Overdrive @ El Grande Comandante

Cum zice şi afişul, ansamblul vocal-instrumental de muzică uşoară Overdrive se dă în spectacol miercuri, 6 aprilie, pe la vreo 20:00, aşa, în El Grande Comandante. Cei care doresc să dea cu prezenţa vor avea şansa unică de a da 10 lei ca să-i vadă rulând fin.

În caz că aţi uitat, Overdrive e trupa aia la care activează fracsu' lui Gogu Kaizer când nu se destrăbălează conform legii (n-am cum să zic aici ce tâmpenii face, că citeşte mă-sa blogul ăsta şi nu vrem să afle că le pune mâna pe ţâţe fetelor şi pe urmă râde sau că circulă fără bilet prin tramvai)(a, da: ups!).

PS: Dacă intraţi pe pagina lor de youtube şi ghiciţi care din ei e fracsu' lui Gogu Kaizer, câştigaţi 4 kile de interneţi.

Întrebarea de luni

Aşa, ok. Să presupunem prin metoda lui Absurd [1] că ajungi la vârsta la care trebuie să participi la cel puţin patru nunţi pe an [2]. Dacă eşti băiat, n-ai nicio problemă să porţi acelaşi costum la toate nunţile astea [3]. Toată diferenţa stă în cămaşă şi-n cravată, nu?

Acuma, dacă din întâmplare [4] eşti fată, ar trebui să ştii răspunsul la următoarea întrebare: de ce, da' de ce, deci de ce trebuie ca la fiecare nuntă să ai altă garderobă pe care nu o vei mai purta niciodată în viaţa ta evăr (sau poate doar o dată, într-un caz special [5])? De ce rochia de la nunta numărul 2 de acum un an nu merge la nunta numărul 3 de anul ăsta? Ok, de acord, nu trebuie aceeaşi rochie tot timpul, dar probabil nu implodează Universul [6] dacă la nunta numărul 4 ai mers cu rochia de la nunta numărul 1 din acelaşi an. Rait?

Bun, cine ştie răspunsul la chestia asta câştigă nişte cartofi prăjiţi făcuţi de Gogu Kaizer [7]. A, nu se acceptă răspunsuri de genul celui pe care l-a dat Scorpi, cu "e ilegal să porţi aceeaşi rochie la mai mult de o nuntă". Gogu Kaizer a verificat şi nu e adevărat.

[1] Absurd ăsta, conform bunicului lui Gogu Kaizer, era un nene care inventase propria lui metodă de presupunere.
[2] Stai calm, mai devreme sau mai târziu tot va trebui să participi la câte patru nunţi pe an.
[3] Asta dacă nu te-ai îmbătat ca porcul şi nu i-ai dat găuri costumului când încercai să impresionezi nuşce domnişoară de pe-acolo, care probabil era lesbiană.
[4] Ceva legat de cromozomi.
[5] Ceva legat de sex, mult sex, o basculantă de sex.
[6] Poveste adevărată, frate!
[7] Făcuţi la McDonald's.

The Room [2003]

După ce vezi The Room pentru prima dată, primul instict e să pui filmul din nou pentru că n-ai înţeles nimic. Abia după ce îl vezi a unşpea oară realizezi că ăsta e filmul, că aşa e el şi că într-adevăr există. The Room e unul din cele mai proaste filme făcute vreodată (şi nu zic eu asta, ci Wikipedia) şi care sintetizează cel mai bine ideea generală de "ok, ce-au fumat ăştia când au făcut chestia asta?".

Pe scurt, e fenomenal de apocaliptic şi şocant de dezastruos. Adică, povestea e că. Îl vizionezi şi, când crezi că nu poate deveni mai cretin de-atât, pow! bagă o scenă în care devine mai cretin de-atât. Replici mai rupte de realitate decât în filmul ăsta nu o să vedeţi nici măcar în discursurile electorale sau în glumele lu' Romică Ţociu + Cornel Palade = love. Nu credeam că există actori mai debusolaţi decât actorii români din "sitcomurile" româneşti, dar m-am înşelat teribil şi m-am auto-pedepsit stând 5 minute la colţ ca să reflect la ce-am putut să nu cred. Ca să joci mai prost decât joacă ăştia ar trebui să fii în comă sau să nu exişti. Şi e cam greu să nu exişti zilele astea, când există interneţi, rait?

Iar povestea filmului e că. Abia pe la final te prinzi că ar avea un plot, dar ţi-e jenă să ghiceşti care ar fi ăla de teamă să nu te dezamăgeşti pe tine însuţi. Şi nu e din cauză că filmul se contrazice singur sau că sunt atât de multe chestii proaste într-o singură scenă încât nu ştii la care să te uiţi. Nu, e din cauză că povestea filmului e.

În prima săptămână de la lansare filmul a făcut fix două mii de dolari. La premieră lumea râdea cu lacrimi, iar Wiseau susţine că a primit aproape o sută de mailuri în care oamenii îi mulţumeau că a făcut filmul. Faza tare e că, la cererea publicului, filmul încă rulează la anumite cinematografe din SUA, într-o anumită zi a săptămânii, după miezul nopţii. Oamenii se strâng acolo şi, de felul lor, se bucură.

Toate chestiile astea (şi multe altele) fac ca The Room să fie una din cele mai tari comedii involuntare din istorie, deşi autorul susţine mai nou că asta a fost şi intenţia lui. E exemplul perfect pentru "e atât de prost încât e genial".

A, le credits:
Regizor: Tommy Wiseau
Scenarist: Tommy Wiseau
Producăr: Tommy Wiseau
Actorul din rolul principal: Tommy Wiseau
Băiatul responsabil cu hârtia igienică: Tommy Wiseau
Individul care va aduce sfârşitul lumii: Tommy Wiseau
Tipul care a băgat 6 milioane de dolari în chestia asta: Tommy Wiseau

Şi două mostre de talent remarcabil (desigur, nu sunt cele mai tari, zic):




Drept urmare, "Anyway, how's your sex life?" a devenit noul "Salut, ce mai faci?".

Gogu Kaizer vs. scaunul de birou

Săptămâna trecută, Gogu Kaizer şi-a luat un scaun de birou. Desigur, "şi-a luat" e impropriu spus, pentru că a venit Scorpi cu el acasă fără ca Gogu Kaizer să se gândească măcar că trebuie să meargă la cumpărături. Evident, "a venit Scorpi cu el acasă" e impropriu spus, pentru că l-a sunat vineri pe Gogu Kaizer şi i-a zis "Negrule, am cumpărat un scaun, dar sunt prea fragilă ca să-l car, aşa că am nevoie de abilitatea ta impresionantă de a căra chestii pentru a-l aduce acasă". În mod tragic, "negrule" e impropriu spus, pentru că nu e chiar aşa mare :<

Chestia care l-a bulversat pe Gogu Kaizer a fost că scaunul nu era asamblat. Mai mult decât atât, nu avea buton de-ăla cum a văzut el în filme cu "Asamblează scaunul", pe care îl apeşi şi pow! se asamblează scaunul. Dar asta nu l-a oprit pe Gogu Kaizer. A aruncat hârtia cu instrucţiunile şi, folosind vocea lui The Old Spice Guy, i-a spus Scorpiei: "Păpuşe, nu-ţi face griji, îl rezolv cu ochii închişi. Mâine, că acum mi-e lene, k?".

A doua zi dimineaţă, după ce Scorpi a plecat la serviciu, Gogu Kaizer s-a apucat să asambleze scaunul. Trei ore şi ceva mai târziu, a reuşit să-i pună un mâner. Evaluându-şi progresul, Gogu Kaizer a făcut câteva calcule şi a ajuns la concluzia că i-a pus mânerul greşit. Ca să rezolve situaţia, a recurs la nişte violenţă, dar n-a ajutat cu nimic, pentru că scaunele nu simt durerea.

Un minut şi ceva mai târziu, Gogu Kaizer a reuşit să ataşeze cele două mânere la spătar. Foarte mândru de rezultat, a crezut că are şanse să monteze şi şezutul, care se prindea cu şuruburi de spătar şi de mânere. A crezut prost, pentru că nu există îndeajuns de multe şuruburi pe lumea asta cât să ţină nenorocitul ăla de scaun să nu se dezintegreze.

Într-un final, spre norocul lui Gogu Kaizer, a trecut Relu pe la el pentru că se rătăcise, iar Gogu Kaizer l-a şantajat - dacă îl ajută să asambleze scaunul şi îl lasă să-şi asume tot creditul, Gogu Kaizer îi spune unde locuieşte. Şi ce credeţi? Povestea are happy end! Da, exact, în momentul de faţă Scorpi ştie că Gogu Kaizer a montat scaunul singur şi nesilit de nimeni şi nu va afla decât dacă citeşte chestia asta pe care nu o va citi pentru că ştie că Gogu Kaizer nu mai are timp să scrie pe blog. Ha!

Revista Comics

Zice Octav într-un mail:

Tocmai am lansat www.revistacomics.ro. Numărul 2 al revistei COMICS cuprinde lucrările a 12 artişti români, interviu Pisica Pătrată, scurtă retrospectivă a Salonului European de Bandă Desenată, prezentarea carţii "Istoria Benzii Desenate Româneşti" şi trecerea în revistă a apariţiilor din domeniu pe anul 2010.

 Şi are dreptate, chiar a apărut numărul 2 şi arată cam aşa (şi poate fi citit pe site, akshully):