Metroul nu înseamnă doar #lecturiurbane

Dacă Gogu Kaizer ar fi scris în fiecare zi, nu s-ar fi umplu pagina asta doar cu articole despre metrou. Dar nah, mai e puţin până se lansează joculetele la care lucrează şi concediul a devenit un concept abstract pentru el. Aşa.

Aseară, pe la vreo 9 aşa, când Gogu Kaizer se întorcea de la serviciu, s-a urcat în metroul de la 1 Mai şi a constat cu uber fericire că era singur în vagon. Putea, aşadar, să stea întins pe băncile alea roşii. A preferat, în schimb, să citească şi să asculte muzică.

La Griviţa s-a urcat un grup de tineri. Erau vreo 15 sau ceva de genul. Mulţi, maică. Gogu Kaizer a observat el cu coada ochiului că indivizii aveau casetofoane d-alea micuţe, dar s-a bucurat că încă se auzea muzica de la el din căşti. Faza tare a fost când Gogu Kaizer a observat (cu aceeaşi coadă a ochiului) că băieţii (şi respectiv fetele, că erau şi fete, lol)(dap, erau bune toate, kthx) au început să danseze. Dar nu dansau random, zic, ci aveau coregrafie. Şi încă una foarte mişto.

Gogu Kaizer s-a oprit din citanie, şi-a dat căştile jos şi a prestat despre holbat ochii la ei. Băi, erau foarte meseriaşi. Din păcate, s-au oprit când metroul a ajuns la Basarab, moment în care Gogu Kaizer a început să aplaude frenetic (chiar dacă era singurul lor spectator, lol).

- Mergeţi şi în metroul următor? i-a întrebat Gogu Kaizer.
- Da, dar nu dansăm, că ne iau ăştia la ture, i-a răspuns un flăcău.
- :( , zise Gogu Kaizer.

UPDATE după 8 zile, lol - filmuleţul cu băieţii respectivi via Piticu: