Uber Kaizer, Căpitan Stelar - Sezonul 1, Episodul 4

Episodul 4, zic

Episodul 4 e exact ăla care vine după episodul 3.

(ăsta e numele episodului, zic)

Traducerea şi adaptarea: Irina Nistor

Regele Guţă al Infinitulea se aşeză mai confortabil pe tronul de la Guccea şi începu să-şi răsucească mustaţa, aşteptând ca Uber Kaizer să îl roage să continue. Se mândrea că lăsase situaţia într-un suspans inimaginabil de terifiant, aşa că savura momentul. Privind în ciorbă, Uber Kaizer îl întrebă:
- Băi, eşti copac? Burta asta din ciorbă îmi digeră zeama din farfurie? Cine a făcut-o, frate? Voi aşa mâncaţi de obicei? Dublu ve te fe, frate?
- Ce zici, patroan€? Nu-ţi place ciorba? Fhă, Ando Adamo, ce ciorbă i-ai adus ăstuia?

Ando Adamo dădu buzna în sală cârâind, ţinându-şi creierii între palme şi trăgându-şi de faţă în jos total degeaba, că oricum nu mai rezolva nimic:
- Hraolo, i-am dat ciorbă de-aia bună! De-aia de-am făcut azi! Eartă-mă, Mă, Riata! Măria Ta, adică. Eartă-mă!
- Huai, să nebunească anturajul meu, eşti cea mai de geaba la casa omului! Păi cum să dai, fhă, ciorbă de-aia bună la străini, te-ai cretinizat la cap? De câte ori ţe-am zis să nu faci asta, m?
- Bă, Infinitule al Guţăulea, interveni Uber Kaizer, ăsta, adică Guţă al Infinitulea, zic, las-o naibilui de ciorbă, că oricum nu mâncam, că mi-era scârbă. Deci relax.
- Ia uite la el, ce să zic, îi era scârbă. Ce, mă, crezi că mâncarea noastră e... cum crezi, mă, că e mâncarea noastră? Nu e îndeajuns de bună pentru tine, este?
- Mă, da, dar asta în al doilea rând. Mi se tăiase de când a apărut Ando Adamo asta prima dată.
- De ce, mă, ce-are? Ce nu-ţi convine la ea, mă?
- E dezbrăcată, prietene. Şi cred că alea 75 de kilograme în plus peste limita bunului simţ îs cam inestetice. Părerea mea, zic.
- A, m, da, cam ai dreptate, adică la fel zicem şi noi. În fine, să încheiem şi să nu mai vorbim niciodată despre Incidentul Ciorba, k?
- K.

Însoţiţi de BGScorsezeul care l-a adus pe Uber Kaizer, cei doi porniră către Sala cea Mare a Muzicii Originale. Pe drum, Regele Guţă al Infinitulea continuă:
- Aşa, mă, ziceam de efectul secundar. Băi, scurt şi la obiect, problema e că femeile de pe Lună au început să se îngraşe grav. Adică nah, ai văzut-o şi tu pe Ando Adamo fă. Fără "fă". Obişnuinţa. Aşa.
- Păi stai, mă, asta e problemă? Din câte ştiu eu, femeile voastre sunt grase by default, că nah, sunt pirande sau cum se numesc...
- Lasă-le, me$erie, pe-alea. Eu vorbesc de alealalte.
- Care, mă?
- Aolo, alea care apar în videoclipuri, baro$$ane.

Regele Guţă se apropie de Uber Kaizer, vorbindu-i astfel încât să nu fie auzit de BGScorseze ăla.
- Mă, n-are cine să mai apare în videoclipele noastre, mă-nţelegi? Îţi zic un secret: alea din videoclipe nu sunt gagicile noastre, sunt angajate, să ştii. Dacă alea se îngraşă, n-o să mai avem fetiţe care să dea din motoare. Adică o să avem, dar vor avea nişte motoare de tractor, mă-nţelegi? Asta e mai mult decât o tragedie pentru societatea şi cultura lunară.
- Ştii că se zice "videoclipuri", nu? Zi-mi că ştii, ca să nu râd singur p-aici.
- Nu se zice, mă, "videoclipuri", ce-ai, eşti invidios?
- Bă, dexonline.ro. Serios.
- Da, mă, bine, ortograficule care eşti tu. Ideea e că asta o să afecteze şi Pământul. Şi nu cred că o să-ţi convină, mhehheh.
- Ete, fleoşc. Nouă nu ne trebuie gagici care să dea din motoare, mă.
- Nu la asta mă refeream.
- A...
- Bon, acuma că am discutat, hai să ţi-l prezint pe agentu' nostru cel mai de valoare care te va ajuta în chestia asta.
- Bă, sincer, e mai bine să lucrez sing...
- Baliverne! Băiatu' e priceput, e eminent, respectuos, original, umil, muncitor - o să-ţi fie de ajutor, îţi zic eu.

