Pizzico

Care sunteti din Giurgiu, stiti despre ce e vorba. Care nu sunteti, treaba-n voi. Weekend-ul acesta, Gogu Kaizer a prestat despre reuniune cu neamurile, intorcandu-se la obstea parinteasca. Aseara, Gogu Kaizer a zis cum ca i-ar fi foame. Scorpia zicea ca si ei i-ar fi. Drept urmare, au inceput sa se intrebe ce terase exista prin Giurgiu la care ar putea crapa in ei o pizza. Foindu-se putin au ajuns la concluiza ca "hai la Pizzico ala".

Fostul Stuburger's, vis-a-vis de spital. Un restaurant obosit cu o terasa obosita. Cum au ajuns acolo, Gogu Kaizer s-a considerat norocos ca a gasit o masa libera. Inca nu era debarasata - avea fo 3 sticle de suc, doo pahare de inghetata, cani de cafea, era plina de firimituri etc. Deci oamenii abia plecasera. Gogu Kaizer s-a asezat triumfator, gandind ca in urmatoarele secunde va veni cineva sa ia alea de pe masa si astfel va putea comanda despre crapat in el.

Dupa 10 minute apare o ospatarita durdulie, care a trecut deja la subiect: "Ce v-aduc?". Gogu Kaizer, usor perplex, a zis ca "Pai un meniu, zic". Moment in care aia pleaca, fara sa ia nimic de pe masa. "Wtf?", si-a zis Gogu Kaizer. Scorpia era la fel de stupefiata. Ospatarita s-a intors cu un meniu, l-a aruncat pe masa in scarba si a dat sa plece. Gogu Kaizer a oprit-o: "Hauzi, da' astea nu le strangi si tu?". Raspunsul a venit prompt: "Cand am timp!".

Deja stresati de situatie, Gogu Kaizer se gandea sa plece dracu' de acolo. Ghiorţăiala stomacului îl reţinea, însă. Ospătăriţa a venit din nou, după 10 minute, Gogu Kaizer i-a zis că "Doo pizza nuşdecare şi doo sticle de apă plată." De data asta, respectiva a început să strângă masa, luând însă, spre stupefacţia lui Gogu Kaizer, doar cele 3 sticle de suc şi lăsând restul să putrezească în continuare.

Peste 5 minute, a venit şi a adus sticlele de apă plată şi a mai luat fo doo chestii de pe masă. Peste alte 5-6 minute, a venit un martalog şi a luat şi ăla cănile de cafea. La doo minute a apărut altă ospătăriţă, la fel de durdulie, şi a adus cele necesare pentru crăpat [furculiţe şi cuţite, înfăşurate plictisit în câte un şerveţel mototolit, şi câte o hârtie ce se dorea a fi şerveţelele pe care aveau să stea farfuriile cu pizza].

Gogu Kaizer şi-a mai aprins o ţigare. Situaţia devenea amuzantă prin idioţenia ei. Scrumând revoltat numai pe lângă scrumieră, Gogu Kaizer a aşteptat încă 5 minute până să vină cretina aia să ia şi scrumiera, care era plina până la refuz. În momentul în care dobitoaca a dat din nou să plece, Scorpia a abordat-o: "Dar masa nu o ştergi?". Răspunsul târfei a fost la fel de şocant ca şi primul, deşi nu făcea decât să-l repete: "Când am timp! Ce, mă vezi că stau?" şi a plecat.

Moment în care Gogu Kaizer a zis că "Dă-te-n aia mea", s-a dus după ea, i-a dat banii pentru apa plată şi a plecat. Desigur, putea să plece fără să plătească, dar Gogu Kaizer nu face chestii d-astea. Ar fi meritat. La fel cum a meritat scrumul din jurul scrumierei, îngheţata din paharele uitate pe masă întinsă pe scaune, linguriţă cu linguriţă şi cele doo pizze pe care tocmai urma să le aducă. Probabil le-a dat altor nefericiţi, care s-au văzut norocoşi de promptitudinea cu care au fost serviţi.

Culmea e că, deşi servirea e cum e, terasa era plină. Partea proastă e că Giurgiu e un oraş mic. A doua terasă e cea din parcul ăla mai mare. Sau doar p-astea le ştie Gogu Kaizer. Dacă ar deschide un nene inspirat un local, în orice colţ al oraşului, cu o servire cel puţin decentă, le-ar cam da ruşine retarzilor de la Pizzico. Pe de altă parte, e vorba de Giurgiu aici.