Der Uberzeiter

Cam asta iese într-un moment de overtime când aştepţi versiune de la Dalian:



Asta cu referire la discuţiile purtate înainte de astea.

Dampulismul zilei

Aparent, dacă eşti Hardware Manager într-o firmă, poţi să consideri că e firma lu' tac-tu şi, în consecinţă, poţi să faci ce vrea muşchiul tău. Adică, uite, de exemplu, ai putea să vii în pauză şi să resetezi calculatoare random prin firmă. Bine, cu un motiv destul de mega întemeiat - n-a mai fost loc şi pentru tine pe serverul de DoTA.

Adică au fost prea mulţi oameni care voiau să joaceee, ăia şi-au amintit că data trecută tu dădeai în aliaţi şi le-ai stricat jocuuuuul şi, na, acum au zis că eşti un dobitoc şi că marş. Dar tu, pentru că eşti Hardware Manager, te gândeşti să le strici iar jocul şi le resetezi calculatoarele. Că doar e firma lu' tac-tu, nu?

Latino Boy

Ok, Gogu Kaizer va copia acum un text pe blogul lui, îl va modifica puţin, însă nu-i va preciza sursa. Textul ăsta e destul de vital pentru "the big picture", aşa că trebuia băgat şi aici, pentru că asta e "the big picture" de care vorbea Gogu Kaizer în urmă cu 21 de cuvinte. Nu uitaţi că Latino Boy, personajul despre care vorbeşte Gogu Kaizer aici, este un caracter fictiv, un produs al imaginaţiei. Şi asemănarea cu personajul real este peste fire de întâmplătoare. Atât de întâmplătoare încât umblă descheiat la gât cocostârcul Gât-Sucit prin fânul abia cosit.

Latino Boy este o marcă înregistrată personajului real după care a fost inspirat ăsta, personaj care este situat geografic cu biroul destul de aproape de Gogu Kaizer şi care e un idiot. Pentru că fraza asta nu pare foarte coerentă, concluzia va fi că Latino Boy e un imbecil şi aici, în acest post, şi în tentativa aia de viaţă pe care el susţine că o trăieşte.

Din istoria lui Latino Lover [istorie bazată doar pe poveştile lui, poveşti pe care el le spunea la ţigare şi în care credea cu convingere - a nu se confunda cu chestii spuse random şi la mişto; nu, omul e destul de prea arogant şi narcisist, credeţi-l pe Gogu Kaizer], menţionăm:

1. "Şi am fost în club, ştii? Şi erau două proaste acolo. M-am dus la ele, am stat de vorbă cu una, s-a băgat şi cealaltă în seamă şi la sfârşit nu mai scăpam de ele. A trebuit să facem sex în 3, că altă soluţie nu aveam"

2. "Aia, mă? Păi datorită mie a ajuns aia acolo unde a ajuns. Sincer, când a venit în firmă, era pielea p***i, n-o băga nimeni în seamă. Am stat eu puţin de vorbă cu ea, i-am zis cum stă treaba şi, na, a ajuns şefă. Dar ai văzut că atunci când am terminat cu ea, a zburat imediat?"

O parte din Legile lui Latino Boy:

• Latino Boy are întotdeauna dreptate, pentru că aşa zice el.
• Latino Boy are penisul de două ori mai mare decât oricare alt individ de pe planetă.
  
• Dacă Latino Boy spune că un ceva e de căcat, Latino Boy nu trebuie să-şi argumenteze opinia, pentru că acel ceva este de căcat, deoarece aşa a hotărât Latino Boy.
• Nimeni nu e mai cul, mai deştept şi mai arătos decât Latino Boy, în afară de reflecţia lui în oglindă.
• Latino Boy nu salută. Latino Boy este salutat.

Legenda lui Latino Boy

Odată, într-o discuţie pe mail cu un grup de oameni, Latino Boy a fost pwnat. Mai exact, în termeni brilianţi, i s-a dat ruşine. Latino Boy a acţionat instant - i-a trimis mail Terminatului care a avut tupeul să îi dea lui replică şi i-a spus: "Te plictiseşti. Nu-i nimic, vorbesc acum cu producerul tău şi cu conducerea şi îţi rezolvăm problema". Din acea zi, numele lui Latino Boy a devenit un nume de care toţi au început să se teamă. Cam asta e legenda lui Latino Boy.