Până să mai scoată Uber Kaizer un cuvânt, Regele Guţă al Infinitulea deschise uşile. În Sala cea Mare a Muzicii Originale, aşezat la un birou poleit cu aur original şi ieftin, stătea nimeni altul decât singurul om despre care Uber Kaizer credea că istoria l-a uitat.

Sfârşitul episodului 4

În episodul următor din Uber Kaizer, Căpitan Stelar...

- Hai, frate, mă laşi? Cum naiba?
- Cercetătorii noştri s-au infiltrat pe Pământ şi s-au întors cu o mostră de ADN. Eram disperaţi, nu ştiam ce să facem, l-am clonat...

* * *

- Băi, ţie nu ţi se pare cam ironic să te afli în sala asta?
- Nu, mie nu mi se pare destul de ironic să mă aflu în sala asta.
- Da, deci nu te-ai lăsat de vechile obiceiuri.
- Hehe, de vechile obiceiuri nu m-am lăsat, aşa e.

* * *

- Trebuie să mănânci neapărat? Adică ţi-e atât de foame?
- Tu ai văzut cum arată ciorba aia de burtă? Tu poţi să mănânci aşa ceva?
- Meh, m-am cam obişnuit cu ea... Am încercat să fac şi eu o dată la fel, dar nu mi-a reuşit...
- Lol, nu putem să spunem la fel şi despre serviciul tău, nu-i aşa?

Na despre nişte poze din concediul lui Gogu Kaizer, zic

1. Hai că bine aţi venit la Bâlea Lac! Eote aşa se întâmpină turiştii, bă, fraierilor de bulgari şi greci şi ăilalţi care mai aveţi turism mai cul ca al nostru! Nea, "loaţi lecţii":

2. Capra. Pensiunea, hotelul - ce naiba e ea. Pentru 270 de RON pe noapte, poţi să te bucuri de tot ce vezi în poza de mai jos plus o garsonieră de 2x2 cu un pat super dublu, fotoliu şi una bucată televizor next-gen (cu ocazia asta le dăm lecţii şi fraierilor din Budapesta, care habar n-au să turismuiască).

3. Găseşte Gogul Kaizerul din poza asta şi ai şansa să câştigi o bască din păr de oaie expirată (oaia, basca - habar n-am), o poză cu nişte ţâţe sau nişte cristale de dilitiu inscripţionate cu teoria relativităţii extinse.

4. Salut, domnule Castor!

Astea sunt toate cele patru poze pe care Gogu Kaizer le-a făcut în concediu, pentru că mai tot timpul a fost ocupat să.

Octavian

Când îţi faci cumpărăturile de la magazinaşele din cartier, ajungi până la urmă - fie că vrei, fie că nu - să cunoşti tot mai mult persoanele care îţi dau din când în când lame Orbit ca rest (şi pe care tu le iei, că nah, sunteţi deja pretenari şi alte alea). Ajungi să le cunoşti numele, prietenii, mofturile, visurile, speranţele, dezamăgirile, muzica preferată sau marca ţigărilor pe care le fumează.

