The Ler

 Nu daţi click pe ele, că se fac mari.

Later edit: Pentru că blogspot e praf, a micşorat a doua poză. Se vede mai bine aici.

Publicitate

Decembrie este luna cadourilor! Cumpără acum un bax de coji de cartofi şi primeşti gratuit un loc de dat cu capul! Fii alături de cei dragi şi oferă-le nişte apă de la robinet!

Ai rămas fără idei pentru cadouri? Vino în orice magazin "Orice produs 13 lei, inclusiv chiloţii" şi noi te batem până-ţi sună apa-n cap dacă nu cumperi nimic!

Vine Crăciunul! Urmăreşte noua promoţie Ştromeleag, fii atent la cuvântul zilei, trimite-l printr-un SMS până la data de 35 decembrie la *222p1p1p2p1#lol#, număr cu tarif anormal în orice reţea, şi poţi câştiga nişte datorii!

Luna decembrie ţi-aduce mii de surprize! Seminţe "Hrrrrc-ptiu!" la numai 0,99 lei, sârmă ghimpată la doar 49,99 lei şi bâtă pentru bătut derbedeii care dau cu petarde prin credit doar cu prezenţa! Ştiiiiii deeee ceeee teeee-mpuşti!

În luna decembrie, Moşul vine doar în magazinele Organ Genital Neutru şi ţi-aduce ultimul album cu manel colinde de Crăciun al lui Nick "Mi-am schimbat numele şi mi-am dat mustaţa jos ca să nu mă mai recunoască nimeni" Guţă la un preţ special. Sărbătorile nu sunt româneşti fără manele!

Nu ştii unde să-ţi petreci Revelionul? Alege orice loc din România şi noi îţi garantăm: servicii de proastă calitate (dar şi calitatea proastă e calitate), feţe de masă pătate de cafea şi mirosind a ţuică, ţigări pe jos, zăpadă galbenă, căldură doar între 9:00-9:18 şi dobitoci cât vezi cu ochii. Petrece în cel mai pur stil românesc la un preţ triplu faţă de cât te-ar costa în total, cu tot cu biletele de avion, un Revelion de 4 zile la un hotel de 5 stele din restul Europei!

- Costele?
- Î?
- Ce i-ai loat, bă, lu' nevastă-ta de Crăciun?
- Păi, bă, am găsit o super ofertă la Mătărânga SRL şi i-am loat nişte tigăi, bă. Bine, eu le-am loat că-ţi dau un cupon cu reducere de 80% la avioanele particulare, pe care le iei tot de la ei.
- Hî, ţi-ai loat avion nou? Eşti deştept, mă! Ia să mă grăbesc să-i iau şi io lu' nevastă-mea nişte tigăi, hâhâm, hâhâm, hâhâm.
- Păi, grăbeşte-te, bolovane! N-ai auzit că era super ofertă? Fugi, până nu se dau toate!
Slogan: Niciodată nu ai destule... tigăi. Nu ăsta, trebuie altul. Fă-i cadou o tigaie şi îi vei cuceri inima. Nici ăsta nu e bun. A, gata, ştim! Tigăi - perfecte pentru orice ocazie, mai ales de Crăciun.

Ce mai aştepţi? Şi tu poţi face reclame şocant de imbecile, lipsite de originalitate şi repetate în ultimii trei mii de ani!

Pentru sănătatea dumneavoastră, evitaţi să fiţi vii în luna decembrie sau inventaţi maşina timpului şi săriţi din noiembrie direct în ianuarie.

Friends, s11e01

În săptămâna de dinaintea goldului, Gogu Kaizer stătea relaxat pe o canapea într-o sufragerie random. Canapeaua, venită la set cu două fotolii meseriaşe, în care te aşezi şi uiţi tabla înmulţirii cu 7 de lene, era aşezată în faţa unui mare televizor. Gogu Kaizer probabil se juca ceva, pentru că altfel nu-şi explică existenţa duetului canapea - televizor mare.

Aşa. Pe canapea, în dreapta lui Gogu Kaizer, şi pe cele două fotolii, stăteau la fel de relaxaţi ca şi el vreo trei zombie. Acuma, orice om normal s-ar fi trezit în momentul ăsta, pentru că nah, sunt nişte zombie lângă tine ffs, iar tu visezi, dar nu ştii că visezi, deci bagi nişte isterie, nişte urlete, nişte râgâieli sau ce mai ai tu la îndemână şi te trezeşti căzând din pat. Dar Gogu Kaizer nu, el dă "skip" la partea asta şi, ca un tulburat psihic ce e, prestează despre jucat pe ditamai televizorul şi despre socializat cu zombie ăia.

