Reacţii adverse

Pentru că Gogu Kaizer e destul de vesel astăzi [desigur, o veselie d-aia tâmpă, fără niciun motiv; d-aia care te face să rânjeşti random chiar dacă îl auzi pe Moga cântând] şi pentru că a decretat că va scrie zilnic p-aici, au trecut mai mult de 30 de secunde de când Gogu Kaizer a început fraza, drept pentru care, cum se întâmplă de obicei, a uitat ce voia să bălmăjească aici. E ca şi cum dimineaţa te ridici din pat, te îndrepţi către baie şi când ajungi acolo, uiţi de ce te-ai dus, deşi nu ai foarte multe variante.

Nu-i nimic, pentru că Gogu Kaizer şi-a amintit altă chestie, pe care dorea să o povestească aici ieri, dar cum ieri era în comă şi leşinat de somn, a fost destul de egoist încât să zacă periodic la birou, cu creierii împrăştiaţi pe tastatură. Desigur, asta doar în momentele în care nu avea nimic de făcut. Pentru că atunci când avea treabă, rezolva instant şi perfect. Da.

Paranteză: Viorel s-a tuns şi pentru că stă lângă Gogu Kaizer mai aruncă ochiul la monitorul lui Gogu Kaizer, pentru că e convins că dacă s-a tuns, are tot dreptul să facă asta. Ceea ce nu la fel de beligerant ca Pinky, care Pinky s-a amuzat ieri pe Diverse trimiţând poza asta:urmată de monosilabicul text: "AHAAAAAAAa!!! :-)". Gogu Kaizer speră că fragmentul ăsta nu-i va afecta salariul într-un mod neplăcut, mersi.

Aşa. Urmează o poveste inspirată din fapte reale [unde "inspirată" e la derută]. A fost odată ca niciodată, un cocalar. Şi pentru că era un parazit incompetent, tacsu' i-a cumpărat un Nokia Nceva, care Nokia ştia să cânte mp3-uri.

Cel mai cocalar fericit dintre cocalari el era. Nu ezita niciodată să arate tuturor prietenilor telefonul lui cu mp3 şi să-l asculte pe maestrul Guţă în tramvai. Într-o seară, cocalarul nostru se întorcea de la una din cele 800 de facultăţi la care era. Intrând în cartierul său, cocalarul a tras concluzia că e pe teritoriul lui, unde el face legea, pentru că el e, desigur, jmeker.

Imediat ce a coborât din autobuz, fără să aştepte prea mult, cocalarul a scos telefonul din buzunar şi l-a "sumonat" pe unul din marii artişti ai patriei noastre [asta într-o lume paralelă cu a noastră şi intersectată cu Iadul], care artist a început imediat să-şi etaleze talentele vocale [că ei are foarte multe talente, care este, da?].

Cocalarul se îndrepta spre casă şi trăia versurile melodiei. La un moment dat, însă, în faţa lui apar doi băieţi, care îl întreabă cu un glas blajin: "Nokia Nceva, a? Ea dă să se uite şi eu puţin la el!", smulgându-i telefonul din mână. "Aha, mişto. Ia uite, cu mp3, cameră foto. Cred că îmi iau şi eu unul. Hai, gata, poţi să pleci". Uşor dezorientat, cocalarul tot aştepta să i se înapoieze telefonul. Nu mică i-a fost surprinderea când celălalt băiat i-a explicat ce se întâmplă: "Ce mai stai, mă? Pleacă d-aici până nu-ţi fut şi una!", după care s-au îndepărtat încet de locul faptei, nonşalanţi şi redundanţi. Cocalarul îşi umflă buza cu nişte oftică şi plecă acasă bombănind.

Concluzie: dacă eşti cocalar şi vrei neapărat să-l asculţi pe Florin Maimuţă la telefonul tău cu mp3, aminteşte-ţi că mai bine foloseşti hands-free-ul decât difuzorul telefonului. E posibil să atragi atenţia unor persoane mai "jmekere" decât tine şi să nu-ţi placă atenţia aia a lor.

PS: Pentru băjeţii care erau ieri în Green: felicitări pentru coerenţă!