Octavian lucrează la singurul minimarket de renume din apropiere. E omul bun la toate, dar nu pentru că ăsta e jobul lui, ci pentru că e singurul bărbat de acolo. Indiferent de tura pe care e, Octavian e înconjurat de cel puţin trei femei. Trei femei cu poziţii bine stabilite în magazin, respectiv la casierie, la mezeluri şi la pus chestiile în pungi. Şi lucrul la care Octavian se pricepe cel mai bine e să le facă faţă acestor trei femei. Mai exact la chestii de genul:

1. "Octavian, dă-mi şi mie baxul ăla de nuştiuce de sus!"
2. "Octavian, adu-mi şi mie o ladă de bere din spate!"
3. "Octavian, nu mai e apă la 2L la frigider!"
4. "Octavian, zi-i ăleia să lase telefonul, că nu merge plata cu cardul!"
5. "Ce mâncăm diseară, Octav?"
6. "Octav, cu cine a plecat Ixuleasca aseară?"
7. "Octavian, nu mai am d-alea de zece mii!"
8. "Octavian, mai am absorbante în geantă?"

Etc. şi tot aşa. De fiecare dată când Gogu Kaizer trece prin acel minimarket, Octavian e la datorie. Şi indiferent de cerinţele mândrelor, el e zen, frate. Dar se vede clar că-i şi place. Pentru că uneori le mai dă şi răspunsuri de genul:

1. "Dar vii să mă ţii de bicepşi, mhehem?" (la asta primeşte un "mntz" mai rânjit, aşa, de control)
2. "Să mor dacă se cunoaşte că ai o ladă de bere acolo, mhehem..." (asta uitându-se către cracii ei, după care se duce liniştit la treaba lui)(de obicei se uită la cracii ei şi atât)
3. "Păi hai cu mine până acas', să aducem, mhehem!" (la asta primeşte de obicei un "îţi dau eu un acasă de nu te vezi")
4. "Stai să-i zică lu' bărbat'su că întârzie diseară şi pe urmă, mhehem..." (Gogu Kaizer a râs la faza asta, pentru că muierile nici măcar nu s-au obosit să-l audă)
5. "Ştiu ce-ai putea să mănânci tu, mhehehem..." (după o de-asta e alergat puţin prin magazin şi gata)
6. "Dă un' să ştiu io, ce, sunt ta-su, am păru' alb? Mna, a plecat cu Robert..."
7. "Mhehem, am eu una de dooj..." (jap! una după ceafă înainte să termine propoziţia)
8. "Da, dar sunt de-alea cu trei picături. Vezi că îţi pun câteva cu patru picături, să ai acasă la noapte."

Asta printre momentele de stat la bârfă cu ele, lângă casierie, când nu prea sunt clienţi. Şi din momentele alea, un cumpărător poate afla, de exemplu, că ultima gagică a lui Octavian era cumnata Luanei Penescu (o fostă colegă de-a lor, desigur) şi că "meheh, aia era mai mult pe interes, cred că voia să se angajeze din nou aici". Sau că Adrianei îi cam place de Octavian, dar e măritată, însă pe de altă parte, n-ar fi prima dată. Sau că Rusoaica, de pe tura ailaltă, s-a dat la Octavian, dar el a refuzat-o.

Sau că Octavian, mai nou, a devenit subiect de articol pe un blog.

Tot voiam să bag "citate din Octavian" şi aveam nevoie de introducere, lol.

Nişte nimic random

• Ziua Bătrânului Tom azi, zic. Neamuri multe, gălăgie şi alte etc-uri de-astea. Între timp s-au mai rărit. Ultimul rămas pe baricade e unchiul John, care unchiul John e cel mai meseriaş unchi pe care îl poate avea un nepot, lol.
  
• Condus în afara Bucureştiului + Şuie Paparude + Red Hot Chilli Peppers = uber cul, zic.
• Acum 4 zile, Barbu bălmăjea la telefon că "bă, sâmbătă fac nunta, mă însor, party, astea, hai că vii, da?". Nu.
• Aerul ăsta curat îndeamnă la somn. Adică fix unul din hobby-urile lui Gogu Kaizer. Armonie epică.
• Concediu, frate! 
• Gogu Kaizer a găsit poza aia cu vară-sa de care vă zicea. Aia în care e ea dezbrăcată. Da, are 4 luni în poza aia.
• Are cineva o scobitoare? :<
• Cică nu mai e bere şi Gogu Kaizer trebuie să se ducă să mai ia. Da' de ce Gogu Kaizer? De ce nu poa' să se ducă fracsu', a? Cum adică "el e mai mic"? Pfff, ok. Gogu Kaizer se va duce să mai ia nişte bere. De la Snagov, na.
• Brb.

Aşa-i în tenis?

