Tu di airport!

Nihasa + Internetics = Love.

Adică invitaţii la Internetics pe invita.ro. Adică dacă vreţi Internetics, purcedeţi despre înscrieri pe invita.ro.

24/24

Dă 1.

Practica-mi-aş şi n-am cui

Primul exemplu
În urmă cu doi ani, într-o noapte, un bărbat este adus la Spitalul Judeţean din Ghiciunde, la Secţia de Urgenţe. Cu o jumătate de oră înainte, se plângea că are probleme de respiraţie şi că simte o durere în centrul pieptului. La un moment dat a leşinat, dar şi-a revenit destul de repede. 20 de minute mai târziu stătea pe o bancă în sala de aşteptare a secţiei de urgenţe din spitalul mai sus amintit.

15 minute mai târziu, când doamna doctor aflată de gardă în acea noapte a terminat cea de-a doua cafea din program, l-a invitat în cabinet pentru a-l examina. După două minute, bărbatul iese din cabinet, urmat de doamna doctor. "Haide, domnule, serios acum, pentru aşa ceva veniţi la spital?" Se întoarce către familia bărbatului: "Lipsă de vitamine. I-am administrat un algocalmin şi o aspirină. Aveţi grijă să mănânce bine în următoarele zile".

Acele "următoare zile" l-au purtat pe bărbatul respectiv la Spitalul Sf. Ioan din Bucureşti, unde i s-au dat două palme peste ochi pentru simplul motiv că n-a venit mai devreme la un spital. "Crizele de angină pectorală duc la un infarct miocardic, domnule! Ai avut un preinfarct, lasă-mă cu lipsa ta de vitamine!". A fost internat şi operat. Astăzi zburdă liniştit cu o drujbă în mână printre copacii din grădina proprie.

Al doilea exemplu
În urmă cu două zile, seara, în urma absenţei din localitate a medicului de familie, o fetiţă de 6 ani este adusă la Spitalul Judeţean, la o secţie irelevantă. Febră, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare. După o examinare deloc grăbită, doctorul a ales un diagnostic satisfăcător: "E balonată". Deşi nu era foarte convinsă, mama fetiţei a acceptat oarecum ideea, şi asta mai mult pentru că "e doctor, probabil ştie el ce ştie".

A doua zi, însă, copilul nu se simţea deloc mai bine, după cum hotărâse dl. doctor de la Spitalul Judeţean. O vizită la medicul de familie, de data asta prezent, a "propulsat" familia în cauză la Spitalul Victor Babeş, din Bucureşti. Doctorii de aici au confirmat ce spusese şi medicul de familie: "Hm, oreion".

Concluzie
Ajungi să te întrebi: ce prefer - un doctor bun, dar care nu mă bagă în seamă decât dacă scot banu' sau un doctor incomensurabil de prost, dar care nu mă bagă în seamă decât dacă scot banu'? Asta nu e o generalizare, însă. Dar exemplele de mai sus (care sunt cazuri izolate) pot continua (tot cu nişte cazuri izolate) şi se poate şi mai rău. "Mai rău" în sensul că:
"Dorele, ai apendicită, trebuie să te operăm!"
"Dar, dom' doctor, eu m-am operat de apendicită acum 4 ani..."

Super-eroii sunt printre noi

Dimineaţa, devreme, foarte devreme, când vrăbiuţele ciripesc adormite, iar soarele îşi întinde timid pânza de raze peste pământul abia eliberat din cuşca tăcerii a întunericului , Gogu Kaizer se duce la serviciu. Şi când Gogu Kaizer se duce la serviciu, ei bine, chiar se duce la serviciu.

Trecând peste faptul că Gogu Kaizer nu întârzie niciodată la serviciu, se ajunge la partea în care Gogu Kaizer circulă cu metroul. Metroul ăsta e un amalgam de oameni cu puteri supra-naturale. Rly. Au ei nişte abilităţi speciale pe care le folosesc în diverse situaţii. Păi de exemplu:

1. Abilitatea de a mirosi corect a transpiraţie la 8 dimineaţa. Asta e cea mai răspândită. Cavalerii care au abilitatea asta o folosesc mai mult din ambiţie decât din părere de rău. Fac abuz de ea pe tot parcursul călătoriei tale cu metroul, pentru că ei întotdeauna merg mai multe staţii decât tine. Iar dacă ei nu merg, au grija ca măcar abilitatea lor să meargă. Apa e kryptonita lor, săpunul le este usturoi, iar deodorantul o strategie de marketing prost aplicată.