Probabil că Gogu Kaizer n-ar fi menţionat nimic despre filozoful Latino Boy dacă acesta n-ar fi încercat, într-o chestiune, să-şi impună punctul de vedere fără să-l argumenteze şi dacă n-ar fi declarat, la final, când a văzut că toţi ceilalţi 21 de oameni implicaţi în chestiune aveau o părere diferită de a lui, că toată treaba e "de căcat". Oamenii aroganţi care, la maturitate, încă mai merg pe principiul "dacă nu e ca mine, îmi iau jucariile şi plec. a, şi apropo, e de căcat ce faceţi voi aici oricum", care habar n-au să aducă o critică oarecum constructivă şi care trebuie neapărat să precizeze tot timpul că au penisul mai "imens" decât al celorlalţi nu sunt cul.

În altă ordine de idei, na nişte un super interviu cosmic aici.

Intrarea liberă

Măi, băieţi, şi măi, fete [termen folosit de Gogu Kaizer cu prudenţă], Gogu Kaizer are tupeul să vă anunţe că spectacolele despre care v-a tot povestit el se joacă la Bulandra săptămâna viitoare, la sala Izvor, după cum urmează:

• Vineri, 27 iunie, ora 20:00 - "Scent of a woman"
• Sâmbătă, 28 iunie, ora 20:00 - "Buy me with a coffee" [asta e fix aia cu Gogu Kaizer]
  
• Duminică, 29 iunie, ora 20:00 - "Re: Re: Re: Hamlet"

După cum e bălmăjit laconic şi în titlu, intrarea este liberă. Adică e exact d-aia fără bani, la care intri fără să cumperi bilet. Da, e fix d-aia, zic. Dacă vreţi să vedeţi cum au ieşit piesele respective, dacă [şi aici Gogu Kaizer se adresează fetelor] vreţi un autograf ambiguu pe ţâţe sau dacă [şi aici Gogu Kaizer se adresează băjeţilor] prietenele voastre vor un autograf ambiguu pe ţâţe, sunteţi aşteptaţi, respectiv "-tate", la orele alea în locurile alea. Gogu Kaizer o să fie prezent la toate, pentru că sunt prea gege spectacolele ca să le rateze. Zic.

Pâcciu, pâcciu, zic.

Ca să fim în ton cu super EURO 2008u':



E posibil ca opera de artă de mai sus să fie cel mai cul video remix al unui videoclip. Uite, Mogo, cum se face treaba, zic, mersi.

În altă ordine de idei, Blană Trafic, Viorel şi restul lumii [unde "restul lumii" = restul lumii care nu joacă DoTA minus Pinky] joacă la greu Call of Duty 2 ăla. Ceea ce pare total irelevant, doar că e foarte cul şi funnea când cei doi de mai sus discută între ei în timpul jocului:

Blană Trafic: Mbă, hai repede, eu acopăr, hai ne strângem.
Viorel: Băi, Encodăre, dă-te să ies!
Blană Trafic: Ia uite, frate, câţi sunt în căsuţa aia mică acolo, repede, grenadă acolo!
Viorel: Moamă, Aym ăla mă enervează rău. 'Tu-i 'rţii mă-tii! Fuck, e a lor grenada aia. Fugi!
Blană Trafic: Ah, exact când să-i dau la făţău... Bă, eşti prost, am găsit un shotgun pe jos!
Viorel: Mda, am văzut şi eu, nu l-am luat.
Blană Trafic: Să mă piş pe grenada mă-sii.
Viorel: E cineva acolo, mă? Ah, fuck, s-a nimerit să vină doi exact când...
Blană Trafic: WTF, au mai gioinat doi, cine-s ăştia?
Viorel: Bine, mă, cu Gerulas! Lol, Gerulas, este măăă!
Blană Trafic: Fuck, s-a băgat în faţa mea... Muah, a dat cu fum, super...
Viorel: Oh, fuck! Mitralierat...
Blană Trafic: Băi, Florin Salam, da' varză eşti, mă...
Viorel: Ăăăă, ok... Dă-tee!!1 Vin din spate toţi!!1
Blană Trafic: Căcat, am crezut că prin celălalt spate, eşti prost... Deci nu înţeleg cum trag ăia şi se mişcă în acelaşi timp... Ia uite, frate, cum campează în casa aia...
Viorel: Lol :( Nuuu, a venit prin spate Freaka...
Blană Trafic: Prin care spate?

Data viitoare trebuie şi poze, clar. Eventual un filmuleţ, da.

N-am găsit niciun titlu inteligent pentru chestia asta

Gogu Kaizer, care stă ceva mai bine la capitolul "Sight & Spot" de când şi-a tras ochelari pe bârnă, a început să vadă tot mai multe gagici care poartă tricouri cu diverse texte. Indiferent de ce scrie acolo, textul este plasat, desigur, pe ţâţe. Ceea ce creează un paradox înspăimântător de redundant.

Situaţia e în felul următor: tu, băiat gigea şi de treabă, observi tricoul. Nu de alta, dar ai ochi, iar ochii ăia îi foloseşti de obicei pentru a vedea chestii. Bun, observând tricoul, observi şi textul ăla inteligent plasat în dreptul ţâţelor. Din nou, pentru că eşti băiat gigea şi de treabă şi, mai mult, pentru că ai terminat clasa I, stă în puterea ta să ştii să citeşti. Pentru că ăla e un text, tentaţia de a-l citi e naturală. Coincidenţa face ca puterea de a citi să o exerciţi tot cu ochii ăia pe care îi foloseşti pentru a vedea chestii. Drept pentru care fixezi ochii ăia pe care tu îi foloseşti pentru a vedea chestii exact pe textul respectiv în scopul de a citi tâmpenia aia de text.

Rezultatul e catrastofal: "zomg, te uiţi la ţâţele mele, nenorocitulemăgarulenesimţitule!". Dar tu, băiat gigea şi de treabă, te uitai la nenorocitul ăla de text, care text a fost plasat intenţionat în dreptul ţâţelor pentru a facilita apariţia daunelor psihologice. Şi după ce-l citeşti mai ajungi şi la concluzia că era o tâmpenie de genul "nu sunt Ana şi nu am mere".

Pe de altă parte, însă, un text în dreptul ţâţelor e un îndemn destul de motivant la lectură. La naiba, spaţiul ăla de pe tricou din dreptul ţâţelor ar trebui să fie folosit ca un spaţiu publicitar. Cum ar arăta scris în dreptul ţâţelor un "Sprite. Spune pe bune. Şi pe ţâţe".

PS: Baycee s-a mutat, iar Terminatul ştie cum stă treaba cu simetria.

Într-o iunie

Într-un final, a apărut şi chestia de mai jos. Pe scurt, avem de-a face cu Drojdia, dl. Adrian Cristea, Groparu şi, nu în ultimul rând, Kidha7, unul din cele mai bune bloguri din zonă, zic. Şi pentru că e un număr special Euro 2008, nenea care parchează des s-a gândit că ar fi o idee cul dacă Gogu Kaizer, uber microbist de felul lui, ar scrie ceva legat de campionatul respectiv. Rezultatul îl găsiţi prin revistă, zic.


În altă ordine de idei şi fără nicio legătură cu treaba de mai sus, na nişte "creepy & disturbing stuff" aici şi aici.

Gogul păcălit de Scorpie

Da, nene, se mai întâmplă. Asta e, măcar Gogu Kaizer are puterea să recunoască şi să înfrunte faptul că a fost învins. Planul era simplu: intrat, cumpărat pantaloni, plecat. Doar că Gogu Kaizer a omis un lucru: ar fi fost prima dată când un plan de cumpărături făcut de acasă ar fi fost respectat.

