Collision course

Azi dimineaţă, în timp ce Gogu Kaizer nu se grăbea la serviciu pentru că nu întârzia, a avut un moment de maximă intensitate în care şi-a văzut moartea cu toţi ochii pe care îi avea la el în acel moment. Mai exact, cum schimba el liniştit metrourile la Dristor, Gogu Kaizer a semnalizat (tot liniştit) intenţia de a urca scările alea nerulante care funcţionează mai bine decât cele rulante, precum şi intenţia de a continua să trăiască după ce le urcă. Din păcate, o solidă participantă la traficul metrorexian a hotărât că metrourile circulă probabil o dată la două ore şi n-a semnalizat intenţia de a se rostogoli pentru a-l prinde pe cel care tocmai pleca spre Eroilor.

Această simplă şi nesemnificativă greşeală a dus la ceea ce urma să fie una din cele mai terifiante catastrofe care s-au petrecut vreodată în spaţiul metrorexian. Vajnica participantă şi-a pierdut echilibrul în timp ce se pregătea să decoleze spre uşile metroului fix de pe treapta a zecea a scărilor, invadând astfel spaţiul personal şi privat al lui Gogu Kaizer, care se afla în acel moment fix pe treapta a opta. Într-o fracţiune de secundă, Gogu Kaizer n-a putut decât să observe neputincios cum orizontul se întunecă şi un imens corp în stare de agregare solidă se îndreaptă ameninţător către el.

Neavând timp să reacţioneze, Gogu Kaizer a îmbrăţişat inevitabilul. Care inevitabil era al naibii de mare, de greu şi de lipicios. Cu greu a reuşit Gogu Kaizer să-şi menţină echilibrul, fiind situat atunci într-o zonă în care se exercitau două forţe de atracţie gravitaţională, fiecare în alt sens. În urma unui efort herculian, Gogu Kaizer a izbutit să se deplaseze 2 cm mai la stânga, să profite de inerţia aglomeraţiei din acel moment şi să urce scările în fugă, fără să se uite înapoi şi fără să-i pese că avea febră musculară la picioare, evitând astfel să fie înghiţit de gaura neagră ce urma să se formeze în acel loc.

După traumatizanta experienţă prin care a trecut, Gogu Kaizer a concluzionat că ar cam fi cazul să întârzie la serviciu.