Wednesday, August 13, 2014

De sezon

Până se găsește unul mai priceput decât mine la manevrat fotoșopul, las și eu astea aici.

Mihăiță ieșit cu prietenii la plimbare și agresând cetățeni random pentru că ”ceva ceva Leeloo Dallas Multipass băsistă ceva”.

Dănuț își imaginează că isprava lui e la fel de cul ca a Bryanului. Nu, Dănuț, nu.

Meanwhile, Traian și-a schimbat wallpaperul.


Wednesday, June 25, 2014

Cumpăr imn

Am ajuns luna asta din greșeală pe la o serbare școlară. N-am stat mult, că era prea plictisitor și puradeii numai chef de stat cuminți n-aveau. Plimbându-mă prin școală, am ajuns în holul principal, unde am rămas holbându-mă la o ramă veche și murdară care proteja o hârtie mâncată de rugină pe la colțuri.

”Deșteaptă-te, române!” scria sus. Am realizat că, din cele patru strofe printate acolo, n-o știu decât pe prima. Fuck it, nu-mi dă nimeni lucrare de control. Dar dincolo de asta, am realizat că imnul ăsta trebuie schimbat. Nu mai are nici o treabă cu realitatea. Este plin de cuvinte, îndemnuri și afirmații pe care românii fac constant pipilică. Este un eșec. Am și trei exemple random.

”Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume / Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman”. Băi, am tot dat dovezi, dar cred că le-am dat pe-alea greșite. Ori lumea e proastă - dar proastă rău -, ori nu prea mai e nimic roman în sângele care mai curge acum în ”aste mâni”.

”Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, / Româna naţiune, ai voştri strănepoţi”. Pentru numele lui Batman, nu. Dacă ar fi putut oamenii ăștia să vadă ”ai lor strănepoți” din 2014, și-ar fi donat penisurile și-ar fi otrăvit fântânile cu mâinile lor. Mi se pare trist să-i sumonăm și să n-avem ce altceva să le arătăm decât Zăvoranu, Ponta, Badea, Guță și alte cacofonii asemănătoare, pentru că ăia care merită arătați se teleportează în alte țări.

”Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, / Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!”. Aici e o gaură în poveste. În primul rând, gloria nu mai ține de foame și, ca experiență generală, muritul e nașpa și nu scapă neamul de rate, deci dă-o dracului de luptă. În al doilea rând, nu e specificat pe nicăieri că nu putem fi sclavi ai altor români, deci e safe.

Teoretic, urlăm imnul ăsta de peste 20 de ani. Practic, îl urlăm degeaba, pentru că versurile alea trec pe lângă noi ca o zi de concediu într-un an de muncă - nu contează deloc și singurul lucru pe care ți-l mai amintești e că ai dormit până la 11. Pe lângă asta, singurul moment în care românii s-au mai pus la curent cu strofele a fost când imnul a rulat pe ritmuri de manele.

Nu știu ce s-ar putea califica pentru ”un imn mai bun”. Tot ce cred că știu e că realitatea de azi nu reflectă deloc faptul că ”Deșteaptă-te, române!” reprezintă țara asta sau aspirațiile ei. Ok, îndemnul la trezire încă se aplică, dar de +20 de ani românii fac exact contrariul, deci pentru ce să ne mai deranjăm? Dar hei, nu e nimic mai reprezentativ pentru ”româna națiune” decât o Oana Zăvoranu încercând să-și justifice existența și să pară relevantă, așa că putem să începem cu asta.

Wednesday, April 02, 2014

Mitică, agentul secret

Normal că nu e numele lui adevărat. M-am întâlnit cu el la magazinul în care lucrează.
- Eu mi-am ales numele de cod. Mi-a plăcut cum sună - Agent Secret Mitică. Ia, zi cu voce tare. Hehe, sună ridicol, e?

Agent Secret Mitică are puțin peste 40 de ani și lucrează sub acoperire - patronul/vânzătorul unui magazin clasic, la parterul unui bloc la bulevard, lângă alte enșpe magazine. Misiunea lui e la fel de banală ca acoperirea - strângerea de informații. Nu unele anume, ci unele așa, în mod general, până prinde ceva ce i se pare suspect.
- Pfoa, păi mă, e de ajuns să intre un om doar de două ori în magazinul meu. Îmi dau seama după ce cumpără. Nu mă bag la discuții sau ceva de genul, că nah, nici nu vreau să fiu vânzătorul băgăreț, știi? Unora nu le place.

Îmi dădeam seama că spune adevărul, că mă uitam la mâinile lui, gesticula mai mult decât activ. I-ar fi imposibil să scoată 5 cuvinte dacă l-ai lega la mâini. Omul ăsta arde 3000 de calorii numai gesticulând. Și habar n-am dacă 3000 de calorii e foarte mult, mult sau puțin, dar când zici 3000, e serios de mult.
- Și sunt atent la cumpărături. Îi țin minte. Și a cincea, a șasea oară când vine, pac, o glumiță, o vorbă, știi? Unii sunt mai rezervați, rămânem la stadiul ăsta, na. Da' alții abia așteaptă să se plângă la tine. Și trebuie neapărat să fii de acord cu ei, că altfel n-ar merge treaba, știi?

Știu, nene, știu. Pauză de client. După ce pleacă, dă din cap către ușă.
- Puștiul ăsta - tocmai a terminat facultatea. E băiat bun, el așa. Respectuos, curat, nu l-am auzit să vorbească urât, știi? Dar nene, când tu, care te știu că fumezi Marlboro roșu lung, vii o dată la 3-4 săptămâni și cumperi o rolă de ocebe, păi nu crezi că te miros? Hehehe, e băiat bun. Dar uită-te-ncoa la mine dacă în 5-6 ani nu ajung să-i fac dosar...

Fă-i când vrei, frate, numai nu mai da din mâini, că mi-e greu să fiu atent și la ce zici tu, și la paharul ăla de cola de pe tejghea. Nu de alta, dar îl dai pe mine, boule. Ah, la fix - pauză de țigare.
- Mai alalteieri seară, mi-a zis unu' de un băiat d-aici din cartier, care e ocupa cu ridicat mașini, știi? Săptămâna trecută îmi zice un client că i-a dispărut mașina cu o noapte în urmă. A fost săracul la poliție, dar a recunoscut că și-a luat gândul.

Se schimbă puțin la față. Nu mai era jovial, nu mai rânjea, nu mai gesticula ca o caracatiță pe role. Era, dintr-o dată, serios.
- Am zis să fac o faptă bună - i-am sunat pe băieți, i-am pus să-l verifice pe-ăla și - ce să crezi? - știa unde e mașina. I-am găsit omului mașina, a doua zi l-au sunat de la poliție să vină să dea cu semnătura. Dar nah, nu pot să-i zic nimic acuma - uite, băi, Gigele, unde ți-e mașina! - că mă dau de gol. Adică, se revanșează el, nu e bai, că nu vrea să aibă datorie la mine sau ceva de genul, știi? Că ce pățesc și cu ăștia pe care-i trec pe caiet... Ehehehe. Dar lasă că-ți povestesc data viitoare...