Chestia asta a fost povestită de Dalian şi nu puteam să nu o arunc şi aici.

A trebuit să o duc pe soacră-mea la spital în urmă cu două nopţi, pentru că se simţea foarte rău, avea momente în care delira şi vorbea despre tot felul de chestii pe care le vedea. Am ajuns la Pantelimon pe la vreo 2-3 noaptea şi am mers în salon. Am stat puţin pe acolo şi, pentru că nu venea nimeni, m-am dus să caut un doctor, ceva. Am găsit o asistentă şi am întrebat-o când vine doctorul. Mi-a zis "Păi nu e niciun doctor pe palier, tocmai au plecat, nu ştiu când vin". M-am uitat la ea şi i-am băgat 10 RON în buzunar. Imediat s-a întors la 180 de grade, a intrat într-o cameră care era doi metri mai încolo pe coridor şi a ieşit cu un doctor, care a mers şi a consultat-o pe soacră-mea. Bine, nu mai zic cât i-am băgat şi lui în buzunar...

Ştiu, treaba de mai sus nu e un lucru inedit sau nemaiauzit, dar asta nu înseamnă că nu mi se pare mai mult decât frustrantă. Sunt multe de zis la capitolul ăsta, multe ce se pot face, puţine spre deloc ce se fac concret. Dar chiar şi în condiţiile astea, după câte am trăit şi pe propria-mi piele, tot nu pot să accept ideea că foarte mulţi (nu toţi, ce-i drept) fac cursuri speciale la facultatea aia, cursuri la care îi învaţă cum să-i doară în fund când un om moare lângă ei şi să nu facă nimic decât dacă le iese şi lor ceva.

Mori în Beznă - Teh Video Game (PC)

La aproape doi ani după ăsta, Gogu Kaizer s-a mobilizat şi a prestat despre versiunea de PC a mult prea necunoscutului "Mori în Beznă". Jocul a fost meşterit cu Adventure Game Studio, un progrămel uber meseriaş, care ştie să facă multe bălării.

Anşa, un click pe poza de mai jos te duce în locul de unde poţi să descarci joculetele, iar de acolo te descurci tu.

Nu e cu install şi cu alte baliverne de-astea. Are, în schimb, un setup, în care poţi să bifezi o chestie şi să-l joci in window mode în loc de full-screen. Şi pentru că acel Adventure Game Studio e meseriaş, ăsta va fi episodul pilot al joculeţului.

Chestia din cauza căreia s-a crăcănat Gogu Kaizer de râs aseară

Şi ştiţi de ce? Pentru că băuse două beri. Două beri, frate! Două! Şi nici măcar nu era o chestie funny, să zici că "a, ok, pot să râd la asta, de sigur". Nu.

A, şi numai Dominus e de vină. S-a trezit el să-şi aducă aminte că a văzut în nuşce joc un melc. Şi a fost de ajuns, pentru că Gogu Kaizer şi-a imaginat instant următorul scenariu într-un joc:

Un melc uriaş (cam cât un om) se uită într-un butoi gol, având, desigur, ochii ăia beliţi ai lui băgaţi fix în butoi. Personajul principal al jocului vine şi vorbeşte cu el. La un moment dat, melcul se uită la el şi-i spune: "Scuze, nu eram atent la ce ziceai, priveam în gol."

Şi gata - cinci minute de crăcănat de râs (la propriu, că era pe Motoare şi era safe). Gogu Kaizer nu se putea opri şi, printre hohote şi grohăieli, tot bălmăjea că "V-aţi hâhâhî prins? Pentru că hâhâhî e un melc hâhâhî şi are ochii mari şi băgaţi într-un butoi? Hâhâhî şi butoiul e gol? V-aţi prins? Hâhâhî? Şi el zice hâhâhî că privea în gol? Pentru că hâhâhî era un butoi gol? V-aţi prins? Hâhâhî şi el era un melc? Hâhâhî şi privea într-un butoi gol? Avea ochii băgaţi în butoi hâhâhî?" Jap! două palme, bea-ţi berea, du-te şi culcă-te.

