Gingăşie adorabilă - cauză şi efect

Dis de dimineaţă, în timpul călătoriei sale cu metroul către serviciu, Gogu Kaizer a făcut pe spectatorul în ceea ce urma să fie apogeul cultural al orei la care se duce el la serviciu, care oră nu e bine de menţionat aici, pentru că ar putea denatura realitatea, realitate în care Gogu Kaizer nu întârzie la serviciu. Să presupunem acum, de dragul cartofilor prăjiţi că nu există mai multe realităţi, da, şi că există doar aia specificată de Gogu Kaizer.

După cum pălăvrăgea mai sus, Gogu Kaizer se ducea către serviciu şi a asistat la o fază cu lol. Pentru că nu se grăbea, i-a acordat atenţie. Adică, atunci când cineva nu întârzie undeva, nu se grăbeşte, nu? Pentru că dacă se grăbeşte, înseamnă că ori întârzie, ori are diaree, nu? Gogu Kaizer nu se încadra la niciuna din variante, ceea ce denotă complexitate etimologică variată din partea lui, pentru că trebuie să-şi facă plinul la hârtie igienică. Aşadar, nu întârzia, se deplasa conform orarului bine calculat cu manualul de clasa a treia şi nu se grăbea.

Bun, a fost lămurit şi acest aspect. Ar fi fost gore să se înţeleagă chestii aiurea de aici. Adică Gogu Kaizer a vrut să se asigure că totul e ok şi că se înţelege perfect că sunt speciale, deosebite şi filarmonice cazurile în care Gogu Kaizer învârte sistemul axinovian mai târziu decât ar trebui. Ideea centrală şi care trebuie reţinută e aceea că, uneori, metrourile mai rămân blocate în tunele câte o oră, două. Asta e - există o forţă superioară care controlează AI-ul din STALKER. Treaba asta îl îngrozeşte pe Gogu Kaizer mai rău decât o lamă.

Anşa. Revenind fără manevre. În metrou era o tanti. O lady, mai exact, pe la 800 de ani şi kile înc-atât. Pentru că era oareşcum liber prin metrou, a intenţionat să se aşeze lângă Gogu Kaizer [în stânga lui fiind singurul loc liber de pe rândul respectiv], însă cum a observat-o cu ochiul lui de balaur când încă era pe peron, Gogu Kaizer şi-a lăsat ghiozdanul să alunece din greşeală pe scaunul vecin în timp ce madama se târa în metrou. Revoltată, pufăind ca Godzilla când avea mătreaţă şi uşor crizată că restul care urcaseră odată cu ea aveau să ocupe toate scaunele libere, jucăuşa balerină a făcut charge pe scaunul de vis-a-vis, ceea ce, în momentul impactului, s-a soldat cu nişte "au!" şi un foarte curajos "trosc!". Adică scaunul ăla amărât, albastru şi shilod crăpase de ciudă. De ciudă că nu poate să susţină 500 kg/N [<---Newton, lol]. Confirmarea a venit din partea lui nenea care stătea fix vis-a-vis de Gogu Kaizer, care i-a şoptit suav, dar uşor la ură: "Ţi-era că n-apuci?" Teoretic jenată de situaţie, cocheta consumatoare de şuncă plată cu lămâie s-a făcut că migrează câteva vagoane mai în spate. Gogu Kaizer a coborât, din păcate, înainte să mai audă şi alte victime ale divei.


Morala: Pata pata pata pon!