Totul începuse bine. Gogu Kaizer a intrat în magazin, s-a îndreptat către prima pereche de pantaloni care i-a sărit în ochi şi i-a plăcut, a probat, era ok, a plătit şi a încercat să meargă către aceeaşi uşă pe care a intrat. Până la partea cu "şi a încercat", totul a durat 3 minute şi 18 secunde. De la acea parte însă, totul s-a transformat într-un haos. Scorpy a decis că e ok că magazinul are 800 de etaje. A mai decis că e ok şi intenţia de a intra în fiecare magazin, intenţie egalată numai de căutarea confecţiilor textile perfecte [paranteză: ăia de la Take That erau gay rău de tot, omg; e un video acum la tv în care omgtehhorror].

Sătul de foame şi gravitând retoric fără să-şi simtă picioarele, Gogu Kaizer nu-şi putea stăpâni uimirea faţă de energia Scorpiei, energie pe care o folosea în scopul de a alerga pe scări şi de a proba chestii. Ajungând în momentul în care percepţia asupra realităţii devenise concentrică şi incomensurabilă [exact, wtf?], Gogu Kaizer a simţit că e momentul să pună Faţa. Da, ultima şi cea mai inestetică soluţie. Cu alte cuvinte, Gogu Kaizer punea cea mai inexpresivă meclă pe care o are el în repertoriu de fiecare dată când Scorpy propunea să intre într-un magazin. Vizibil iritată de privirea tâmpă a lui Gogu Kaizer şi de sarcasmul prin care nasul său completa această privire, Scorpy se enerva şi nu mai intra în magazin. La final, Gogu Kaizer a făcut un exces de zel şi a făcut uz de cea mai imposibil de inexpresivă meclă a sa. Atât de imposibilă, încât copiii de trei ani începeau să plângă, vânzătoarele să greşească inventarul, câinii să alerge după propria coadă şi Scorpy să îşi piardă orice chef de a mai intra în vreun magazin.

Emoţionat de victoria recentă, Gogu Kaizer a uitat să-şi pună faţa normală la loc şi a ieşit aşa. Când a realizat, a fost deja prea târziu, pentru că s-a blocat. Deşi nu e mare diferenţă faţă de cum arăta înainte, Gogu Kaizer e de părere că a fost un sacrificiu care a meritat să fie făcut sau ceva asemănător. Doar că acum, ca să-şi revină, Gogu Kaizer trebuie să asculte o melodie compusă de Moga. Paradoxul este că nu există nicio melodie care să fie compusă de Moga în adevăratul sens al cuvântului. În concluzie, Gogu Kaizer va rămâne cu mecla asta for ever. For ever ever. For ever ever?

La final, întrebarea zilei: cum sună nişte "audio Kaizer" sau nişte "Video kaizer"?

Nişte Mircea Badea facts

1. De fiecare dată când Mircea Badea face şpagatul, Marius Moga plagiază o melodie.
2. Dacă Mircea Badea n-ar fi descoperit călătoria în timp, dinozaurii ar fi populat în continuare Pământul.
3. Dacă Mircea Badea zice că va da foc la bărcuţe de hârtie în emisiune, atunci chiar dă foc la bărcuţe de hârtie în emisiune.
4. Mircea Badea trăieşte în România şi asta îi ocupă tot timpul.
5. Dacă dai telefonul pe silent, eşti o fetiţă plângăcioasă. Dacă îl spargi cu ciocanul în timpul emisiunii, eşti Mircea Badea.
6. Mircea Badea are soluţii la toate problemele României. Păcat că doarme atunci când le găseşte.
7. Prima şi cea mai amuzantă glumă a lui Mircea Badea a fost naşterea sa.
8. Dacă ai blog, eşti luzăr. Dacă ai o emisiune la TV în care faci abuz de faptul că oamenii pe care îi critici nu au dreptul la o replică imediată, eşti Mircea Badea.
9. Mircea Badea e cel mai frumos bărbat dintre femei.
10. Cele trei puteri constituţionale în stat sunt legislativul, executivul şi Mircea Badea.