Pentru că toată scena i se părea la fel de plauzibilă ca un concert de-al lui Hruşcă de sărbători, Gogu Kaizer comenta în timp ce zombie-ul din dreapta lui dădea damage la ce se juca el acolo. În secunda în care personajul zombie-ului moare, iar pe ecran îi apare "Game Over", Gogu Kaizer explodează în glume de clasa a treia, copleşit de unicitatea momentului. Ceea ce, în momentul de faţă, pare perfect logic, pentru că, nah, cât de des ai ocazia de a face mişto de un zombie, rait? Aşa că Gogu Kaizer a apăsat CapsLock şi a început să recite, făcându-şi fleaşcă interlocutorul din cauza entuziasmului:

- Ha, ai murit, eşti vărzălău! Cam trist pentru tine, că eşti mort şi aici, şi acolo, în joc. Cât de bolovan poţi să fii? Tu asta faci de felul tău? Pe unde te duci, mori? Ai scris asta în CV? M? Bwahahah! Ai fi super meseriaş la "Mori în Beznă™". A, băi, să joci Limbo, acolo trebuie să mori ca să poţi trece mai departe. E făcut special pentru tine, bwahahah! Frate, şi ai crede că unu' ca tine are experinţă la faza asta - a murit o dată, a doua oară gata, pa, flirtează cu momentul impactului. Hai nu mai face faţa asta, că poţi să dai "Try Again"...

Şi Gogu Kaizer îl loveşte prieteneşte în umăr. Fix în acelaşi timp, zombie-ul încearcă să-i dea replica lui Gogu Kaizer, însă eşuează lamentabil: când articulează prima consoană, îi cade mandibula. Pentru o secundă, Gogu Kaizer se blochează. Nu-i vine să creadă că asistă la aşa ceva şi nu se poate decide cum să reacţioneze. Se uită la ăla cum îşi adună dinţii de pe canapea şi cum îşi pune mandibula la loc şi îl ia la modul cel mai serios:

- Mă, înţeleg că te plictisesc, dar să caşti în halul ăsta mi se pare lipsă de bun simţ...
- A, ha. Ha. Ha. Da, mă, să fii tu zombie şi pe urmă să vorbeşti.
- Meh, păi aş fi un zombie mult mai meseriaş decât tine. În primul rând, mi-aş acoperi gura când aş căsca...
- A, ha. Ha. H... şi pow! îi cade mandibula din nou.

De data asta, Gogu Kaizer nu mai ezită şi se crăcănează de râs. Tot atunci se şi trezeşte. Sfârşit :<

Der Untergang

Prima zi de miercuri a lunii decembrie, o zi mai rece decât un pui abia scos din congelator, dar la fel de îngheţată şi de periculoasă ca un borcan de murături uitat pe balcon în toiul iernii. Frigul lovise mişeleşte o noapte întreagă, pregătind acea zi de miercuri pentru un ger sinistru şi inutil. Totul era nemişcat şi parcă acoperit cu o mantie a cărei strălucire era la fel de ameninţătoare pe cât era de răpitoare. Pâlcuri de gheaţă se plimbaseră de colo-colo toată noaptea, iar acum păreau că şi-au găsit un loc în care, în sfârşit, se puteau odihni. Însă în tot acest tablou mai era ceva. Ceva invizibil ochilor tocmai deranjaţi de alarma unui ceas. Ceva ce n-ar fi trebuit să fie acolo, deşi...

În acea zi de miercuri, recitând nişte Şuie Paparude, călare pe calul lui imaginar şi cu ochii întredeschişi (ar fi vrut el să-i deschidă ca la carte, dar îi îngheţaseră pleoapele în poziţia aia din cauza frigului), Gogu Kaizer se târa mergea voios către serviciu. Ieşind de la metrou, trecând de staţia prost poziţionată a lu' 300, Gogu Kaizer se întreba cam cât concediu să-şi ia. "Hopaomgwtf?", îşi întrerupse Gogu Kaizer calculele. "Cască, bă, ochii! Era gata-gata să cazi, e polei pe jos", îşi spuse Gogu Kaizer în timp ce traversa străduţa aia micuţă care urmează după staţia de 300. "Auzi şi tu, polei. Cine l-a mai inventat, frate, şi pe-ăsta? De ce ai vrea să inventezi poleiul? Adică, tu ca inventator, te distrai aşa, la întâmplare, şi ai simţit tu că lipseşte poleiul din ecuaţie. Şi atunci ai prest..."

