Legendele foamei

A fost odată ca niciodată un Gogu Kaizer, o lene şi o foame. La un moment dat, lenea şi foamea au insistat să facă un menage-a-trois cu Gogu Kaizer. Gogu Kaizer a presimţit că e o capcană, pen'că ştia el că n-are cum să fie ca-n filmele de acţiune low budget cu actori fardaţi în exces sau cu Ştefan Bănică Jr., filme care se mai dau în noaptea de Revelion pe la TV. Dar pentru că e bleg, a zis că "Argumentele voastre sunt relevante în proporţie de 86%. Să prestăm, aşadar, despre menage-a-trois."

La început, Gogu Kaizer era super tovarăş cu lenea. Pretenar, nu glumă. A apărut, la un moment dat, foamea. Timidă, uscată şi la singular. Totul era super ok, până când Gogu Kaizer a început să nutrească pentru acea foame nişte sentimente care ţin de partea întunecată a forţei. Gogu Kaizer a vrut să se despartă de câteva ori de ea, însă lenea l-a convins că încă nu e cazul.

A venit însă un moment în viaţa lui Gogu Kaizer în care n-a mai rezistat şi a decis că foamea trebuie neapărat să dispară din peisaj. În acel moment, oricât a încercat lenea să-l oprească, Gogu Kaizer a crăpat bezmetic în el despre haleală şi a brutalizat foamea cu mai multe înghiţituri zdravene de nişte omlette du fromage. Foamea n-a avut nicio şansă - a fost un măcel în toată regula.

Cu ultima suflare, foamea l-a blestemat pe Gogu Kaizer să fie bântuit de fantoma ei. Asemeni unui francez heicichiuian, a zis: "Să fie bântuit de fantoma mea, care să semene cu mine, dar să nu fie la fel ca mine, dar să semene la fel la fel. Şi să fie gata mâine. Acum. Nu e gata?". Şi din acel moment, Gogu Kaizer a rămas blestemat pentru vecie.

Dar asta e doar o poveste. Unii spun că Gogu Kaizer încă e bântuit de 3 ori pe zi de fantoma foamei. De fiecare dată se luptă cu ea şi reuşeşte să o alunge, dar ea se întoarce după un scurt timp. Chiar dacă a ucis-o cu bestialitate, foamea încă îl iubeşte pe Gogu Kaizer. De 3 ori pe zi.