Evident, după ce a terminat programul de râs isteric, Gogu Kaizer i-a întrebat pe băjeţi de ce a râs în halul ăla, pentru că a realizat că toată faza aia (Photoshop skills not included) nu era deloc funny. Bine, poate doar puţin. Pentru că nah, e un melc care se uită într-un butoi. Şi butoiul e gol. Şi el e melc şi zice că se uită în gol. Pentru că era un butoi gol...

Transpiri şi câştigi

Regulamentul Oficial

1. ORGANIZATORUL ŞI REGULAMENTUL OFICIAL AL CONCURSULUI
Concursul este organizat şi desfăşurat de Natură, o chestie care de felul ei există şi face lucruri gen circuitul apei în natură şi lanţul trofic şi alte de-astea, cu sediul peste tot, având Codul Unic de înregistrare foarte unic, peste fire de unic, chiar, reprezentată de ea insăşi, în calitate de natură cu "n" mic (denumită în continuare "Gheorghe"). Participanţii la concurs sunt obligaţi să transpire citind termenii şi condiţiile prezentului regulament oficial.

2. ZONA DE DESFĂŞURARE A CONCURSULUI
Concursul este organizat şi se desfăşoară pe întreg teritoriul Romaniei, în special în mijloacele de transport în comun, fix când participantul se aşteaptă cel mai puţin să se desfăşoare.

3. DURATA CONCURSULUI
Toată vara, frate. În fiecare vară toată vara, de fapt. Pentru forevăr, zic.

4. MECANISMUL CONCURSULUI
Participanţii la concurs trebuie să fie oameni şi să transpire.

Concursul se va desfăşura astfel:
- în fiecare zi, de luni până duminică, cât e ziua aia de lungă, participanţii trebuie să transpire corect;
- fiecare transpirat corect va fi punctat cu 5 puncte punctate;
- fiecare participant la concurs va putea transpira cât de mult vrea glanda lui sudoripară;
- fiecare participant la concurs se va înscrie de mai multe ori, fie că vrea, fie că nu;
- pentru fiecare participare la concurs, însemnând un transpirat corect, jucătorii vor primi un bonus de 5 puncte;

- dacă participantul la concurs face duş, i se anulează toate punctele acumulate până atunci;

- dacă participantul la concurs îşi mai dă şi cu deodorant după ce că face duş, va fi luat la bătaie, că trişează;

Premiul va fi acordat automat fiecărui participant. Dacă un participant nu-şi va revendica premiul, va fi violat anal brutal neprotejat de un afro-american dotat (nu, frate, nu Guţă, nu mai ascultaţi ce tot aberează el acolo).

5. PROCEDURA PENTRU REVENDICAREA, VALIDAREA ŞI PRIMIREA PREMIILOR ÎN CAP
Toţi câştigătorii vor fi strigaţi random pe stradă. De asemenea, numele lor va fi făcut public şi vor fi arătaţi cu deştu'. Dacă un câştigător a furnizat date de contact eronate sau nu a furnizat deloc date de contact, va fi vânat de o turmă de rinoceri în călduri. Dacă un câştigător a fost contactat, în termen de maxim 2 ore trebuie să vină pe jos să-şi ridice premiul, dar nu înainte de a ghici unde anume trebuie să vină.

6. RESPONSABILITATE
Prin participarea la concurs, toţi participanţii sunt de acord şi se obligă să respecte şi să se conformeze tuturor cerinţelor şi condiţiilor impuse de Natură prin prezentul Regulament Oficial. Nerespectarea acestor chestii ar fi naşpa. Organizatorul nu are nicio obligaţie de a întreţine relaţii sexuale cu solicitanţii.

7. DREPTUL DE PARTICIPARE
La concursul ăsta participă evribodea, fie că au chef sau nu.

8. PREMIUL

Premiul e o chestie pe care scrie „Felicitări, puţi!”.

9. ÎNCETAREA CONCURSULUI
Prezentul concurs poate înceta numai în cazul producerii unui eveniment ce constituie forţă majoră, gen holocaust, iarnă nucleară, vin nişte asteroizi să distrugă planeta, se dă săpun gratis la toată lumea, bun simţ, 7 ani de-acasă etc. De-astea, zic.

10. LITIGII
Eventualele litigii apărute între Natură şi participanţii la prezentul concurs se vor rezolva prin capete în gură, pumni în meclă, faulturi, lovituri la gioale (habar n-am ce sunt astea), palme după ceafă sau, în cazul în care treaba asta nu va fi posibilă, litigiile vor fi soluţionate pe cale amiabilă.

