Comentariu pe text

Merge?

Si pentru ca s-a umplut de draci pana la urechi cand a scris postul cu 102u', Gogu Kaizer nu si-a mai putut stapani adrenalina si a cautat o juma de ora pe net pana a gasit asta:

"Nu te pune rau cu sefu'..!!!!!!!!!!!

Refren:(2x)
Sunt desteptu,sunt desteptu
Primul pas il fac cu dreptu..primul pas il fac cu dreptu
Nu degeaba'mi spune sefu'
Cine'i sefu?
Eu sunt sefu'
La dusmani le iau tot cheful
Nu fac primul pas cu stangu'
Rade lumea si pamantul maiiiii...!!!!!!

Sunt mereu cu'n pas in fata
(Da mereu in fata)
Si stiu ce vreu de la viata
(Joc cu cartile pe fata)
Eu sunt miruit de mic
Orice fac am sa castig
Vreau dusmanii sa'i oftic...

Refren:(4x)

Eu sunt un smecher prea fin
(Da cel mai fin)
Si mi'e portofelul plin
(Da,da,da foarte plin)
Am scoala smecherilor
Sa castig banii usor
Pe nimïc sa nu cobor...

Refren:(3x)"

Bun. Si acuma, ca in clasa a doişpea, comentariu pe text. In sublima poezie arhi-cunoscuta a si mai cunoscutului artisto-poet Ălacufaţadeştromeleag, se poate observa buna-starea personajului principal, care este piciorul drept al poetului. Evident ca exista o invidie ce duce la extrem rivalitatea dintre piciorul stang si cel drept, care invinge intotdeauna.

Intrebarea retorica "Cine'i sefu'?" adresata de poet sinelui interior isi gaseste raspunsul instant in negura sinergiei inconstientei. Incomprehensibilitatea apare cand poetul, dupa intrebarea-raspunsul mentionat, generalizeaza toate neajunsurile si rautatile divine si umane sub un singur nume: dusmanii. Se observa ca dusmanii sunt omniprezenti si foarte puternici. Orice poet are dusmani, insa artistul nostru este singurul om care are puterea de a lupta cu ei. Arma lui secreta: piciorul drept (mentionat prin negarea piciorului stang: "Nu fac primul pas cu stangu' ") si umorul ("Rade lumea si pamantul maiiiii...!!!!!!"). Efectul este dezastruos: dusmanii nu mai au chef! Si se stie foarte bine ca acest chef este esenta rautatii diabolice a omenirii.

Prima strofa (pentru ca ala a fost doar refrenul) ne demonstreaza cu usurinta detasarea si siguranta poetului. Aceste lucruri sunt intarite de vocea interioara a poetului care il aproba de fiecare data. Din nou ne este prezentata existenta dusmanilor si motivul pentru care poetul va invinge intotdeauna: cand era mic cineva i-a tras o flegma intre ochi si i-a zis "Vrei noroc? Na noroc! Hrrrrrrr-ptiu!". Drept urmare, orice actiune a poetului are ca si consecinta victoria absoluta asupra raului.

A doua strofa contine o auto-caracterizare morala a poetului. Auto-proclamndu-se "semecher fin", poetul vrea sa induca cititorul/ascultatorul in eroare sustinand ca cica se spala si ca are pielea fina. Dar noi nu suntem fraieri si stim ca minte si ca e un nsepalat. Versul al treilea incearca sa sensibilizeze inteligenta cititorului. Poetul spune ca are portofelul plin, dar nu spune exact cu ce e plin. Avand in vedere ca in primul vers zicea ca are pielea fina, dar de fapt nu, clar in al treilea vers vrea sa spuna ca totusi portofelul e plin de spume de la sapun. Deci are cu ce sa se spele, dar nu vrea el sa se spele pentru ca e prea ocupat, fiind director la Scoala Smecherilor (" Am scoala smecherilor").

Gogu Kaizer nu intelege ce dracu' mai vrea asta sa spuna prin ultimele doo versuri (" Sa castig banii usor / Pe nimïc sa nu cobor..."). Probabil scoala aia ii invata pe smecherii-amatori cum sa castige bani usor prin sustragerea fondurilor proprii ale minerilor. Clar. Plus ca poetul sustine ca ii este frica de inaltime ("Pe nimïc sa nu cobor..."). Adica daca urca undeva, el nu vede pe unde sa coboare de acolo pentru ca ii este frica sa se uite in jos pentru ca ii este frica de inaltime. Nu?

Concluzie: Opera comentata mai sus sustine si inoculeaza idei esentiale de viata. Pentru poet, cunoaşterea propriei noastre fiinţe şi a destinului acesteia se realizează pe două căi:

• mediat, pe cale oraculară, prin metode mantice, divinatorii
• directă, prin cunoaşterea de sine, care invită la contemplarea interioară, la introspecţie, acţiune posibilă datorată intervenţiei daimonului

Acestea sunt mesajele pe care le transimte aceasta poezie. Trebuie doar sa nu o citesti/asculti ca sa intelegi, pentru ca face parte din curentul "Mai bine imi scot ficatul si fac un drob din el"