flauş: Băi, nebunule, n-ai văzut cum se pierduse când am luat-o tare? Să moară Bibi, nu mai ştia ce mai are în magazin, nu mai ştia pe ce planetă e, nimic.
Berilă: Îmi plăcea cum îi veneau pantalonii ăia evazaţi, să moară...
Flauş (întrerupându-l): Evazivi, prostule. Doarme pământul sub tine de deştept ce eşti. Am văzut pietre mai inteligente decât tine...

Faza cu tancul

Într-o zi random de vară, când Gogu Kaizer era mic (cred că avea vreo 7-8-9 ani sau ceva de genul, poate mai puţin, abia începeau să-i crească unghiile de la picioare), Bătrânul Tom a venit de la serviciu să ia ceva de acasă. Împiedicându-se de Gogu Kaizer prin casă, care nu ştia decât să-i stea în drum şi să-l întrebe dacă i-a adus ceva bun de la magazin, s-a uitat la el şi i-a zis:
- Pff, băi, magazinul era închis, astea, sanki, vrăjeală, zic. Dar uite, nu vrei să mergi cu mine la unitatea militară, să vezi care e treaba pe acolo?

Probabil plictisit de jucat cu păpuş maşinuţele (n-avea CounterStrike sau Xbox pe vremea aia, cum au puradeii din ziua de azi, care se nasc cu ele în braţe), Gogu Kaizer a zis că "Bine, moşule, dacă tu insişti". Însă se vedea pe faţa lui că era reticent şi neîncrezător - la urma urmei, cu ce putea să-l impresioneze pe el, Gogu Kaizer, o unitate militară?

Ajunşi la faţa locului, Bătrânul Tom a rezolvat rapid ce mai avea de rezolvat şi l-a condus apoi pe Gogu Kaizer către "garajul" cu tancuri. Era o ditamai hala - imensă, frate - în care erau parcate câteva tancuri (restul cică erau erau duse la "Pimp my ride"). Bătrânul Tom l-a pescuit pe Gogu Kaizer de un crac şi, după ce l-a târât vreo cinci minute prin garaj, l-a plasat într-un tanc. După care a început să-i explice entuziasmat ce fac toate cele 800 de butoane, manete şi acareturi pe care le avea tancul în cabină. I-a explicat cum se porneşte, cum se conduce, cum să vadă afară prin vizor şi ce poate să facă un tanc. Gogu Kaizer, fascinat, asculta atent şi băga la cap.

La un moment dat, Bătrânul Tom a fost chemat de un coleg să nu ştiu ce. Înainte să plece, i-a zis lui Gogu Kaizer ceva de genul "Hai că eu trebuie să ma duc să vorbesc cu Gigel. Stai aici cuminte şi nu apăsa pe nimic, că ne ducem dreacu' toţi". Şi a plecat. Gogu Kaizer, copil ascultător, s-a conformat vreo trei secunde, cât i-a luat Bătrânului Tom să iasă din tanc, şi apoi i-a dat "ignore". După vreo jumătate de oră, Bătrânul Tom s-a întors să-l ia pe Gogu Kaizer şi să plece cu el acasă, "că poate îl căuta mă-sa". Coincidenţa face ca imediat ce l-a scos din cabină, Bătrânul Tom să înceapă să râdă. Dar nu oricum, ci cu spume, ca în dicţionar.

Aparent Gogu Kaizer, plictisindu-se în tanc, a început să mişune prin cabină. Cum tancul nu e tocmai cel mai igienic loc din lume, Gogu Kaizer l-a făcut să fie igienic apăsând pe toate chestiile, lipindu-şi creierii de toate vizoarele alea, întinzându-se la podea să asculte dacă tancul e pornit şi tot aşa. Drept urmare, a ieşit de acolo cam negru (#7b7b7b în Photoshop, mai exact). Ceea ce l-a amuzat teribil pe Bătrânul Tom, pentru că Gogu Kaizer era un ghemotoc de om, negru din sprâncene până-n tălpi şi cu o meclă nevinovată de "gravitaţia a fost de vină, frate". "Bwahahah, stai să te vadă mă-ta, hehehe!", l-a informat Bătrânul Tom.

