Practica-mi-aş şi n-am cui

Primul exemplu
În urmă cu doi ani, într-o noapte, un bărbat este adus la Spitalul Judeţean din Ghiciunde, la Secţia de Urgenţe. Cu o jumătate de oră înainte, se plângea că are probleme de respiraţie şi că simte o durere în centrul pieptului. La un moment dat a leşinat, dar şi-a revenit destul de repede. 20 de minute mai târziu stătea pe o bancă în sala de aşteptare a secţiei de urgenţe din spitalul mai sus amintit.

15 minute mai târziu, când doamna doctor aflată de gardă în acea noapte a terminat cea de-a doua cafea din program, l-a invitat în cabinet pentru a-l examina. După două minute, bărbatul iese din cabinet, urmat de doamna doctor. "Haide, domnule, serios acum, pentru aşa ceva veniţi la spital?" Se întoarce către familia bărbatului: "Lipsă de vitamine. I-am administrat un algocalmin şi o aspirină. Aveţi grijă să mănânce bine în următoarele zile".

Acele "următoare zile" l-au purtat pe bărbatul respectiv la Spitalul Sf. Ioan din Bucureşti, unde i s-au dat două palme peste ochi pentru simplul motiv că n-a venit mai devreme la un spital. "Crizele de angină pectorală duc la un infarct miocardic, domnule! Ai avut un preinfarct, lasă-mă cu lipsa ta de vitamine!". A fost internat şi operat. Astăzi zburdă liniştit cu o drujbă în mână printre copacii din grădina proprie.

Al doilea exemplu
În urmă cu două zile, seara, în urma absenţei din localitate a medicului de familie, o fetiţă de 6 ani este adusă la Spitalul Judeţean, la o secţie irelevantă. Febră, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare. După o examinare deloc grăbită, doctorul a ales un diagnostic satisfăcător: "E balonată". Deşi nu era foarte convinsă, mama fetiţei a acceptat oarecum ideea, şi asta mai mult pentru că "e doctor, probabil ştie el ce ştie".

A doua zi, însă, copilul nu se simţea deloc mai bine, după cum hotărâse dl. doctor de la Spitalul Judeţean. O vizită la medicul de familie, de data asta prezent, a "propulsat" familia în cauză la Spitalul Victor Babeş, din Bucureşti. Doctorii de aici au confirmat ce spusese şi medicul de familie: "Hm, oreion".

Concluzie
Ajungi să te întrebi: ce prefer - un doctor bun, dar care nu mă bagă în seamă decât dacă scot banu' sau un doctor incomensurabil de prost, dar care nu mă bagă în seamă decât dacă scot banu'? Asta nu e o generalizare, însă. Dar exemplele de mai sus (care sunt cazuri izolate) pot continua (tot cu nişte cazuri izolate) şi se poate şi mai rău. "Mai rău" în sensul că:
"Dorele, ai apendicită, trebuie să te operăm!"
"Dar, dom' doctor, eu m-am operat de apendicită acum 4 ani..."