Wednesday, April 02, 2014

Mitică, agentul secret

Normal că nu e numele lui adevărat. M-am întâlnit cu el la magazinul în care lucrează.
- Eu mi-am ales numele de cod. Mi-a plăcut cum sună - Agent Secret Mitică. Ia, zi cu voce tare. Hehe, sună ridicol, e?

Agent Secret Mitică are puțin peste 40 de ani și lucrează sub acoperire - patronul/vânzătorul unui magazin clasic, la parterul unui bloc la bulevard, lângă alte enșpe magazine. Misiunea lui e la fel de banală ca acoperirea - strângerea de informații. Nu unele anume, ci unele așa, în mod general, până prinde ceva ce i se pare suspect.
- Pfoa, păi mă, e de ajuns să intre un om doar de două ori în magazinul meu. Îmi dau seama după ce cumpără. Nu mă bag la discuții sau ceva de genul, că nah, nici nu vreau să fiu vânzătorul băgăreț, știi? Unora nu le place.

Îmi dădeam seama că spune adevărul, că mă uitam la mâinile lui, gesticula mai mult decât activ. I-ar fi imposibil să scoată 5 cuvinte dacă l-ai lega la mâini. Omul ăsta arde 3000 de calorii numai gesticulând. Și habar n-am dacă 3000 de calorii e foarte mult, mult sau puțin, dar când zici 3000, e serios de mult.
- Și sunt atent la cumpărături. Îi țin minte. Și a cincea, a șasea oară când vine, pac, o glumiță, o vorbă, știi? Unii sunt mai rezervați, rămânem la stadiul ăsta, na. Da' alții abia așteaptă să se plângă la tine. Și trebuie neapărat să fii de acord cu ei, că altfel n-ar merge treaba, știi?

Știu, nene, știu. Pauză de client. După ce pleacă, dă din cap către ușă.
- Puștiul ăsta - tocmai a terminat facultatea. E băiat bun, el așa. Respectuos, curat, nu l-am auzit să vorbească urât, știi? Dar nene, când tu, care te știu că fumezi Marlboro roșu lung, vii o dată la 3-4 săptămâni și cumperi o rolă de ocebe, păi nu crezi că te miros? Hehehe, e băiat bun. Dar uită-te-ncoa la mine dacă în 5-6 ani nu ajung să-i fac dosar...

Fă-i când vrei, frate, numai nu mai da din mâini, că mi-e greu să fiu atent și la ce zici tu, și la paharul ăla de cola de pe tejghea. Nu de alta, dar îl dai pe mine, boule. Ah, la fix - pauză de țigare.
- Mai alalteieri seară, mi-a zis unu' de un băiat d-aici din cartier, care e ocupa cu ridicat mașini, știi? Săptămâna trecută îmi zice un client că i-a dispărut mașina cu o noapte în urmă. A fost săracul la poliție, dar a recunoscut că și-a luat gândul.

Se schimbă puțin la față. Nu mai era jovial, nu mai rânjea, nu mai gesticula ca o caracatiță pe role. Era, dintr-o dată, serios.
- Am zis să fac o faptă bună - i-am sunat pe băieți, i-am pus să-l verifice pe-ăla și - ce să crezi? - știa unde e mașina. I-am găsit omului mașina, a doua zi l-au sunat de la poliție să vină să dea cu semnătura. Dar nah, nu pot să-i zic nimic acuma - uite, băi, Gigele, unde ți-e mașina! - că mă dau de gol. Adică, se revanșează el, nu e bai, că nu vrea să aibă datorie la mine sau ceva de genul, știi? Că ce pățesc și cu ăștia pe care-i trec pe caiet... Ehehehe. Dar lasă că-ți povestesc data viitoare...