Butonul verde

Ăştia de la Metrorex au zis ei că vor fi uber meseriaşi şi că ar economisi nişte uber curent electric dacă îl lasă ei pe român să deschidă el, cu mâna lui, uşile metroului. Recte, de mai bine de-o lună, uşile metroului nu se mai deschid automat. Niu, niu, trebuie să apese Jane pe buton (dacă ai citit "gein", eşti cam Degeabilă)(dacă ai citit "ghein", eşti Prăfălău Degeabilă)(dacă niciuna din variante nu e corectă, ia un premiu).

Problema e că, de o lună, de când Metrorex a intrat pe sistemul ăsta, românu' tot nu a învăţat că trebuie să apese pe buton doar atunci când amărâtul se aprinde şi se face verde. Şi să apese puţin mai tare, dacă tot apasă, nu să-l mângâie, că nu e {băgaţi voi o obscenitate aici, că pe Gogu Kaizer îl ceartă mă-sa dacă vorbeşte urât}. Nu, nene. El apasă imediat ce a oprit trenul în staţie. Şi apasă genitl, să nu cumva să-l defloreze. Se uită la el, oftează, îl mângâie, mai oftează o dată, îl atinge suav şi oftează din nou, de final, să înţeleagă spectatorii că dragostea lor nu se va materializa niciodată. După care beleşte ochii, face spume la gură şi se crizează că nu se deschide uşa, că doar a apăsat pe buton şi ce cretini sunt ăştia de la Metrorex cu metrourile lor.

La câteva secunde după ce metroul a oprit în staţie, butonul ăla se aprinde. Se mai aude şi un piuit, să aibă românu' şi feedback sonor, să înţeleagă că acuma e momentul, "acu' e rost". Păi tot degeaba - românul îl mângâie în continuare, că-i e drag de el. Într-un final, ori se prinde că trebuie să-i dea la ficat, să zacă, ori se enervează unu' oarecare şi îi f*te un pumn (butonului, zic), bălmăjind ceva în bălmăjeşte.

Dacă astea ar fi fost incidente izolate, ar fi fost total lipsite de importanţă. Dar să vezi fazele astea în fiecare zi, te cam acreşti şi începi să cronometrezi cât îi ia românului să deschidă o uşă de metrou. A, şi staţi liniştiţi, încă mai sunt băjeţi care merg o staţie în plus pentru că uşa la care stăteau ei era defectă, 'tu-le muma lor de Metrorecşi, cu metrourile lor astea noi, iar cea de lângă s-a închis până să ajungă la ea, 'mnezeii lor de uşi, că nu sunt în stare să le repare şi ăştia.

Ziua lui, ziua lui, ziua blogului

Dacă nu era nenea Anonymous de aici, Gogu Kaizer trecea peste ziua asta fără niciun stres, ca un debusolat ce e. Carevasăzică, blogul ăsta a împlinit, cu chiu, cu vai, 3 ani de existenţă. Acum un an, Gogu Kaizer nu credea că blogul o să prindă ziua asta, dar azi e convins că va prinde multe zile de-acum înainte (hai că are sens fraza).

Nu ştiu să vă zic despre Gogu Kaizer, dar eu mi-am schimbat mult părerea despre bloage în ultimii doi ani (inclusiv despre ăsta). Mai mult în ultimul an. Poate puţin mai mult în ultima perioadă. A, mi-am schimbat-o în bine, zic, ca să fim înţeleşi. Fock, a intrat o lăcustă pe geam. Dar cum naiba, nu ştiu, că stau la etajul nouă. Moment, să o dau afară. Gata. Mda, nu cred că a supravieţuit. Aşa. Am uitat ce ziceam. În fine.

Dar ca să n-o mai lungesc ca Patrocle (nu ştiu ce înseamnă asta), împrumutăm ideea lui Fluture (nu prea are de ales, lol) şi prestăm despre un party pe blog. Dacă vă prind pe stradă, vă dau şi de băut. Dacă vă prind la serviciu, vă las în pace. Dar, în principiu, vorba lui Gerulas: "Să bem în gură!".

Cât despre voi, cam rulaţi fin de felul vostru, dacă aţi avut chef şi răbdare să citiţi ce e pe-aici. GG vouă, restecpa, astea, zic.

Cauză şi efect

Pentru că tot suntem oarecum în temă, recapitulăm faza cu "Gogu Kaizer nu prea bea alcool de felul lui" (dar când bea, nah, asta e, se putea şi mai bine). O recapitulăm şi trecem la următoarea, zic.