Multe succesuri participanţilor!

Ultimul freamăt

Razele soarelui coborau îndrăzneţe printre jaluzelele întredeschise. Era destul de linişte pentru o dimineaţă de sâmbătă. Bine, asta dacă 11:00 se mai poate numi "dimineaţă". Gogu Kaizer urma să se trezească în acea zi pe ritmul unei melodii desprinse parcă dintr-un basm.

Era o melodie pe care Gogu Kaizer o mai auzise înainte, pe care o cunoştea foarte bine, aşa că ştia exact ce însemna şi, mai ales, ce reprezenta. Era o melodie calmă, lină şi suavă, care îl ducea cu gândul la efemeritatea unei brize într-un deşert, care îl făcea să se simtă purtat într-un spaţiu al timpului transcendent şi care îl încuraja să privească dincolo de tangibilitatea care îl înconjoară. Era o melodie care purta în clinchetul ei toate visele, speranţele şi amintirile zilelor toride de vară pe care Gogu Kaizer le-a strâns în toţi aceşti ani care au trecut pe lângă el. Era o melodie care îi concretiza deopotrivă ambiţia, scopul şi idealul. Era, fără doar şi poate, melodia maşinuţei de îngheţată! Iar acea zi de sâmbătă era ziua în care Gogu Kaizer hotărâse că va prinde maşinuţa de îngheţată orice-ar fi!

Fără să stea pe gânduri, Gogu Kaizer a zburdat instant din pat ca o căprioa un cerb, şi-a aruncat un tricou pe el şi s-a îndreptat spre uşă. Durerea de gât cu care se trezise l-a obligat să aplece puţin capul, făcându-l să realizeze că nu e ok punct ro să iasă pe-afară doar în tricou şi-n budigăi (nu întrebaţi de ce apare în linkul ăla o poză cu Darius şi cu Pamfilul lui, că habar n-am). Drept urmare, s-a întors şi şi-a tras şi nişte pantaloni pe el, că cică e mai estetic aşa şi cică nici nu rişti să îţi expui zonele intime publicului larg. Bolborosind ceva despre teoria relativităţii, Gogu Kaizer s-a mobilizat din nou spre uşă. Ajungând în faţa liftului, şi-a dat o scatoalcă după ceafă şi s-a întors să ia nişte bani, amintindu-şi totodată o vorbă din popor care spunea că "faci mai bine cumpărăturile când ai bani la tine". Meseriaş poporul ăsta, de felul lui.

În timp ce Gogu Kaizer stătea cu toate mâinile pe care le avea la el în acel moment pe butonul liftului, legile lui Murphy au zis că "hai să prestăm şi să ne râdem de fraier". Cu alte cuvinte, degeaba apăsa Gogu Kaizer pe butonul ăla, că liftul se ducea de-al dracu' la altcineva. După 3 minute, când în sfârşit s-a urcat în lift şi a zis că "tu di airport", liftul a rămas blocat între parter şi etajul 1. Mai avea o juma' de metru până jos. O juma' de metru, frate!

În acel moment, în care Gogu Kaizer era atât de aproape, dar atât de departe, îşi amintea cum fugea ca un descreierat după maşina de îngheţată când era mic (cu 3 săptămâni în urmă, adică), cum se împiedica de nişte chihuahua care se lătrau reciproc şi dampulea în calea lui, cum îşi julea parantezele trecând pe roşu, cum trebuia să o ocolească pe baba de la 7 care e moartă şi umblă aşa pe-afară, moartă cum e, şi pute inuman de groaznic (legenda spune că dacă stai lângă ea vreo două minute, ţi se veştejesc ochii şi cad + nu vei mai avea erecţie nici dacă te reîncarnezi) şi cum privea mereu cu ochii plini de lacrimi maşina de îngheţată îndepărtându-se (mbu-hu, *snif*snif*).

Însă zece secunde mai târziu, Gogu Kaizer cobora din lift, prindea 3 km/h în mai puţin de opt metri, deschidea două uşi de bloc încuiate cu 80 de lacăte fiecare, ieşea în stradă şi...