Uber Kaizer, căpitan stelar

E aproape anul 3815. Oamenii au cucerit, în sfârşit, Universul, care le-a rezervat surpriza de a le arăta că sunt singurele orătănii de pe-acolo. Oricât de mult ar fi călătorit, oamenii nu întâlneau alte forme de viaţă. Dădeau numai peste planete superbe, nelocuite, pe unde găseau invariabil raţe şi chinezi, ceea ce-i dezorienta, pentru că nu puteau să-şi dea seama care din cele două "feluri" de vietăţi e de mâncare. Dar, pentru că nişte călătorii prin spaţiu sunt destul de epuizante şi oamenii nu aveau niciodată destule provizii, decizia era luată în maxim 4,83 secunde. Şi nu întotdeauna era cea corectă.

După dispariţia francezilor în urma Războiului de Dispariţie a Francezilor, lumea a devenit un adevărat Paradis. Toţi erau super veseli, toată lumea avea absolut tot ce-şi dorea şi toţi respectau semnele de circulaţie. Cele mai gustate glume din trafic erau cele pe seama claxonatului la semafor. Toţi se crăcănau de râs când auzeau că odată, într-un trecut, suspect de trecut, oamenii claxonau cu spume la gură în milisecunda următoare celei în care s-a făcut verde la semafor.

Dap, totul era uber cul. Atât de uber cul încât, atunci când oamenii au început să călătorească prin spaţiu, au decis să se stabilească pe planetele pe care le descopereau. În urma unei migraţii masive, Pământul a rămas populat numai de români. O parte din ei au păstrat obiceiuri străvechi, precum Căpşunăreala Spaniolă, şi s-au făcut nevăzuţi - clandestin, ce-i drept - printre coloniile neo-europene.

Una din cele mai importante măsuri, dar şi una din cele mai dezastruase, luate vreodată de un român aflat la conducere a fost, fără îndoială, expulzarea cocalarilor. Şi nu oriunde, ci pe Lună. Cocalarii au primit această decizie mai mult decât entuziasmaţi. Destul de curând, au mărit Colonia Lunară şi au ajuns să populeze întreaga Lună. Din păcate pentru cei rămaşi încă pe Pământ, asta a schimbat însăşi esenţa existenţei umane. Cocalarii au montat Lunii 800 de mega turbine, 400.000 de difuzoare cu super bas, au vopsit-o auriu şi dădeau repetat ture în jurul Pământului, cu maestrul Guţă răsunând din boxe, zicând că "hai hopa dujmanii hopa eu mai am nişte mărci hopa fetele motoare hopa cel mai invidiat eu sunt hopa ce mai fac eu cu mărcile alea acuma. Hopa". Intransigenţi, românii au construit pe ceea ce a fost odată Franţa cel mai mare monument de pe Pământ, monument care era vizibil foarte clar de pe Lună şi care arăta cam aşa.

Forma de guvernământ a cocalarilor era monarhia. Însă nu orice fel de monarhie, desigur. Adaptând, regele a devenit "guţan", prinţul a devenit "copchil de haur" şi cetăţeanul de rând a devenit "barosan". Legile au devenit foarte simple, însă asta nu le-a rezolvat cea mai mare problemă a lor, problemă de care se lovesc şi acum şi care e singurul subiect de Bacalaureat în fiecare an, Bacalaureat pe care toţi îl iau din greşeală, pentru că în fiecare an speră că le pică altceva: "dacă toţi locuitorii sunt cocalari, cum şi în faţa cui îşi mai pot ei manifesta cocalarismul?". Toţi au bluze cu Versage, toţi poartă opinci Amibas, toţi au ochelari de soare Gusci, toţi au bani, mărci şi valută, toţi au cele mai mari lanţuri de aur pe care le poate purta o persoană umană fără să-i afecteze mobilitatea, toţi au BMW-uri , toţi au dujmani, toţi au fete care dau din motoare şi toţi sunt invidiaţi [între timp, invidia a devenit o culoare, de felul ei, deci şi hainele sunt de culoarea invidiei]. Egalitatea asta era o problemă fundamentală pentru ei, problemă ce le ameninţa continuitatea existenţei.