Spre satisfacţia lui Gogu Kaizer, chestia asta nu l-a mai amuzat pe Bătrânul Tom după ce au ajuns acasă şi l-a predat pe Gogu Kaizer mai departe, la doan'ţătoare, a cărei reacţie n-a fost cum o prevăzuse el. Mai degrabă a fost una de "Aolo, du-l înapoi de unde l-ai luat. Mai e în garanţie?". Pentru că-i văzuse rânjetul de pe meclă şi hotărând că Gogu Kaizer n-are voie să câştige, Bătrânul Tom i-a mărturist lui Gogu Kaizer că tancul în care îl băgase era scos din funcţiune, n-avea baterii, n-avea ghiulele sau alte chestii cum îşi imaginase Gogu Kaizer. Cu alte cuvinte, nu era un tanc adevărat, pentru că, practic, era un tanc de jucărie.

Tâmpenia pe care a visat-o Gogu Kaizer săptămâna trecută

Gogu Kaizer era pe plaiurile natale, stând relaxat pe bancă la soare şi sorbind un cico. Apare Bătrânul  Tom, care dă drumul la televizor, să vadă ştirile. Nu trece mult şi băieţii bagă reclame. Prima - una la tampoane. Gogu Kaizer zâmbeşte ironic, gândindu-se că şi-au targetat foarte prost reclama, pentru că singurele persoane care se uitau la televizor atunci erau el şi Bătrânul Tom. Moment în care Bătrânul Tom exclamă un "Looool!" şi continuă cu un "Prost şi-au mai targetat ăştia reclama".

Ca orice mascul savant de vârsta lui, Gogu Kaizer a făcut nişte conexiuni dampulea şi a decis că Bătrânul Tom e un fel de Darth Vader şi că îi citeşte gândurile. Ca să-şi testeze teoria, s-a gândit că "Pfff, nu mai am cico. Ar merge o bere de la frigider". Nu trec două secunde, că Bătrânul Tom se ridică şi zice "Băi, dar nu bem şi noi o bere rece?", îndreptându-se cu paşi repezi către frigider (Notă, zic: Bătrânul Tom nu posedă paşi repezi. De când îl ştiu, are o singură viteză de mers. Aşa că ori merge încet, ori cu maşina. Cu alte cuvinte, când se grăbeşte merge cu 130 km/h. E cam greu să ţii pasul cu el.).

Gogu Kaizer, uşor stupefiat, dar în acelaşi timp entuziasmat de descoperirea lui, începe să aplaude. Habar n-am de ce, pentru că mai face chestii d-astea. Sorbind din bere, mândru că bănuiala i-a fost confirmată, începe să calculeze cum ar mai putea folosi chestia aia în avantajul lui. Şi îşi aduce aminte că, atunci când era mic, Bătrânul Tom l-a luat pe Gogu Kaizer la el la serviciu şi l-a plimbat puţin cu tancul (tru story, bro)(o să revenim asupra ei în 4 minute, lol). Şi doar ce s-a gândit că s-ar plimba cu tancul, că Bătrânul Tom s-a ridicat zicând: "Bă, eu mă duc să scot tancul din garaj. Mergi cu mine să tragem nişte ghiulele aiurea?".

Rânjind ca un superstar (cu sclipici pe dinţi, adică)(nu ştiu ce pastă de dinţi folosesc ăia, frate), Gogu Kaizer se urcă în tanc, care tanc, în loc de butoane, manete şi alte acareturi, avea un controller de Xbox. Gogu Kaizer porneşte tancul şi iese din garaj prin garaj. Bătrânul Tom, inexplicabil de relaxat, comentează nepăsător: "Lasă, că-i dăm Restore Item".

Când au ajuns într-un loc aiurea, Gogu Kaizer a început să tragă ghiulele aiurea. La un moment dat aiurea, Bătrânul Tom îl atenţionează pe Gogu Kaizer:
- Haide, băi, ce faci? Dă-i reload!
- Nu găsesc butonul, nu'ş ce dracu' are, răspunde într-un final Gogu Kaizer, încercând toate butoanele.
- Dă-ncoace, intervine Bătrânul Tom, încercând să-i ia controllerul din mâini.
- Nu, stai că trebuie să-l găsesc, ddf! se ambiţionează Gogu Kaizer, puţin frustrat că jocul îi prezintă un challenge căruia nu poate să-i dea de cap.
- Dă-l mai încet, măcar, de ce l-ai dat aşa tare? revine Bătrânul Tom.
- Stai, dom'le, că acuma îl găsesc, răspunde Gogu Kaizer.
- Gogule, dă-mi odată telecomanda, se enervează Scorpy (ha!).
- Ăăaa, ce? scoate Gogu Kaizer capul din pernă puţin bulversat.
- Dă-mi telecomanda, nu mai schimba aiurea posturile alea, îl bruschează Scorpy cu un cot în rinichi în timp ce se urca pe el (şi nu ca să facă sex, cum credea Gogu Kaizer, ci ca să-l imobilizeze şi să-i provoace nişte durere în caz că nu-i dă telecomanda :< ).

Aparent, lu' Scorpy nu-i place CNN dat la volum maxim. Cică o trezeşte sau ceva de genul. Numai figuri, pfff!

"Povestea lui Harap-Alb", versiunea 0.0.2, episodul 5

Şi merg ei o zi, merg două, şi merg patruzeci şi nouă, până ce la o vreme li se termină bateria de la iPod. Tot atunci, din pură coincidenţă, le intră calea în codru şi atunci numai iaca ce le iese înainte un om spân şi zice cu îndrăzneală fiului de crai:

- Hello, ladies! You come here often, yamasha?
- A, ă, e prima dată pentru mine, răspunse fiul craiului roşind şi fâstâcindu-se ca o minoră.
- Boombastic, man! Păi şi nu ai trebuinţă de slugă la drum, yamasha, cam aşa? Prin locurile iestea e cam greu de călătorit singur. I be jammin', man, nu cumva să-ţi iasă vreo dihanie gen Nikita înainte şi să-ţi scurteze cărările, man. Plus că e plin de spammeri, viruşi şi manele prin codrul ăsta, reggae master, yamasha, man.
- Nikita? Aici? Păi dacă o desfiinţez p-aia, o să devin mai faimos decât Dan Diaconescu în direct, zise fiul craiului, uitându-se cruciş în ochii Spânului, şi apoi, dând pinteni calului, intră disperat în codru stringând-o pe Nikita.
- Dublu ve te fe, ăsta e prost la cap? îşi spuse Spânul în sinea lui puţin perplex şi privind tâmp cum fiul craiului se lovea cu capul de crengile copacilor căutând-o pe Nikita.

Mai merge fiul craiului înainte prin codru cât merge, şi, la o strâmtoare, numai iaca ce Spânul iar îi iese înainte, prefăcut în alte straie, de data asta de la Zara, şi zice cu glas subţiratic şi necunoscut:
- Well now, what is a girl like you doing in a place like this, m?
- Hi, hi, hi, astea, zise fiul craiului copleşit de succesul pe care îl are în codru.
- Hai nu, serios, ce pana mea faci pe-aici, uap şu ari ari?
- Ce întrebare e asta? Fac să fie bine, nu e evident? răspunse fiul craiului constipat.
- A, da, de sigur, Elvis. Da, eu nu fac foarte bine, dacă tot m-ai întrebat, continuă Spânul arătând un emoticon cu o faţă galbenă şi tristă.
- Păi nu te-am între...
- De mic copil, Elvis, îl întrerupse Spânul suspinând teatral, am fost slugă. Daaaa, ai auzit bine, slugă, muţumesc foarte mult. Şi-am avut parte numai de stăpâni calici. Daaa, calici, vrei să dansez pentru tine? Mă, dacă aş da odată peste un stăpân cum gândesc eu, n-aş şti ce să fac să nu-l smintesc, surprize, surprize. Daaa, să nu-l smintesc, piatră'şi'rostogolire. Nu cumva ai trebuinţă de slugă, voinice? Cum te văd, sameni a avea seu la rărunchi. De ce te scumpeşti pentru nimica toată şi nu-ţi iei o slugă vrednică, ca să-ţi fie mână de ajutor la drum şi să-ţi cânte "Te iubesc, femeie"? Locurile aiestea sunt şugubeţe; de unde ştii cum vine întâmplarea, şi, Doamne fereşte, să nu-ţi cadă greu singur şi s-o facem lată încă o dată.
- Beeei ăsta, şugubăţ eşti tu, bă, şi tot neamul tău! râgâi fiul craiului cu mâna pe tacâmurile de plastic. Să vezi ce seu în cap îţi dau io ţie dacă mă mai iei cu neologisme de-astea... Păi tu crezi că toată lumea a umblat cu d-alde Marean Vanghelius, ca tine? Hai CTRL-ALT-JET d-aici! Şi dădu pinteni calului şi porni mai departe, verificându-şi profilul de Facebook.
- Uai de capul meu, ăsta e distrus rău, contemplă Spânul în timp ce privea cum fiul craiului se îndepărtează şi cade ca bolovanul de pe cal.

Şi mergând el tot înainte prin codri întunecoşi, de la un loc se închide calea şi încep a i se încurca cărările, încât nu se mai pricepe fiul craiului acum încotro să apuce şi pe unde să meargă.