2. Super abilitatea de a sta corect în uşă ca vitele, de a nu te lăsa să cobori şi de a urca în metrou înainte ca uşile să se deschidă. Sunt cei mai bravi cavaleri metrorexieni, sunt "zerg rush"-ul din visul oricărui starcraftician, sunt cei mai hotărâţi oamenii din subteran, care întotdeauna ştiu ce vor de la un metrou: locuri libere! Mai mult, parcă sunt o adunătură de Ştefan Bănică Jr. clonat în exces şi care tot insistă să fie Elvisul mioritic. Metodele de a-i combate sunt puţine, dar eficiente:

a. Metoda "coate-n rinichi, cartofi prăjiţi" - se aplică o lovitură egală cu 1 cot într-un loc egal cu 1 rinichi. Cotul trebuie să aparţină, de preferabil, ăluia care vrea să coboare din metrou, adică nesimţitului care are tupeul de a nu lăsa vitele să aibă acces la locurile libere de pe scaunele alea albastre şi gigea. Rinichiul trebuie să aparţină, tot de preferabil, vitei de pe peron, care nu mai are răbdare. Obiectivul jocului e să aplici cât mai multe coate în cât mai mulţi rinichi diferiţi între ei rinichii sunt diferiţi ei între ei. Zic. Un rinichi valorează 1 punct. Adună cât mai multe puncte şi poţi ajunge pe primul loc în topul celor mai buni jucători Sorrea, defect profesional.

b. Metoda "mărirea de salariu e în partea ailaltă" - se ia o mărire de salariu şi se aruncă în perimetrul peronului diametral opus. Gloata va reacţiona imediat şi va alerga către peronul celălalt. Dacă foloseşti metoda asta, eşti un fraier cu gel (nu, Ştefane Bănică Jr, nu cu tine vorbeam), pentru că tocmai ai aruncat o mărire de salariu aiurea, când puteai să foloseşti metoda a.

c. Metoda "Marius Moga" - îţi dai copy/paste şi te pui în faţa fiecărei uşi a metroului. Sigur vei găsi o uşă la care să nu fie zombii d-ăştie şi sigur vei obţine cel mai mare scor la jocul ăla, "coate-n rinichi, cartofi prăjiţi".

Chiar şi în astfel de situaţii, în care Gogu Kaizer trebuie să lupte cu astfel de flauşaţi, tot nu întârzie niciodată la serviciu. Şi asta pentru că dreptatea dăinuie în sufletele hoinare de pe câmpiile METROREX-ului, o dreptate care arde ca o flacără fără fum. Cum bine spunea un vers dintr-o melodie: "Buiaka, buiaka! Ia nişte pandişpan!"

"Am drujba mea, sunt pi-o-nier!"

Weekendul trecut, Gogu Kaizer a fost la ţară şi a fost mai oligo-entuziasmat decât de obicei. În primul rând pentru că a aflat abia acum că Bătrânul Tom şi-a luat anul trecut o drujbă. Da, păi drujbă adică drujbă, cum sunt toate drujbele. Aparent, unul din hobby-urile lui Bătrânul Tom e să taie copaci cu drujba, hobby pe care-l practică de fiecare dată când are ocazia.

Sâmbătă a luat drujba în braţe şi a ieşit în grădină, la vânătoare. Cum vedea un copac defect, pow! şi brâm! brâm! Tăietor de copaci pe bandă rulantă. Tăietorul, nu copacul. Când se vor termina toţi copacii ăia, mai mult ca sigur că se va apuca de plantat copaci. Şi la fel de sigur îi va planta doar ca să-i poată tăia.

Intrigat de această activitate extra curriculară, Gogu Kaizer s-a gândit cum că ar putea să încerce şi el să pow! şi brâm! brâm! Următorul dialog e reprodus cu o exactitate de foartemult%:

Gogu Kaizer (jubilând către Bătrânul Tom): Zic, vrea şi eu să se joace cu drujba! ^_^
Bătrânul Tom (uitându-se către ultimul copac valabil pentru drujbificare): Î? Să tai tu copacul?
Gogu Kaizer (exact ca atunci când a vrut să conducă maşina la 9 ani): Păi da, nene! Hai că vreau să tai eu copacul ăla!
Bătrânul Tom (încercând să dea o explicaţie logică, exact ca atunci când Gogu Kaizer avea 9 ani şi voia să conducă maşina): Mă, nu te joci cu drujba, ce naiba... Lasă, mai încolo, când o să te faci mare.
Gogu Kaizer (exact ca atunci când a vrut să conducă maşina la 9 ani):  :-(
Bătrânul Tom (rânjind pe sub mustăţi, deşi era bărbierit): Uite, te strigă mă-ta!
Gogu Kaizer: You be teh party pooper.
Bătrânul Tom: Alice Cooper?

Desigur, Bătrânul Tom a purces la tăiat copacul ăla, nepăsându-i că o lacrimă s-a scurs timidă pe obrazul Kaizerului Gog. Care Kaizer Gog s-a a râs malefic când a realizat că Bătrânul Tom va trebui să şi strângă dezordinea pe care o făcea. Care Bătrânul Tom s-a gândit să-i dea acest task lui Gogu Kaizer. Care Gogu Kaizer s-a urcat în maşină şi-a plecat să ia pâine. Din Africa.

Motivational