Mesaj lung

Voi vorbi la persoana I tocmai pentru a diferentia acest post [si urmatoarele ca el, daca vor mai urma] de celelalte. Pare mai serios.

Am observat cu mandrie ca foarte multi dintre cititorii acestui blog sunt colegi cu mine. O parte din ei se amuza la chestiile de pe aici. O alta parte din ei nu ma suporta, dar citesc doar pentru a se afla in treaba. Inca o alta parte din ei habar n-au cine sunt, dar citesc din reflex. Iar ultima parte din ei [care probabil se imparte si asta in d-aia care nu ma suporta si d-aia care habar n-au cine sunt] citesc in speranta ca voi scrie ceva care le va fi lor folositor. In sensul ca poate-poate scriu ceva ce m-ar incrimina, legat de serviciu, iar ei vor putea aduce la cunostinta persoanelor din conducere faptul ca "iete ce a scris ala... bine ca am fost cu ochii pe el... pai cum isi permite? eu zic sa-l dam afara!" . Aplicatii ale antitezei in viata reala/profesionala. Voi numi aceasta ultima parte aleator. Primul cuvant care imi vine in minte. Sa le zicem pupincuristi. Asta mi-a venit in minte cand m-am gandit la ei.

Bestial, acum ma voi adresa special numai lor. Daca nu v-ati prins, "Gogu Kaizer" este un pamflet, o gluma, o ironie, un produs al imaginatiei mele creative pentru care ma invidiati. Aveam de gand sa va propun ceva. Dar m-am razgandit imediat, pentru ca am realizat ca e imposibil sa ceri asa ceva unor consumatori dampulea de aer. Se numeste CURAJ. Cum dracului sa-mi permit eu sa ma astept de la voi, niste degeabisti, sa aveti curajul sa veniti la mine si sa recunoasteti "Da, fraiere, eu sunt ala care te sap!" ? Frumos, inseamna ca va e frica de mine. Sunt eu urat, dar nu mananc pe nimeni.

Va doresc: a) sa va cada degetele de la picioare; b) sa deveniti muncitori pe santier; c) sa lasati o fata gravida si sa fiti obligati sa va insurati cu ea; d) sa nu aveti de ce sa va tineti intr-un autobuz plin cu babe transpirate. Voi alegeti.