- Ptiu, drace! iaca în ce încurcătură am intrat! Asta-i mai rău decât să rămâi fără hârtie igienică, zise el. Nici tu sat, nici tu târg, nici tu Google Maps, nici tu nimica. De ce mergi înainte, numai peste pustietăţi dai; parcă sunt într-un film de Sergiu Nicolaescu. Îmi pare rău că n-am luat măcar spânul cel de-al doilea cu mine. Dar nu e vina mea că asculta Ştefan Bănică Jr. Tata aşa a zis, însă la mare nevoie ce-i de făcut? Vorba ceea: Rău îi cu rău, dar e mai rău e să asculţi Ştefan Bănică Jr. Eniuei, e timpul să fac pipilică.

Şi tot marcându-şi el teritoriul când pe o cărare, când pe un drum părăsit, când pe cracul stâng al pantalonilor, numai iaca ce iar îi iese Spânul înainte, îmbrăcat ca un p.e.ş.t.e. şi călare pe un cal frumos, şi, prefăcându-şi glasul, începe a căina pe fiul craiului, zicând:
- Stimabile domn, impracticabilă rută ai selecţionat!
- Haolo, frate, nici să fac pipilică nu mă laşi? urlă fiul craiului în timp ce îşi încheia şliţul la izmene.
- Este evident că eşti din afara ţării şi că nu ai acces la interneţi. Conform unor studii, probabilitatea să te întâlneşti cu mine, un laureat al Premiului Nobel pentru Poteci, Sârme şi Papuci, este ridicol de mică. În stânga dumitale ai celebrul buturugă din proverbul "Buturuga mică răstoarnă carul mare". Mulţi s-au împiedicat de ea şi au murit de râs, că e mai mică decât se aşteptau. Apoi şi-au făcut poze cu ea pentru profilul de Hi5. În faţa dumitale este o autostradă pe care se învârte un taur beat, căutând ieşirea. Ironia este că el a dărmat semnul care anunţa ieşirea şi acum, nemaivăzându-l, este prins într-o capcană a propriului destin. Până şi eu, cât mă vezi de voinic, de-abia am scăpat de dânsul, ca prin urechile acului. Este în interesul dumitale să te întorci şi să cumperi un GPS. Sau dacă vrei, pot să te îndrum eu. Contra cost, desigur, că vreau să profit de situaţie. Şi probabil o să te taxez triplu decât în mod normal, că ai faţă de prost.

Publicitate

Eram în pădure, mă rătăceam. Şi ghici cine se aşează în faţa mea? Fiul craiului, frate! Mă gândesc "Oare cum să îl fraieresc şi să mă duc eu la Verde Împărat în locul lui, fără să par spân?". Şi îmi vine în minte numele lui adevărat, Harap-Alb. Îl caut pe Facebook, îi recunosc calul, îi umblu pe profil pe-acolo şi văd că îi place... ghici ce? Apa rece, frate. Ce fac? Şoptesc: "Băi, ce-ar merge o fântână adâncă fără roată şi doar cu o scară de coborât până la apă", la fix cât să mă audă. Băi, şi găseşte fraierul o fântână, se aruncă în ea, îl blochez acolo şi îl conving să devină sclavul meu. Ne împrietenim şi pe Facebook... Foarte tare.

Publicitate 

Sfârşitul episodului 5, pentru că e cul să bagi
reclame înainte de genericul de final.

Celula fracturată: Condamnare

Pentru că l-au anunţat oficial pe contul de Facebook, zic na despre trailerul de la joculetele la care tot zicea Gogu Kaizer că lucra - "Splinter Cell: Conviction" pentru iPhone:

O să facem un fel de postmortem mâine (la Gogu Kaizer e noapte acum, că nu vede nimic afară), în care Gogu Kaizer o să bălmăjească mai pe larg multe chestii plictisitoare.

Aş dori să cumpăr trei kilograme de concediu, kthx

Ştiţi melodia aia cu trolololo, rait? De vreo câteva zile, Gogu Kaizer e în concediu, motiv pentru care se simte de parcă ar cânta tot timpul trololo prin casă. Şi e normal să se simtă aşa, pentru că asta şi face.

Dimineaţa - se trezeşte, bea cafeaua, cântă trololo vreo două ore. La prânz - crapă ceva în el în timp ce se uită la The Fresh Prince of Bel-Air, râgâie şi, deşi e singur, îşi cere scuze, după care cântă trololo. Seara - apare Scorpy în peisaj (nea, hai să te văd ce-o să-mi faci), Gogu Kaizer cântă trololo, Scorpy îi fu dă una la rinichi (acolo are Gogu Kaizer butonul de "Play/Pause"), Gogu Kaizer se opreşte din cântat trololo, aşteaptă ca Scorpy să adoarmă şi o desenează cu markerul pe faţă. Ceea ce e o idee foarte proastă, pentru că Scorpy se trezeşte înaintea lui Gogu Kaizer şi, dacă vrea, poate să îi ascundă controllerul de la XBox. Da, deci Gogu Kaizer nu o mai desenează pe Scorpy cu markerul pe faţă :< (oricât de kinky i s-ar fi părut)

Concediul e probabil unul din cele mai tari chestii care au fost inventate vreodată. Şi când vine după o perioadă îndelungată de overtime, face uber bine la dispoziţie, la sănătate, la scrisul pe blog şi la viaţa sexuală (dar Gogu Kaizer n-are de unde să ştie asta, că e virgin). Toate astea vin după câteva zile de concediu petrecute de geaba. Adică lenevind. Şi toată lumea ştie că lenea e cel mai bun prieten imaginar al omului.

Doan' profesoară de mate din liceu (care e pe Facebook, loltrololol), la un moment dat, într-o oră la care Gogu Kaizer era foarte atent (ca orice om, era îndrăgostit de doan' profesoară de mate din liceu, aşa că era foarte atent la ore), a zis o chestie foarte tare. Ceva de genul: "Lenea e motivul pentru care oamenii evoluează şi inventează chestii. Păi de ce credeţi că a apărut telecomanda? Sau scările rulante? Aşa, acuma scoateţi o foaie de hârtie..."

Cred că o să ne vedem mai des pe-aici.

Cum să încurajezi corect pirateria de jocuri

Să zicem că eşti român şi că vrei să cumperi un joc. Să zicem că aşa ţi s-a pus ţie pata sau că nu mai vrei să tragi de pe oDC sau de pe torrentz.com sau că vrei să susţii industria sau că vrei tu să ai un joc original în casă sau că i-ai luat XBox lu' fi-tu şi acum urlă după jocuri sau că etc. Să zicem.

De unde cumperi? Nu te duci pe la magazinele astea mai mari, gen Diverta sau Media Galaxy? Păi ba da, că ştii că au şi jocuri de vânzare. În plus, sunt nişte magazine recunoscute, care se respectă, poţi cumpăra cu încredere de acolo. Sau dacă nu cumperi, te duci măcar să te orientezi.

Ajungi în magazin, iei un joc de pe raft, treci pe la casă, îl plăteşti şi pleci de acolo zâmbind şi mândru că te duci acasă cu un joc original - toată chestia nu durează mai mult de 10 minute (hai 2 ore dacă vrei să o lălăi pe acolo). Singura problemă din toată faza asta e că magazinul şi-a bătut joc de tine. La modul grav, nu oricum. Şi asta pentru că tocmai ai cumpărat un joc la un preţ de 4-5-6 ori mai mare decât în mod normal.

Na nişte exemple concrete:

La Diverta, Command & Conquer: Red Alert 3 pentru XBox costă 259,90 RON. Pe shopto.net, costă 9,25 Euro (5,75 jocul + 3,5 taxele poştale). La un Euro de 4,3 RON, asta înseamnă aproape 40 RON (bine, suma exactă e 39,755).

La Media Galaxy, Fallout 3 pentru XBox costă 199,90 RON. Pe shopto.net, costă 19 Euro (15,5 jocul + 3,5 taxele). Deci aproape 82 RON.

La Altex, Call of Duty: Modern Warfare 2 costă 239,90 RON. Pe amazon.co.uk îl găseşti de la 29 de lire (27,46 jocul + 1,5 taxele). Aproape 150 RON (la o liră de 5 RON).

Desigur, lista asta ar putea continua. Dar pe scurt, ce fac magazinele din România e bătaie de joc. Nu ştiu câţi cumpără jocuri de la ei şi nici nu mă interesează. N-am luat niciodată jocuri din magazinele astea şi nici n-o să iau, deci nu mă afectează. Şi chiar nu mă pasionează ce scuze au. Dar să zicem că eşti român şi vrei să cumperi un joc. Decât să-l iei de la magazinele din România, orientează-te şi cumpără-l de pe net. Sau mai bine piratează-l. Ăia care au făcut zile întregi de overtime ca să-l poţi tu juca vor înţelege.

Inside joke

Sau, cu alte cuvinte, proiectul pe care e Gogu Kaizer acum şi despre care nu poate să vă spună nimic e pe terminate. O să vă povestească mai multe (chiar dacă nu vreţi şi o să vorbească singur, lol) după ce se lansează. Asta înseamnă că şi blogul o să revină la normal (orice-ar însemna asta).