E aproape anul 3815. Uber Kaizer, cel mai căpitan stelar de pe nava lui cu o singură persoană la bord, se întorcea din cea mai plictisitoare misiune a lui. În timp ce se apropia de Pământ, un mesaj impertinent îl deranjă din somn. Era un mesaj trimis pe toate frecvenţele şi venea de la Cocalari. Intrigat, Uber Kaizer şi-a mişcat nasul ăla mare şi leneş la panoul de comandă şi a ascultat respectivul mesaj, făcând astfel cea mai mare greşeală pe care o putea face un căpitan stelar de pe o navă de o singură persoană, greşeală pe care avea s-o regrete tot restul vieţii...

Fix pe 1 iunie

Băgăm nişte şotron, k?

Re: Re: Re: Scent of a coffee

Cealaltă uber variantă de titlu genial era "Re: Re: Re: Buy me with a woman", mersi, dar avea nişte conotaţii cam respectabile. Asta, desigur, dacă te cheamă Atropos Baştanu' şi eşti de meserie Lead Techincal and Financial Peşte, specializat în logistica şi analiza traficului de carne vie.

Să mai spună Gogu Kaizer că a fost cul acolo? Că toate cele trei piese au fost super tari? Că Păi n-are rost. Cel mult, poate să vă confirme că habar n-aveţi ce-aţi pierdut! Există şanse, totuşi, să faceţi rost de nişte habar d-ăsta, pentru că e posibil ca piesele să se joace şi în România. Spunem că "e posibil" pentru că Teatrul Bulandra nu e la fel de entuziasmat de idee ca restul lumii. Pentru "el", a fost un fel de socializare internaţională pe bani europeni şi cam atât. Dar cu ocazia asta, Gogu Kaizer a văzut ce se întâmplă şi în spatele cortinei, ce implică un spectacol şi câtă muncă presupune. Iar acei oameni - actorii, regizorii, scenariştii - au muncit cu pasiune. Au făcut abstracţie de lipsa unei săli de repetiţii. Le-a plăcut ce au făcut. D-asta a ieşit ce a ieşit. D-asta n-au dezamăgit. Iar cu asta au câştigat admiraţia şi respectul lui Gogu Kaizer. Iar Ştefan Peca, Ana Mărgineanu şi Laurenţiu Bănescu i-au oferit lui Gogu Kaizer şansa să se materializeze pe o scenă, să fie caracterul care este de fapt, să ridice o graniţă palpabilă între Gogu Kaizer şi autorul lui, să existe.

Laurenţiu a fost un kaiser plin de energie, Marius Capotă un abject excelent, Manuela Ciucur o clientă senzaţională, Adrian Ciobanu un manager impecabil, Katia Pascariu o elfă superbă, Cristina Marchisano o veveriţă perfectă, Andreea Boboc un izvor de emoţii, Viorel Cojanu un exemplu fabulos, Andreea Păduraru o asistentă senzuală, iar Cosmin Seleşi un spectator consecvent. Toţi nişte actori extraordinari. Poate e Gogu Kaizer orbit de subiectivism, dar n-a exagerat cu nimic.

OK, pentru că Gogu Kaizer ştie că deja v-aţi plictisit, na nişte poze luate cu dibăcie de la Abjectu' [găsiţi acolo restul pozelor + nişte text].

Laurenţiu Bănescu [în rolul lui Kaiser, Gogu Kaiser] şi Katia Pascariu.

Laurenţiu şi Cristina Marchisano [în rolul veveriţei :D ]

Cristina Marchisano, mersi. Dansează mişto, mersi.

Video de la spectacole nu există încă. Când vor exista, va fi despre un trailer, ca să vă mişcaţi fundurile alea leneşe în sala de teatru şi să vedeţi spectacolele fără să aveţi buton de Play la îndemână.

Felicitările merg la Ana Mărgineanu, Ştefan Peca, Laurenţiu Bănescu, Katia Pascariu, Cristina Marchisano, Alina Herescu, Radu Apostol, Andreea Boboc, Viorel Cojanu, Cosmin Seleşi, Marius Capotă, Manuela Ciucur, Adrian Ciobanu, Andreea Păduraru, Daniel Popa. GG!