De aici începe nişte slow motion

Piciorul drept pus pe bordura trotuarului, piciorul stâng gata să-l urmeze. Piciorul stâng câştigă teren, piciorul drept decide că e cel mai bun moment să fie ninja şi fuge undeva la înălţimea umerilor. Piciorul stâng, simţind că pierde toată distracţia, vine după piciorul drept. Restul corpului se sperie şi vrea să plece în direcţia opusă, dar nu reuşeşte decât să se încline. Piciorul drept, realizând că a greşit momentul ciocanului, încearcă să revină la poziţia iniţială. Gogu Kaizer realizează ce se întâmplă şi i se pare amuzant. Începe să-l bufnească râsul.

Piciorul stâng, simţind că a rămas singur acolo, în aer, ca un fraier, se îndreaptă către piciorul drept. Piciorul drept, având chef de glume de şantier, fuge iar sus înainte ca stângul să ajungă la linia de start. Dar ca un adevărat ninja, piciorul stâng îl urmează. Gogu Kaizer se prinde că sunt şanse ca tot corpul lui să intre în jocul ăsta degeaba şi că s-ar putea să cadă fix pe telefon. Decide că e momentul să înjure. Începe cu "Băga...", dar e întrerupt de piciorul drept care se întoarce pe trotuar, urmat la o diferenţă de câteva microsecunde de piciorul stâng.

Runda a treia. Piciorul drept, cu ultimele forţe, încearcă să fugă din nou sus. Ajunge la jumătatea drumului şi se opreşte, neînţelegând ce se întâmplă. Piciorul stâng cedase poleiului şi se întindea pe trotuar. Neavând de ales, piciorul drept se alătură celui stâng, undeva în faţa lui Gogu Kaizer. Tot corpul devine oblic şi Gogu Kaizer decide să încheie magistral toată faza pedepsind trotuarul cu o căzătură, însă poziţionându-şi mâinile astfel încât să apere telefonul. Trotuarul ripostează şi îi dă lui Gogu Kaizer de îl juleşte.

Gata cu slow motion

Gogu Kaizer se ridică nonşalant, se scutură puţin şi pleacă mai departe bolborosind. Verifică telefonul - cul, e ok. Verifică mâna - meh, se putea şi mai rău. Verifică demnitatea - yup, a rămas puţin în urmă, lasă că găseşte singură drumul. Coafura rezistă. "Mama lui de polei, fix de asta aveam nevoie în dimineaţa asta. A, atât e ceasul? Hm, am cam făcut buba la mână. Meh, bine că n-a filmat nimeni, totuşi. Da' dacă puteam, filmam eu, lol, puneam pe youtube, hehe, clar, dada. Uu, au covrigi cu sare la covrigăria de covrigi.Doi covrigi, vărogmersipa. Nom nom nom."

Concluzia - tot articolul ăsta putea fi scris aşa: "Gogu Kaizer a crezut că are aderenţă şi a căzut ca bolovanu' pe stradă". Dar nu, lui Gogu Kaizer îi place să abereze, îi place place place.

La filmările acestui scurt-metraj, "decât" o mână a fost uşor avariată. Niciun telefon nu a fost rănit. Covrigii cu sare n-aveau sare.

Cinci săptămâni în balon

Pentru că, la cel mai oficial mod posibil, Gogu Kaizer a intrat în concediu cam fo cinci săptămâni, aşa, şi pentru că o să treacă mai mult decât zilnic p-aici, va lăsa un link către un calendar cu gagici aproape dezbrăcate şi va pleca să bântuie prin oraş în scopul prestării unei ciorbe. Pentru că nah, aşa se bucură Gogu Kaizer atunci când intră în concediu, crapă în el nişte ciorbă :<

Nişte un trailer

La jocul la care a lucrat Gogu Kaizer:

15 decembrie

Două chestii se întâmplă pe 15 decembrie:

1. Un concert caritabil cu Şuie Paparude, Viţa de Vie, Les Elephants Bizarres şi DJ Gojira în cadrul proiectului "Paşi către viaţă". Unde? În Kulturhaus. De la cât? De la 21:00. Mai multe detalii aici.
2. Petrecerea de Crăciun a firmei (fix aia la care lucrează Gogu Kaizer).

În mod normal, Gogu Kaizer n-ar fi menţionat punctul al doilea decât după ce s-ar fi consumat. Şi tot în mod normal, ar fi stat ceva timp să decidă la care dintre cele două va participa, dar de data asta răspunsul a fost simplu. Va participa la amândouă în acelaşi timp, pentru că de-aia are personalităţi multiple. Şi pentru că ambele evenimente vor fi în acelaşi loc, cam la aceeaşi oră (poveste adevărată, fra').

Aşadar, pe 15 decembrie ne vedem în Kulturhaus.

ROA - Ne place

Pe scurt, Junkyard e în continuare pe treaba lui şi rulează fin: