Iarna, frig, zapada, viscol. Un sat cufundat in nămeţi. Deja se intuneca. Luptandu-se cu nevoile fiziologice, Gogu Kaizer se ingrozea in timp ce privea pe geam: departe, abia zarindu-se prin fulgii mari si desi, se afla buda. Loc al fericirii intr-o stare de spirit ce depaseste existenta terestra, divinitate la indemana muritorilor.
Zbatandu-se cu trairile sale launtrice, Gogu Kaizer hotaraste intr-un final ca timpul nu face decat sa intunece chestii. Avand de ales intre: [viscol+frig+lumina] si [viscol+frig+intuneric], Gogu Kaizer a decis. Sa fie lumina, zic! Si-a luat inima intre dinti si a iesit cu ea in naprasnica furie a naturii.
Asemeni unui dans de balet, fulgii loveau ochii lui Gogu Kaizer atat de "perfect" in fiecare secunda, incat valtoarea mucoasei nazale uita sa-si faca treaba de a se scurge spre centrul Pamantului. Vuietul asurzitor al viscolului nu-l putea opri pe Gogu Kaizer din lupta sa cu fortele naturii.
Prima parte a aventurii e completa. Locatia "Buda" a fost atinsa. Insa gerul de afara, cumplitul ger de afara, isi face simtita prezenta parca mai puternic in incinta budei. Ceea ce era perfect normal, avand in vedere ca bucati bune ale peretilor lipseau. Pe jumatate imbracat in acelasi costum ca la nastere, Gogu Kaizer incerca sa biruiasca blestemul Constipatiei [o profesoara din liceu...]. Afara incepea sa se intunece. Frigul patrundea in adevaratul sens al cuvantului pana in maduva organelor interne. De prisos de mentionat starea trista a celor externe... Adica, luni intregi de acum inainte... zic.
Zapada de pe hartia igienica oferea un plus de dramatism situatiei. Desfasurand sulul, Gogu Kaizer impietreste de furie, simtind umiditatea acestuia. Dupa folosirea unei jumatati din el, Gogu Kaizer incheie aventura incercand sa se pregateasca pentru drumul de intoarcere.
Dar vai! Stupoare! Hainele inghetate de pe el nu ajutau cu nimic la dezmortirea picioarelor deja atinse de temperaturile inuman de reduse. Dap, drumul de intoarcere a fost mai lung, mai anevoios, cu batalii mai crancene, cu riscuri mai mari, dar un singur lucru facea toate acestea sa piara ca flacara unei lumanari la adierea vantului: Gogu Kaizer a castigat razboiul cu Constipatia [o profesoara din liceu...].
:|
ReplyDeletelocuiesti la teara?
in orice caz (ca locuiesti la tara sau ca locuiesti la oras), concluzia de tras este una pe cat de simpla pe atat de comuna, si prin asta - atat de "perfecta" : =)) :)) =))
auzi, "constipatia" asta, nu cumva a predat si la mine la liceu? e batrana , dura , zbarcita si rea? foarte tare!!!!! =))
ReplyDeleteAnonime, Gogu Kaizer transmitea live din inima muntilor.
ReplyDeleteDiana, cred ca da. N-are gand de pensionare, oricum.
gogule, sa nu te apuci de scris povesti pentru copii ever.
ReplyDeleteEVER !!!
ai uitat sa pomenesti batzul cu care ai alungat lupii :))
ReplyDelete@ wiched
ReplyDeleteba eu zic sa se apuce! sa vada si tinerii viata care cica o sa dispara dupa ce intram in UE :D
va rivaliza lejer cu moartea caprioarei sau puiul. daca nu MAI macabre. ce generatie de distrusi va rezulta ,... au, au ....
ReplyDeletemacar n-o sa mai ia painea celor care nu au prins povestile lui Gogu Kaizer :D
ReplyDelete