Când Gogu Kaizer se mai duce pe acasă (de felul lui, ca şi până acum), mai stă cu Bătrânul Tom la un pahar de bere/vin/etc uitându-se la un film şi bălmăjind. Într-unul din weekend-uri, Gogu Kaizer a venit cu ideea că "hai că am filmele astea 3, ce, nu putem să le vedem în noaptea asta pe toate?". Aşa că în noaptea respectivă s-au pus pe vizionat filme.

Însă vizionatul unui film e greşit dacă e pe uscat. Drept pentru care la început a fost bere. S-a terminat. Apoi a fost vin. Ăsta nu s-a terminat, pentru că era producţie proprie şi era cam foarte mult. Pe parcursul primelor două filme, Gogu Kaizer nu s-a mişcat de pe canapea. N-a avut de ce, telecomenzile erau lângă el, alcoolul la îndemână (plus că Bătrânul Tom se ocupa cu reumplerea paharelor). Pe parcursul celui de-al treilea film, când a fost nevoit să îşi deplaseze superbul trup către locul marcat cu X pe hartă, Gogu Kaizer a sesizat o uşoară modificare a structurii casei în care a copilărit. Aparent, i se adăugase un sistem care o învârtea. Dar hei, nu a fost ceva căruia Gogu Kaizer să nu-i facă faţă.

Problema a apărut după ce s-a terminat ultimul film. Ridicându-se în picioare şi hotărât să se ducă să facă zZz zZz zZz, Gogu Kaizer i-a zis Bătrânului Tom că "Păi hai că noapte bună!" şi şi-a făcut cunoscută intenţia de a se deplasa. Dar pentru că direcţia aleasă pentru demonstraţie a fost greşită (recte un perete), Bătrânul Tom a simţit nevoia să intervină şi să corecteze greşeala:

- Băi, vrei să te duc eu până la tine în cameră?
- Hmpf, nu, nu, sunt ok, mhm. Bine, poate doar până la uşă, hmpf!
- Ok, dar să nu ajungi acolo şi să-mi zici că vrei şi să te îmbrac în pijamale, că n-am mai făcut asta de când aveai 3 ani.
- Ăăăă, cred că totuşi mă descurc.

Zise Bamse, şi mai luă o gură de miere trăznet. Pe drum către camera lui, Gogu Kaizer tot calcula şi tot recalcula şi încerca să înţeleagă de ce Bătrânul Tom vorbea mega coerent şi se deplasa corect, în condiţiile în care a consumat aceeaşi cantitate de sarmale ca şi Gogu Kaizer. Apoi şi-a amintit de asta. Păi desigur, are logică! Ăsta era secretul Bătrânului Tom - din cauza interesului pentru film, nu-i mai păsa de consumul sarmalelor. Gogu Kaizer speră că şi asta e ereditară.

Băga-m-aş în faţă

Cred că v-am mai zis că Gogu Kaizer adoră să meargă la cumpărături. Cel mai nambăr oan fan al cumpărăturilor el e. De exemplu, când ajunge într-un uber-mega-hyper-market, aleargă cu acel cărucior printre raioane, de fiecare dată cu limba până la buric de bucurie. Nu e foarte încântat de asta, pentru că nu prea mai închide gura şi lasă dâre de salivă prin magazin. Dar hei, de-asta e el acum super tovarăş cu femeile de serviciu din magazine.

Dar din toată tărăşenia asta cu mersul la cumpărături, cel mai mult şi cel mai mult lui Gogu Kaizer îi place să plătească. Adoră să stea la coadă până ajunge vânzătoarea la menopauză, iubeşte momentele în care se miră de ce dracului îi trebuie toate chestiile alea şi trăieşte din plin secundele în care dă banii. Pur şi simplu e în extaz când vede cum pleacă din mâna lui şi se duc pa.

Ok, acum că am stabilit cât de fericit e Gogu Kaizer la cumpărături, imaginaţi-vă "câtămai" consternarea a avut el pe faţă azi când s-a dus la un magazin normal, din cart'er, şi tot ritualul descris mai sus i-a fost stricat de madame Felicia-Elisabeta. Madame Felicia-Elisabeta e o doamnă la vreo 900 de ani care are tot timpul treabă, e grăbită, e ocupată, are oale pe foc, schimbă butelia, a rămas fără hârtie igienică, are nevoie ACUM de un prezervativ, a întârziat la întâlnirea cu Ştefan Bănică Jr sau încearcă să prindă trenul care o va duce în organ cu satelitul.

