Alta analiza pe text

Grav afectat, vezical impresionat si dampulea stupefiat a fost Gogu Kaizer azi de ce auzea el in boxele unui individe ce conducea o Dacia din '02, albastra ca scutecul folosit al unui bebelus, uber tunata cu dungi de rugina si bustată [gg, Gogu Kaizer a invatat neologisme] cu jampierii lui Mutu pe parbriz.

Auzit, retinut, cautat pe Google, gasit mai mult, cazut plombele de stupefactie [tot un fel de putrefactie, dar mai rosie] si dat cu capul de pereti pentru a ajunge in Rai. Si zice asa:

"Am fost si sunt si voi ramane o viata
Seful banilor grei
Se stie ca`s mereu cu`n pas in fata
La toti dusmanii mei"

Zbang! Poetul sugereaza metaforic faptul ca lucra ca ospatar la Evurgen* [uber local, ca tot a venit vorba; vezi ca a pus Gogu Kaizer steluta la el - asta inseamna ca s-ar putea sa-si aduca aminte sa zica despre el la sfarsit][chiorule, e ditamai steluta, cum adica n-ai vazut-o?]. Din nou, de remarcat remarcabila remarca marcatorie dintre bani si dusmani. Poetul face o geniala comparatie cu bataliile purtate de romani si daci prin subtila, dar proeminenta expresie "ca`s mereu cu`n pas in fata/La toti dusmanii mei". Sportiv de performanta, medaliat olimpic cu aur la canotaj pe burta si belit fasolea, autorul seteaza o paralela intre lupta metastazei interioare a pishicului ornitorincocretin prin amintirea "dusmanilor". Se stie foarte bine ca, in mitologia greaca, "dusmanii" erau reprezentari fictive ale limbricilor. Avand dusmani, autorul se pune singur si automat in postura de dusman pentru dusmanul lui. Si pentru ma-sa, ca sa fie complet. Rezulta asadar, conform mitologiei greci, ca autorul e un limbric.

"Milion plus milion fac mai multe milioane
La dusmani port ghinion si se`n treaba de ce oare
Milion plus milion fac mai multe milioane
Cand isi cumpara masini eu imi cumpar avioane"

Aceasta e o strofa repetata obsesiv pe post de refren. O geniala metoda de a invata tabla adunarii cu 1. Retinand din strofa anterioara ca poetul e "seful banilor grei", este absolut clar ca, pentru persoanele care fac parte din aceeasi clasa sociala ca a sa, este important sa se invete, in clasa I, direct operatiile logaritmice de derivare a integralelor sinusoidale, avand astfel posibilitatea de a intelege natura operatiilor de complexitate aproape infinita. Cu alte cuvinte, este neimportant si insignfiant pentru poet sa invete adunarea cu 1. E redundant cunoasca ce valoare are x din 1+1=x. E vital insa cunosterea si invatarea lui x din 1 milion + 1 milion = x milioane. Evident, inutil de adaugat faptul ca autorul stie imediat care este acel x. Inca din primul vers al refrenului aflam ca x="mai multe milioane". Cum ar spune rusii, bravo cu accent naspa pe o. De contemplat si la metoda prin care autorul isi induce dusmanii in eroare ["se`n treaba"], metoda care o pastreaza secreta chiar si pentru ascultator/cititor ["de ce oare"].

Ca nicio alta opera de arta, eseul comentat mai sus pune in mare dificultate orice comentator sau elev de clasa a doişpea care a luat bacul anul asta. E de ajuns o strofa si refrenul pentru a face un om sa se arunce pe geam, intristat ca restul operei il depaseste si esueaza la asimiliarea complexitatii mesajelor transmise de autor. De notat ca in poemul de mai sus lipseste caracterisca specifica stilului: valoarea. Dar nu e nevoie ca poetul sa o mentioneze. Se subintelege automat inca de la spatiul dintre titlu si primul vers.

*Faza cu Evurgen: e o bodega trista pe undeva pe la 1 Mai/Clabucet/Expozitiei, in care sunt prezenti in fiecare zi o mana de intristati care toarna rachiu pe beregata in timp ce, din cauza caldurii, o adolescenta ce si-a ratat vocatia maritandu-se la 16 ani, durdulie, transpirata si cu boscheti la subrat, varsa talent pe mijlocul strazii in ritmuri de manele gajaite trist de la un casetofon vechi si trist, caruia ii lipsesc usitele de la acolo unde bagi caseta. Trista. Lolz.