Ca orice ţigan muncitor, Gogu Kaizer mai trece din când în când pe la serviciu mulţumită stimabililor manipulanţi de vagoane MetroRex. Şi pentru că se duce la serviciu într-o lună mai des decât mănâncă, a făcut nişte calcule mai vectoriale şi a găsit traseul optim şi perfect de pierdut cât mai puţin timp pe drum. E un traseu cu "în metroul ăsta mă urc la a treia uşă din primul vagon, în pasajul ăsta, la ora asta, trebuie să merg pe partea dreaptă că se înghesuie leşinaţii ăia la cooperativa de merdenele ş.a.m.d.".
Parcurgând acelaşi drum aproape în fiecare zi la aceleaşi ore, ajungi la un moment dat să recunoşti feţe. Practic, în metroul de 9:30 (aici e doar un exemplu la întâmplare, desigur; în cazul lui Gogu Kaizer ar fi fost un 8:04, camerele de supraveghere ale domnului B-numărcenzurat-AXY pot confirma treaba asta) se urcă aceiaşi oameni în fiecare zi. Bine, nu aceiaşi şi nici chiar în fiecare zi. Mai au şi ei concedii medicale, picioare rupte sau pur şi simplu au murit şi, în consecinţă, au murit. Şi nu prea poţi să vii la serviciu când eşti mort, pentru că e cam aiurea, adică, poţi să vii, dar n-o să faci nimic toată ziua, pentru că eşti mort şi rişti să fii concediat. Plus că toată lumea o să se prindă că tu eşti sursa mirosurilor suspecte din firmă.
Şi dacă asta n-ar fi de ajuns, toţi vor face multe chestii nasoale şi vor da vina pe tine, pentru că ei ştiu că tu nu prea poţi să comentezi, pentru că eşti mort, ştii, şi chiar nu poţi să comentezi, oricât ai încerca. Vor aduce argumente d-alea horror, că "dom'le, cunosc pisici mai coerente decât colegu'" şi chiar pot veni cu nişte pisici pentru a demonstra chestia asta. Şi o să te surprindă, dar pisicile alea chiar sunt mai coerente decât tine. Există pisici care nu fac nimic altceva toată ziua decât să fie coerente, deci mai bine o laşi baltă.
Oricât ar încerca, Gogu Kaizer tot nu poate să-şi amintească tot ce a vrut să zică în postul ăsta. E posibil să fi fost ceva cu nişte iepuraşi roz, dar nu e sigur, pentru că a pornit de la treaba cu metroul şi tipa aia cu care se tot întâlneşte el pe la metrou şi care are şi ea un traseu optim perfect next-gen. Partea proastă e că o secţiune din acel traseu seamănă la fel la fel cu o secţiune din traseul lui GK. Mai exact, secţiunea cu scaunul de lângă ultima uşă de pe dreapta din al treilea vagon al metroului.
E, aici e gore. Tipa respectivă (hai să-i zicem în continuare Trombocita, că tot seamănă cu o trombocită, orice-ar putea fi această trombocită de felul ei)(una din culmile lenei e fix atunci când ţi-e prea lene să îl întrebi pe nea Google ce e o trombocită) ajunge mai mereu înaintea Gogului şi ocupă locul respectiv. Îşi savurează victoria vreo 5 staţii şi apoi coboară, că are treabă. De fiecare dată când coboară, ea are treabă. E super ocupată, se vede după geantă.
Astăzi, însă, Kaizerul cel subsemnat nu numai că a ajuns la locul ăla cu 4-5 secunde înaintea tipei, ea fiind nevoită să se aşeze vis-a-vis de Mezelul-Rânjet-Tâmp, dar lângă ea s-a aşezat una bucată mamaie care o tot întreba urlând cât mai e până la Victoriei şi îi povestea urlând de nepotul ei, care şi el ascultă muzică d-aia la căşti şi că nu face bine la timpan să îţi bagi chestiile alea în urechi. E posibil ca asta să fie un win, epic win, ceva de genul, dar oarecum sconcs din context, deci cel mai bine se dă cu ignore şi gata.
Acuma dă click pe poză: