Povestea salariului

 Zic, povestea salariului

A fost odată ca niciodată un salariu. Însă el nu era ca orice salariu. Era un salariu fermecat! Cel mai salariu fermecat el era. Era atât de fermecat încât, la un moment dat, pe când era minor, s-a uitat în jurul lui şi a decis că el vrea să rămână aşa cât mai mult timp posibil.

Lucru care, culmea! nu i-a fost deloc greu la început. Ca orice salariu de vârsta lui, zburda fericit pe plantaţia de facturi, alerga ţinându-se de mână cu rata de la bancă şi cocheta cu întreţinerea şi chiria, în acelaşi timp. Într-o zi, pe când era plecat la vânătoare de bancomate în funcţiune, a trecut pe lângă un castel albastru, cu balcoane auriu-portocalii. În cel mai înalt turn din castel, la cea mai îndepărtată fereastră, ofta resemnată o mărire. Însă şi învăluită de tristeţe, era cea mai frumoasă mărire din regat. Nu era nici grasă, dar nici slăbuţă. Era destul de acceptabilă, dar totodată relevantă. Răpit de frumuseţea ei şi cu gândul la superbul viitor pe care l-ar putea avea împreună, salariul s-a îndrăgostit instant de ea.

Salariul a hotărât atunci că a aşteptat destul şi că inima-i va fi sfâşiată de durere dacă mărirea nu va fi a lui. Fără să stea pe gânduri, dădu buzna în palat, pregătit să înfrunte orice obstacol ce i-ar fi ieşit în cale. Dar spre ghinionul lui, nu s-a gândit că o să-l întâlnească pe Vrăjitorul cel Rău. După ce l-a evaluat din fluturaş până-n impozit, Vrăjitorul i-a spus salariului că mărirea e lesbiană şi că nu ar fi interesată de o relaţie cu el în acest moment.

Demoralizat, salariul s-a întors la vânătoarea de bancomate. În timp ce se îndepărta de castel, a mai aruncat o ultimă privire către cel mai înalt turn din castel. La cea mai îndepărtată fereastră, mărirea vorbea la telefon cu un arhitect: "Manole, să vii, dragă, să mai înalţi turnul ăsta. Cum apar la fereastră, cum vine un flauşat şi se bagă în seamă."

Zic, sfârşit

Primită pe mail de la Paraschiv.

Nişte bancuri

Total random, foarte vechi şi cu o foarte uşoară tentă de "inside joke".

1. Nişte salarii se duc într-un bar să bea o bere. Barmanul se uită la ei şi le spune: "Bă, nu servim minori!"

2. La un colţ de stradă se întâlnesc un negru, un salariu şi o comă. Negrul se uită la salariu şi intră în comă.

3. Un salariu se duce la bâlci. La intrare îl opreşte un negru, care-i spune: "Bă, trebuie să fii atât |---------|--| de mare ca să poţi intra."

Mâine: volumul 2.

Update cu volumul 2, care update se numeşte "Kaizer nu prea le are cu unităţile de măsură ale timpului":

4. Din salariul său, un kaiser poate cumpăra o brânduşă, o beregată, nişte brânză, un grumaz, un mânz, precum şi alte cuvinte de origine dacă.

5. Două măriri de salariu se plimbau pe stradă. Una pe "pending" şi una altă dată.

6. De ce a traversat salariul strada? Păi pentru că i s-a părut că vede o mărire pe partea cealaltă.

Bancurile de mai sus au fost primite de Gogu Kaizer prin intermediul unei ferestre de messenger care-i aparţine lui Paraschiv, un fost coleg de liceu de-al Gogului.

Uitaxsem s[ punb titlu

Bă, deci a venit Relu p-aici, cu nişte ţuică, maică. Adică d-aia porducţie 100% . ro. Deci, ăs fie clar. Gogu Kaizer nu bea el ţuică de felul lui, dar a venit Relu p-aici, cu d-aia 100% . ro şi nu se cuvnea, da?

Hai că Gogu Kaizer e cam leşinat acuma dar scrie coerennttn şi coretc gramatical, cu virgule cu astea, dar e leşinat, deci o să horcăie dzravăn de somn. Hai că noapte bună, zicv.

Fane

Fane are 19 ani. Este un vajnic locuitor al unui sat irelevant din România şi cioban de succes, respectat de berbeci. Cu puţin timp în urmă, Fane a avut o relaţie cu fată dintr-un sat vecin. Din nefericire pentru ei, fratele fetei a intervenit şi i-a interzis acesteia să mai "stea" cu Fane, oferindu-i şi o mică privire de ansamblu a unui posibil viitor alături de Fane. Ascultătoare din fire, fata a înţeles ce i se cerea şi s-a supus.

Nemulţumit de situaţie şi în loc să accepte cursul vieţii, Fane a considerat că ar fi înţelept să îl facă pe fratele fetei să plătească pentru măgăria ce-a făcut-o. "Norocul" i-a surâs, pentru că într-o seară, în timp ce el recita din Eminescu într-un şanţ, alături de câţiva prieteni şi de câteva beri la 2L, fratele fetei a trecut pe un scuter pe şoseaua alăturată şanţului. Şi nu era neînsoţit - pe locul pasagerului se afla chiar ea, fosta lui iubită.

Fane a mai sorbit câteva beri şi a aşteptat momentul în care cei doi aveau să se întoarcă. Moment care n-a întârziat prea mult să apară. Se mai întunecase puţin pe-afară. Cei doi se întorceau către casă, tot pe scuter, fără niciun motiv de grabă. Când au ajuns aproape de locul în care se afla el, Fane a sărit din şanţ, încercând să îl lovească pe fratele fetei cu pumnul. Acesta s-a ferit, însă a pierdut controlul scuterului. Scuterul s-a dezechilibrat, iar cei doi pasageri au căzut destul de violent pe asfalt. Fetei îi scăpase casca şi impactul cu asfaltul i-a fost fatal. Unii spun că, reuşind să nu-l nimerească pe fratele ei, Fane a lovit-o pe ea. Însă asta deja e irelevant.

Peste două zile, fata urma să-şi serbeze ziua de naştere. Peste aceleaşi două zile, Fane era pe terenul de fotbal, jucând - desigur - fotbal. Poliţia a deschis o anchetă punct.

De ce sunt scuterele periculoase? Pentru că există oameni ca Fane. Îngrijorător, dar irelevant de mulţi.

Năpârlating is overrated

...reuşind să apese, totuşi, pe butonul care trebuia. Drept urmare, a avut noroc că liftul l-a dus unde voia el de fapt să meargă. Ajunge acasă, intră pe uşă şi se opreşte pe hol, puţin nemulţumit de faptul că podeaua se mişcă. Şi se şi învârte. Şi se mişcă. Şi se învârte. În stânga lui - un cuier. În dreapta - uşa de la debara. Dă jos ghiozdanul din spate şi crede cu tărie că îl agaţă în cuier.Care era în stânga lui. A crezut cu atât de multă tărie încât n-a nimerit absolut nicio agăţătoare de la cuier, drept pentru care ghiozdanul s-a prăbuşit instant pe unde a vrut el.

Mai mult hotărât decât coerent, a făcut un mic stânga-mprejur, ajungând cu faţa către uşa pe care tocmai intrase. Când a ajuns acolo, uitase de ce a vrut să ajungă. A zis că ar putea să se descalţe, dacă tot era acolo. În acelaşi timp şi-a amintit că voia să-şi agaţe şi geaca în cuier. "Nicio problemă", îşi spuse. Dat geaca jos, întins mâna către stânga, lăsat geaca din mână, geaca făcut buf! pe jos. Singura problemă din toată ecuaţia asta era că acel cuier era acum în dreapta, iar el încerca să agaţe geaca în uşa de la debara, care uşă era chitroasă şi se împotrivea.

În acest moment, singurul obstacol dintre el şi pat erau vreo 3 uşi. Prima era închisă. A trecut prin ea. A doua era deschisă. A trecut prin ea. A treia era închisă. S-a oprit în ea. Cu tot cu nas. A învăţat, astfel, că nu avea nevoie să apese pe clanţe pentru a deschide uşile şi că nu poate deschide o uşă încuiată doar cu nasul.

Oximoron pseudo-termic

Să facă Gogu Kaizer spume dacă nu-i place să bage câte-un titlu d-ăsta de mare anvergură din care nu înţelege nimic niciodată.