Dar, zic, cum legumea Gogu Kaizer la coada din magazin [mai erau doo persoane în faţa lui], a intrat pe teren madame Felicia-Elisabeta-Mamamăsii şi s-a aşezat la rând. Recte în spatele lui Gogu Kaizer. Păi normal că madame Blabla-Bla a hotărât că trebuie să se bage în faţa lui Gogu Kaizer exact când a venit rândul acestuia să cumpere ce avea de cumpărat [o apă plată la 2 L, două pâini, o cutie de cafea şi iar am uitat ce trebuia][asta ca să ştiţi în caz că vă opreşte cineva random pe stradă şi vă întreabă "bă, ce a trebuit să cumpere ăla de la magazin? m?"]. Da. Când a văzut-o pe madame Farfuria-Geta că face gestul ăla, Gogu Kaizer a început să facă nişte spume, pe care le-a păstrat parţial doar pentru el. A avut loc, însă, următorul dialog:

- Excuse me, WTF are you doin? Doamnă, zic, eram eu la rând...
- Ei, haide, am şi eu de luat două lucruri, le iau imediat şi plec.
- Eu am de luat doar un lucru. Puteţi să aşteptaţi, nu-i problemă.
- Ei, dar mă grăbesc. Fi şi tu domnişor înţelegător şi respectă vârsta.

Bon, ăsta e momentul în care Gogu Kaizer a clacat. Gogu Kaizer domnişor?

- Doamnă, nu mă luaţi cu astfel de texte, pe bune. Staţi la rând şi haideţi să ne facem fiecare cumpărăturile liniştiţi.
- Dar tu chiar eşti măgar? Te-am rugat să îmi dai voie să trec eu mai în faţă, că mă grăbesc. E atât de mult ce-ţi cer? Eşti tânăr, ai timp o grămadă.
- o_O [aşa arăta Gogu Kaizer în acel moment] Stai, ce? V-aţi băgat în faţă cu nesimţire, fără să îmi spuneţi nimic şi tot eu sunt măgar? Zic, mai lăsaţi-l naiba de tupeu, că îngraşă.
- Tinere, vezi că începi să întreci măsura! Ai grijă cum vorbeşti!
- o_o K, whatever, bitch [bine, asta mai şoptit, aşa, că madame are totuşi 300 de tone şi putea să cadă intenţionat peste Gogu Kaizer]. O apă plată la 2 L, două pâini, o cutie de cafea şi am uitat ce mai trebuia.
- Păi la ce să mă aştept de la un tânăr? Toţi sunteţi la fel în ziua de azi, nişte puşlamale lipsite de respect!
- Măcar nu suntem nesimţiţi, ca "doamnele" din ziua de azi care se bagă în faţă la coadă fără să roage persoanele din faţă...
- Ei, hai sictir!
- Adică exact ce ziceam.

Chestia asta nu a fost chiar întâlnire de gradul III şi nu a fost nici prima şi nici ultima fază de genul ăsta. Dar a fost una din cele în care Gogu Kaizer s-a enervat degeaba, fără rost. Asta înseamnă că madame Butoi-Valiză a câştigat. Pentru că ea asta voia, de-asta venise acolo. Nu se grăbea, nu avea oale pe foc, nu nimic. Hobby-ul ei e să enerveze lumea din jur, pentru că o distrează. Venise să caute un fraier şi să se certe cu el dampulea. L-a găsit.

Aşchia nu sare departe de trunchi

Când Bătrânul Tom se uită la un film care i se pare cul, e cel mai captivat şi interesat de respectivul film. Practic, ce se întâmplă în acele momente poate fi descris în felul următor:

• Indiferent dacă prinde filmul de la început sau nu, Bătrânul Tom îi acordă 5-6 minute de atenţie. Dacă acţiunea i se pare culăreanu, rămâne atent în continuare, dar cu telecomanda în mână şi cu degetul pregătit să apese butonul de "next".
• Dacă filmul e într-adevăr culăreanu, lasă uşor telecomanda din mână şi se aşează mai bine în fotoliu. 
• Pe măsură ce continuă să fie atent la film, Bătrânul Tom începe să piardă din ce în ce mai mult percepţia asupra mediului înconjurător.
• În final, ajunge la momentul în care intră în transă, adică stă nemişcat, clipeşte rar şi nu vede decât filmul.

Din acel moment, singurul lucru care îl poate aduce înapoi la realitate pe Bătrânul Tom e pauza publicitară, pe care întotdeauna o întâmpină cu mii de gânduri bune, urări ce implică frigidere exagerat umplute cu nişte carne şi scenarii morbide cu mult sânge în care angajaţii posturilor de televiziune sunt actorii principali. Bine, când pauza publicitară se termină, Bătrânul Tom reintră în transă destul de rapid. E ca şi cum ar avea un buton pe care îl apasă şi pow! e în transă. Atât de rapid reintră.

Şi acum ajung la ce voiam să spun. Încă din fragedă pruncie [mai exact, de când video player-ul a intrat pe felie şi Bătrânul Tom avea sesiuni de urmărit filme pe bandă rulantă], Gogu Kaizer a remarcat că momentele de transă ale Bătrânului Tom sunt nişte resurse excelente de a obţine chestii. A început prin a-i cere bani de gumă Turbo. A continuat prin a-i da să semneze carnetul de note. A mers mai departe prin a-i cere cheile de la maşină în fiecare sâmbătă seara. Şi a triumfat prin a se întoarce câteodată să-i ceară bani de benzină.

Iar acum ajung la ce voiam să spun de fapt. Gogu Kaizer a descoperit cu multe kilograme de stupoare că toată chestia asta e ereditară. Pentru că, desigur, Bătrânul Tom e tacsu' lui Gogu Kaizer şi Gogu Kaizer seamănă foarte mult cu Bătrânul Tom. De-asta Gogu Kaizer a rămas puţin şocat când a aflat că a fost de acord să meargă la cumpărături în hyper-market la 23:30, că e ok ca fracsu' să zdrăngăne chitara sâmbăta dimineaţa, că e safe ca nişte săndăluţe [opinci, acşuali] să coste 300 de RON sau că peretele ăla ar arăta mai bine dacă ar fi distrus.

Partea cea mai dampulea din toată chestia e că încă nu ştie dacă bălăria asta e contagioasă sau nu. Până acum, horoscopul, spiritele şi agrafa aia de Help din Word spun că nu ar fi, dar Gogu Kaizer nu şi-a pierdut speranţa.

Chestie la care îţi dai cu părerea de parcă ar conta

Online Surveys & Market Research

C2H5OH?

Prima dată când Gogu Kaizer s-a flauşat zdravăn, dar zdravăn, zic, din cauza alcoolului a fost atunci când a aflat că a intrat la facultate. Şi s-a flauşat întâmplător, fără intenţie (n-avea îndeajuns de mulţi bani pentru a avea intenţie, zic).

În seara zilei în care a aflat Gogu Kaizer că a intrat el la facultate, a ieşit cu flauşaţii din gaşcă prin oraş. S-au dipstrat ce s-au dipstrat pe unde au umblat ei (respectiv au stat liniştiţi la o terasă şi au sorbit cantităţi infime de alcool), după care au zis că "bă, da' hai şi noi prin clubul ăla care s-a deschis săptămâna trecută, să vadă şi ochiul nostru despre ce e vorba, că poate e culăreanu". Aşa că s-au dus în clubul ăla care s-a deschis săptămâna trecută, să vadă şi ochiul lor despre ce e vorba, că era posibil să fie culăreanu.

Clubul respectiv nu era cine ştie ce - era oarecum drăguţ şi avea muzică ok (non-m4n3le, adică). Acolo, Gogu Kaizer s-a mai întâlnit cu nişte lume şi a zis că "o hai, cheers, mate!". Şi a tot zis asta timp de vreo 4 beri. Până când a apărut văr-su, care văr-su avea la purtător nişte Ballentine's şi alte atrocităţi de genul ăsta. Gogu Kaizer, nefiind consumator frecvent de astfel de chestii şi neştiind că era lovit de un număr natural de beri, s-a agăţat fără să vrea de sticla aia de Ballentine's, pentru că i s-a părut lui că era mai aproape şi că era prea plină (în realitate, chiar era).

Pentru că în club devenise deja prea cald, flauşaţii au ieşit pe-afară, unde Gogu Kaizer a continuat să jubileze cu sticla de Ballentine's până a considerat văr-su că ar vrea şi el să consume din sticla lui de Ballentine's pe care o cumpărase chiar el. Puţin deranjat, Gogu Kaizer şi-a promis că se va duce să-şi procure legal nişte bere. Din păcate, cam în acel moment, a observat el că lângă intrarea clubului erau 3 fete care au fost cu el în liceu. Zâmbăreţ, hotărât şi pseudo-împleticit, Gogu Kaizer s-a îndreptat către ele. Iar de acolo nu-şi mai aminteşte nimic.

A doua zi s-a întâlnit cu o parte din persoanele prezente acolo cu o seară în urmă. În ordinea numerelor de la adidaşi, acele persoane i-au povestit lui Gogu Kaizer că:

• La un moment dat se urcase în maşina lui văr-su, unde a găsit nişte bancuri într-un ziar. A stat 15 minute acolo şi claxona de fiecare dată când râdea. Şi cică râdea des.
• Cele 3 fete i-au povestit lui Gogu Kaizer cum se îndrepta el către ele foarte zâmbăreţ, hotărât şi pseudo-împleticit, cum a trecut pe lângă ele, cum a intrat în club şi cum a ieşit de acolo cu o bere în mână. Adică, nah, promisiunea e promisiune.
• Pentru că nu reuşea să deschidă uşa maşinii împingând în ea, Gogu Kaizer a intrat pe geam, a uitat de ce voia să intre în maşină şi a ieşit normal de acolo cu o pungă de alune în mână.
• Când au venit după el la plecare, flauşaţii l-au găsit pe Gogu Kaizer în club ţopăind alături de 3 băieţi rromi pe Prodigy. Doar ei 4 mai erau pe-acolo. Gogu Kaizer se dipstra de minune şi nu voia să plece. Flauşaţii au fost nevoiţi să-i promită că au alune în maşină.
  
• Pe drum către casă, pentru că stătea în dreapta şoferului, Gogu Kaizer a fost DJ şi a pus aceeaşi melodie de 5 ori la rând. Ca să nu mai facă asta, flauşaţii i-au pus în braţe un joc Tetris foarte vechi, care zăcea prin maşină, şi l-au invitat pe Gogu Kaizer să afle de ce nu funcţionează. Chestia asta e încă un mister pentru Gogu Kaizer.
• Ajunşi acasă, fiecare s-a îndreptat către casa lui. Gogu Kaizer a fost singurul care nu a înţeles de ce Bătrânul Tom a schimbat încuietoarea de la poartă. 5 minute mai târziu a aflat că voia să intre în curtea vecinului de vis-a-vis.

Toate chestiile astea nu erau decât nişte fragmente înceţoşate pentru Gogu Kaizer. Faptul că îi erau povestite nu făceau decât să-i confirme că s-au întâmplat. Şi partea bună din toată povestea e că Gogu Kaizer intrase la facultate.

Lady Gaga e puţin cam greşită

Weekend-ul ăsta Gogu Kaizer a fost pe-acasă (adică fix acolo unde a crescut şi unde s-a jucat cu mătărânga-n ţărână). Şi pentru că acolo aerul era cam altfel decât e cel din Bucureşti (ştiţi voi, e din ăla curat, dacă aţi văzut), a "stat ca guşterul la soare" (după cum obişnuia să bălmăjească stimabilul B. Racoviţă pe la ţigare, atunci când oamenii se prefăceau că-l ascultă). Şi pentru că s-a plimbat cu maşina prin metropolă oraş orăşel comună sat cătun pe acolo, a trecut prin nişte locuri care i-au amintit despre cum s-a făcut el prima dată praf muci rangă plop din cauza alcoolului.

Paranteze:
[Pentru că mama lui Gogu Kaizer citeşte chestia asta, Gogu Kaizer declară oficial că tot ce scrie aici e cea mai inventată poveste]
[Pentru că Bătrânul Tom citeşte chestia asta, Gogu Kaizer declară că tot ce scrie aici e parţial adevărat, adică treburile ok s-au întâmplat, alea naşpa sunt fabulaţii, k?]
[Pentru că mătuşa lui Gogu Kaizer citeşte asta, Gogu Kaizer declară că acum două zile a făcut plută pe piept cu bătaia picioarelor într-o baltă improvizată]
[Pentru că verişoară-sa lui Gogu Kaizer citeşte asta, o să vă dea nişte poze cu ea mai târziu, când se face noapte]
[Pentru că, aparent, toată şatra tot neamul lui Gogu Kaizer citeşte chestia asta, Gogu Kaizer o să scrie în germană, să fie sigur că nici el nu înţelege]

Dar, zic, pentru că e nuştiucât noaptea, Gogu Kaizer se va duce să stea cu mecla în pernă şi să se bucure că face asta (o să pună pe urmă un filmuleţ pe youtube cu el bucurându-se, ca să fie clar la ce se referă când zice că se bucură). Nu de alta, dar mâine are uber multă treabă la serviciu şi ar fi dampulea să nu stea atunci de geaba şi să scrie pe blog (pentru că asta cred băjeţii de pe-acolo că face Gogu Kaizer toată ziua).